Acte normative care constituie și ele însele izvoare ale
dreptului internaţional privat, cum ar fi, fără a se limita la acestea : -O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România ( aprobata prin Legea nr. 357/2003, cu modificările si completările ulterioare); -H.G. nr.518/1995 privind unele drepturi şi obligaţii ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar (modificată şi completată); -H.G. nr. 288/1993 privind şcolarizarea în România a cetăţenilor din alte ţări, republicată; -O.G. nr.60/1998 privind înfiinţarea de extensiuni universitare ale României în străinătate (cu modificările ulterioare); -Legea nr.203/1999 privind permisele de muncă (cu modificările ulterioare); -Legea nr.189/2003 privind asistența judiciară internațională în materie civilă și comercială; -O.U.G. nr. 10/2004 privind procedura reorganizării şi a falimentul instituţiilor de credit; -Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență. Toate actele normative enumerate, prin obiectul lor de reglementare pot fi considerate ca fiind izvoare interne specifice dreptului internațional privat, deoarece conțin, în principal, dacă nu exclusiv, atât norme conflictuale cât și norme de aplicație imediată cu privire la raporturile cu elemente de extraneitate.