Costea Valentin IPMI AN III GR I

Dreptul la mediu sănătos

Consultaţi Constituţia României şi căutaţi dacă există articole cu privire la protecţia
mediului. Dacă există, de ce credeţi că acele articole au fost incluse în constituţie.

CONSTITUŢIA ROMÂNIEI

“Modificată şi completată prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr.

429/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie
2003; republicată, cu reactualizarea denumirilor şi dându-se textelor o nouă numerotare,
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003.”

„ARTICOLUL 35: Dreptul la mediu sanatos

(1) Statul recunoaste dreptul oricarei persoane la un mediu

înconjurator
sanatos si echilibrat ecologic.
(2) Statul asigura cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.
(3) Persoanele fizice si juridice au îndatorirea de a proteja si a ameliora
mediul înconjurator.”

„ARTICOLUL 44: Dreptul de proprietate privata

(7) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind

protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la
respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin
proprietarului."

Protecţia mediului are în centrul atenţiei sale conservarea şi ameliorarea condiţiilor de

viaţă ale omului, menţinerea ecosistemelor naturale. Drept consecinţă juridică a acestei realităţi
şi în acelaşi timp una dintre căile de implicare activă a dreptului în ocrotirea şi conservarea
mediului este recunoaşterea şi garantarea dreptului fundamental al omului la un mediu sănătos şi
echilibrat.
Doctrina juridică actuală evidenţiază conturarea şi consacrarea – la nivel naţional şi
internaţional – a dreptului fundamental al omului la un mediu sănătos şi echilibrat, fie în mod
 Costea Valentin IPMI AN III GR I

expres (sub formulări diferite), fie în mod indirect, prin consacrarea unei obligaţii în sarcina
statului de a asigura calitatea factorilor naturali şi echilibrul ecologic. Se admite că este vorba
despre un drept procedural, ce poate fi asemănat cu dreptul la viaţă sau la sănătate.
În conformitate cu art. 5 din OUG nr.195/2005 rezultă că dreptul fundamental la un
mediu sănătos este recunoscut „tuturor persoanelor“.Este o dimensiune inedită, ce demonstrează
universalitatea dreptului la un mediu sănătos.

În spiritul reglementărilor constituţionale, OUG nr.195/2005 prevede în art. 5 cinci

drepturi-garanţii ale dreptului la un mediu sănătos, care, în esenţă, constituie concretizări ale
altor drepturi fundamentale:
a) Accesul la informaţii privind mediul
b) Dreptul de a se asocia în organizaţii de apărare a calităţii mediului (art. 5 lit. b)
c) Dreptul de consultare în vederea luării deciziilor privind mediul (art. 5 lit. c)
d) Dreptul de a se adresa (direct sau prin intermediul unor asociaţii) autorităţilor
administrative sau judecătoreşti) (art. 5 lit. d)
e) Dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul folosit (art. 5 lit. e)
Constituţia României, adoptată în anul 1991, cu toate că a fost o constituţie modernă,
care a avut şi exemplul altor reglementări la nivel constituţional în diferite ţări, nu a “îndrăznit”
să enumere dreptul la mediu printre celelalte drepturi şi libertăţi fundamentale. Nimic însă din
dispoziţiile constituţionale nu se opunea unei astfel de recunoaşteri. Am spune chiar dimpotrivă,
căci consacrarea unor drepturi ca: dreptul la informaţie (art.31), dreptul la ocrotirea sănătăţii
(art.34), dreptul la asociere (art.40), dreptul de petiţionare (art.51), sau chiar restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi (art.53) pentru “… apărarea sănătăţii, prevenirea
consecinţelor unor calamităţi naturale şi ale unui sinistru deosebit de grav…” reprezintă, de fapt,
unele aspecte ale conţinutului dreptului la mediu.
Reglementarea din Constituţia României. Articolul 35 al Constituţiei României,
revizuită şi republicată în anul 2003, articol intitulat „Dreptul la mediu sănătos”, prevede: (1)
Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat
ecologic. (2) Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept. (3) Persoanele fizice
şi juridice au îndatorirea de a proteja şi a ameliora mediul înconjurător. Spiritul acestei
reglementări este dat de tendinţele europene în domeniu, întrucât o mare parte a ţărilor membre
ale Uniunii garantau deja, prin legile lor fundamentale, în termeni mai mult sau mai puţin
asemănători, dreptul la un mediu sănătos. Oricum, formularea din Constituţia română are un grad
de generalitate de natură să creeze ambiguităţi. Astfel, din primul alineat rezultă că titularii
acestui drept sunt toate persoanele. Întrucât nu se precizează dacă este vorba doar de cetăţeni
români, se poate interpreta că acest drept este recunoscut tuturor persoanelor fizice aflate pe
teritoriul României, cetăţeni români, cetăţeni străini, sau apatrizi.

În ceea ce priveşte noţiunea de „mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic”,

se pune problema sensului şi determinării acesteia. Limitele şi caracteristicile unui „mediu
sănătos şi echilibrat ecologic” sunt destul de dificil de stabilit. Din punct de vedere strict legal,
ele sunt stabilite tot de către stat, prin organul legislativ, care reglementează prin legi limite şi
 Costea Valentin IPMI AN III GR I

praguri maxime admise pentru poluări, limite şi praguri care, atunci când sunt depăşite, se
presupune că mediul înconjurător nu mai este sănătos. În alineatul (2) al articolului în discuţie, se
prevede că statul este cel care asigură cadrul legislativ pentru exercitarea dreptului la mediu
sănătos, acest lucru apărând ca o obligaţie. Asigurarea unui cadru legislativ presupune nu doar
adoptarea legilor în sine, ci şi alinierea lor la convenţiile şi tratatele internaţionale în domeniul
mediului înconjurător.

Cadrul legislativ pentru exercitarea unui drept presupune şi stabilirea căilor de urmat
pentru persoana care consideră că i-a fost încălcat respectivul drept. Aşadar, este necesară,
probabil, crearea unor acţiuni în justiţie speciale, „acţiuni de mediu”, prin care orice persoană
fizică sau juridică ce se consideră lezată în urma nerespectării acestui drept să aibă posibilitatea
să se adreseze instanţelor de contencios sau civile, după cum cel chemat să răspundă în instanţă
este statul ori o persoană fizică sau juridică. Cel de-al treilea alineat al articolului în discuţie
creează pentru persoanele fizice şi juridice obligaţia de a proteja şi ameliora mediul înconjurător.
Se naşte, aşadar, un raport juridic complex în care toate persoanele sunt atât titularele dreptului la
mediu sănătos, cât şi titulare de obligaţii în acest sens. Aceasta deoarece noţiunea de „îndatorire”
folosită într-o lege fundamentală nu poate avea decât sensul de obligaţie juridică propriu-zisă, iar
nu de simplă îndatorire de onoare.Situaţia paradoxală este că, cel puţin în aparenţă, titularul
obligaţiei de a asigura dreptul la mediu sănătos, respectiv statul, este şi cel care stabileşte în
concret ce înseamnă „mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic”, prin legiferare în acest
domeniu.

Faptul că se garantează prin Constituţie dreptul la mediu sănătos este, desigur, un pas
înainte şi un demers pozitiv de natură să sensibilizeze şi să responsabilizeze cetăţenii în legătură
cu necesitatea protecţiei mediului înconjurător.

Bibliografie:

http://drept.ucv.ro/RSJ/Articole/2006/RSJ4/B02DiaconuMatei.pdf
http://www.ccr.ro/default.aspx?page=laws/constitution
http://avocatconsult.net/cursuri/925-dreptul-mediului/435-dreptul-fundamental-al-omului-la-un-
mediu-sanatos.html
http://facultate.regielive.ro/cursuri/drept/dreptul_mediului-163191.html