Importanţa lipidelor în alimentaţie.

 Aportul alimentar de lipide necesar zilnic - 80g.

 Principalele lipide ale raţiei alimentare sunt: Tg; FL; Col liber şi esterificat.
 Lipidele alimentare sunt sursa AG indespensabili – linolic şi linolenic.
 Funcţionarea normală a organismului necesită un consum minim obligatoriu de vitamine liposolubile ( A,D,E,K )

Digestia lipidelor în TGI

 la adulţi - în intestinul subţire.
1. prezenţa AB (compuşii majori ai bilei) care conduc la:
a. emulsionarea lipidelor alimentare,
b. activarea enzimelor lipolitice;
c. absorbţia produselor finale ale digestiei.
2. pH alcalin - bicarbonaţii sucului pancreatic
3. Prezenţa enzimelor lipolitice: lipaza, fosfolipazele, colesterolesteraza, sfingomielinaza şi ceramidaza.
 În cavitatea bucală – Tg nu se supun modificărilor deoarece saliva nu conţine E digestiei lor
 Excepţie: sugari, lipaza lingvală – digestează Tg în poziţia 3 – 1,2 diglicerid
 În stomac – digestia are loc doar la copiii sugari (PH sucului gastric = 5) – sub acţiunea lipazei gastrice se
digestează Tg din lapte
 În intestin - chimul din stomac este neutralizat de bicarbonaţii sucului pancreatic şi intestinal.
 Grăsimile se supun emulsionării sub acţiunea sărurilor AB.
Peristaltismul intestinului ajută la fărîmiţarea picăturilor mici de grăsime, iar sărurile AB împedică contopirea picăturilor
mici de grăsime
Digestia TG
 lipazei pancreatice:
1. Este o glicoproteidă
2. Se activează sub acţiunea colipazei şi AB
3. PH=8-9
4. are specificitate pentru legăturile 1,3.

 sub acţiunea izomerazei (transferă restul acil din poziţia β2 în α1) - 1/3 din 2 monoglicerid trece în 1 monoglicerid
 1 monogliceridul sub acţiunea lipazei se scindează la AG şi glicerol

Digestia fosfogliceridelor
fosfolipazele pancreatice (A1, A2, C, D) pînă la glicerol, acizi graşi, acid fosforic şi compuşi azotaţi
Digestia fosfogliceridelor
 Cea mai activă este fosfolipaza A2 (se activează de tripsină, Ca; AB)
 fosfatidilcolina-------lizolecitina (proprietăţi detergente puternice; participă la solubilizarea lipidelor în intestin)

 Sub acţiunea lizofosfolipazei - lizolecitina se scindează în glicerolfosfocolină şi AG

Digestia sfingomielinelor
 Sfingomielinaza: singozină+AG+fosforilcolină
 Ceramidaza – degradează legătura N acilică

Digestia Col
 Colesterolesteraza pancreatică (activată de AB) scindează Col esterificat în Col şi AG

Cholesteryl Ester

R C O

Produsele finale ale digestiei lipidelor:

1. Acizii graşi
2. Glicerolul
3. Monogliceridele
4. Colesterolul
5. Fosfatul anorganic
6. Sfingozina
7. Substanţele azotate – colina, etanolamina, etc.

Absorbţia lipidelor
 La nivelul porţiunii superioare a intestinului subţire;
 sunt absorbite prin difuzie simplă sau sub formă de micele (picături lipidice mici, la formarea cărora participă AB).
 Prin difuzie simplă sunt transportaţi: AG cu catena scurtă; glicerolul, colina, etanolamina
 Acidul fosforic – sub formă de sare de Na sau K
 AG cu catena lungă, monoacilglicerolul, Col se absorb cu ajutorul sărurilor AB sub formă de micele
Ciclul entero-hepatic
 AG +AB formează o soluţie micelară şi pătrund în spaţiile intervilozitare de la nivelul jejunului proximal unde AG
se absorb.
 Sărurile AB rămîn în lumen, participînd la solubilizarea şi transportul altor lipide. Abia în porţiunea distală a
ileonului sărurile AB se absorb printr-un mecanism activ.
 Prin sistemul portal trec în ficat (se reînnoiesc)– bila --- intestin - circulaţia entero-hepatică a acizilor biliari.

RESINTEZA LIPIDELOR ÎN ENTEROCITE

 Scopul: sinteza lipidelor specifice organismului uman din monomeri lipidici de origine alimentară
 Asigurată de:
#specificitatea enzimelor
#utilizarea ac. graşi endogeni
o Se produc: trigliceride, colesteride şi fosfogliceride

Resinteza lipidelor
 Moleculele lipidelor reconstituite împreună cu cantităţi mici de proteină sunt încorporate în chilomicroni (CM)
 CM sunt secretaţi în vasele limfatice ce drenează intestinul şi la nivelul canalului toracic trec în plasmă.

LIPOPROTEINELE (LP)
 LP- sînt complexe lipoproteice, alcătuite din componente lipidice (Tg, FL, Col, colesteride) şi proteice.
 Componentele proteice sînt denumite apolipoproteine (Apo).
 Rolul LP
1. Transportul lipidelor exogene şi endogene
2. Participă la păstrarea compoziţiei lipidice a membranelor
3. Reglează procese metabolice celulare
 Rolul Apo:
1. componente amfipatice a LP
2. Oferă situsuri de recunoaştere pentru R de pe suprafaţa celulelor
3. Sunt activatori sau inhibitori ai E ce participă la metabolismul lor

Structura LP
miez hidrofob - lipidele nepolare (TG şi esterii Col)
învelişul hidrofil - lipidele amfipatice (FL, Col) şi Apo
LP cuprind şi cantităţi mici de glucide (sub formă de glicoproteine).

Metodele de separare
 LP plasmatice pot fi separate prin ultracentrifugare şi prin electroforeză.
 Prin centrifugare au fost obţinute 4 fracţiuni
1. chilomicronii
2. LP cu densitate foarte mică (VLDL, very low density lipoproteins)
3. LP cu densitate mică (LDL, low density lipoproteins)
4. LP cu densitate mare (HDL, high density lipoproteins)
 prin electroforeză: sunt separate 4 fracţiuni:
1. chilomicronii care nu migrează
2. pre - b - LP (corespund VLDL)
3. b - LP (corespund LDL)
4. a - LP (corespund HDL)
Chilomicronii
 Sunt sintetizaţi în celulele mucoasei intestinale şi încorporează lipidele alimentare absorbite (Tg).
 Sunt secretaţi în vasele limfatice care drenează intestinul şi la nivelul canalului toracic trec în plasmă.
 Particulile primare cuprind apo-B48 şi apoA.
 În plasmă CM primesc Apo C şi E de la a-LP
 CM sunt prezenţi în plasmă după îngerarea grăsimilor. După 6-7 ore de la îngestia de grăsimi CM dispar din sînge.
Catabolismul chilomicronilor
 are loc în două etape.
 În prima etapă
a. sub acţiunea lipoproteinlipazei (LPL) Tg sunt hidrolizate în AG+glicerol.
Ţesuturile utilizează AG pentru oxidare (muşchi scheletici, miocard), depozitare (ţesut adipos), secreţie de grăsimi (glanda
mamară).
b. pe când Col, FL, Apo C sunt transferate pe HDL.
CM devin resturi CM
 A două etapă constă în captarea resturilor de CM de către ficat, facilitată de apo E (interacţionează cu E-receptorii
din hepatocit). Pe această cale ajunge la ficat o parte din Col exogen şi cel intestinal.
Patologia
 Deficitul înăscut de LPL- hiper-CM-emie
Mărirea c% CM, Tg, depunerea Tg în ţesuturi (xantoame)
 Anomalia sintezei de Apo B-48 – imposibilitatea formării CM şi transportului lipidelor exogene
Tg se acumulează în celulele intestinale; este perturbată absorbţia lor; ele fiind eliminate prin masele fecale – steatoree
În sînge: micşorarea lipidelor totale; Tg; Col

Pre-b-LP (VLDL)
 sintetizate în ficat din lipidele endogene
 au un conţinut ridicat de lipide (90-93%): 55-65% TG, 12-18% FL, Col esterificat 12-14% şi Col liber 6-8%.
 cuprind apo B-100 , în plasmă primesc apo C (apo CII) şi apo E de la a-LP.
 Funcţia principală- transportul Tg sintetizate în ficat spre ţesuturile extrahepatice.
 VLDL sunt prezente în plasmă după îngerare de raţii bogate în glucide
Catabolismul VLDL
 La nivelul ţesuturilor extrahepatice sub acţiunea LPL-azei Tg din VLDL se scindează în AG şi glicerol.
 Odată cu scăderea Tg are loc:
a. pierderea de apo C-II care trece pe HDL
b. Îmbogăţirea cu Col, furnizat de HDL -
astefl VLDL sunt transformate în IDL.
 50% sunt catabolizate în ficat prin interacţiunea cu E-R, iar 50% sunt transformate în LDL.
 particulele se îmbogăţesc cu Col prin 2 moduri:
1. sub acţiunea acil-Col-ester-transferazei (Apo D) Col esterificat este transferat din HDL pe VLDL
2. Sub acţiunea lecitin-Col-acil-transferazei (LCAT) ce catalizează reacţia:
Lecitină + Col ----2-lizolecitină + Acilcolesterol
Apo C-I (component al VLDL) activează această E.
Patologia
 Steatoza (infiltraţia grasă a ficatului) – acumularea grăsimilor în ficat
 Cauza: amplificarea sintezei Tg în ficat sau perturbarea căilor de sinteză şi transport (export) de VLDL
 Acţiune protectoare o au factorii lipotropi: Met; proteine bogate în Met; grăsimile nesaturate; vitamina E – ele
favorizează exportul Tg hepatice

b-LP
 se formează în plasmă din VLDL după îndepărtarea Tg (sub acţiunea LPL, TGL) şi îmbogăţire cu Col.
 au un conţinut lipidic de 75-86%, componenta majoră fiind Col: 35-40% - Col esterificat, 3-10% -Col liber; 20-25%
- FL şi 8-12% - Tg.
 Apo majoritară este B-100.
 sunt prezente în sîngele recoltat dimineaţa după un post de 8-10 ore şi cuprinde 70% din Col total plasmatic.
 au rol de a furniza Col diverselor ţesuturi.
Catabolismul LDL
În ficat, suprarenale, limfocite, celule musculare netede:
 LDL prin intermediul apo B-100 şi apo E interacţionează cu R
 fixate pe R, LDL sunt translocate în interiorul celulei şi fuzionează cu lizozomii
 În lizozomi LDL sub acţiunea E lizozomale sunt hidrolizate în: proteine, FL, Col esterificat, Tg.
 Col liber:
a. este utilizat la construcţia membranelor, sinteza de hormoni steroidici, acizi biliari
 b. surplusul este esterificat şi depozitat în celulă.
Esterificarea Col e catalizată de E - acil-CoA- Col-aciltransferaza (ACAT), rezultînd esteri ai Col cu acizii palmitic,
palmitooleic, oleic.
 Colesterolul liber:
1. inhibă HMG-CoA-reductaza, ca rezultat sinteza Col în ţesuturile extrahepatice este menţinută la un nivel scăzut;
2. inhibă sinteza R- B,E, astef determină micşorarea numărului lor pe membrană şi diminuarea captării LDL
activează E microzomială ACAT

În macrofage:
 Macrofagele încorporează LDL care prezintă alterări ale componentelor proteice sau lipidice.
 Receptorii care recunosc LDL modificate nu sînt reglaţi prin feed-back negativ (cum se reglează receptorul clasic
LDL) şi, ca urmare, prin încărcarea macrofagelor în mod excesiv cu Col apar “celulele spumoase”. Modificările
biochimice ale LDL constau în acetilări, glicozilări ale apo (apo B-100, apo E) şi /sau alterări oxidative ale acizilor
graşi nesatiuraţi.
Patologia
 Hiperlipoproteinemia de tip II – deficienţă calitativă şi cantitativă a R membranari pentru LDL
 IIa – mărirea Col LDL – xantomatoză
 IIb – mărirea Col LDL+VLDL (Tg)- obezitate (lipsesc xantomele)
 Risc de aterogeneză înaltă

a-LP HDL
 conţinut lipidic de 45-55%, predominînd FL – 20-30%, Col 17-23% şi Tg 3-6%.
 Componenţa proteică - apo A (AI, AII) dar conţin cantităţi mici de apo C, D, E. Nu cuprind apo B.
 HDL sînt secretate şi sintetizate de hepatocite şi enterocite sub forma unor particule născînde de formă discoidală,
alcătuite dintr-un strat dublu lipidic (FL; Col) şi apo A, apo E.
 Particulele născînde din intestin nu conţin apo E.
 prin schimburi cu celelalte LP plasmatice particulele născînde se transformă în HDL mature.
 Sub acţiunea LCAT - Col este esterificat şi migrează în interiorul particulei.
 Stratul superficial al HDL este ocupat de Col preluat din ţesuturi şi din alte LP plasmatice (CM).
Catabolismul HDL
 HDL sînt catabolizaţi la nivelul ficatului:
 Prin intermediul apo E particulele interacţionează cu R de pe suprafaţa hepatocitelor, sunt internalizaţi şi
componentele degradate.
 Rolul principal al HDL este transportul Col din celulele extrahepatice în ficat, sediul catabolismului Col
(transformare în AB şi excreţie prin bilă).
Patologia
 Hipolipoproteinemia familiară – deficit de HDL
 Cauza: deficit al sintezei de apoA
 Caracteristic: micşorarea HDL; Col HDL; FL
 Splenomegalie, hipotrofie amigdaliană; anomalii neurologice