INTRODUCERE

Criza economică în Republica Moldova. Pentru RM, impactul crizei financiare globale se resimte cu o mică întirziere.
Economia națională se află într-un proces de tranziție prin criză, care se prelungește, ca durată și se amplifică, sub aspectul
costurilor sale, dincolo de limitele admisibilității, pentru că, pe fondul normal, au apărut și alte crize ce s-au suprapus peste efectele
negative ale celei normale, complicînd și mai mult dificultățile strategiei de tranziție și diminuînd, evident, credibilitatea populației
în acest proces.
Programul anticriză al RM se axează pe bunăvoința socității civile și pe rolul Guvernului în susținerea creșterii economice
prin încurajarea consumului, inclusiv prin lichidarea mecanismelor care mențin prețurile la nivel artificial și sporirea atractivității
țării după o perioadă lungă de instabilitate politică.

Dacă analizăm cauzele și consecințele crizei în Republica Moldova, vom putea observa următoarele:

 reducerea cererii interne in legătura cu micșorarea volumului remitențelor;

 reducerea cererii externe la forța de muncă și în legătură cu aceasta reintoarcerea migranților in țară, mai ales din Rusia și
Italia,unde se află cel mai mare număr de migranți;
 înrăutățirea calității locurilor de munca și mărirea numărului de accidente,iar în consecință înrăutățirea calității vieții
populației.

Criza globală în Republica Moldova diferă de criza financiară mondială prin faptul că în ciclul dezvoltării economice a
Moldovei au coincis criza economică, criza socială și criza politică care au efectuat total societate moldovenească și în consecință, la
momentul dat și în viitorul apropiat societatea țării va fi afectată și de criza psihologică, aceasta avind o durată mai îndelungată decît
toate celelalte crize.

Dar de fapt criza economică în Republica Moldova, începind din anii 90 ai secolului XX și pînă în prezent, a existat
permanent în societate, dar despre aceasta nu se raporta, ci, din contra, prin datele statistice se arată o creștere economică durabilă.

În timp ce sărăcia cuprindea tot mai multe straturi sociale și se aprofunda în toate regiunile țării, oficial se arăta o creștere a
venitului nominal al cetățenilor și al venitului național nominal, mărirea salariului la anumite categorii de angajați dar sursele nu tot
timpul se declarau, întrucît această creștere avea sursa nu din creștera productivității ci doar din sporirea remitențelor venite de peste
hotare care în 2008 atinsese 1/3 din PIB.

Primele semne ale stagnării economice în Republica Moldova au fost remarcate încă in 2006, dar abia în primul trimestru al
anului 2009 datele Biroului Național de Statistică ne informează că în ianuarie-septembrie 2009 PIB a constituit 44,166 mlrd. Lei cu
7,7 % mai puțin decât în aceeași perioadă a anului 2008, iar valoarea adăugată brută total pe economie s-a redus cu 8,3%.

Dacă e să analizăm pe domenii, atunci valoarea adăugată brută din sectorul de bunuri a scăzut cu 19,1%, condiționată de
reducerea valorii adăugate brute din industrie cu 23,3%, în sectorul serviciilor a înregistrat o diminuare de 4,5%, în construcții de
30,8%, în transport și comunicații cu 14,8%.

Ca rezultat cererea internă finală și formarea brută de capital a scăzut cu 17%, în principal pe seama reducerii cu 39,5% a
formării brute de capital fix- consumul final s- redus cu 7,2% în legătură cu reducerea consumului și exportului de mărfuri, volumul
total de mărfuri transportate s-a diminuat 59,2% (importurile s-au diminuat cu 38,3% , iar exporturile cu 24,2%).

Micșorarea volumului remitențelor a dus la diminuarea veniturilor populației, ce a condiționat reducerea consumului în
primul semestru al anului 2009 cu 10,4%.

Luînd în vederea faptul că fiecare a cincea familie de migranți de muncă nu mai primește ajutor din străinătate și că o mare
parte dintre aceste familii le constituie persoanele sărace care trăiesc cu mai puțin de 2 dolari pe zi și cele social-vulnerabile cu 5
dolari pe zi, putem aștepta o panică socială a acestor familii care se poate exprima prin criza economică.

Conform rezultatelor sondajului sociologic de opinie, reprezentativ la nivelul național desfășurat în luna iulie 2009, putem
afirma că doar 6% din populația țării nu a auzit nimic despre criză, 18% nu sînt preocupați de criză, un sfert din respondenți sînt
îngrijorați că-i poate afecta criza și 20% sunt foarte îngrijorați deoarece au fost afectați de criză, iar la 11% aceste preocupații au
apărut doar in ultimele1-3 luni.

Cetățenii percep înrăutățirea situației în majoritatea aspectelor vieții la nivel de comunitate. Cele mai negative sunt
percepțiile privind parametrii economici: șomajul, nivelul prețurilor, salariile și situația economică generală.

În urma crizei globale în Republica Moldova la sfîrșitul anului 2009 numărul de salariați s-a micșorat cu cca 30 mii, iar cei
rămași în unitățile economice sunt trecuți la regim de muncă redusă, trimiși în șomaj tehnic sau în concediu fără plată.

Veniturile bugetului public național au scăzut, iar cheltuielile au crescut. În ianuarie- noiembrie 2009 la bugetul public
național au fot acumulate venituri în sumă de 20,8 mlrd lei, în scădere cu 7,4% față de ianuarie- noiembrie 2008 și au fost efectuate
cheltuieli în sumă de 23,8 mlrd.lei, în creștere cu 4,5%. Astfel, dificitul bugetar a constituit 3,1 mlrd lei și s-a majorat cu cca 8 ori
comparativ cu cel înregistrat în 11 luni 2008. A crescut semnificativ datoria de stat. Suma totală a datoriei de stat (internă și
externă), administrată de Guvern, la 30 noiembrie 2010 a constituit cca 13,9 mln. lei, mai mult cu 22,4% față de aceeași dată a
anului 2009. Majorarea datoriei de stat a fost determinată, în special, de creșterea cu 45,8% a datoriei de stat interne, cauzată de
necesitatea finanțării deficitului bugetar. S-au redus esențial investițiile. În ianuarie- septembrie 2009 volumul investițiilor în capital
fix a însumat cca 5,6 mlrd lei și au îregistrat o descreștere de 42,5 % față de aceeași perioadă a anului 2008.
 Așteptările negative privind perspectivele dezvoltării economice a țării în viitorul apropiat au contribuit la diminuarea
investițiilor.

Calculele preliminare și prognoza evoluției PIB a RM în anul 2009 făcut de mai mulți experți diferă și variază intre -5%
(prognoza FMI) și peste 9% (prognoza altor experți), varianta cea mai posibilă oscilînd în jur a 7%. Diminuarea PIB a fost
condiționată, în general, de reducerea cererii externe la bunurile industriale produse in Moldova, micșorarea volumului remitențelor
de peste hotarele țării și așteptările negative privind perspectivele dezvoltării economice a economiei naționale.

Toate acestea denotă intrarea economiei RM în stare de recesiune profundă, caracterizată de o scădere a PIB de proporția
anului 1999 (-6,5%) și relevă contracția din toate toate sectoarele economice și scăderea consumului populației, în condițiile scăderii
cu 30% a remitențelor de la emigranți. Factorul principal care a determinat profunzimea crizei este modelul economic ineficient.

Reacția întîrziată la provocările acestei crize pentru economia republicii, atît din partea autorităților publice, cît și a
experților în domeniu, fac nespus de actuală cercetarea evoluției și esenței crizei economice mondiale și a căilor de depășire a
recesiunii economice din RM.

La începutul perioadei de tranziție, țara noastră s-a confruntat cu probleme mult mai acute decît alte țări din Europa
Centrală și de Est. Din cauza tergiversării reformelor, a slăbiciunilor structurale și a șocurilor macroeconomice puternice, țara a
suferit un ,,declin transformațional ” (notiune pusă în circulație de economistul ungar D. Kornay) deosebit de profund și de lungă
durată. Diminuarea rolului stabilizator al statului a generat haos în economie și a stimulat criminalizarea acesteia. În astfel de
împrejurări, tabloul general al evoluției social-economice a RM, de la obținerea independenței, poate fi conturat în cîteva perioade:

1. Perioada 1991-1994 care poate fi caracterizată ca cea mai acută fază a recesiunii economice sau ca o perioadă a
șocurilor. Etapa dată a fost marcată de o serie de șocuri economice interne și externe, care au avut consecințe distrugătoare pentru
securitatea economică a țării. Primul șoc, fiind determinat de deteriorarea relațiilor economice și financiare cu fostele republici
sovietice, fapt ce a contribuit la diminuarea PIB cu 30% față de anii precedenți atît 1992, cît și în 1994. Guvernele Druc, Muravschi
și Sangheli nu au fost capabile să preia sub control inflația și nici să oprească declinul drastic al producției. Deficitele bugetare au
fost enorme -9% în 1993 și 19% în 1994, ceea ce a determinat contractarea primelor datorii externe, care către sfîrșitul anului 1994
constituie 630 mln dolari
Hiperinflația din anii 1992-1993, consideară al doilea șoc economic pentru țara noastră, a fost determinată în mare măsură
de introducerea relativ tîrzie în circulație a leului moldovenesc.
Al treilea șoc a fost cauzat de majorarea bruscă de către Rusia a prețurilor de livrare a resurselor energetice, care au avut un
impact nefast asupra economiei naționale.
Conflictul transnistrean și dezmembrarea economiei moldovenești de- lungul Nistrului a provocat al patrulea șoc, ce poate fi
considerat nu numai de natură economică ci și politică.
Indiferent de contradicțiile și complexitatea acestei perioade, în acești ani au fost elaborate și adoptate de către Parlament
,,Concepția trecerii la economia de piață”, apoi și programul respectiv, care au impulsionat procesele reformelor în țara noastră.
Termenele preconizate pentru tranziție în aceste documente au fost minime -1,5-2 ani. De asemenea, au fos concepute legi și acte
normative cu orintare spre piață cum ar fi : Legea cu privire la proprietate, cu privire la privatizare, Codul funciar și altele. Conform
recomandărilor FMI, ca și în alte state cu economia în tranziție, eforturile principale ale Guvernului și ale Băncii Naționale au fost
orientate spre reducerea inflației, reducerea deficitului bugetar, micșorarea subvențiilor de la buget și a creditelor cu destinație
specială, liberalizarea prețurilor, regimurilor valutare și comerciale. A fost adoptat programul de privatizare pe anii 1993-1994 și la
sfîrșitul anului 1993 a fost introdusă moneda națională.
2. A doua perioadă, 1995-1996, a fost caracterizată de o stabilizare macroeconomică relativă. Au fost frînate ritmurile
inflației și procesul de degradare a PIB. Ritmurile de diminuare a PIB, spre deosebire de perioada precedentă, în 1995 a constituit
-1,4%, iar in 1996 deja – 5,9 %, iar rata inflației respectiv 30 și 24%. Banca Națională a Moldovei a promovat o politică monetară
restrictivă cu efecte benefice asupra inflației. Însă această politică a avut și un efect negativ, care s-a manifestat prin inhibarea
activității economice și investișionale, datorită scumpirii creditelor și, în fine, a condus la reducerea locurilor de muncă și creșterea
șomajului. În această perioadă a început privatizarea în masă, deși conform recomandărilor experților FMI, ea trebuia să înceapă
mult mai devreme și să deruleze cu ritmuri mult mai rapide. Cauza acestui fapt se ascunde în tendința nomenclaturii, directorilor
unităților industriale să reușească o privatizare ilicită, dar formal legitimă [1]. Treptat corupția se tranformă întru-un fenomen extins
și o tradiție cvaziculturală socialmente acceptată. A început să crească datoria publică internă de la 7,4% din PIB in anul 1995 la
9,5% în 1996. Această tendință s-a menținut pînă în 1999, cînd a constituit 15,5 % din PIB. Aceeași situație este caracteristică și
pentru datoria externă ce se majorează de la 840 mln dolari în 1995 la 1068 mln dolari în 1996.
3. Evoluția economiei naționale în anii 1997-1999 marchează cea de-a treia etapă—a unei redresări aparente. În urma
stabilizării macroeconomice și a inițierii unor reforme structurale: combaterea inflației (în 1997 rata medie anuală a inflației avînd
valori de12%, respectiv în 1998—8%), privatizarea cu toate problemele ei, crearea unii sistem bancar stabil, s-a produs o creștere
economică nesemnificativă de 1,6% în 1997. Însă această dinamică pozitivă nu a durat prea mult, datorită influenței nefaste a crizei
financare din Rusia din 1998.
Deși implementarea reformelor a fost foarte anevoioasă și a derulat cu multiple probleme și erori, se poate menționa că pînă
în 1999 au fost realizate și anumite reușite:
 deetatizarea parțială a proprietății;
 liberalizarea prețurilor și eliminarea deficitului de bunuri și servicii;
 introducerea monedei naționale și controlul inflației;
 instituirea infrastructurii de piață: piața de capital, piața muncii, piața funciară etc;
 instituirea sistemului bancar [1].
Efectul cumulativ al acestor schimbări i-a permis RM să-și revină relativ repede după criza financiară rusă. Anul 1999 a fost
unul de stabilizare, înregistrîndu-se o reducere a PIB de 3%, dar stabilizarea definitivă atingîndu-se în anul 2000, cînd PIB-ul a
crescut în termeni reali cu 2%.
 4. Cea de-a patra etapă cuprinde anii 2000-2006 și poate fi caracterizată ca o perioadă de stopare a recesiunii economice.
După un deceniu de recesiune acută, determinată de transformările sistemice și de erorile de politici economice în anul 2000,
economia RM a început să crească.
Măsurile întreprinse de politica macroeconomică în contextul creșterii cererii interne și externe au contribuit la stoparea
recesiunii economice și au asigurat o creștere robustă a PIB. În perioada anilor 2000-2006, PIB-ul real a crescut în medie cu 5,9% pe
an, creșterea cumulativă față de anul 1999 alcătuind 49,5%.
Sursa principală de creștere a constituit-o consumul gospodăriilor casnice, finanțat în cea mai mare parte de veniturile
rezidenților din munca de peste hotare ( 35% din PIB în 2006) , dar și de sporirea veniturilor interne ( salariul real a crescut în
această perioadă de cca 2,3 ori). O contribuție mai modestă la creșterea economică au avut-o investițiile interne în capitalul fix care
au crescut în medie cu 17% din PIB.
Creșterea economică și mangementul prudent al datoriei au contribuit la îmbunătățirea substanțială a indicatorilor datoriei
externe. Raportuld dintre datoria externă totală și PIB s- redus de la 121% în 2000 pînă la 74% in 2006. La sfîrșitul anului 2006
datoria publică și public garantată alcătuia 29,6% din PIB (comparativ cu 73% din PIB în 2000). De asemenea,în perioada de
referință, s-a înregistrat o creștere moderată a investițiilor străine directe. La sfîrșitul anului 2006, stocul total al investițiilor străine
în economia națională a atins valoarea de 1284 mln de dolari sau peste 359 dolari pe cap de locuitor (comparativ cu 123 dolari în
2000). Nivelul investițiilor străine, însă, rămîne a fi mult mai scăzut decît în țările din Europa de Sud-Est și nu este suficient pentru a
asigura dezvoltarea sustenabilă a economiei.
Dimensiunea adevărată a vulnerabilității externe a economiei țării a fost relevată de evoluțiile din anul 2006. Dublarea
prețurilor la gazele naturale și restricționarea exportului pentru unele categorii de produse a provocat un lanț de evoluții negative—
creșterea economică a încetinit (4%), s-au intensificat procesele inflaționiste (14,1% la sfîrșitul anului), iar deficitul comercial și al
contului curent au crescut semnificativ ( cu 34% și 65% respectiv). Aceste evoluții reprezintă un pericol pentru durabilitatea
realizărilor obținute anterior și constiutie o dovadă a nivelului scăzut de competivitate a companiilor moldovene pe piețele regionale
și mondiale.
5. Următoarea etapă cuprinde anii 2007-2013. Evoluția indicatorilor economici și sociali în anul 2008 a relevat o tendință de
creștere și imbunătățire anivelului de trai al populației prin prisma dezvoltării ascendente a agriculturii, comerțului exterior și cu
amănuntul, în comunicații și unele servicii. Majoritatea veniturilor populației, inclusiv datorită creșterii salariilor și remitențelor din
munca cetățenilor peste hotarele țării, a influențat pozitiv dezvoltarea sectorului de servicii și a contribuit la aprecierea monedei
naționale fașă de dolarul SUA și euro. A fost înregistrată o creștere considerabilă a investițiilor străine directe în economia
națională.
Totodată dezvoltarea economiei a fost periclitată de evoluția pieței monetare și valutare, precum și de fluctuațiile continuie
pe plan mondial ale prețurilor la resursele energetice și produsele alimentare. Începînd cu luna octombrie 2008, se atestă o încetinire
a ritmurilor de creștere a unor activități economice. Aceste circumstanșe explică influența negativă a crizei financiare globale și
recesiunea principalelor economii pe plan mondial asupra dezvoltării economiei țării. Această influență negativă asupra evoluției
indicatorilor social-economici s-a menținut și în anul 2009. Ca rezultat, a scăzut volumul producției industriale, producției agricole,
comerțului exterior și interior, mărfurilor transportate, investițiile, veniturile bugetare. Totodată, cu ritmuri mai lente a crescut
volumul serviciilor, precum și salariul nominal și real.

FACTORII ȘI CĂILE DE IEȘIRE DIN CRIZA ECONOMICĂ A REPUBLICII MOLDOVA

De rind cu costurile, criza oferă șanse excepționale de modernizare și revitalizare economică. Este conștientizat de mai mulți
experți economici – RM are nevoie de un model nou de dezvoltare economică, un model bazat pe retehnologizări,
reinstituționalizări, investiții și producție internă capabil să asigure sporirea competivității, creșterea economică calitativă,
amplificarea dezvoltării economice în sectorul rural și micșorarea decalajelor dintre dezvoltarea rurală și urbană.Reforma
instituțională urmează să asigure, pe de o parte, de reglementarea economică și creșterea libertății economice, pe de altă partre,
eficientizarea reglementărilor. Printre căile de ieșire din criza economică a RM urmează în prim-plan: asigurarea stabilității sociale
politice; politica valutară ce ar asigura cursul efectiv al monedei naționale; politicile ramurale orientate spre restructurare și
retehnologizare, susținerea clasterelor, promovarea consultingului,instruirii tehnologice și economice pentru businessul privat;
îmbunătățirea mediului de afaceri; simplificarea și eficientizarea sistemului impozitar; susținerea în perioada de criză în primul rînd
a lucrătorilor și nu atît a întreprinderilor, asigurarea recalificării, reciclării și instruirii lucrătorilor rămași fără lucru, fapt ce va avea
efecte pozitive la momentul ieșirii din criză și relansării economice; amplificarea privatizărilor eficiente ce ar scădea presiunea
asupra bugetului public.
Un rol important, la etapa actuală, o are politica de depreciere leului. Experiența mondială indică efecte considerabile ale
unor astfel de politici în japonia postbelică, în China, Coreea de Sud și alte țări în perioada contemporană. Așteptările creșterii
economice în RM de la mijlocul anilor 90 au fos deșarte anume din cauza aprecierii nemotivate a leului moldovenesc din momentul
introducerii lui, ce a împiedicat revitalizarea potențialului economic, scăzut brusc la începutul anilor 90. Creșterea economică din
RM de la începutul anilor 2000 a fost impulsionată, în special, de deprecierea leului, ca rezultat al crizei financiare ruse din anul
1998. Este dovedit impactul pozitiv al monedei depreciate asupra competivității producătorilor autohtoni. Argumentul precum că
aprecierea monedei naționale asigură avantaje prin importuri mai ieftine de carburanți, utilaje și materii prime nu ia in considerare
efectul negativ al stimulării consumului de energie și materiale importante, al avanatajării producțiilor energofage.
Este important ca pierderile generate de criză să fie suportate într-o măsură cît mai mică de către Guvern. Condițiile urmează
a fi egale pentru toate întreprinderile, iar agenții economici necompetitivi nu ar trebui să beneficieze de avantaje, excepție făcind
întreprinderile ce formează axa economiei. Stimulare cererii interne urmează a fi efectuată prin susținerea investițiilor și proiectelor
de dezvoltare a infrastructurii. Relansarea economică, ca și în 1998, va depindede ameliorarea situației, creșterea economică a
principalilor parteneri comerciali – România, alte țări ale comunității europene, Rusia, Ucraina. Sectorul bancar urmează a fi
supravegheat cu atenție pentru a asigura menținerea stabilității și gradului necesar de încredere a populației.
IDIS „Viitorul”: Dependenţa de factorii externi face economia RM una din cele vulnerabile din regiune la criză

Escaladarea crizei politice în RM s-a suprapus căderilor înregistrate în segmente-cheie ale economiei naţionale. Datorită
capitalizării mici a economiei, criza în sistemul financiar a fost evitată la etapa iniţială. În sistemul economic, criza s-a făcut
resimţită în special în sectoarele care au înregistrat creşteri importante în ultimii ani: construcţiile, transporturile şi comerţul.
Restul segmentelor au fost afectate de criză în mare măsură datorită aprecierii valutei naţionale şi scăderii puterii de cumpărare
a populaţiei. Anume dependenţa excesivă de factorii externi şi de consum transformă economia Moldovei în una din cele mai
vulnerabile din regiune. Iniţiativa BNM de a oferi pe piaţă credite în lei la dobânda de 10% ar fi fost oportună acum 3-4 ani, iar
măsurile anti-criză adoptate de autorităţi au întârziat la rândul lor cu cel puţin 9 luni. În 2009, produsul intern brut va înregistra
cea mai mare cădere de la Declaraţia sa de independenţă - 12,5%, în varianta optimistă.

Acestea sunt principalele concluzii ale „Monitorul Economic: analize şi prognoze trimestriale” (trimestrul 2 din 2009), prezentat
azi, 18 iunie 2009, de către experţii IDIS „Viitorul”. Monitorizarea efectuată de experţii IDIS relevă câteva tendinţe noi pe
sectoarele economiei naţionale: agricultură, business, comerţ extern, piaţa monetară, finanţe publice, preţuri, piaţa muncii.

Politic. RM a picat la testul unor alegeri libere şi corecte, anunţat de UE ca precondiţie pentru avansarea dialogului politic cu RM,
constată directorul IDIS „Viitorul”, Igor Munteanu: „Alegerile din 2009 au fost marcate de cel mai grav accident al istoriei politice
de după 1991. Acuzaţiile de fraudă, utilizare abuzivă a resurselor administrative şi discursul virulent au otrăvit spaţiul public,
polarizând societatea şi săpând largi tranşee între PCRM şi opoziţie.” Criza a atras totuşi atenţia actorilor europeni asupra
problemelor nerezolvate în RM, subliniază Igor Munteanu: „Sabotând integrarea în UE, RM a devenit scena unei bătălii între
legalităţi şi culturi politice practic incompatibile. Repetarea alegerilor trebuie să aducă o dezlegare aşteptată a acestei crize
politice, având drept instrument schimbarea elitelor la guvernare şi relegitimizarea regimului politic.”

Agricultură. Creşterea de 3,7% a producţiei agricole din primul trimestru al anului curent este una efemeră, este de părere
expertul IDIS Viorel Chivriga: „Este prematur de a considera că sectorul agricol este afectat într-o măsură mai mică de criza
economică decât celelalte sectoare ale economiei naţionale. Pe parcursul anilor 2008 şi 2009, în mediul rural sunt vizibile
numeroase simptome ale unei crize de proporţii, fapt recunoscut chiar şi de oficialii moldoveni. Reducerea cu un sfert (26,1%) a
populaţiei ocupate în agricultură atestă că acest sector se ruinează lamentabil, în mare parte datorită politicilor guvernamentale
incoerente.” Expertul IDIS prognozează pentru 2009 o creştere cu 2% a producţiei globale agricole. Viorel Chivriga anticipează în
2009 un sold pozitiv al balanţei comerciale în comerţul cu produse agroalimentare, asta datorită comercializării stocurilor de
produse agroalimentare produse în anul 2008.

Business. Pentru 2009, Victor Parlicov de la IDIS „Viitorul” prognozează o scădere industrială de până la 30-35%. „Industria este
în continuare ostatica unor factori, care au provocat în 2008 recesiunea în sector: scăderea generală a cererii la principalele
bunuri industriale; aprecierea monedei naţionale, care face mărfurile autohtone necompetitive; accesul limitat la credite şi
preţul prohibitiv al acestora; presiunea tot mai acerbă a importurilor de bunuri asupra mărfurilor produse în Republica Moldova
şi asupra producătorilor locali; demoralizarea investitorilor străini, prin practicile neloiale utilizate de instituţiile
guvernamentale”, explică Parlicov.

Potrivit lui Parlicov, şi evoluţiile din sectorul serviciilor au luat o turnură dramatică: „Cele mai afectate sunt transportul de
mărfuri şi de pasageri. Recent, Federaţia Rusă a anunţat că va interzice transportatorilor auto de marfă din Republica Moldova să
traverseze teritoriul rus cu autorizaţii CEMT. Această decizie va duce la stoparea aproximativ a 70% din transporturile
internaţionale de marfă. În situaţia de criză, urmările deciziei vor duce la falimentarea completă a acestei ramuri din economia
ţării. Pe de altă parte, introducerea regimului de vize între România şi Republica Moldova a perturbat schimburile comerciale
reciproce şi a descurajat transportul de mărfuri şi pasageri în ultimele două luni”. Conform prognozelor IDIS „Viitorul”, până la
sfârşitul anului, atât construcţiile, cât şi investiţiile, ar putea scade cu până la 50-55%. Odată cu conştientizarea de către
populaţie a profunzimii crizei, comerţul cu amănuntul ar putea încheia anul curent cu un bilanţ de minus 20%.

Comerţ extern. În primele patru luni ale anului curent, volumul total al comerţului exterior s-a diminuat cu aproape o pătrime.
RM şi-a deteriorat performanţele cu majoritatea partenerilor săi comerciali. „Sunt ilustrative exemplele deteriorării
performanţelor în comerţul cu România şi Federaţia Rusă, unde importurile din aceste ţări s-au redus cu 60,5% şi respectiv
61,7%, iar exporturile în aceste state, cu 21,8%. Pe de altă parte, schimburile comerciale cu statele Uniunii Europene vor fi
influenţate negativ de decizia Guvernului de la Chişinău de a institui, începând cu data de 9 aprilie 2009, regimul de vize între
Republica Moldova şi România”, afirmă expertul IDIS Viorel Chivriga. În primele patru luni ale anului curent, importurile au
cunoscut o diminuare mai accentuată decât exporturile. Aceasta se explică în mare măsură prin diminuarea consumului în
Republica Moldova, stăvilit la rândul său de reducerea remitenţelor. Pentru anul 2009, Chivriga anticipează o reducere a
exporturilor şi importurilor cu 29,3% şi, respectiv, 35,8 la sută faţă de anul 2008.
Piaţa monetară. Politica antiinflaţionistă dusă masiv de BNM a agravat impactul negativ al crizei mondiale asupra sectorului real
al economiei naţionale, consideră expertul financiar Sergiu Gaibu: „Pe lângă faptul că impactul acestei politici a fost aproape nul,
ea a pus pe brânci activitatea a o bună parte din agenţii economici. Lipsa de lichidităţi în sectorul financiar şi diminuarea masei
monetare a redus accesul agenţilor economici la resursele creditare, atât de necesare în perioada timpurie a crizei. Aprecierea
valutei naţionale faţă de valutele convertibile, pe fundalul căderii dramatice a valutelor ţărilor parteneri comerciali, au făcut
producţia naţională necompetitivă nu doar pe piaţa externă, ci şi pe piaţa proprie”. În condiţiile în care nu se va trece la cealaltă
extremă a politicilor monetare şi nu vor fi efectuate infuzii iraţionale de lichidităţi în economie, Gaibu prognozează că BNM va
reuşi să menţină nivelul inflaţiei la limita de 3-4% pe parcursul anului 2009.

Finanţe publice. Impactul crizei asupra Bugetului Public Naţional va fi de 3 ori mai mare decât în anul 1998, potrivit expertului
economic al IDIS „Viitorul”, Veaceslav Ioniţă: „Dacă în acel an, bugetul a înregistrat o scădere de circa 8% a veniturilor sale, în
anul curent, ele vor înregistra o scădere de peste 20% faţă de anul precedent şi de 26% faţă de veniturile planificate. Aceasta
deoarece bugetul de stat este dependent în proporţie de 90% de consumul populaţiei. Respectiv, reducerea consumului va
provoca reducerea veniturilor bugetare”. Bugetul asigurărilor sociale, dependent în proporţie de 85% de veniturile populaţiei,
aflate în scădere, va fi executat un deficit de cel puţin 1,4 miliarde lei.

Preţuri. În prima jumătate a anului curent, Moldova va înregistra o deflaţie de 1,3 procente, lucru nemaiîntâlnit în istoria sa,
subliniază Veaceslav Ioniţă: „Această scădere de preţuri nu este condiţionată de îmbunătăţirea mediului economic şi de
instrumentarul utilizat de BNM, dar mai degrabă indică starea gravă în care se află economia. Anume dependenţa excesivă de
factorii externi şi de consum transformă economia Moldovei una din cele mai vulnerabile din regiune, iar deflaţia este indicatorul
care arată gravitatea problemei”. Pentru 2009, Ioniţă anticipează o creştere a preţurilor cu mai puţin de 4%.

Piaţa muncii. Conform anticipărilor IDIS „Viitorul”, din cei circa 600 mii salariaţi oficial angajaţi, cel puţin 100 de mii vor fi
concediaţi, trimişi în şomaj tehnic sau vor fi în şomaj ascuns. Cei care vor continua să muncească se vor confrunta cu reduceri de
salarii. În primul rând, au de suferit angajaţii sectorului real, constată Tatiana Lariuşin. Lariuşin afirmă că în a doua jumătate a
anului şi salariaţii bugetari se vor confrunta cu reduceri de venituri.

Economia regiunii transnistrene. În primul trimestru al anului 2009, indicii de bază ai economiei din regiunea transnistreană
continuau să scadă, concomitent cu creşterea inflaţiei. Factorii de bază care au condiţionat scăderea indicilor sectorului industrial
din regiune au fost: micşorarea exportului, diminuarea volumului de transportare şi restrângerea treptată a pieţei de consum.
Majoritatea agenţilor economici care activează în regiune afirmă că nu sunt satisfăcuţi de eficacitatea măsurilor anti-criză
întreprinse de către auto-proclamata administraţie transnistreană.

Economia mondială. Efectul domino al crizei va persista şi pe parcursul anului 2009; economia ţărilor lumii se va contracta cu cel
puţin 1%. Frecvenţa cu care organizaţiile internaţionale şi guvernele lumii modifică prognozele macroeconomice pe termen scurt
şi mediu inspiră şi mai puţină încredere în ziua de mâine.

# # #

Pentru mai multe informaţii, contactaţi: Coordonatorul relaţii publice al Institutului pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, Laura Bohanţov, tel:
221844, GSM: 069918296, e-mail laura.bohantov@viitorul.org

Prognoză economică pesimistă pentru 2011

Ediţia de Vineri Nr.20112 din 21 ianuarie 2011

Centrul Analitic Independent Expert-Grup a făcut publică radiografia

economică a anului 2010. Experţii economişti subliniază cele mai
importante evenimente economice din Republica Moldova, produse în
2010, cele mai revelatorii tendinţe macroeconomice, cât şi cele mai
remarcabile gafe de politică economică. De asemenea, experţii
semnalează riscurile economice majore cu care urmează să se confrunte Republica Moldova în anul
2011.
Top-5 evenimente economice în 2010

Consiliul de Directori executivi al FMI a aprobat la 29 ianuarie Programul economic cu Republica

Moldova în valoare de 574 de milioane de dolari SUA. Resursele au fost acordate atât pentru asigurarea
stabilităţii externe (pentru formarea rezervelor valutare ale BNM), cât şi ca suport bugetar direct, oferind
Guvernului o perioadă de respiro vitală pentru a aduce în ordine finanţele publice. Totodată, aprobarea de
către FMI a Programului a dat şi altor donatori şi investitori mai multă certitudine vizavi de cursul economic
al ţării.

Şedinţa Grupului Consultativ – Forumul „Parteneriat pentru Moldova” din 24 martie. La şedinţa
respectivă a fost prezentat documentul „Rethink Moldova”, care include priorităţile strategice de reforme ale
ţării. Donatorii internaţionali au promis Moldovei suport financiar în valoare de 2,6 miliarde de dolari SUA,
dintre care jumătate în formă de granturi, restul – credite în condiţii concesionale. Pe lângă aceasta,
evenimentul a fost o etapă importantă şi în campania diplomatică de îmbunătăţire a imaginii internaţionale a
Moldovei.

Modalitatea de gestionare a inundaţiilor din iulie. Inundaţiile au fost limitate ca scară geografică, dar
resursele necesare pentru recuperarea pierderilor şi acordarea de suport sinistraţilor au fost destul de mari,
estimate la circa 77,5 milioane USD (1,36% din PIB estimat pentru 2010). Însă, şi mai important, aceste
inundaţii au developat faptul că Republica Moldova nu este pe deplin pregătită să facă faţă nici unor
cataclisme relativ reduse ca amploare, fără a mai vorbi de eventuale cataclisme de scară naţională.
Infrastructura fizică şi mijloacele tehnice sunt într-o stare precară, care nu corespund nici pe departe
provocărilor puse de schimbările climaterice. Capacităţile de alertă imediată s-au dovedit a fi relativ
satisfăcătoare, dar interoperabilitatea şi coordonarea postcriză s-au demonstrat foarte slabe.

Aprobarea de către Guvernul Republicii Moldova la 14 decembrie a Planului de acţiuni al Republicii

Moldova privind implementarea Recomandărilor Comisiei Europene pentru instituirea Zonei de
Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană.
Documentul conţine o serie de obligaţii extrem de importante, iar unele foarte dificil de implementat fără
suport politic, financiar şi tehnic din partea UE - pe care Moldova şi le asumă pentru implementarea în
perioada 2011-2015. Anul 2015 poate fi privit, astfel, ca un orizont pe care Guvernul şi UE îl consideră mai
mult sau mai puţin realist când zona de liber schimb aprofundat şi comprehensiv ar putea fi instituită.

Crearea Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură şi schimbarea politicii de subvenţionare. Din

cauza lipsei datelor, nu putem încă să evaluăm impactul sistemic al acestor schimbări în politica agrară, dar
este clar că schimbările operate reduc esenţial spaţiul pentru aranjamente corupte şi fac politica de
subvenţionare mai justă din punct de vedere social. Totuşi, ţinând cont de deficitul de resurse financiare, este
imperativă utilizarea acestora prioritar pentru stimularea investiţiilor capitale în agricultură.

Top-5 tendinţe economice în 2010

Creşterea economică neaşteptat de puternică. Conform datelor preliminare, în primele nouă luni ale
anului 2010, economia moldovenească a crescut cu circa 6,5%, iar estimările noastre pentru întregul an sunt
de circa 7%. Acest indicator a fost condiţionat de revenirea consumului în calitate de factor esenţial al
creşterii economice, creşterea producţiei agricole, relansarea sectorului serviciilor şi stabilizării sectorului
construcţiilor. Creşterea economică a Moldovei în 2010, probabil, se va situa printre cele mai înalte ritmuri
de creştere înregistrate în Europa Centrală şi de Est şi în CSI.

Scăderea în continuare a ocupării forţei de muncă. În pofida reluării creşterii economice, rata de ocupare
a forţei de muncă a atins cote minimale în 2010, media anuală situându-se, conform estimărilor noastre, la
circa 47% (pentru populaţia de vârstă 15-59 ani). Chiar şi înainte de criză, ocuparea populaţiei în Moldova
era foarte mică – 50,8% în 2008. Pentru comparaţie, nivelul mediu de ocupare a forţei de muncă în ţările din
Europa Centrală şi de Est în 2008 era de 65,6%, iar în CSI – 63,1%.

Avansarea Chinei în calitate de partener comercial al Moldovei şi creşterea deficitului comercial

total.Conform datelor statisticii comerciale pentru primele 11 luni 2010, China furnizează în prezent circa
8,2% din importurile moldoveneşti, în comparaţie cu 7,5% în 2009. În 2010, China a devansat Germania,
situându-se pe locul 4 în lista partenerilor comerciali la capitolul import. Ţinând cont de creşterea economică
fulminantă a Chinei în 2010 (estimată de FMI la 10,5%) şi prognozele pentru 2011 (9,6%), ar trebui să ne
aşteptăm ca rolul Chinei în importurile moldoveneşti să se consolideze şi mai mult. Nu vom fi deloc
surprinşi dacă în 2011-2012 China va ajunge pe locul 3 în lista ţărilor din care Moldova importă. Riscul
major pentru Moldova este că exporturile sale în China (1,8 milioane USD) sunt infime în comparaţie cu
volumul importurilor (281 milioane USD). Deşi relaţiile comerciale ale Moldovei cu China sunt cele mai
debalansate în comparaţie cu oricare altă ţară, de fapt Moldova înregistrează deficite comerciale cu 102 din
cele 117 ţări cu care a făcut comerţ în 2010. Deficitul comercial total al Moldovei a crescut cu circa 15% în
2010, depăşind, conform estimărilor experţilor, 2,3 miliarde de dolari SUA. Astfel, economia revine la
tradiţionalele deficite comerciale înalte (3,3 miliarde în 2008, care în contextul crizei a scăzut la 2,0 miliarde
în 2009).

Revenirea inflaţiei. După ce în 2009 creşterea preţurilor a fost aproape nulă,

în 2010 creşterea medie a acestora a fost de circa 7,3%, iar în decembrie
2010 nivelul acestora era cu 8,1% mai mare decât în decembrie 2009.
Accelerarea preţurilor către sfârşitul anului 2010 a determinat o înăsprire
moderată a politicii monetare a BNM, care la 30 decembrie a votat
majorarea de la 7% la 8% a ratei REPO. Principala provocare cu care se va
ciocni Banca Naţională în 2010 este aplicarea eficientă a strategiei de ţintire
a inflaţiei.

Scăderea ratei dobânzilor bancare şi stabilizarea creditelor neperformante. Conform estimărilor

Expert-Grup, rata medie a dobânzii la depozitele bancare în lei moldoveneşti în 2010 a fost 9,3% (faţă de
14,7% în 2009), iar la credite – 17,2% (20,3% în 2009). În contextul unei inflaţii destul de semnificative în
2010, această dinamică este foarte interesantă, sugerând că fie băncile au anticipări inflaţioniste pe termen
mediu destul de moderate, fie că competiţia pentru clienţi devine mai intensă. În paralel cu scăderea
dobânzilor, am constatat stabilizarea, începând cu aprilie-mai, a cotei creditelor neperformante în totalul
creditelor bancare. În 2009, experţii anticipau că o eventuală escaladare a acestora putea rezulta într-un risc
sistemic. Evitarea unei crize bancare de proporţii este o bilă albă pentru băncile moldoveneşti şi pentru
BNM.

Top-5 gafe şi eşecuri economice în 2010

Eşecul în promovarea concurenţei. Deşi „eliminarea monopolurilor” a fost unul din laitmotivele campaniei
electorale din 2009, în 2010 nu a fost obţinut nici un progres sesizabil în domeniul protecţiei concurenţei şi
anihilării aranjamentelor anticompetitive şi controlării monopolurilor. Studiile realizate de experţii europeni
au arătat că în acest domeniu, Moldova se confruntă cu deficienţe sistemice, prin urmare, şi abordările în
redresarea situaţiei trebuie să fie sistemice şi nu ocazionale.

„Liberalizarea importurilor de carne”. Preţurile înalte pentru produsele alimentare, în special ale cărnii,
au fost un alt subiect sensibil pentru electori în 2009. Încercările Guvernului de a elimina schemele de
monopol în domeniul importului cărnii au riscat să se termine cu o farsă, la un anumit moment în Guvern
discutându-se majorarea tarifelor la importul cărnii ca metodă de protecţie a producătorilor locali. Aceste
tarife şi aşa sunt destul de mari, în timp ce preţurile achitate de consumatorii moldoveni sunt printre cele mai
mari din regiune.

Declaraţiile şi decretele controversate ale ex-preşedintelui interimar Mihai Ghimpu. Declaraţiile şi

gesturile (ne)diplomatice ale fostului preşedinte în exerciţiu nu au adus nici voturi în plus Partidului Liberal,
nici reparaţii adevărului istoric. În schimb, acestea au înţepat Federaţia Rusă, care nu a ezitat să găsească
imediat compuşi chimici străini în vinurile moldoveneşti.

Nepublicarea proiectului legii bugetului pentru anul 2011 şi neadoptarea legii respective. Evident, ţara
nu se opreşte dacă nu este adoptată Legea Bugetului de Stat. Problema majoră este că nepublicarea
proiectului ridică semne de întrebare asupra respectării principiilor transparenţei, iar neadoptarea legii ţine
mai mult de considerente şi raţiuni politice, decât de careva factori de natură obiectivă. O bilă neagră pentru
o guvernare care s-a angajat în asigurarea transparenţei şi respectarea legii.
Crearea Zonei Economice Libere Bălţi. Cum poate fi crearea unei Zone Economice Libere un eşec?
Foarte simplu, deoarece înfiinţarea rapidă a acestei zone, în paralel cu tergiversarea unor reforme sistemice
în politica industrială (cum ar fi iniţierea parteneriatelor publice-private, crearea parcurilor industriale),
denotă că guvernul preferă calea rezistenţei minimale în atragerea investiţiilor străine şi încurajarea celor
locale. Dacă companiile germane cu situaţii economico-financiare solide simt nevoia de a deveni rezidenţi ai
unor zone economice libere pentru a putea funcţiona normal în Moldova, ce să mai vorbim despre
companiile moldoveneşti?

Top-5 riscuri economice pentru 2011

Creşterea economică sclerotică. Contrar dorinţelor Guvernului de a edifica un model bazat pe investiţii,

inovaţii şi exporturi, economia Moldovei revine la modelul de creştere bazată pe consum care a existat
înaintea crizei. Acest model va persista în 2011, deoarece schimbarea acestuia nu este posibilă pe termen
scurt. Însă există riscul că un ritm prea lent de reforme regulatorii să permanentizeze actuala paradigmă
economică.

Creşterea deficitului bugetului de asigurări sociale de stat. Raportat la necesarul de finanţare, deficitul a

crescut de la 14% în 2008 la 31% în 2010. Ţinând cont de realităţile demografice şi de piaţa muncii, este
greu de crezut într-o redresare a situaţiei în 2011. Din acest punct de vedere, neadoptarea Legii Bugetului
pentru 2011 apare ca un risc deloc neglijabil.

Incertitudinile legate de crearea Prezidiului Guvernului. Fiind în căutarea unui mecanism de control şi

echilibru reciproc, partidele din AIE-2 se pare că au cam exagerat. Crearea unui Consiliu al Alianţei şi
asigurarea unui dialog politic permanent erau, credem noi, suficiente pentru asigurarea unei bune coordonări
a politicilor şi evitarea tensiunilor. Declaraţiile politicienilor vizavi de felul în care vor fi adoptate deciziile
în aceste Prezidiu sunt controversate, dar anume aceste controverse atestă aşteptările divergente pe care le au
actorii din AIE-2 vizavi de această structură. Să nu ajungem ca un mecanism de coordonare să se transforme
în unul de imobilizare reciprocă şi paralizare, cu consecinţe negative pentru procesul de reforme.

Creşterea preţurilor. Anticipările noastre sunt că pe parcursul anului 2011 preţurile de consum vor creşte
cu până la 6-7%, adică ceva mai puţin decât în 2010. Totuşi, riscurile sunt înalte, deoarece indicele preţurilor
de consum va depinde mult de politica monetară promovată de Banca Naţională, condiţiile climaterice şi
recolta din 2011, precum şi de situaţia economică a principalilor parteneri comerciali ai Moldovei şi evoluţia
cotaţiilor pe pieţele globale de mărfuri (în special, la cereale şi petrol). În ultimele câteva luni, preţurile
globale la produsele alimentare au luat-o razna. Ţinând cont de multitudinea de riscuri, este important ca, pe
lângă o politică monetară precaută implementată de BNM, guvernul să adopte acele politici structurale şi
instituţionale care sunt vitale pentru buna funcţionare a concurenţei de piaţă.

Acutizarea crizei datoriilor suverane în SUA şi Europa. Deşi Moldova este expusă mai mult riscurilor
financiare care vin din partea pieţelor europene, este clar că o eventuală acutizare a crizei datoriei americane
ar lovi în toată planeta. Până la finele anului 2011 nivelul relativ al datoriei publice a SUA va depăşi nivelul
actual al Greciei. Recent, Trezoreria SUA a solicitat legislativului american majorarea plafonului de
îndatorare publică, pentru a evita un default în 2011. Desigur, nu toate ţările europene, şi nici SUA, nu sunt
la fel de fragile ca şi Grecia, care a trebuit să fie salvată recent de UE, dar încă persistă riscuri considerabile
şi incertitudini ale investitorilor, în special în situaţia în care Irlanda s-a alăturat deja grupului de ţări
problematice şi a solicitat asistenţă. Există temeri că Portugalia, după care şi Spania ar putea urma aceeaşi
cale. Ultima este prea mare pentru a se prăbuşi, dar şi prea mare pentru a putea fi salvată.

Concluzia experţilor

În pofida revenirii creşterii economice, în 2011 Guvernul trebuie să demonstreze mai multă precauţie în ceea
ce priveşte cheltuielile publice şi mai multă cutezanţă în continuarea unor reforme-cheie. La baza filozofiei
de schimbare a modelului de creştere economică trebuie să fie pusă înlăturarea constrângerilor fundamentale
care împiedică valorificarea resurselor de care dispune ţara (oamenii şi pământul) şi finanţarea prioritară a
acelor componente de infrastructură care vor avea impact multiplicator asupra creşterii economice.

Vizualizari: 902