Cine s-a înfruptat din tezaurul românesc?

29 august 2020
Franța și tezurul României… Germania și împrumutul datorat României
Poate vă întrebați care-i motivulpentru care, după Revoluție, Fran ța a dat un
atac susținut asupra României.Nicio altă țară nu a concentrat atâtea resurse
precum Franța. Mai mult, defiecare dată, francezii sunt sus ținu ți în demersul
lor de toți ceilalți„penetratori”. E ciudat, mai ales că, în mod normal, la apari ția
unor asemeneacoliziuni de obicei iese cu scântei.
De unde oare această înțelegere? Și,mai ales, de unde interesul atât de
atent al Franței? Într-adevăr, Franța eparte a găștii internaționale de bandi ți
care jefuiesc România. Din acest punctde vedere, interesul său e la fel de
justificat ca și cel al celorlalțibandiți. Însă, mai e ceva. De ce a fost nevoie ca
Franța să facă „puțin maimult” medaliindu-i pe trădătorii Coldea & Kovesi? La
urma urmei, de jupuitne jupoaie ceva mai puțin decât Austria. Pe o scară a
banditismului, Franța arocupa locul 3 sau 4 față de ceilalți „parteneri” ai
României. Și-atunci care-imotivul?
Ei bine, există un motiv cât se poatede serios care poate afecta serios
stabilitatea Franței. E vorba de o chestiuneistorică, mai precis de tezaurul
României mutat în Rusia. Puțină lume știe căîntreaga operațiune desfășurată
în două tranșe (12-14 decembrie 1916 și 23-27iulie 1917) a avut … trei păr ți
semnatare. România, cea care muta tezaurul,Rusia, cea care primea
tezaurul și … Franța care a semnat în calitate degarant. Așadar, tezaurul
nostru mutat la ruși avea ca și garant Franța. Acestaeste motivul pentru care
un exemplar al Protocolului dintre România și Rusia seaflă în Franța.
Așadar, având în vedere refuzulRusiei de a înapoia tezaurul (aici e o
problemă în care, pentru a se închidecercul, e implicată și Germania!),
România e îndreptățită să solicitedespăgubiri din partea Franței. E cât se
poate de simplu, însă România n-afăcut-o și nici n-o va face cât timp va avea
la vârf marionete controlate.
De altfel s-a văzut limpede ce s-aîntâmplat cu datoria Germaniei către
România, descoperită și făcută publică deprofesorul Radu Golban. Au sărit
ca arși fix beneficiarii acesteia, adică BancaNaționala României, negând
existența acelei datorii care era perfectdocumentată. La fel se întâmplă și
acum cu Tezaurul. În mod normal, procesul derecuperare e unul simplu, iar
dacă nu se reușește recuperarea din Rusia, garantul trebuie să suporte.
Poate înțelegeți astfel de ce Franțaa medaliat un șef în exercițiu al
principalului serviciu secret al țării și peprocurorul șef al celui mai influent
parchet, de ce președintele țării esusținut, între altele, de grupuri obscure
având filiații în Rusia și de ce,cât timp vom avea o arhitectură statală precum
cea din prezent, României nu ise va returna niciun gram de aur. Suntem
împânziți de trădători! Orideparazităm țara, ori paraziții ne mănâncă de vii!
                                                                                                              
Dan DIACONU
                         Notă foarteimportantă „Justițiarul”
 Prezentăm mai jos ipotezaargumentată că, de fapt, tezaurul României a
ajuns într-un final în Franța viaGermania, ceea ce explică și mai bine
atitudinea celor două țări față deRomânia și obediența alogenilor instalați din
exterior la conducerea țăriinoastre, devenită colonie, față de tandemul
Germania-Franța care conduceEuropa!
«12-14 decembrie 1916: Tezauruleste încărcat, la Iaşi, în vagoane, cu
direcţia Moscova. Transportul vizaexclusiv aurul României (o cantitate de
93.400 kg aur) deţinut sub formă delingouri, monede diverse şi bijuterii.
Porneşte către Moscova al doileatransport cu valorile Băncii Naţionale a
României din care aur efectiv învaloare de doar 574.000 lei (echivalentul a
circa 170 de kg aur). Întotal: 93.570 kg aur au luat drumul Moscovei, în cele
douătransporturi. Au dispărut exact 93.540 kg de aur. Reţineţicifra: este
cantitatea de aur pe care o vom regăsi, cu o precizieuluitoare, în păienjenişul
armistiţiilor şi tratatelor de pace de după PrimulRăzboi Mondial: transportată
de la Moscova la Berlin şi apoi în somaţiaAntantei către Germania de a
restitui „aurul României sau al Rusiei”. (…)
7 mai 1918: România semnează Tratatul de Pace de la Bucureşti, un
documentumilitor, dintre România, pe de o parte, şi Germania, Bulgaria,
Austro-Ungaria,Turcia, pe de altă parte. Dincolo de cedările teritoriale
impuse,România a cedat controlul activelor Băncii Naţionale către trupele de
ocupaţiegermane. Din interpretările asupra acestui tratat rezultă că
Româniaar fi renunţat la Tezaur, odată cu documentele referitoare la acesta
aflate încustodia BNR. Profesorul universitar şi diplomatul german Ernst
Jäckh(1875-1959) scrie în Memoriile sale (Stuttgart, 1954, p. 382) că
România acedat aurul său Germaniei prin Tratatul de Pace de la Bucureşti.
Se pare căRomânia ar fi renunţat atunci la dreptul de proprietar al
tezaurului. (…)
27 august 1918: Acordul financiar germano-rus, semnat în continuarea
Tratatului dela Brest-Litovsk, prevede daune de război şi compensări pentru
prejudiciileaduse Germaniei prin confiscarea şi sechestrarea averii germane
în Rusia.Compensările în aur făcute de Rusia în contul Germaniei se
efectuează, conformtratatului, în două tranşe: prima de 42.860 kg aur şi a
doua de 50.676 kg aur.În total: 93.540 kg aur. Sunt singurele tranşe
prevăzute concret întratat din cantitatea de aur pe care Moscova ar fi urmat
să o trimită cătreBerlin (circa 245.500 kg aur) şi, totodată cantităţile de aur
care au ajunsulterior la Berlin.
11 noiembrie 1918: Armistiţiul de la Compiegne marchează înfrângerea
Germaniei şianulează Tratatul de la Brest-Litovsk, Acordul Financiar ruso-
german şiTratatul de Pace de la Bucureşti. Conform armistiţiului semnat între
Germania,Franţa şi Regatul Unit (art. XIX – Clauze financiare), aurul ar fi
trebuit safie predat puterilor Antantei, care au declarat că-l vor ţine în
custodie pânăla semnarea unui acord de pace. Formularea exactă din
armistiţiu este:„Restituirea aurului rusesc sau românesc capturat sau în aflat
custodiaGermaniei”. Este clar că textul din armistiţiu se referă lacele 93.536
kg aur transportate de la Moscova la Berlin înseptembrie (cantitate
echivalentă cu cea a Tezaurului României trimis,spre păstrare, la
Moscova). (…)
5 decembrie 1918: potrivit documentelor aferente armistiţiului din 29
noiembrie, ocantitate formată din două tranşe de 42.866 kg aur, respectiv
50.676 kg aur (untotal de 93.536 kg aur) porneşte, în două vagoane, pe linia
ferată Mainz –Saarbrücken către căile ferate controlate de Aliaţi, pe riscul
Guvernuluifrancez. (…)
28 iunie 1919: se semnează Tratatul de la Versailles, iar Rusia, deşi NU
participala semnare, are conform art. 116 al acestui tratat posibilitatea de a
solicitadirect pretenţii de despăgubire Germaniei. Cu toate acestea, Rusia nu
acerut niciodată înapoi cantitatea de 93.540 kg aur transportate de
laMoscova la Berlin în septembrie 1918, în baza tratatului financiarruso-
german, anulat prin armistiţiul din noiembrie 1918. (…)
1956: Rusia a trimis către autorităţile comuniste din Româniaaproximativ 33
kg aur, singura cantitate de aur returnată vreodată dinTezaurul care a luat
drumul Moscovei în decembrie 1916. Şi, cel mai probabil,singura care mai
era depozitată, la acea dată, la Moscova. Dacăscădem aceste 33 kg aur din
totalul celor 93.570 kg aur care au ajuns iniţialla Moscova, în cele două
transporturi, obţinem exact cele 93.540 kgaur care au fost trimise de la
Moscova la Berlin, conform cantităţiistipulate în Acordul financiar germano-
rus şi cele 93.540 kg aur careau plecat din Germania către Franţa, conform
documentelor aferentearmistiţiului de la Compiegne. (Radu
Golban, Tezaurul României: lucruri pe care Bruxelles-ul nu ar vrea să le
aflaţi)
«Carol I şi Ferdinand au condustreburile privind dotarea, organizarea şi
pregătirea armată a statului aşaîncât prima dată în secole, o armată străină a
invadat teritoriul românesc prinînfrângerea armatei române şi a ocupat cea
mai mare parte din ţară. Regele şiguvernul s-au restrâns la Iaşi, din Statul
Roman rămânând abia cât jumătate dinMoldova intre Carpaţi şi
Prut. (Notaredacției: Este vorba de Primul Război Mondial.)
TEZAURUL: chipurile, Consiliul de Ministrii, dar ştim că erau ca şi azi,
doarnişte marionete, a decis să trimită tezaurul la Moscova spre protejarea
lui,chipurile.
Rusia era în curs de a fi preluată debolşevici susţinuţi de germani.
Şeful operaţiunilor de război alGermaniei era Max Warburg, bancher din
Hamburg.
Bolşevicii, de fapt evrei dinBrooklin, New York conduşi de evreul Lev
Davidovich Bronshtein, sub falsaidentitate de Leon Trotsky, au preluat
Imperiul Rus şi l-au evreizat prinsovietizare cu 20 de milioane de dolari aur
daţi de Jacob Schiff, tatăl soţieilui Felix Warburg care a fost organizatorul
industriei derăzboi a SUA şi şeful de facto al preşedintelui Woodrow Wilson.
Cele 20 demilioane au fost transferaţi prin bănci suedeze ale familiei
Warburg. Maxsi Felix erau frați.
O aripă a familiei Warburg aconstituit sistemul bancar din Danemarca şi
Suedia cu vreo sută de ani anteriorşi constituie baza familiilor conducătoare
ale celor două ţări în prezent.
Numele anterior al familie Warburg afost Del Banco şi au venit din Venezia,
evrei strămutaţi cu multe secoleanterior care au dezvoltat Republica
Veneţiana bazată pe traficul de sclavi şicamătă.
Deci Imperul Rus era în curs de a fipreluat de evrei sub identitate de
bolşevici ruşi susţinuţi de evrei, sub falsăidentitate de germani, poziţionaţi în
funcţii de conducere în Statul German cubani de la evrei sub falsă identitate
de americani poziţionaţi în funcţii deconducere în Statul American.
În ianuarie 1917 ajunge prima parte atezaurului la Moscova, în februarie
1917 Kerensky, evreu, ia conducerea Rusieide facto, în august 1917 ajunge
a doua parte la insistenţele lui Nicolae Titulescuministru de finanţe, mason de
vază, iar în noiembrie 1917 bolşevicii preiauconducerea de la Kerensky.
Surprinzătoare coincidenţă ca lapacea de la Brest în 1918, Statul Rus
condus de bolşevici a dat Statului Germano despăgubire chipurile de 93,5
tone de aur o cantitate identică cu cele 93,5tone de aur preluate de la Statul
Roman în custodie.
Surprinzătoare coincidenţe că:
• nişte evrei au organizat atacul germanilor împotriva României, iar ca
urmarecăruia
• nişte evrei au ordonat Guvernului Roman să trimită tezaurul la alţievrei care
controlau deja Imperiul Rus
• evreii care controlau Imperiul Rus au transferat o cantitate identicăde aur
sub pretext de despăgubiri de război către alţi evrei care conduceauStatul
German;
• niște evrei au ordonat Guvernului Român și slugii lor, rege al
StatuluiRomân, să comită efectiv disoluția, dispariția Statului Român.
Eu cred în Dumnezeu, dar nu cred încoincidenţe, când lucrurile se aranjează
ca „puse cu mâna”.
Arhivele sunt încă ferecate dar să nune mirăm dacă am afla că tezaurul
României a jucat un rol esenţial în preluareaImperiului Rus de către evrei la
1917.
Este clar că transferul tezaurului aavut ca rol ca Statul Roman să nu mai aibă
nici o resursă să poată plăticheltuielile de apărare. Povestea cu protecţia
averii naţionale se prăbuşeşteîn fata coincidentelor descrise mai sus. Chiar
în condiţiile deosebit de ostileşi degradate create de Guvernul Statului
Român, totuși Oştirea Romană avea oremarcabilă capacitate de luptă,
capacitate pe care Guvernul şi Ferdinandfăcuseră tot ce era posibil să o
saboteze, capacitate care s-a dovedit subagresiunile simultane cea făţişă a
adversarului şi cea clandestină a duşmanuluiintern reprezentat de clasa
„conducătoare”.
La recomandarea şefilor lor străini,în 1917 guvernul cu Ferdinand în frunte
plănuiau să se refugieze în Rusia ceeace însemna în fapt, dispariţia Statului
Român cu efectul împărţiriiteritoriilor locuite de romani sub controlul statelor
vecine : Ungaria, Serbia,Rusia, Bulgaria. VISUL DE AUR AL
INVADATORILOR DE PESTE 2.000 DE ANI. Preventivtrimiseseră tezaurul
înainte de planificată disoluţie a „Statului Român CelModern” ca să rămână
al lor.
DAR patrioţii români nu s-au lăsatdistruși. Au înţepenit în tranşee la
Mărăşeşti şi Oituz, au respins pe germani,s-au îndreptat spre est şi au
dezarmat şi alungat hoardele ruseştidezorganizate de revoluţie, s-au repliat
şi au respins atacurile din aprilie şiiulie 1919 ale ungurilor sub conducerea lui
Bela Cohen, evreu, şi au eliberatBudapesta de guvernul evreiesc, chipurile
comunist şi au pus şi opincaromaneasca pe Parlamentul de la Budapesta la
4 august 1919. Patrioţii români ca generalul Eremia Grigorescu care a
reamintitLumii ca „PE AICI NU SE TRECE!”, patrioţii care au luat arma în
mâna, eisinguri contra manevrelor guvernului și regelui au făcut eliberarea
armată aţării şi întregirea statului.
Pentru că nu au reuşit să distrugăNeamul Romanesc la 1917 prin aceste
manevre, propaganda evreiască creează altelegende atribuind meritul
întregirii doar regilor lor cunoscuţi sub falsăidentitate de germani, a
guvernelor Statului Român care, cu excepţia celorconduse de Ionel IC
Brătianu şi puțini alţi patrioţi, au fost cu totulobediente planurilor de disoluţie a
Statului Român şi a ştergerii Neamului Romanescde pe harta Lumii.
Forţa şi hotărârea Neamului Românesca convins inamicii de toate felurile că
nu se pot juca prea mult cu noi şitrebuie să facă şi ce vrem noi aşa că s-a
făcut reîntregirea la 1918.
La Conferinţa de pace de laVersailles în 1919, partea învingătoare a fost
condusă de şefuldelegaţiei americane Felix Warburg iar partea perdantă a
fost condusă de şefuldelegaţiei germane Max Warburg, adică frati’su lu’ Felix
!!! Înfavoarea cui credeţi că a negociat Felix cu Max, cine se încumetă să
ghicească?»(Adrian Grigoriu, DESPRE REGII ROMÂNIEI, AŞA-ZIȘI
GERMANI)