Avocatoo - HP Pronuntate 2019

Hotărârile prealabile pronunțate de
Înalta Curte de Casație și Justiție

în anul 2019
avocat
Hotărârile prealabile pronunțate de Înalta
Curte de Casație și Justiție în anul 2019
CUPRINS
Drept administrativ- regimul juridic al contravențiilor
Decizia nr. 36/2019 - art. 26 alin. (1) lit. a), raportate la dispoziţiile art. 31, coroborate cu cele ale
art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare
Decizia nr. 18/2019 - art. 2 pct. 26 şi pct. 27 din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor
de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice - Parlamentul
României
Decizia nr. 8/2019 - Art. 191 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr. 1391/2006, art. 109 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare
Decizia nr. 35/2019 - lămurirea dispozitivului Deciziei nr. 44 din 21 noiembrie 2016, pronunţată
de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
Drept administrativ și fiscal

Decizia nr. 26/2019 - Art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea
funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind
înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru
modificarea și completarea altor acte normative - Parlamentul României, Legea nr. 144/2007
privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate - Parlamentul
României
Decizia nr. 16/2019 - Art. 226 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură
fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la alin. (1) al aceluiași articol,
art. 226 alin. (10) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi
completările ulterioare, prin raportare la art. 227 alin. (8) din acelaşi cod
Decizia nr. 38/2019 - Art. 611 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în
materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a
contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și
funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor - Parlamentul României
Decizia nr. 39/2019 - Art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind
regimul străinilor în România - Guvernul României, art. 18 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, aprobată
Decizia nr. 35/2019 - Lămurirea dispozitivului Deciziei nr. 44 din 21 noiembrie 2016,
pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni
de drept
Decizia nr. 1/2019 - Art. 91 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură
fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (art. 110 din Legea nr. 207/2015
privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare) şi a dispoziţiilor
art. 131 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 (art. 215 din Legea nr. 207/2015)
Dreptul asigurărilor sociale

Decizia nr. 10/2019 - Art. 82 alin. (5), (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor
și procurorilor - Parlamentul României
Decizia nr. 25/2019 - Art. 3 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de
pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 2 lit. b) din Hotărârea Guvernului
nr. 1.284/2011 privind stabilirea procedurii de reevaluare a locurilor de muncă în condiţii
speciale prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de
pensii publice, art. 30 alin. (1) lit. e) raportat la anexele nr. 2 şi 3 şi art. 30 alin. (2) din Legea nr.
263/2010 şi a prevederilor art. II din Legea nr. 325/2015 pentru modificarea Legii nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice
Decizia nr. 6/2019 - Art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii
publice
Decizia nr. 6/2019 - Art. 165 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii
publice
Decizia nr. 28/2019 - Art. II alin. (1) și (2) din Legea nr. 130/2015 pentru completarea Legii nr.
567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al
parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului
Național de Expertize Criminalistice - Parlamentul României, Legea nr. 263/2010 privind
sistemul unitar de pensii publice - Parlamentul României, art. 685 din Legea nr. 567/2004
Drept civil
Decizia nr. 4/2019 - Art. 972, art. 1055, art. 1074, art. 1086, art. 1087, art. 1088, art. 1089 şi art.
1090 din noul Cod civil
Decizia nr. 12/2019 - Art. 688 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi art. 1.155 alin. (2) din
Codul civil
Decizia nr. 29/2019 - Art. 48-49 şi art. 55 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și
reasigurările în România - Parlamentul României, art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006
reforma în domeniul sănătății - Parlamentul României
Decizia nr. 22/2019 - Art. III alin. (24) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea
Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare
Decizia nr. 37/2019 - art. 29 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii
fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997 - Parlamentul României, art. 6 alin. (1) din
Legea nr. 1/2000, art. 29 alin. (3^1) din Legea nr. 1/2000
Decizia nr. 34/2019 - Art. 21 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea
procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în
perioada regimului comunist în România - Parlamentul României, art. 35 alin. (3) din Legea nr.
165/2013
Decizia nr. 23/2019 - Art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea
procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în
perioada regimului comunist în România
Decizia nr. 30/2019 - Art. 3 şi 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor
bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite - Parlamentul României
Decizia nr. 7/2019 - Art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri
imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite
Decizia nr. 21/2019 - Art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea
și sancționarea tuturor formelor de discriminare - Guvernul României
Drept comercial
Decizia nr. 5/2019 - Art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de
prevenire a insolvenței și de insolvență - Parlamentul României
Dreptul muncii
Decizia nr. 19/2019 - Art. 10, art. 38, art. 57, art. 134 alin. (1) şi art. 254 alin. (3) şi (4) din Legea
nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare
Decizia nr. 15/2019 - Art. 30 alin. (6) din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a
personalului plătit din fonduri publice - Parlamentul României, art. 4 alin. (1) şi art. 6 alin. (1)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind modificarea termenului pentru
înființarea secțiilor de insolvență - Guvernul României, art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010
Decizia nr. 11/2019 - Art. 31 alin. (1), (11) şi (13) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor
termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare
Decizia nr. 20/2019 - Art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind
unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea
unor termene - Guvernul României, art. 44 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea
personalului plătit din fonduri publice - Parlamentul României
Decizia nr. 33/2019 - Art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind
salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene,
precum și unele măsuri fiscal-bugetare, art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri
publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare
Decizia nr. 21/2019 - Art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea
și sancționarea tuturor formelor de discriminare - Guvernul României
Drept procesual civil

Decizia nr. 2/2019 - Art. 27 din Codul de procedură civilă cu referire la art. 147 alin. (4) din
Constituția României
Decizia nr. 9/2019 - Art. 416 alin. (1), art. 64 alin. (4) din Codul de procedură civilă
Decizia nr. 31/2019 - Art 308 din Codul de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 134/2010,
coroborat cu art. 5491 din Codul de procedură penală,
Decizia nr. 26/2019 - Art. 503 alin. (2) pct. 1 cod procedura civila
Decizia nr. 1/2019 - Art. 91 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură
fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (art. 110 din Legea nr. 207/2015
privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare) şi a dispoziţiilor
art. 131 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 (art. 215 din Legea nr. 207/2015)
Decizia nr. 4/2019 - Art. 972, art. 1055, art. 1074, art. 1086, art. 1087, art. 1088, art. 1089 şi art.
1090 din noul Cod civil
Decizia nr. 12/2019 - Art. 688 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi art. 1.155 alin. (2) din
Codul civil
Decizia nr. 17/2019 - Art. 688 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi a art. 1155 alin. (2) din
Codul civil
Decizia nr. 27/2019 - Art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă
Decizia nr. 3/2019 - Art. 64 alin. (2) şi art. 59 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea
şi organizarea profesiei de mediator
fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la alin. (1) al aceluiași articol,
art. 226 alin. (10) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi
completările ulterioare, prin raportare la art. 227 alin. (8) din acelaşi cod
Decizia nr. 13/2019 - Art. 8 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile
în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite - Parlamentul României
Decizia nr. 7/2019 - Art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri
imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite
Decizia nr. 32/2019 - Ordonanța Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a
militarilor, articolul 519 din Codul de procedură civilă
Drept penal și drept procesual penal

Decizia nr. 14/2019- Art. 43 alin. (2) din Codul penal
Decizia nr. 13/2019 - Art. 92 din Codul penal
Decizia nr. 12/2019 - Art. 81 din Codul penal din 1969
Decizia nr. 5/2019 - Art.155 alin.1 din Codul penal
Decizia nr. 1/2019 - art. 213 din Codul penal
Decizia nr. 2/2019 - art. 112 lit. d) din Codul penal anterior (din 1969), art. 288 alin. (1) din Codul
penal, art. 66 alin. (1) lit. l) din Codul penal
Decizia nr. 15/2019 - Art. 334 alin.(4) din Codul penal
Decizia nr. 6/2019 - Art.336 din Codul penal
Decizia nr. 17/2019 - Art. 336 alin. (1) din Codul penal
Decizia nr. 8/2019 - Art.75 alin.(1) lit.b) din OUG nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile
publice rap. la art.338 alin.(1),(3) din Codul penal
Decizia nr. 9/2019 - Art. 421 punctul 2 lit. b) teza a II-a din Codul de procedură penală, art. 35
alin. (1) din Codul penal
Decizia nr. 4/2019 - Art. 480-485 din Codul de procedură penală
Decizia nr. 11/2019 - Art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală, art. 598 alin. (1) lit. d) sau
art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din Codul de procedură penală
Decizia nr. 16/2019 - art. 4251 alin. (2) din Codul de procedură penală raportat la art. 34 din
Codul de procedură penală, cu aplicarea art. 29 din Codul de procedură penală
Decizia nr. 3/2019 - Art. 888 alin.(2) din Legea nr.207/2018 pentru modificarea și completarea
Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară - Parlamentul României, art.67 alin.(3) din
Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară - Parlamentul României, art.3 alin.(1) lit.c2 )
din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție,
art.7 lit. b) din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de
corupție - Parlamentul României
Decizia nr. 7/2019 - Art.551 din Legea nr. 254/2013, art. 598 lit. d din Codul de procedură
penală, art.43 alin.(1) şi (5) din Codul penal
Drept administrativ - regimul juridic al contravențiilor
Decizia nr. 36/2019 - art. 26 alin. (1) lit. a), raportate la dispoziţiile art. 31, coroborate cu
cele ale art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de
construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare
Dată: 28 iunie 2019
Numărul 2335/318/2018
dosarului:
Părți dosar: Marinescu Constantin

PRIMĂRIA COMUNEI BĂLEŞTI
Numărul 946/1/2019
dosarului ICCJ:
Numărul Decizia nr. 36/2019

deciziei:
Soluție: respinge
Materie: DREPT ADMINISTRATIV - REGIMUL JURIDIC AL CONTRAVENŢIILOR
Cuvinte-cheie autorizarea executării lucrărilor de construcţii, autorizaţie de construire,

executare totală, termen de prescripţie a dreptului de a constata
contravenţiile
Textul de lege Art. 26 alin. (1) lit. a), raportate la dispoziţiile art. 31, coroborate cu cele ale art. 37
incident: alin. (5) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de
construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare
Conținut text Art. 26 alin. (1) lit. a)

lege: (1) Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel
de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni:
a) executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor
prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), c), e) și g), de către
investitor și executant;
Art. 31
Dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26
se prescrie în termen de 3 ani de la data săvârșirii faptei.
Art. 37 alin. (5)

(5) Construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea
prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea
lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate.
Întrebarea Prevederile art. 26 alin. (1) lit. a), raportate la dispoziţiile art. 31, coroborate cu
adresată ICCJ: cele ale art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării
lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se
pot interpreta în sensul că pentru contravenţiile constând în executarea totală,
fără autorizaţie de construire, a unei construcţii ce cuprinde toate elementele
structurale necesare pentru a fi considerată terminată, termenul de prescripţie
a dreptului de a constata contravenţiile şi de a aplica amenzile prevăzute la art.
26 din acelaşi act normativ curge de la data la care autoritatea competentă a
constatat comiterea faptei?
Motivarea pe Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Gorj - Secţia

scurt: contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 2.335/318/2018, în vederea
pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de
drept:
"Prevederile art. 26 alin. (1) lit. a), raportate la dispoziţiile art. 31, coroborate cu
cele ale art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării
lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se
pot interpreta în sensul că pentru contravenţiile constând în executarea totală,
fără autorizaţie de construire, a unei construcţii ce cuprinde toate elementele
structurale necesare pentru a fi considerată terminată, termenul de prescripţie
a dreptului de a constata contravenţiile şi de a aplica amenzile prevăzute la art.
26 din acelaşi act normativ curge de la data la care autoritatea competentă a
constatat comiterea faptei?"
Monitorul Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 742 din 11 septembrie 2019.
Oficial:
Decizia nr. 18/2019 - art. 2 pct. 26 şi pct. 27 din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea
faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice -
Parlamentul României
Dată: 6 mai 2019
Numărul 14196/55/2017
dosarului:
Părți dosar: SC VH 11 GOLD WEEDING SRL

INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI ARAD
Numărul 604/1/2019
dosarului ICCJ:
deciziei:
Soluție: respinge
Materie: DREPT ADMINISTRATIV- REGIMUL JURIDIC AL CONTRAVENŢIILOR
Cuvinte-cheie norme de conviețuire socială, ordine şi linişte publică, igienă şi sănătate

publică, mediul de viață al populației, limita de presiune acustică/ nivelul de
zgomot, liniştea locuitorilor
Textul de lege art. 2 pct. 26 şi pct. 27 din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de
incident: încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice -
Conținut text Art. 2 pct. 26 și pct. 27

lege: Constituie contravenţie săvârşirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu
sunt comise în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate
infracţiuni:
26) tulburarea liniştii locatarilor între orele 22,00-8,00 şi 13,00-14,00 de către
orice persoană prin producerea de zgomote, larmă sau prin folosirea oricărui
aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare în localurile sau în
sediile persoanelor juridice, în locuinţele persoanelor fizice sau în oricare alt loc
din imobile cu destinaţia de locuinţe ori situat în imediata vecinătate a acestora;
27) organizarea de petreceri cu caracter privat şi utilizarea de aparatură muzicală
la intensitate de natură a tulbura liniştea locuitorilor, în corturi, alte amenajări
sau în spaţiu neacoperit, situate în perimetrul apropiat imobilelor cu destinaţia
de locuinţe sau cu caracter social, în mediul urban;
Întrebarea - în interpretarea art. 2 pct. 26 şi pct. 27 din Legea nr. 61/1991 pentru
adresată ICCJ: sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii
şi liniştii publice, aceste prevederi legale se coroborează/întregesc cu Ordinul nr.
119/2014 emis de Ministerul Sănătăţii pentru aprobarea Normelor de igienă şi
sănătate publică privind mediul de viaţă al populaţiei în ce priveşte limita de
presiune acustică/nivelul de zgomot?
- stabilirea zgomotului la «intensitate mare» în sensul art. 2 pct. 26 din Legea
nr. 61/1991 sau la «intensitate de natură a tulbura liniştea locuitorilor» în sensul
art. 2 pct. 27 din Legea nr. 61/1991 trebuie să se facă în mod obiectiv prin
mijloace tehnice omologate sau nu?
Motivarea pe Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Arad - Secţia a III-

scurt: a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, în
Dosarul nr. 14.196/55/2017, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile
pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:
"- în interpretarea art. 2 pct. 26 şi pct. 27 din Legea nr. 61/1991 pentru
sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii
şi liniştii publice, aceste prevederi legale se coroborează/întregesc cu Ordinul nr.
119/2014 emis de Ministerul Sănătăţii pentru aprobarea Normelor de igienă şi
sănătate publică privind mediul de viaţă al populaţiei în ce priveşte limita de
presiune acustică/nivelul de zgomot?
- stabilirea zgomotului la «intensitate mare» în sensulart. 2 pct. 26 din Legea nr.
61/1991 sau la «intensitate de natură a tulbura liniştea locuitorilor» în sensul art.
2 pct. 27 din Legea nr. 61/1991 trebuie să se facă în mod obiectiv prin mijloace
tehnice omologate sau nu?".
Monitorul Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 468 din 10 iunie 2019.
Oficial:
Decizia nr. 8/2019 - Art. 191 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr. 1391/2006, art. 109 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare
Dată: 25 februarie 2019
Numărul 15930/231/2016
dosarului:
Părți dosar: CHIRAN SILVIU-MARIUS

IPJ VRANCEA
Numărul 3179/1/2018
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: respinge
Cuvinte-cheie circulaţia pe drumurile publice, normă specială, normă generală, şeful

serviciului poliţiei rutiere, sancţiune contravenţională complementară,
contravenient
Textul de lege Art. 191 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
incident: 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr. 1391/2006, art. 109 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare
Conținut text Art. 191

lege: (1) În situaţia în care contravenientul a săvârşit fapta pe raza de competenţă a
altui judeţ decât cel care îl are în evidenţă, permisul de conducere se păstrează
la serviciul poliţiei rutiere pe teritoriul căruia a fost constatată contravenţia, până
când şeful serviciului hotărăşte asupra sancţiunii contravenţionale
complementare, dar nu mai mult de 15 zile de la data reţinerii, după care îl
trimite serviciului poliţiei rutiere al judeţului care îl are în evidenţă.
(2) Permisul de conducere se păstrează la serviciul poliţiei rutiere din judeţul
care are în evidenţă titularul, până la restituire sau, după caz, până la anularea
documentului.
Art. 109 alin. (1)

(1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac direct de către
poliţistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către
poliţiştii de frontieră.
Întrebarea Interpretarea art. 191 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a

adresată ICCJ: Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, în sensul dacă acesta reprezintă o normă
specială ce derogă de la norma generală, instituită de art. 109 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile
publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi stabileşte o
competenţă specială a şefului serviciului poliţiei rutiere pe teritoriul căruia a fost
constatată contravenţia, sub aspectul aplicării sancţiunii contravenţionale
complementare, în situaţia în care contravenientul a săvârşit fapta pe raza de
competenţă a altui judeţ decât cel care îl are în evidenţă.
Motivarea pe Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Vrancea - Secţia a

scurt: II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 15.930/231/2016,
în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei
chestiuni de drept:
"Interpretarea art. 191 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, în sensul dacă acesta reprezintă o normă
specială ce derogă de la norma generală, instituită de art. 109 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile
publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi stabileşte o
competenţă specială a şefului serviciului poliţiei rutiere pe teritoriul căruia a fost
constatată contravenţia, sub aspectul aplicării sancţiunii contravenţionale
complementare, în situaţia în care contravenientul a săvârşit fapta pe raza de
competenţă a altui judeţ decât cel care îl are în evidenţă."
Monitorul Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 355 din 08 mai 2019.
Oficial:
Decizia nr. 35/2019 - lămurirea dispozitivului Deciziei nr. 44 din 21 noiembrie 2016,
pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor
chestiuni de drept.
Numărul 2.551/1/2016
dosarului:
Părți dosar: OPREAN ROXANA ELENA

INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI SIBIU
FETCHE ANA
OCOLUL SILVIC IZVORUL SOMESULUI MARE RA
Numărul 2551/1/2019
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: respinge
Cuvinte-cheie proces-verbal de contravenție, formularea plângerii contravenționale
Textul de lege Decizia nr. 44 din 21 noiembrie 2016

incident:
Conținut text Decizia nr. 44 din 21 noiembrie 2016

lege:
Întrebarea Lămurirea dispozitivului Deciziei nr. 44 din 21 noiembrie 2016, pronunţată de

adresată ICCJ: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni
de drept.
Motivarea pe Respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de Ocolul Silvic Izvorul Someşului

scurt: Mare R.A. privind lămurirea dispozitivului Deciziei nr. 44 din 21 noiembrie 2016,
pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea
unor chestiuni de drept
Oficial:
Drept administrativ și fiscal

Decizia nr. 26/2019 - Art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în
exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr.
144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de
Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative -
Parlamentul României, Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și
funcționarea Agenției Naționale de Integritate - Parlamentul României
Dată: 26 martie 2019
Numărul 654/103/2018
dosarului:
Părți dosar: POENARU VASILICA - MOŞTENITOAREA LUI JĂNICĂ POENARU

MINISTERUL TRANSPORTURILOR
SIMION CRISTINA - MOŞTENITOAREA LUI JĂNICĂ POENARU
Numărul 3446/1/2019
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: respinge
Materie: DREPT ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Cuvinte-cheie Funcţii şi demnităţi publice, Agenţia Naţională de Integritate, funcţie

eligibilă, conflict de interese, decăderea din dreptul de a exercita o funcţie
publică
Textul de lege Art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea
incident: funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr.
144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de
Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative -
Parlamentul României, Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și
funcționarea Agenției Naționale de Integritate - Parlamentul României
Conținut text Art. 25 alin. (2)

lege: (2) Persoana eliberată sau destituită din funcţie potrivit prevederilor alin. (1) sau
faţă de care s-a constatat existenţa conflictului de interese ori starea de
incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o
demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepţia celor
electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori
demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă
persoana a ocupat o funcţie eligibilă, nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o
perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai
ocupă o funcţie sau o demnitate publică la data constatării stării de
incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicţia de 3 ani operează
potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a
rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti de confirmare a
existenţei unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate.
Întrebarea Dacă, în interpretarea dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind
adresată ICCJ: integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea
şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea
Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea
altor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr.
176/2010), pentru o persoană care a ocupat o funcţie eligibilă şi faţă de care s-
a constatat, în legătură cu această funcţie, existenţa conflictului de interese, se
aplică decăderea din dreptul de a exercita o funcţie publică (respectiv din
dreptul de a accede la poziţia de funcţionar public) potrivit art. 25 alin. (2) teza
întâi din Legea nr. 176/2010 sau i se aplică doar decăderea prevăzută de
dispoziţiile art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010 (respectiv din
dreptul de a accede la o funcţie electivă).
Motivarea pe Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău - Secţia

scurt: a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 654/103/2018, în
vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei
chestiuni de drept:
"Dacă, în interpretarea dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind
integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea
şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea
Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea
altor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, pentru o
persoană care a ocupat o funcţie eligibilă şi faţă de care s-a constatat, în legătură
cu această funcţie, existenţa conflictului de interese, se aplică decăderea din
dreptul de a exercita o funcţie publică (respectiv din dreptul de a accede la
poziţia de funcţionar public) potrivit art. 25 alin. (2) teza întâi din Legea nr.
176/2010 sau i se aplică doar decăderea prevăzută de dispoziţiile art. 25 alin. (2)
teza a doua din Legea nr. 176/2010 (respectiv din dreptul de a accede la o
funcţie electivă). "
Oficial:
fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la alin. (1) al aceluiași
articol, art. 226 alin. (10) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu
modificările şi completările ulterioare, prin raportare la art. 227 alin. (8) din acelaşi cod
Dată: 8 aprilie 2019
Numărul 3521/91/2017
dosarului:
Părți dosar: PINTILIE ADRIANA

CIUBOTARU MARIAN
DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE GALAŢI PRIN
ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE VRANCEA
Numărul 3398/1/2019
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: admite
Cuvinte-cheie restituirea despăgubirilor, imobile preluate în mod abuziv, bugetul de stat,

Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, executare silite,
obligaţii de plată
Textul de lege Art. 226 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu
incident: modificările şi completările ulterioare, prin raportare la alin. (1) al aceluiași articol,
art. 226 alin. (10) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu
modificările şi completările ulterioare, prin raportare la art. 227 alin. (8) din
acelaşi cod
Conținut text Art. 226 alin. (1), (3), (10)

lege: Titlul executoriu şi condiţiile pentru începerea executării silite
(1) Executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu
executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de
executare silită competent potrivit art. 30.
(3) Executarea silită a creanţelor bugetare rezultate din raporturi juridice
contractuale se efectuează în baza hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris care,
potrivit legii, constituie titlu executoriu.
(10) Instituţiile publice finanţate total sau parţial de la bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat, bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de
sănătate şi bugetul asigurărilor pentru şomaj, după caz, care nu au organe de
executare silită proprii, transmit titlurile executorii privind venituri ale bugetului
general consolidat, spre executare silită, organelor fiscale din subordinea
A.N.A.F. Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat.
Art. 227 alin. (8)

(8) În cazul în care prin titlul executoriu sunt prevăzute, după caz, creanţe fiscale
accesorii sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele se
calculează de către organul de executare silită şi se consemnează într-un
proces-verbal care constituie titlu executoriu, care se comunică debitorului.
Întrebarea 1. Interpretarea art. 226 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură fiscală, în sensul
adresată ICCJ: dacă o hotărâre judecătorească în materie civilă, pronunţată în favoarea unei
instituţii publice finanţate de la bugetul de stat, precum Autoritatea Naţională
pentru Restituirea Proprietăţilor, este asimilată, în faza executării silite, unui titlu
executoriu în materie fiscală [creanţa din titlu devenind «creanţa fiscală», la
care se referă art. 226 alin. (1) din Codul de procedură fiscală] sau unui titlu
executoriu referitor la creanţe bugetare rezultate din raporturi juridice
contractuale [creanţa din titlu devenind «creanţa bugetară rezultată din
raporturi juridice contractuale», la care se referă art. 226 alin. (3) din Codul de
procedură fiscală].
2. Interpretarea art. 227 alin. (8) din Codul de procedură fiscală, cu referire la art.
226 alin. (10) din acelaşi cod, în sensul dacă, în cadrul executării silite a titlurilor
executorii - hotărâri judecătoreşti privind despăgubiri civile referitoare la
despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, datorate unor instituţii
publice finanţate de la bugetul de stat, care nu cuprind obligaţii de plată a unor
dobânzi şi penalităţi de întârziere (ci doar obligaţii de restituire a unor
despăgubiri), organele fiscale pot calcula şi stabili din oficiu, prin titluri executorii
fiscale (în lipsa unor dispoziţii ale titlului executoriu trimis spre executare),
obligaţii de plată accesorii, precum dobânzi şi penalităţi de întârziere.
Motivarea pe În interpretarea art. 226 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de
scurt: procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la alin.
(1) al aceluiaşi articol, o hotărâre judecătorească în materie civilă, referitoare la
restituirea despăgubirilor acordate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22
decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
pronunţată în favoarea unei instituţii publice finanţate de la bugetul de stat,
precum Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, este asimilată,
în vederea executării, unui titlu executoriu referitor la creanţe bugetare rezultate
din raporturi juridice contractuale.
În interpretarea art. 226 alin. (10) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de
procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la art.
227 alin. (8) din acelaşi cod, în cadrul executării silite a creanţelor datorate unor
instituţii publice finanţate de la bugetul de stat, prevăzute de hotărâri
judecătoreşti care nu cuprind obligaţii de plată a unor dobânzi şi penalităţi de
întârziere, organele fiscale nu pot calcula şi stabili din oficiu, prin titluri executorii
fiscale (în lipsa unor dispoziţii ale titlului executoriu trimis spre executare),
obligaţii fiscale accesorii, precum dobânzi şi penalităţi de întârziere.
Oficial:
Decizia nr. 38/2019 - Art. 611 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de
atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și
a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru
organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor -
Dată: 23 septembie 2019
Numărul 331/33/2019
dosarului:
Părți dosar: ASOCIATIA PRO+CETATEAN

MUNICIPIU SIBIU
CONSILIUL LOCAL SIBIU
Numărul 1794/1/2019
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: respinge
Cuvinte-cheie „valoare estimată a contractului”, „valoare stabilită a contractului”,

contracte de achiziţie publică, concesiune de lucrări şi concesiune de servicii
Textul de lege Art. 611 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie
incident: de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a
contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru
organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor
- Parlamentul României
Conținut text Art. 61^ alin. (1)

lege: (1) Pentru soluționarea contestației formulate în condițiile art. 8 sau art. 49, sub
sancțiunea respingerii acesteia, persoana care se consideră vătămată trebuie să
constituie în prealabil o cauțiune stabilită după cum urmează:
a) 2% din valoarea estimată a contractului, în cazul în care aceasta este mai mică
decât pragurile valorice prevăzute la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 98/2016, cu
modificările și completările ulterioare, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 99/2016, cu
modificările și completările ulterioare, dar nu mai mult de 35.000 lei;
b) 2% din valoarea stabilită a contractului, dacă aceasta este mai mică decât
pragurile valorice prevăzute la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 98/2016, cu
modificările și completările ulterioare, dar nu mai mult de 88.000 lei;
c) 2% din valoarea estimată a contractului, dacă aceasta este egală sau mai
mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 98/2016,
cu modificările și completările ulterioare, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 99/2016,
cu modificările și completările ulterioare, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 100/2016,
cu modificările și completările ulterioare, dar nu mai mult de 220.000 lei;
d) 2% din valoarea stabilită a contractului, dacă aceasta este egală sau mai mare
decât pragurile valorice prevăzute la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 98/2016, cu
modificările și completările ulterioare, dar nu mai mult de 880.000 lei.
Întrebarea Care este interpretarea care trebuie să se dea noțiunilor de „valoare estimată a
adresată ICCJ: contractului”, respectiv „valoare stabilită a contractului”, în sensul dispozițiilor
art. 611 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie
de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a
contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru
organizarea şi funcționarea Consiliului Naţional de Soluționare a Contestațiilor,
cu modificările şi completările ulterioare ?
Motivarea pe Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj – Secția a

scurt: III-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 331/33/2019, în vederea
pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de
drept:
Care este interpretarea care trebuie să se dea noțiunilor de „valoare estimată a
contractului”, respectiv „valoare stabilită a contractului”, în sensul dispozițiilor
art. 611 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie
de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a
contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru
organizarea şi funcționarea Consiliului Naţional de Soluționare a Contestațiilor,
cu modificările şi
completările ulterioare ?
Monitorul Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 902 din 08 noiembrie 2019.
Oficial:
Decizia nr. 39/2019 - Art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind
regimul străinilor în România - Guvernul României, art. 18 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, aprobată
Dată: 23 septembrie 2019
Numărul 33478/245/2017
dosarului:
Părți dosar: BLUE AIR AVIATION SA

INSPECTORATUL GENERAL AL POLIŢIEI DE FRONTIERĂ PENTRU PUNCTUL
POLIŢIEI DE FRONTIERĂ AEROPORT IAŞI
Numărul 1812/1/2019
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: respinge
Cuvinte-cheie străini în România, controlul pașapoartelor, teritoriile părților contractante,

autoritățile de la frontieră, statul român
Textul de lege Art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
incident: străinilor în România - Guvernul României, art. 18 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 243/2002, cu modificările şi completările
ulterioare

lege: (1) Este interzisă aducerea în România de către companiile de transport aeriene,
navale sau terestre a străinilor fără documente de trecere a frontierei, cu
documente sau vize false ori falsificate sau ascunși în mijloacele de transport ori
care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a) și b).
(2) În cazul nerespectării dispozițiilor alin. (1), compania de transport respectivă
este obligată să asigure transportul imediat al străinilor în cauză la locul de
îmbarcare sau într-un alt loc pe care străinii îl acceptă și unde sunt acceptați.
Dacă acest lucru nu este posibil, transportatorul este obligat să asigure
cheltuielile determinate de acordarea drepturilor prevăzute la art. 9 alin. (4),
precum și cele de punere în executare a măsurii nepermiterii intrării în România.
(3) Obligațiile prevăzute la alin. (2) sunt aplicabile și companiilor de transport cu
care sosesc în România străinii aflați în tranzit, dacă:
a) transportatorul care urmează să-i preia pentru a-i duce în țara de destinație
refuză să-i îmbarce;
b) autoritățile statului de destinație nu permit intrarea străinilor și îi returnează
în România.
Art. 18 alin. (1)
(1) Controlul pașapoartelor și al celorlalte documente pentru trecerea frontierei
de stat române, eliberate de autoritățile române, precum și al celor eliberate de
autoritățile străine, recunoscute sau acceptate de statul român, potrivit legii, se
face de către polițistul de frontieră.
Întrebarea Dacă, raportat la art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002
adresată ICCJ: privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, compania aeriană are sau nu obligația de a efectua controlul
pașapoartelor și al celorlalte documente sau vize, sau sancțiunea prevăzută de
dispoziţia legală intervine numai în situația în care îmbarcă pasagerii care nu
sunt în posesia documentelor de călătorie necesare pentru intrarea pe teritoriile
părților contractante după ce autoritățile de la frontieră au constatat lipsa
documentelor de trecere a frontierei sau falsul/falsificarea acestora;
Dacă, prin raportare la dispoziţiile Convenției de aplicare a Acordului de la
Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea graduală a controalelor la
frontierele comune, din 19 iunie 1990, şi la dispozițiile art. 18 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a
României, aprobată cu modificări prin Legea nr. 243/2002, cu modificările şi
completările ulterioare, controlul pașapoartelor și al celorlalte documente
pentru trecerea frontierei de stat române, eliberate de autoritățile române,
precum și al celor eliberate de autoritățile străine, recunoscute sau acceptate de
statul român, potrivit legii, se face numai de către polițistul de frontieră sau şi
de către companiile de transport aeriene
Motivarea pe Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Iaşi – Secția a II-a

scurt: civilă – contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 33478/245/2017, în
vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor
chestiuni de drept: ,,Dacă, raportat la art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, compania aeriană are sau nu obligația de
a efectua controlul pașapoartelor și al celorlalte documente sau vize, sau
sancțiunea prevăzută de dispoziţia legală intervine numai în situația în care
îmbarcă pasagerii care nu sunt în posesia documentelor de călătorie necesare
pentru intrarea pe teritoriile părților contractante după ce autoritățile de la
frontieră au constatat lipsa documentelor de trecere a frontierei sau
falsul/falsificarea acestora; Dacă, prin raportare la dispoziţiile Convenției de
aplicare a Acordului de la Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea
graduală a controalelor la frontierele comune, din 19 iunie 1990, şi la dispozițiile
art. 18 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind
frontiera de stat a României, aprobată cu modificări prin Legea nr. 243/2002,
cu modificările şi completările ulterioare, controlul pașapoartelor și al celorlalte
documente pentru trecerea frontierei de stat române, eliberate de autoritățile
române, precum și al celor eliberate de autoritățile străine, recunoscute sau
acceptate de statul român, potrivit legii, se face numai de către polițistul de
frontieră sau şi de către companiile de transport aeriene”.
Oficial:
Decizia nr. 35/2019 - Lămurirea dispozitivului Deciziei nr. 44 din 21 noiembrie 2016,
pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor
chestiuni de drept
Numărul 2551/1/2016
dosarului:
Părți dosar: OPREAN ROXANA ELENA

INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI SIBIU
FETCHE ANA
OCOLUL SILVIC IZVORUL SOMESULUI MARE RA
Numărul 2551/1/2019
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: respinge
Materie: DREPT ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Cuvinte-cheie proces-verbal de contravenție, formularea plângerii contravenționale
Textul de lege Decizia nr. 44 din 21 noiembrie 2016

incident:
Conținut text Decizia nr. 44 din 21 noiembrie 2016

lege:
Întrebarea Lămurirea dispozitivului Deciziei nr. 44 din 21 noiembrie 2016, pronunţată de

adresată ICCJ: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni
de drept
Motivarea pe Respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de Ocolul Silvic Izvorul Someşului

scurt: Mare R.A. privind lămurirea dispozitivului Deciziei nr. 44 din 21 noiembrie 2016,
pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea
unor chestiuni de drept
Oficial:
Decizia nr. 1/2019 - Art. 91 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de
procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (art. 110 din
Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările
ulterioare) şi a dispoziţiilor art. 131 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 (art. 215 din
Legea nr. 207/2015)
Dată: 14 ianuarie 2019
Numărul 13.382/4/2017
dosarului:
Părți dosar: DEPĂRĂŢEANU MARIN

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ
Numărul 2678/1/2018
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: respinge
Cuvinte-cheie condamnare pentru evaziune fiscală, condamnatului la plata sumelor

datorate bugetului de stat, prescripţia dreptului, obligaţii fiscale
Textul de lege Art. 91 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură
incident: fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (art. 110 din Legea
nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările
ulterioare) şi a dispoziţiilor art. 131 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 (art.
215 din Legea nr. 207/2015)

lege: (1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5
ani, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel.
(2) Termenul de prescripţie a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la
data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanţa fiscală potrivit
art. 23, dacă legea nu dispune altfel.
(3) Dreptul de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 10 ani în cazul în
care acestea rezultă din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.
(4) Termenul prevăzut la alin. (3) curge de la data săvârşirii faptei ce constituie
infracţiune sancţionată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
Art. 110
(1) Dreptul organului fiscal de a stabili creanţe fiscale se prescrie în termen de 5
data de 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează obligaţia fiscală,
dacă legea nu dispune altfel.
(3) Dreptul de a stabili creanţe fiscale se prescrie în termen de 10 ani în cazul în
Art. 131
(1) Dreptul de a cere executarea silită a creanţelor fiscale se prescrie în termen
de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest
drept.
(2) Termenul de prescripţie prevăzut la alin. (1) se aplică şi creanţelor provenind
din amenzi contravenţionale.
Art. 215
(1) Dreptul organului de executare silită de a cere executarea silită a creanţelor
fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor
celui în care a luat naştere acest drept.
Întrebarea În ipoteza în care s-a dispus o condamnare pentru evaziune fiscală şi obligarea
adresată ICCJ: condamnatului la plata sumelor datorate bugetului de stat (debit principal şi
accesorii), prescripţia dreptului de a stabili obligaţiile fiscale şi prescripţia
dreptului de a cere executarea silită curg de la data săvârşirii faptelor sau de la
data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
Motivarea pe Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a

scurt: V-a civilă în Dosarul nr. 13.382/4/2017, privind pronunţarea unei hotărâri
prealabile vizând interpretarea dispoziţiilor art. 91 din Ordonanţa Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare (art. 110 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de
procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare) şi a dispoziţiilorart.
131 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 (art. 215 din Legea nr. 207/2015), în
sensul de a stabili dacă, în ipoteza în care s-a dispus o condamnare pentru
evaziune fiscală şi obligarea condamnatului la plata sumelor datorate bugetului
de stat (debit principal şi accesorii), prescripţia dreptului de a stabili obligaţiile
fiscale şi prescripţia dreptului de a cere executarea silită curg de la data săvârşirii
faptelor sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
Monitorul Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 136 din 20 februarie 2019.
Oficial:
0reP-tul asigurarilor sociale
Dreptul asigurărilor sociale
Decizia nr. 10/2019 - Art. 82 alin. (5), (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul
judecătorilor și procurorilor - Parlamentul României
Numărul 897/118/2018
dosarului:
Părți dosar: COJANU GHEORGHE

TRIBUNALUL CONSTANŢA PRIN PREŞEDINTE
Numărul 3095/1/2018
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: admite
Materie: DREPTUL ASIGURĂRILOR SOCIALE
Cuvinte-cheie Pensie de serviciu, statutul judecătorilor şi procurorilor, condiţii de vechime
Textul de lege Art. 82 alin. (5), (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și
incident: procurorilor - Parlamentul României
Conținut text Art. 82 alin. (1) și (5)

lege: (1) Judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și
Justiție, magistrații-asistenți de la Curtea Constituțională și personalul de
specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și foștii
judecători și procurori financiari și consilierii de conturi de la secția jurisdicțională
care au exercitat aceste funcții la Curtea de Conturi, cu o vechime de cel puțin
25 de ani în funcția de judecător ori procuror, magistrat-asistent sau personal
de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și în funcția
de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secția
jurisdicțională a Curții de Conturi se pot pensiona la cerere și pot beneficia, la
împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din
baza de calcul reprezentată de indemnizația de încadrare brută lunară sau de
salariul de bază brut lunar, după caz, și sporurile avute în ultima lună de
activitate înainte de data pensionării.
(5) Persoanele care îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute la alin. (1) și (3)
în funcția de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate
juridică asimilat judecătorilor, precum și în funcția de judecător ori procuror
financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi se
pot pensiona și pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de
serviciu, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupație. În acest caz, pensia se
stabilește dintr-o bază de calcul egală cu indemnizația de încadrare brută lunară
pe care o are un judecător sau procuror în activitate, în condiții identice de
funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului, și sporurile, în procent,
avute la data eliberării din funcție ori, după caz, cu salariul de bază brut lunar și
sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării. De
această pensie de serviciu pot beneficia numai persoanele care au fost eliberate
din funcție din motive neimputabile.
Întrebarea Dacă pentru acordarea pensiei de serviciu în baza art. 82 alin. (5) din Legea nr.
adresată ICCJ: 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 303/2004), la stabilirea
îndeplinirii condiţiilor de vechime trebuie avută în vedere numai vechimea în
funcţia de judecător şi procuror, conform prevederilor art. 4 lit. d) din Normele
metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul
judecătorilor şi procurorilor, republicată, şi ale Legii nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, referitoare la
pensiile de serviciu şi la acordarea indemnizaţiilor pentru creşterea copilului în
vârstă de până la 2 ani, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005
(Normele metodologice) sau poate fi avută în vedere în acest scop şi vechimea
în alte funcţii de specialitate juridică asimilată cu vechimea în magistratură în
conformitate cu art. 82 alin. (1), astfel cum a fost interpretat prin Decizia Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de
drept nr. 26 din 21 septembrie 2015, art. 82 alin. (2) şi art. 86 din Legea nr.
303/2004.
Motivarea pe Pentru acordarea pensiei de serviciu în baza dispoziţiilor art. 82 alin. (5) din
scurt: Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, la stabilirea
condiţiilor de vechime trebuie avută în vedere numai vechimea în funcţiile
enumerate în cuprinsul acestui alineat, iar trimiterea la prevederilealin. (1) al
aceluiaşi articol se referă la perioada de cel puţin 25 de ani.
Oficial:
Decizia nr. 25/2019 - Art. 3 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar
de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 2 lit. b) din Hotărârea
Guvernului nr. 1.284/2011 privind stabilirea procedurii de reevaluare a locurilor de muncă
în condiţii speciale prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind
sistemul unitar de pensii publice, art. 30 alin. (1) lit. e) raportat la anexele nr. 2 şi 3 şi art.
30 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 şi a prevederilor art. II din Legea nr. 325/2015 pentru
modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice
Dată: 3 iunie 2019
Numărul 7266/118/2017
dosarului:
Părți dosar: COMPANIA DE REMORCARE MARITIMĂ COREMAR SA

STĂNESCU ADRIAN AURELIAN
Numărul 427/1/2019
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: respinge
Cuvinte-cheie sistemul unitar de pensii publice, reevaluare a locurilor de muncă în condiţii

speciale, factorii de risc, angajator
Textul de lege Art. 3 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii
incident: publice, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 2 lit. b) din Hotărârea
Guvernului nr. 1.284/2011 privind stabilirea procedurii de reevaluare a locurilor
de muncă în condiţii speciale prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr.
263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, art. 30 alin. (1) lit. e) raportat
la anexele nr. 2 şi 3 şi art. 30 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 şi a prevederilor
art. II din Legea nr. 325/2015 pentru modificarea Legii nr. 263/2010 privind
sistemul unitar de pensii publice
Conținut text Art. 3 alin (1) lit. h)

lege: (1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele
semnificații:
h) locuri de muncă în condiții speciale - locurile de muncă unde gradul de
expunere la factorii de risc profesional sau la condițiile specifice unor categorii
de servicii publice, pe durata a cel puțin 50% din timpul normal de muncă,
poate conduce în timp la îmbolnăviri profesionale, la comportamente riscante
în activitate, cu consecințe grave asupra securității și sănătății în muncă a
asiguraților;
Art. 2 lit. b)
În sensul prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele
semnificaţii:
b) persoanele încadrate în locuri de muncă în condiţii speciale - lucrătorii care
îşi desfăşoară activitatea pe parcursul timpului normal de muncă din luna
respectivă numai în locurile de muncă definite la lit. a);
Art. 30 alin. (1) lit. e)

(1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din:
e) activitățile și unitățile prevăzute în anexele nr. 2 și 3;
Art. 30 alin. (2)

(2) Periodic, din 5 în 5 ani, locurile de muncă în condiții speciale de muncă
prevăzute la alin. (1) lit. e) sunt supuse procedurii de reevaluare a încadrării în
condiții speciale, stabilită prin hotărâre a Guvernului.
Art. II
Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, angajatorii care, în urma
procedurii de reevaluare, nu au mai obținut avizul de încadrare în condiții
speciale de muncă datorează contribuția de asigurări sociale în cota prevăzută
de lege pentru condiții normale de muncă, aceștia nemaiavând temei legal
pentru încadrarea persoanelor în condiții speciale de muncă.
Întrebarea Interpretarea dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 263/2010 privind
adresată ICCJ: sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare şi art.
2 lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 1.284/2011 privind stabilirea procedurii de
reevaluare a locurilor de muncă în condiţii speciale prevăzute la art. 30 alin. (1)
lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu
modificările ulterioare, în sensul de a se stabili dacă, după încadrarea unor locuri
de muncă în condiţii speciale, în conformitate cu art. 30 alin. (1) lit. e) raportat
la anexele nr. 2 şi 3 din Legea nr. 263/2010, angajatorul poate condiționa
angajatului încadrat în astfel de locuri de muncă recunoașterea prestării muncii
în condiții speciale de expunerea efectivă a acestuia la factorii de risc pentru mai
mult de 50% din timpul normal de lucru;
Interpretarea dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. e) raportat la anexele nr. 2 şi 3 şi art.
30 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 şi a prevederilor art. II din Legea nr. 325/2015
pentru modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice,
în sensul de a se stabili dacă, în situația în care, ca urmare a procedurii de
reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale prevăzute la art. 30 alin. (1)
lit. e) din Legea nr. 263/2010, s-a emis un aviz negativ de către Comisia pentru
reevaluarea locurilor de muncă în condiții speciale cu privire la anumite locuri
de muncă, se mai poate recunoaște încadrarea în condiții speciale a acestor
locuri de muncă după emiterea acestui aviz până la intrarea în vigoare a Legii nr.
325/2015.
Motivarea pe Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanța –

scurt: Secția I civilă, în dosarul nr. 7266/118/2017, privind pronunțarea unei hotărâri
prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept: - interpretarea
dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar
de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 2 lit. b) din
Hotărârea Guvernului nr. 1.284/2011 privind stabilirea procedurii de reevaluare a
locurilor de muncă în condiţii speciale prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. e) din
Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările
ulterioare, în sensul de a se stabili dacă, după încadrarea unor locuri de muncă
în condiţii speciale, în conformitate cu art. 30 alin. (1) lit. e) raportat la anexele
nr. 2 şi 3 din Legea nr. 263/2010, angajatorul poate condiționa angajatului
încadrat în astfel de locuri de muncă recunoașterea prestării muncii în condiții
speciale de expunerea efectivă a acestuia la factorii de risc pentru mai mult de
50% din timpul normal de lucru; - interpretarea dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit.
e) raportat la anexele nr. 2 şi 3 şi art. 30 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 şi a
prevederilor art. II din Legea nr. 325/2015 pentru modificarea Legii nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice, în sensul de a se stabili dacă, în situația
în care, ca urmare a procedurii de reevaluare a locurilor de muncă în condiții
speciale prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, s-a emis un
aviz negativ de către Comisia pentru reevaluarea locurilor de muncă în condiții
speciale cu privire la anumite locuri de muncă, se mai poate recunoaște
încadrarea în condiții speciale a acestor locuri de muncă după emiterea acestui
aviz până la intrarea în vigoare a Legii nr. 325/2015.
Monitorul Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 796 din 01 octombrie 2019.
Oficial:
Decizia nr. 6/2019 - Art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de
pensii publice
Dată: 3 iunie 2019
Numărul 10382/63/2017
dosarului:
Părți dosar: CASA JUDEŢEANA DE PENSII DOLJ

CASA NAŢIONALA DE PENSII PUBLICE- COMISIA CENTRALĂ DE
CONTESTAŢII
POPESCU CARMEN ELENA
Numărul 40/1/2019
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: respinge
Cuvinte-cheie sistemul unitar de pensii publice, recalcularea pensiei, pensiile de serviciu ale
magistraților
Textul de lege Art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice
incident:

lege: (3) Pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor şi/sau a stagiilor de
cotizare, perioadelor asimilate stagiilor de cotizare prevăzute de lege şi prin
valorificarea altor documente de natură să conducă la modificarea drepturilor
de pensie, nevalorificate la stabilirea acesteia
Întrebarea Aplicabilitatea dispozițiilor art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind
adresată ICCJ: sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, teza
referitoare la recalcularea pensiei prin adăugarea veniturilor, în ceea ce privește
pensiile de serviciu ale magistraților, nepuse în plată.
Motivarea pe Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea privind pronunțarea unei hotărâri prealabile

scurt: formulată de Curtea de Apel Craiova - Secția I civilă, în dosarul nr.
10382/63/2017, cu privire la următoarea problemă de drept: „aplicabilitatea
dispozițiilor art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de
pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, teza referitoare la
recalcularea pensiei prin adăugarea veniturilor, în ceea ce privește pensiile de
serviciu ale magistraților, nepuse în plată."
Monitorul Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 614 din 25 iulie 2019.
Oficial:
Decizia nr. 6/2019 - Art. 165 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de
pensii publice
Numărul 7577/105/2017
dosarului:
Părți dosar: TUDOSE ION
CASA NAŢIONALĂ DE PENSII PUBLICE
CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII PRAHOVA
Numărul 2877/1/201
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: respinge
Cuvinte-cheie salarii brute sau nete, carnet de muncă, retribuţia tarifară de încadrare
Textul de lege Art. 165 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice
incident:

lege: (1) În situaţia prezentării şi a altor acte de vechime în muncă prevăzute de lege,
pentru perioadele menţionate la art. 16 lit. a) din lege, acestea vor cuprinde
obligatoriu cel puţin următoarele elemente:
a) denumirea angajatorului;
b) datele de identificare a persoanei;
c) perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere şi de încetare a
raportului de muncă;
d) menţionarea temeiului legal în baza căruia a avut loc încadrarea;
e) funcţia, meseria sau specialitatea exercitată;
f) salariul tarifar de încadrare;
g) denumirea sporurilor cu caracter permanent, procentul sau suma acordată;
h) perioada în care a primit sporul şi temeiul în baza căruia s-a acordat.
Întrebarea Lămurirea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 165 alin. (1) din
adresată ICCJ: Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi
completările ulterioare, referitoare la noţiunea de „salarii brute sau nete, după
caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă”,
prin raportare la actele normative ce reglementau modul de întocmire a
carnetului de muncă şi care stabileau că în acesta se înscrie retribuţia tarifară de
încadrareet.
Motivarea pe Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploieşti -

scurt: Secţia I civilă, în dosarul nr. 7577/105/2017, în vederea pronunţării unei hotărâri
prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: „Lămurirea modului de
interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 165 alin. (1) din Legea nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările
ulterioare, referitoare la noţiunea de „salarii brute sau nete, după caz, în
conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă”, prin
raportare la actele normative ce reglementau modul de întocmire a carnetului
de muncă şi care stabileau că în acesta se înscrie retribuţia tarifară de încadrare”.
Monitorul Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 243 din 29 martie 2019.
Oficial:
Decizia nr. 28/2019 - Art. II alin. (1) și (2) din Legea nr. 130/2015 pentru completarea Legii
nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor
judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în
cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice - Parlamentul României, Legea nr.
263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice - Parlamentul României, art. 685 din
Legea nr. 567/2004
Dată: 3 iunie 2019
Numărul 569/103/2018
dosarului:
Părți dosar: TRIBUNALUL NEAMŢ

CURTEA DE APEL BACĂU
MINISTERUL JUSTIŢIEI
CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII NEAMŢ
Ioniţă Violeta
Numărul 708/1/2019
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: respinge
Cuvinte-cheie statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al

parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul
Institutului Național de Expertize Criminalistice
Textul de lege Art. II alin. (1) și (2) din Legea nr. 130/2015 pentru completarea Legii nr.
incident: 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor
judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care
funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice -
Parlamentul României, Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii
publice - Parlamentul României, art. 685 din Legea nr. 567/2004
Conținut text Art. II alin. (1) și (2)

lege: (1) De prevederile prezentei legi, în situația îndeplinirii condițiilor impuse de
aceasta, beneficiază și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor
judecătorești, al parchetelor de pe lângă acestea, al fostelor notariate de stat,
precum și al fostelor arbitraje de stat sau departamentale și care, la data intrării
în vigoare a prezentei legi, beneficiază de o categorie de pensie din sistemul
public de pensii.
(2) Baza de calcul al pensiei prevăzute la alin. (1) o reprezintă media salariilor de
bază brute lunare din ultimele 12 luni anterioare lunii în care se depune cererea
de pensionare, realizate de personalul auxiliar de specialitate aflat în activitate
în condiții identice de funcție, vechime, grad sau treaptă și nivel al instanței sau
parchetului unde a funcționat solicitantul înaintea eliberării din funcția de
personal auxiliar de specialitate, precum și media sporurilor, în procent, avute în
ultimele 12 luni anterioare lunii în care acesta a fost eliberat din funcție.
Art. 65^8
(1) Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor
de pe lângă acestea prevăzut la art. 3 alin. (2), personalul de specialitate
criminalistică și personalul care ocupă funcții auxiliare de specialitate
criminalistică prevăzut la art. 31, precum și tehnicienii criminaliști din cadrul
parchetelor, cu o vechime de cel puțin 25 de ani în specialitate, pot beneficia, la
împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din
baza de calcul reprezentată de media salariilor de bază brute lunare realizate,
inclusiv sporurile, corespunzătoare ultimelor 12 luni de activitate anterioare lunii
în care se depune cererea de pensionare.
(2) De pensia de serviciu prevăzută la alin. (1) beneficiază, la împlinirea vârstei
de 60 de ani, și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și
al parchetelor de pe lângă acestea, personalul de specialitate criminalistică și
personalul care ocupă funcții auxiliare de specialitate criminalistică, precum și
tehnicienii criminaliști din cadrul parchetelor, cu o vechime în specialitate între
20 și 25 de ani, în acest caz cuantumul pensiei fiind micșorat cu 1% din baza de
calcul prevăzută la alin. (1) pentru fiecare an care lipsește din vechimea în
specialitate integrală.
(3) Pentru fiecare an care depășește vechimea în specialitate prevăzută la alin.
(1), la cuantumul pensiei se adaugă 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1),
fără a o putea depăși.
(4) Pensia se acordă la cerere, începând cu luna următoare celei în care a fost
înregistrată cererea la casa teritorială de pensii din raza de domiciliu sau de
reședință a solicitantului sau, după caz, la casa de pensii sectorială competentă.
(5) Odată cu stabilirea cuantumului pensiei de serviciu se stabilește și pensia
pentru limită de vârstă din sistemul public, potrivit legislației în vigoare privind
sistemul de pensii publice.
(6) În cazul în care cuantumul pensiei de serviciu calculat conform prezentei legi
este mai mic decât cel al pensiei din sistemul de pensii publice se acordă
cuantumul cel mai avantajos.
(7) Persoanele care îndeplinesc condițiile de vârstă și de vechime prevăzute la
alin. (1) numai în funcția de personal auxiliar de specialitate al instanțelor
judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, de personal de specialitate
criminalistică și de personal care ocupă funcții auxiliare de specialitate
criminalistică, precum și în cea de tehnician criminalist din cadrul parchetelor
beneficiază de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au avut sau au o
altă ocupație. În acest caz, baza de calcul al pensiei de serviciu o reprezintă
media salariilor de bază brute lunare, inclusiv sporurile, în procent, din ultimele
12 luni anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare, realizate de
personalul auxiliar de specialitate aflat în activitate în condiții identice de
funcție, vechime, grad sau treaptă și nivel al instanței ori parchetului sau INEC
unde a funcționat solicitantul înaintea eliberării din funcția de personal auxiliar
de specialitate.
(8) De prevederile alin. (7) pot beneficia numai persoanele care au fost eliberate
din funcția de personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, al
parchetelor de pe lângă acestea, de personal de specialitate criminalistică, de
personal care ocupă funcții auxiliare de specialitate criminalistică din cadrul
INEC, precum și de tehnician criminalist din cadrul parchetelor, din motive
neimputabile acestora.
(9) Soțul supraviețuitor, copiii minori, precum și copiii majori până la terminarea
studiilor, dar nu mai mult de 26 de ani, ai personalului de specialitate al
instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, ai personalului de
specialitate criminalistică, ai personalului care ocupă funcții auxiliare de
specialitate criminalistică și ai tehnicianului criminalist din cadrul parchetelor
beneficiază de pensie de urmaș în condițiile prevăzute de legislația privind
sistemul de pensii publice, calculată din pensia de serviciu aflată în plată sau la
care ar fi avut dreptul susținătorul la data decesului, actualizată, după caz.
(10) Pensiile de serviciu și pensiile de urmaș prevăzute de prezenta lege se
actualizează, din oficiu, în fiecare an, odată cu modificările valorii punctului de
pensie, cu procentul corespunzător ratei inflației utilizat la stabilirea valorii
punctului de pensie, conform prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul
unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare. Dacă în urma
actualizării rezultă o pensie de serviciu mai mică, se păstrează pensia aflată în
plată.
(11) Se suportă din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei,
Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice:
a) partea din pensia de serviciu care depășește nivelul pensiei din sistemul de
pensii publice, precum și pensia de serviciu în cazul persoanelor care nu
îndeplinesc condițiile de acordare a pensiei pentru limită de vârstă din sistemul
de pensii publice;
b) partea din pensia de urmaș, calculată din pensia de serviciu, care depășește
nivelul pensiei din sistemul de pensii publice, precum și pensia de urmaș
calculată din pensia de serviciu, în cazul susținătorilor care nu îndeplinesc
condițiile de acordare a pensiei pentru limită de vârstă din sistemul de pensii
publice.
(12) Pensia prevăzută de prezentul articol, cu excepția pensiei prevăzute la alin.
(9), are regimul juridic al unei pensii pentru limită de vârstă.
(13) Elementele necesare stabilirii pensiilor prevăzute de prezenta lege
referitoare la vechimea în specialitate, vechimea în funcție și baza de calcul al
pensiei se dovedesc cu document eliberat de instanța judecătorească
competentă, de parchetul de pe lângă aceasta sau de INEC, pe răspunderea
acestora.
(14) Plata pensiei prevăzute de prezenta lege se face astfel:
a) de la data eliberării din funcție, prevăzută în decizia conducătorului instanței
judecătorești, al parchetului de pe lângă aceasta, al directorului INEC, în situația
personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, al parchetelor
de pe lângă acestea, a personalului de specialitate criminalistică și personalului
care ocupă funcții auxiliare de specialitate criminalistică, precum și a
tehnicienilor criminaliști din cadrul parchetelor, aflați în activitate la data
depunerii cererii de pensionare;
b) de la data acordării pensiei, în situația persoanelor prevăzute la alin. (7) și (9).
(15) Prevederile prezentei legi, referitoare la pensii, se completează cu cele ale
legislației privind pensiile din sistemul public de pensii cu privire la modalitățile
de stabilire și plată, precum și cele referitoare la modificarea, suspendarea,
reluarea, încetarea, recuperarea sumelor încasate necuvenit și jurisdicția.
Întrebarea Dacă prevederile art. II alin. (1) și (2) din Legea nr. 130/2015 pentru completarea
adresată ICCJ: Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al
instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului
care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice
(Legea nr. 130/2015) se aplică și fostului personal auxiliar de specialitate, care a
ieșit la pensie sub imperiul Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii
publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 263/2010), în
perioada începând cu data abrogării art. 68 din Legea nr. 567/2004 privind
statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al
parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul
Institutului Național de Expertize Criminalistice, cu modificările și completările
ulterioare (Legea nr. 567/2004) și data intrării în vigoare a art. 685 din aceeași
lege, când s-a reintrodus pensia de serviciu pentru această categorie
Motivarea pe Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău – Secția

scurt: I civilă, în dosarul nr. 569/103/2018, în vederea pronunțării unei hotărâri
prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Dacă prevederile
art. II alin. (1) și (2) din Legea nr. 130/2015 pentru completarea Legii nr.
567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor
funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice se aplică
și fostului personal auxiliar de specialitate, care a ieșit la pensie sub imperiul Legii
nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și
completările ulterioare, în perioada începând cu data abrogării art. 68 din Legea
nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor
funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, cu
modificările și completările ulterioare, și data intrării în vigoare a art. 685 din
aceeași lege, când s-a reintrodus pensia de serviciu pentru această categorie.”
Oficial:
Drept civil
Decizia nr. 4/2019 - Art. 972, art. 1055, art. 1074, art. 1086, art. 1087, art. 1088, art. 1089
şi art. 1090 din noul Cod civil
Numărul 13325/55/2016
dosarului:
Părți dosar: ŞERB OCTAVIAN SILVIU

ŞERB RAMONA-LILIANA
Numărul 2764/1/2018
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: respinge
Materie: DREPT CIVIL
Cuvinte-cheie rezerva succesorală, cota succesorală a soţului supravieţuitor instituit legatar

universal, moştenire în concurs, descendenţi ai defunctului
Textul de lege Art. 972, art. 1055, art. 1074, art. 1086, art. 1087, art. 1088, art. 1089 şi art. 1090
incident: din noul Cod civil

lege: (1) Cota soțului supraviețuitor este de:
a) un sfert din moștenire, dacă vine în concurs cu descendenții defunctului;
b) o treime din moștenire, dacă vine în concurs atât cu ascendenți privilegiați,
cât și cu colaterali privilegiați ai defunctului;
c) o jumătate din moștenire, dacă vine în concurs fie numai cu ascendenți
privilegiați, fie numai cu colaterali privilegiați ai defunctului;
d) trei sferturi din moștenire, dacă vine în concurs fie cu ascendenți ordinari, fie
cu colaterali ordinari ai defunctului.
(2) Cota soțului supraviețuitor în concurs cu moștenitori legali aparținând unor
clase diferite se stabilește ca și când acesta ar fi venit în concurs numai cu cea
mai apropiată dintre ele.
(3) Dacă, în urma căsătoriei putative, două sau mai multe persoane au situația
unui soț supraviețuitor, cota stabilită potrivit alin. (1) si (2) se împarte în mod egal
între acestea.
Art. 1055
Legatul universal este dispoziția testamentară care conferă uneia sau mai
multor persoane vocație la întreaga moștenire.
Art. 1074
(1) Dezmoștenirea este dispoziția testamentară prin care testatorul îi înlătură de
la moștenire, în tot sau în parte, pe unul sau mai mulți dintre moștenitorii săi
legali.
(2) Dezmoștenirea este directă atunci când testatorul dispune prin testament
înlăturarea de la moștenire a unuia sau mai multor moștenitori legali și indirectă
atunci când testatorul instituie unul sau mai mulți legatari.
Art. 1086
Rezerva succesorală este partea din bunurile moștenirii la care moștenitorii
rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiar împotriva voinței defunctului,
manifestată prin liberalități ori dezmoșteniri.
Art. 1087
Sunt moștenitori rezervatari soțul supraviețuitor, descendenții și ascendenții
privilegiați ai defunctului.
Art. 1088
Rezerva succesorală a fiecărui moștenitor rezervatar este de jumătate din cota
succesorală care, în absența liberalităților sau dezmoștenirilor, i s-ar fi cuvenit
ca moștenitor legal.
Art. 1089
Cotitatea disponibilă este partea din bunurile moștenirii care nu este rezervată
prin lege și de care defunctul putea dispune în mod neîngrădit prin liberalități.
Art. 1090
(1) Liberalitățile neraportabile făcute soțului supraviețuitor, care vine la
moștenire în concurs cu alți descendenți decât cei comuni lor, nu pot depăși un
sfert din moștenire și nici partea descendentului care a primit cel mai puțin.
(2) Dacă defunctul nu a dispus prin liberalități de diferența dintre cotitatea
disponibilă stabilită potrivit art. 1.089 și cotitatea disponibilă specială, atunci
aceasta diferență revine descendenților.
(3) Dispozițiile alin. (1) si (2) se aplică în mod corespunzător atunci când
descendentul menționat la alin. (1) a fost dezmoștenit direct, iar de această
dezmoștenire ar beneficia soțul supraviețuitor.
Întrebarea Cum se determină rezerva succesorală, cotitatea disponibilă specială şi cota

adresată ICCJ: succesorală a soţului supravieţuitor instituit legatar universal, în condiţiile în care
vine la moştenire în concurs cu alţi descendenţi ai defunctului decât cei comuni,
prin raportare la prevederile art. 972, art. 1055, art. 1074, art. 1086, art. 1087, art.
1088, art. 1089 şi art. 1090 din noul Cod civil?
Motivarea pe Respinge ca inadmisibilă sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile

scurt: formulată de Tribunalul Arad - Secţia I Civilă, în dosarul nr. 13325/55/2016, cu
privire la următoarea chestiune de drept: „Cum se determină rezerva
succesorală, cotitatea disponibilă specială şi cota succesorală a soţului
supravieţuitor instituit legatar universal, în condiţiile în care vine la moştenire în
concurs cu alţi descendenţi ai defunctului decât cei comuni, prin raportare la
prevederile art. 972, art. 1055, art. 1074, art. 1086, art. 1087, art. 1088, art. 1089
şi art. 1090 din noul Cod civil?”.
Oficial:
Decizia nr. 12/2019 - Art. 688 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi art. 1.155 alin. (2)
din Codul civil
Numărul 6390/299/2018
dosarului:
Părți dosar: BRD - GROUPE SOCIETE GENERALE S.A.

Patriciu Ana
Patriciu Maria
Patriciu Sabina
Patriciu Dana Rodica
Numărul 3166/1/2018
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: respinge
Cuvinte-cheie executare silită, moştenitori acceptanţi, debitor decedat, cote succesorale
Textul de lege Art. 688 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi art. 1.155 alin. (2) din Codul civil
incident:

lege: (2) În cazul în care mostenirea a fost acceptata si exista numai mostenitori
majori, executarea silita va fi pornita împotriva tuturor, în afara de cazul în care
numai unii dintre acestia sunt chemati, de lege ori potrivit vointei defunctului,
sa raspunda pentru anumite datorii ale defunctului. Daca executarea silita este
pornita contra tuturor mostenitorilor, acestia vor fi citati, printr-o înstiintare
colectiva, facuta la locul deschiderii mostenirii, pe numele acesteia, cu exceptia
cazului în care au ales, cu ocazia dezbaterii succesorale ori chiar ulterior, un alt
domiciliu în vederea citarii sau un reprezentant al acestora, dupa caz.
Art. 1155 alin. (2)

(2) Înainte de partajul succesoral, creditorii ale caror creante provin din
conservarea sau din administrarea bunurilor mostenirii ori s-au nascut înainte
de deschiderea mostenirii pot cere sa fie platiti din bunurile aflate în indiviziune.
De asemenea, ei pot solicita executarea silita asupra acestor bunuri.
Întrebarea Interpretarea dispoziţiilor art. 688 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi art.
adresată ICCJ: 1.155 alin. (2) din Codul civil, în sensul de a se stabili dacă există posibilitatea
începerii executării silite a bunurilor moştenirii împotriva moştenitorilor
acceptanţi ai debitorului decedat, cât timp nu au fost stabilite cotele succesorale
şi calitatea de moştenitor a acestora în cadrul dezbaterii succesorale.

scurt: V-a civilă, în dosarul nr. 6390/299/2018, în vederea pronunţării unei hotărâri
prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: „Interpretarea
dispoziţiilor art. 688 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi art. 1.155 alin. (2)
din Codul civil, în sensul de a se stabili dacă există posibilitatea începerii
executării silite a bunurilor moştenirii împotriva moştenitorilor acceptanţi ai
debitorului decedat, cât timp nu au fost stabilite cotele succesorale şi calitatea
de moştenitor a acestora în cadrul dezbaterii succesorale.”
Monitorul Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 316 din 23 aprilie 2019.
Oficial:
Decizia nr. 29/2019 - Art. 48-49 şi art. 55 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările
și reasigurările în România - Parlamentul României, art. 320 alin. (1) din Legea nr.
95/2006 reforma în domeniul sănătății - Parlamentul României
Dată: 3 iunie 2019
Numărul 1799/280/2017
dosarului:
Părți dosar: SC ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ-ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP SA

Radu Adrian
Cîrstea Ion Cosmin
SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENŢĂ BUCUREŞTI
Numărul 517/1/2019
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: respinge
Cuvinte-cheie asigurările şi reasigurările în România, persoane juridice, prejudici, accidente

de vehicule, domeniul sănătăţii
Textul de lege Art. 48-49 şi art. 55 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și
incident: reasigurările în România - Parlamentul României, art. 320 alin. (1) din Legea nr.
95/2006 reforma în domeniul sănătății - Parlamentul României

lege: Persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse
înmatriculării/înregistrării în România, precum și tramvaie au obligația să se
asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin
accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire și să mențină
valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, precum
și să aplice pe parbrizul vehiculului sau în alt loc vizibil din exterior vigneta.
Persoanele care intră pe teritoriul României cu vehicule
înmatriculate/înregistrate în afara teritoriului României se consideră asigurate,
în condițiile prezentei legi, în una dintre următoarele situații:
a) dacă numărul de înmatriculare//înregistrare atestă asigurarea potrivit legii
statului în care este înmatriculat/înregistrat vehiculul sau acordurilor
internaționale de asigurare valabile în România;
b) dacă posedă documente internaționale de asigurare valabile în România.
Fac excepție de la dispozițiile prezentului articol persoanele fizice și juridice, pe
timpul utilizării vehiculelor pentru cursele de întreceri, raliuri sau antrenamente,
care se pot asigura facultativ pentru astfel de riscuri.
Art. 49
Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru
prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin
accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de
asigurați în procesul civil, în conformitate cu:
a) legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de
vehicul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația
respectivă și cel prevăzut în contractul de asigurare;
b) legislația românească în vigoare, în cazul în care persoanele păgubite sunt
cetățeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, în timpul unei călătorii ce
leagă direct două teritorii în care este valabil tratatul de instituire a Comunității
Economice Europene, dacă nu există birou național pe teritoriul traversat în care
s-a produs accidentul.
Art. 55 alin. (1)
Despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice
păgubite. (...)
Art. 320 alin. (1)

(1) Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, precum
și daune sănătății propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii și au
obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale
reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii
de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume,
furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile
procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea
procesuală a acestora în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor
judecătorești, indiferent de faza de judecată. (...)
Întrebarea Dacă prin interpretarea dispoziţiilor art. 48-49 şi art. 55 alin. (1) din Legea nr.
adresată ICCJ: 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, cu modificările şi
completările ulterioare, în categoria prejudiciilor aduse persoanelor juridice
produse prin accidente de vehicule sunt incluse prejudiciile produse unităţilor
sanitare prevăzute de art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în
domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare
Motivarea pe Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Argeş - Secţia civilă,

scurt: în dosarul nr. 1799/280/2017, pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile cu
privire la următoarea problemă de drept: „dacă prin interpretarea dispoziţiilor
art. 48-49 şi art. 55 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi
reasigurările în România, cu modificările şi completările ulterioare, în categoria
prejudiciilor aduse persoanelor juridice produse prin accidente de vehicule sunt
incluse prejudiciile produse unităţilor sanitare prevăzute de art. 320 alin. (1) din
Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare”.
Oficial:
Decizia nr. 22/2019 - Art. III alin. (24) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi
completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare
Dată: 20 mai 2019

Numărul 9804/318/2014*
dosarului:
Părți dosar: BĂLAN DOCHIA

MOGOŞ ELENA
VLĂDULESCU ION
PETRESCU ADRIAN
PETERS CHRISTIAN
Numărul 129/1/2019
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: respinge
Cuvinte-cheie fondul funciar, preţul actualizat al unui teren vândut, titlu constatat nul
Textul de lege Art. III alin. (24) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii
incident: fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare
Conținut text Art. III

lege: (24) În cazul unor înstrăinări succesive ale terenurilor, cel care a vândut terenul
pe baza titlului constatat nul este obligat să remită prețul actualizat fostului
proprietar rămas fără teren.
Întrebarea Modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. III alin. (24) din Legea nr.
adresată ICCJ: 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991,
cu modificările şi completările ulterioare, privind cerinţele concrete în care
poate fi solicitat şi obţinut preţul actualizat al unui teren vândut în baza unui titlu
constatat nul ulterior vânzării, prin explicitarea sintagmelor „vânzări succesive
ale terenurilor” şi „preţul actualizat
Motivarea pe Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Gorj - Secţia I civilă,

scurt: în dosarul nr. 9804/318/2014*, pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile
privind dezlegarea următoarei chestiuni de drept: modul de interpretare şi
aplicare a dispoziţiilor art. III alin. (24) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea
şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările şi completările
ulterioare, privind cerinţele concrete în care poate fi solicitat şi obţinut preţul
actualizat al unui teren vândut în baza unui titlu constatat nul ulterior vânzării,
prin explicitarea sintagmelor „vânzări succesive ale terenurilor” şi „preţul
actualizat”.
Oficial:
Decizia nr. 37/2019 - art. 29 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului
de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit
prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997 - Parlamentul
României, art. 6 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, art. 29 alin. (3^1) din Legea nr. 1/2000
Numărul 5049/285/2017
dosarului:
Părți dosar: UNITATEA DE CULT PAROHIA ORTODOXĂ ULMA

REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA PRIN DIRECŢIA SILVICĂ
SUCEAVA
COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE
PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR DE PE LÂNGĂ PREFECTURA SUCEAVA
INSTITUŢIA PREFECTULUI SUCEAVA
COMISIA COMUNALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE
PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR STRAJA
Numărul 609/1/2019
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: respinge
Cuvinte-cheie reconstituirea dreptului de proprietate, terenuri agricole şi cele forestiere,

dovada dreptului de proprietate, reconstituire, principiul bunei-credințe,
vegetație forestieră, „proprietar util”
Textul de lege art. 29 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de
incident: proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit
prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997 -
Parlamentul României, art. 6 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, art. 29 alin. (31) din
Legea nr. 1/2000
Conținut text Art. 29 alin. (2), (31)

lege: (2) Centrele eparhiale, protoieriile, mănăstirile, schiturile, parohiile, filiile și alte
structuri ale unităților de cult dobândesc, prin reconstituire, dreptul de
proprietate asupra terenurilor forestiere.
(31) Structurile de cult prevăzute la alin. (2), care au avut în folosință sau în
înzestrare terenuri cu destinație forestieră, potrivit prevederilor Legii nr. 61/1937
pentru înzestrarea unor mănăstiri ortodoxe din țară cu întinderi de păduri și alte
terenuri, publicată în Monitorul Oficial, nr. 66 din 20 martie 1937, astfel cum a
fost modificată prin Decretul-Lege nr. 47/1938, publicat în Monitorul Oficial nr.
74 din 30 martie 1938, cu modificările și completările ulterioare, dobândesc în
proprietate respectivele suprafețe.
Art. 6 alin. (1)

(1) La stabilirea, prin reconstituire, a dreptului de proprietate pentru terenurile
agricole și forestiere, în conformitate cu prevederile prezentei legi, comisiile
comunale, orășenești, municipale și comisiile județene, constituite potrivit legii,
vor verifica în mod riguros existența actelor doveditoare prevăzute la art. 9 alin.
(5) din Legea nr. 18/1991, republicată, precum și pertinența, verosimilitatea,
autenticitatea și concludența acestor acte, ținându-se seama și de dispozițiile
art. 11 alin. (1) și (2) din aceeași lege.
Întrebarea 1. Interpretarea și aplicarea prevederilor art. 29 alin. (2) din Legea nr. 1/2000
adresată ICCJ: pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor
forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale
Legii nr. 169/1997, văzând că dovada dreptului de proprietate pentru
reconstituire se face conform prevederilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 1/2000,
dacă îndreptățirea la reconstituire poate rezulta, din perspectiva prevederilor
art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale și din aplicarea principiului bunei-credințe,
văzând culpa comisiilor de fond funciar cu ocazia emiterii titlului de proprietate
și trecerea a 13 ani de la emiterea titlului de proprietate până la formularea
acțiunii de constatare a nulității absolute a acestuia. Se are în vedere, pe de altă
parte, eventuala culpă a petentei raportat la prevederile art. 12 alin. (3) din
Regulamentul privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea
comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a
modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea
în posesie a proprietarilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 131/1991, care
nu a depus niciun act doveditor conform documentațiilor înaintate de comisiile
de fond funciar, faptul că este vorba de terenuri cu vegetație forestieră, ce 20
constituie bunuri de interes național conform prevederilor art. 4 alin. (1) din
Legea nr. 26/1996 - Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare, că
petenta a folosit și exploatat terenul cu vegetație forestieră 13 ani până în
prezent, văzând că prin acțiunea dedusă judecății se invocă un motiv de nulitate
absolută a titlului de proprietate.
2. Interpretarea și aplicarea prevederilor art. 29 alin. (31) din Legea nr. 1/2000,
în sensul dacă aceste prevederi se raportează la suprafața de teren cu vegetație
forestieră ce a aparținut în proprietatea, înzestrarea, folosința sau administrarea
unităților de cult, ca subiecte de drept individuale care au solicitat reconstituirea
dreptului de proprietate sau la terenul ce a aparținut, în aceleași modalități,
cultului religios din care acestea fac parte.
respectiv, dacă este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate atât
fostul proprietar, cât și titularul unui drept de folosință considerat „proprietar
util”.
respectiv, dacă aceste prevederi se aplică „automat” și cererilor de reconstituire
formulate anterior intrării în vigoare a acestor prevederi, văzând că hotărârea de
reconstituire a dreptului de proprietate a comisiei județene de fond funciar a
fost emisă după intrarea în vigoare a acestor dispoziții legale.
Motivarea pe Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Suceava – Secţia I

scurt: civilă, în dosarul nr. 5049/285/2017, privind pronunţarea unei hotărâri
prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept: ,,1. Interpretarea
și aplicarea prevederilor art. 29 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 pentru
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor
forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale
Legii nr. 169/1997, văzând că dovada dreptului de proprietate pentru
reconstituire se face conform prevederilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 1/2000,
dacă îndreptățirea la reconstituire poate rezulta, din perspectiva prevederilor
art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale și din aplicarea principiului bunei-credințe,
văzând culpa comisiilor de fond funciar cu ocazia emiterii titlului de proprietate
și trecerea a 13 ani de la emiterea titlului de proprietate până la formularea
acțiunii de constatare a nulității absolute a acestuia. Se are în vedere, pe de altă
parte, eventuala culpă a petentei raportat la prevederile art. 12 alin. (3) din
Regulamentul privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea
comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a
modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea
în posesie a proprietarilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 131/1991, care
nu a depus niciun act doveditor conform documentațiilor înaintate de comisiile
de fond funciar, faptul că este vorba de terenuri cu vegetație forestieră, ce 20
constituie bunuri de interes național conform prevederilor art. 4 alin. (1) din
Legea nr. 26/1996 - Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare, că
petenta a folosit și exploatat terenul cu vegetație forestieră 13 ani până în
prezent, văzând că prin acțiunea dedusă judecății se invocă un motiv de nulitate
absolută a titlului de proprietate. 2. Interpretarea și aplicarea prevederilor art. 29
alin. (31 ) din Legea nr. 1/2000, în sensul dacă aceste prevederi se raportează la
suprafața de teren cu vegetație forestieră ce a aparținut în proprietatea,
înzestrarea, folosința sau administrarea unităților de cult, ca subiecte de drept
individuale care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate sau la terenul
ce a aparținut, în aceleași modalități, cultului religios din care acestea fac parte.
respectiv, dacă este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate atât
fostul proprietar, cât și titularul unui drept de folosință considerat „proprietar
util”. 4. Interpretarea și aplicarea prevederilor art. 29 alin. (31) din Legea nr.
1/2000, respectiv, dacă aceste prevederi se aplică „automat” și cererilor de
reconstituire formulate anterior intrării în vigoare a acestor prevederi, văzând că
hotărârea de reconstituire a dreptului de proprietate a comisiei județene de
fond funciar a fost emisă după intrarea în vigoare a acestor dispoziții legale.”
Oficial:
Decizia nr. 34/2019 - Art. 21 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea
procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv
în perioada regimului comunist în România - Parlamentul României, art. 35 alin. (3) din
Legea nr. 165/2013
Numărul 30.166/3/2017**
dosarului:
Părți dosar: VELCIU JENICA

COMISIA NAŢIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR
AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIRERA PROPRIETĂŢILOR
Numărul 775/1/2019
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: respinge
Cuvinte-cheie restituire în natură sau prin echivalent, perioada regimului comunist în

România, procedura de validare/invalidare
Textul de lege Art. 21 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de
incident: restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în
perioada regimului comunist în România - Parlamentul României, art. 35 alin.
(3) din Legea nr. 165/2013

lege: (1) În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi
restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei
Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri
compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și
documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la
momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții
demolate.
(2) Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă
imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte
imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.
(3) Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr.
10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit
Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de
către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân
aplicabile.
(4) Comisiile județene de fond funciar și Comisia de Fond Funciar a Municipiului
București pot propune Comisiei Naționale soluționarea cererilor de retrocedare
prin acordare de măsuri compensatorii potrivit prezentei legi numai după
epuizarea suprafețelor de teren agricol afectate restituirii în natură, identificate
la nivel local.
(5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise,
procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului
persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea
aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente
în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor
instituții care ar putea deține documente relevante.
(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei
notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 privind măsurile
pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a
imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România,
cu modificările și completările ulterioare, în considerarea caracteristicilor
tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia, și se
exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.
(61) În cazul în care, prin documentele existente în dosarul de despăgubire, nu
se pot stabili amplasamentul sau caracteristicile tehnice ale imobilului pentru
care se stabilesc despăgubiri, evaluarea se face prin aplicarea valorii minime
pentru zona sau categoria de imobil prevăzută de grila notarială pentru
localitatea respectivă, potrivit prevederilor alin. (6).
(62) În cazul în care, prin documentele existente în dosarul de despăgubire, nu
se pot/poate stabili suprafața și/sau descrierea, din punct de vedere arhitectural,
a construcțiilor pentru care se stabilesc despăgubiri, se acordă măsuri
compensatorii pentru o suprafață utilă de 21 mp. Evaluarea se face prin aplicarea
valorii minime pentru zona sau categoria de imobil prevăzută de grila notarială
aplicabilă pentru localitatea respectivă.
(7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a
despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).
(8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei
Naționale, Comisia Națională validează sau invalidează decizia entității învestite
de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).
(9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, Comisia Națională emite
decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
(10) Prin excepție de la prevederile art. 17 alin. (1) lit. a) și art. 21 alin. (5) și (8), în
cazul dosarelor ce conțin decizii ale entităților învestite cu soluționarea
notificărilor emise în executarea unor hotărâri judecătorești prin care instanțele
s-au pronunțat irevocabil/definitiv asupra calității de persoane îndreptățite la
măsuri compensatorii, Comisia Națională emite, la propunerea Secretariatului
Comisiei Naționale, decizia de compensare prin numărul de puncte stabilit
potrivit alin. (7).
Art. 35 alin. (3)

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță
asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în
natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi.
Întrebarea - prevederile art. 21 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea
adresată ICCJ: procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în
mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi
completările ulterioare, se interpretează în sensul recunoaşterii competenţei
Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor de a verifica şi legalitatea
respingerii cererii de restituire în natură ori în sensul limitării acestei competenţe
la verificările strict prevăzute de alin. (5) al acestui articol, respectiv, existenţa
dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii; 29
- în cazul în care art. 21 din Legea nr. 165/2013 recunoaşte competenţa Comisiei
Naţionale pentru Compensarea Imobilelor de a verifica şi legalitatea respingerii
cererii de restituire în natură, întro contestaţie împotriva deciziei de invalidare
emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor în urma acestei
verificări, în care se constată că este posibilă restituirea în natură, prevederile art.
35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 se interpretează în sensul că instanța
judecătorească dispune această măsură (restituirea în natură), fără a depăşi
competenţele etapei de analiză ce se desfăşoară în procedura de
validare/invalidare ori că obligă Comisia Naţională pentru Compensarea
Imobilelor să trimită dosarul unităţii deţinătoare a imobilului, pentru emiterea
de către aceasta a actului de restituire.
Motivarea pe Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti –

scurt: Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, în dosarul nr.
30.166/3/2017**, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru
dezlegarea următoarelor chestiuni de drept: „- prevederile art. 21 din Legea nr.
165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură
sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului
comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează
în sensul recunoaşterii competenţei Comisiei Naţionale pentru Compensarea
Imobilelor de a verifica şi legalitatea respingerii cererii de restituire în natură ori
în sensul limitării acestei competenţe la verificările strict prevăzute de alin. (5)
al acestui articol, respectiv, existenţa dreptului persoanei care se consideră
îndreptăţită la măsuri reparatorii; 29 - în cazul în care art. 21 din Legea nr.
165/2013 recunoaşte competenţa Comisiei Naţionale pentru Compensarea
Imobilelor de a verifica şi legalitatea respingerii cererii de restituire în natură,
întro contestaţie împotriva deciziei de invalidare emise de Comisia Naţională
pentru Compensarea Imobilelor în urma acestei verificări, în care se constată că
este posibilă restituirea în natură, prevederile art. 35 alin. (3) din Legea nr.
165/2013 se interpretează în sensul că instanța judecătorească dispune această
măsură (restituirea în natură), fără a depăşi competenţele etapei de analiză ce
se desfăşoară în procedura de validare/invalidare ori că obligă Comisia
Naţională pentru Compensarea Imobilelor să trimită dosarul unităţii deţinătoare
a imobilului, pentru emiterea de către aceasta a actului de restituire.”
Oficial:
Decizia nr. 23/2019 - Art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru
finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în
mod abuziv în perioada regimului comunist în România
Dată: 20 mai 2019
Numărul 13010/3/2017
dosarului:
Părți dosar: COMISIA NAŢIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR

PUCHICI PAUL RĂZVAN
Numărul 265/1/2019
dosarului ICCJ:
deciziei:
Soluție: respinge
Cuvinte-cheie măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, perioada regimului

comunist în România, cesionar de drepturi litigioase, imobile preluate în
mod abuziv
Textul de lege Art. 24 alin. (2) din Art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru
incident: finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor
preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

lege: (2) În dosarele în care se acordă măsuri compensatorii altor persoane decât
titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitorii legali ori
testamentari ai acestuia, se acordă un număr de puncte egal cu suma dintre
prețul plătit fostului proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai
acestuia pentru tranzacționarea dreptului de proprietate și un procent de 15%
din diferența până la valoarea imobilului stabilită conform art. 21 alin. (6). (...).
Întrebarea Se pot aplica prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile
adresată ICCJ: pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a
imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România,
cu modificările şi completările ulterioare, unui cesionar de drepturi litigioase
beneficiar al unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în temeiul exclusiv al Legii
nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, deci nu şi al Legii nr. 165/2013, dar rămase definitive
după intrarea în vigoare a acestui din urmă act normativ, hotărâre prin care i s-
ar fi stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite, cuantum neafectat de vreo
reducere, ca urmare a inexistenţei vreunei dispoziţii legale în acest sens, până la
intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013?
Motivarea pe Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti –

scurt: Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr.
13010/3/2017, pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile privind dezlegarea
următoarei chestiuni de drept: ,,se pot aplica prevederile art. 24 alin. (2) din
Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire,
în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada
regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare, unui
cesionar de drepturi litigioase beneficiar al unei hotărâri judecătoreşti
pronunţate în temeiul exclusiv al Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor
imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, deci nu şi al Legii nr.
165/2013, dar rămase definitive după intrarea în vigoare a acestui din urmă act
normativ, hotărâre prin care i s-ar fi stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite,
cuantum neafectat de vreo reducere, ca urmare a inexistenţei vreunei dispoziţii
legale în acest sens, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013?”.
Oficial:
Decizia nr. 30/2019 - Art. 3 şi 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată
a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite - Parlamentul
României
Dată: 3 iunie 2019
Numărul 23710/281/2016
dosarului:
Părți dosar: COSMA CORNELIU

COSMA SILVIA
BRD - GROUPE SOCIETE GENERALE
Numărul 648/1/2019
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: respinge
Cuvinte-cheie darea în plată, creanţe, contracte de credit, consumator, destinaţie de

locuinţă
Textul de lege Art. 3 şi 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri
incident: imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite - Parlamentul
României

lege: Prin derogare de la dispozițiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil,
republicată, cu modificările ulterioare, consumatorul are dreptul de a i se stinge
datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri
suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului,
dacă în termenul prevăzut la art. 5 alin. (3) părțile contractului de credit nu ajung
la un alt acord.
Art. 4 alin. (1) lit. c)

(1) Pentru stingerea creanței izvorând dintr-un contract de credit și a accesoriilor
sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele
condiții:
c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziționa, construi,
extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinație de locuință sau,
indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puțin un
imobil având destinația de locuință;
Întrebarea În interpretarea dispoziţiilor art. 3 şi 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 77/2016, prin
adresată ICCJ: darea în plată a unui singur imobil se pot stinge creanţe izvorând din două sau
mai multe contracte de credit încheiate de debitor cu acelaşi creditor?; prin
sintagma „creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona,
construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de
locuinţă” folosită în art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 77/2016 a fost avut în vedere
scopul prefigurat de consumator la încheierea contractului, care poate fi dovedit
cu orice mijloc de probă, sau cel consemnat efectiv în contractul de credit,
cunoscut de creditor la momentul încheierii contractului şi care poate fi dovedit
cu menţiunea contractuală?
Motivarea pe Respinge ca inadmisibilă sesizarea formulată de Tribunalul Prahova – Secţia a

scurt: II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr. 23710/281/2016
pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile privind dezlegarea următoarei
chestiuni de drept: <<în interpretarea dispoziţiilor art. 3 şi 4 alin. (1) lit. c) din
Legea nr. 77/2016, prin darea în plată a unui singur imobil se pot stinge creanţe
izvorând din două sau mai multe contracte de credit încheiate de debitor cu
acelaşi creditor?; prin sintagma „creditul a fost contractat de consumator cu
scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un
imobil cu destinaţie de locuinţă” folosită în art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
77/2016 a fost avut în vedere scopul prefigurat de consumator la încheierea
contractului, care poate fi dovedit cu orice mijloc de probă, sau cel consemnat
efectiv în contractul de credit, cunoscut de creditor la momentul încheierii
contractului şi care poate fi dovedit cu menţiunea contractuală?>>.
Oficial:
Decizia nr. 7/2019 - Art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor
bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite
Numărul 13952/271/2016
dosarului:
Părți dosar: CĂLUGĂRIŢA DAN

SC ING BANK N.V. AMSTERDAM-SUCURSALA BUCUREŞTI
CĂLUGĂRIŢA DANIELA CORNELIA
Numărul 2880/1/2018
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: admite
Cuvinte-cheie darea în plată, bunuri imobile, stingerea obligațiilor, contractele de credit,

imobil ipotecat
Textul de lege Art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile
incident: în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite

lege: (5) Dreptul de a cere instanței să constate stingerea datoriilor izvorâte din
contractele de credit aparține și consumatorului care a fost supus unei executări
silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanței, de stadiul în care se
află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului.
Întrebarea În vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la interpretarea și

adresată ICCJ: aplicarea dispozițiilor art. 8 alin. (1) și (5) din Legea nr. 77/2016 privind darea în
plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite
(Legea nr. 77/2016), respectiv dacă aceste dispoziții se interpretează în sensul
că pot solicita stingerea obligațiilor izvorâte din contractele de credit și debitorii
care sunt supuși în continuare unei executări silite, deși executarea silită a
imobilului ipotecat a fost finalizată prin adjudecare.
Motivarea pe În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016
scurt: privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor
asumate prin credite, pot solicita stingerea obligațiilor izvorâte din contractele
de credit debitorii care sunt supuși în continuare unei executări silite, deși
executarea silită a imobilului ipotecat a fost finalizată prin adjudecare, instanța
de judecată astfel învestită urmând să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile
referitoare la existența impreviziunii.
Oficial:
Decizia nr. 21/2019 - Art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind
prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare - Guvernul României
Dată: 20 mai 2019
Numărul 4865/118/2015*
dosarului:
Părți dosar: ROMPETROL RAFINARE SA

Anton Nicoleta
CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII
Numărul 410/1/2019
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: respinge
Cuvinte-cheie Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, concediere, anularea

deciziei de concediere, despăgubiri
Textul de lege Art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și
incident: sancționarea tuturor formelor de discriminare - Guvernul României

lege: (1) Persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de
judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației
anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit
dreptului comun. Cererea este scutită de taxa judiciară de timbru și nu este
condiționată de sesizarea Consiliului [...]
Întrebarea Dacă prevederile art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 trebuie
adresată ICCJ: interpretate în sensul că permit instanţei de drept comun, sesizate de o
persoană cu privire la care Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a
constatat că a fost supusă unei discriminări prin concediere, să dispună
restabilirea situaţiei anterioare discriminării în sensul reintegrării în funcţia
deţinută anterior concedierii şi anularea deciziei de concediere, chiar şi atunci
când această decizie a fost contestată anterior, potrivit procedurii speciale
prevăzute de Codul Muncii, iar contestaţia a fost respinsă ca urmare a constatării
existenţei unei cauze reale şi serioase a concedierii sau, într-o astfel de situaţie,
este posibilă numai acordarea unor despăgubiri.
Motivarea pe Respinge ca inadmisibilă sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanţa -

scurt: Secţia I civilă în Dosarul nr. 4865/118/2015* în vederea pronunţării unei hotărâri
prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: „Dacă prevederile art. 27
alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 trebuie interpretate în sensul
că permit instanţei de drept comun, sesizate de o persoană cu privire la care
Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a constatat că a fost supusă
unei discriminări prin concediere, să dispună restabilirea situaţiei anterioare
discriminării în sensul reintegrării în funcţia deţinută anterior concedierii şi
anularea deciziei de concediere, chiar şi atunci când această decizie a fost
contestată anterior, potrivit procedurii speciale prevăzute de Codul Muncii, iar
contestaţia a fost respinsă ca urmare a constatării existenţei unei cauze reale şi
serioase a concedierii sau, într-o astfel de situaţie, este posibilă numai acordarea
unor despăgubiri.”
Oficial:
Drept comercial
Decizia nr. 5/2019 - Art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de
prevenire a insolvenței și de insolvență - Parlamentul României
Numărul 4568/121/2016/a9
dosarului:
Părți dosar: DMINISTRAŢIA PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII CONSTITUITĂ LA

NIVELUL REGIUNII GALAŢI ÎN NUMELE D.G.R.F.P. GALAŢI
S.C. T.A.G.C.M. DUNĂREA S.A. PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL MIRELA
BOCIAR
S.C. T.A.G.C.M. DUNĂREA S.A. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR
EUROBUSINESS LRJ S.P.R.L. IAŞI
Numărul 2788/1/2018
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: admite
Materie: DREPT COMERCIAL
Cuvinte-cheie planul de reorganizare, eşalonarea la plată a creanţelor curente, debitor
Textul de lege Art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a
incident: insolvenței și de insolvență - Parlamentul României
Conținut text Art. 133 alin. (4) lit. e)

lege: (4) Planul de reorganizare va menționa:
e) modalitatea de achitare a creanțelor curente.
Întrebarea Dispozițiile art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de
adresată ICCJ: prevenire a insolvenței și de insolvență pot fi interpretate în sensul că planul de
reorganizare a debitorului poate prevedea eșalonarea la plată a creanțelor
curente (inclusiv a celor bugetare) ?
Motivarea pe În interpretarea dispoziţiilor art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014, planul
scurt: de reorganizare a debitorului nu poate să prevadă eşalonarea la plată a
creanţelor curente (inclusiv a celor bugetare).
Monitorul Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 237 din 27 martie 2019h
Oficial:
Dreptul muncii
Decizia nr. 19/2019 - Art. 10, art. 38, art. 57, art. 134 alin. (1) şi art. 254 alin. (3) şi (4) din
Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare
Dată: 29 mai 2019
Numărul 16121/110/2016
dosarului:
Părți dosar: ANTONESCU BOGDAN

SC ARVEN TRANS SRL
Numărul 131/1/2019
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: admite
Materie: DREPTUL MUNCII
Cuvinte-cheie contractul individual de muncă, act adiţional, paguba produsă angajatorului,

nulitatea clauzei
Textul de lege Art. 10, art. 38, art. 57, art. 134 alin. (1) şi art. 254 alin. (3) şi (4) din Legea nr.
incident: 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare

lege: Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană
fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea
unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații
denumite salariu.
Art. 38
Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană
fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea
unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații
denumite salariu.
Art. 57
1) Nerespectarea oricăreia dintre condițiile legale necesare pentru încheierea
valabilă a contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia.
(2) Constatarea nulității contractului individual de muncă produce efecte pentru
viitor.
(3) Nulitatea contractului individual de muncă poate fi acoperită prin
îndeplinirea ulterioară a condițiilor impuse de lege.
(4) În situația în care o clauză este afectată de nulitate, întrucât stabilește
drepturi sau obligații pentru salariați, care contravin unor norme legale
imperative sau contractelor colective de muncă aplicabile, aceasta este
înlocuită de drept cu dispozițiile legale sau convenționale aplicabile, salariatul
având dreptul la despăgubiri.
(5) Persoana care a prestat munca în temeiul unui contract individual de muncă
nul are dreptul la remunerarea acesteia, corespunzător modului de îndeplinire
a atribuțiilor de serviciu.
(6) Constatarea nulității și stabilirea, potrivit legii, a efectelor acesteia se pot face
prin acordul părților.
(7) Dacă părțile nu se înțeleg, nulitatea se pronunță de către instanța
judecătorească.
Art. 134 alin.(1)
(1) În cazurile în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 6 ore,
salariații au dreptul la pauză de masă și la alte pauze, în condițiile stabilite prin
contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
Art. 254 alin. (3) și (4)

(3) În situația în care angajatorul constată că salariatul său a provocat o pagubă
din vina și în legătură cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o notă de
constatare și evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul
părților, într-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data
comunicării.
(4) Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul părților, conform alin. (3),
nu poate fi mai mare decât echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie.
Întrebarea Art. 38 din Codul muncii, coroborat cu art. 254 din același cod, se interpretează
adresată ICCJ: în sensul că este admisibilă/inadmisibilă clauza penală într-un contract
individual de muncă sau într-un act adițional la contractul individual de muncă?
Motivarea pe În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 10, art. 38, art. 57, art. 134 alin. (1) şi
scurt: art. 254 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, stipularea clauzei penale în contractul
individual de muncă sau într-un act adiţional al acestuia, prin care este evaluată
paguba produsă angajatorului de salariat din vina şi în legătură cu munca sa, este
interzisă şi este sancţionată cu nulitatea clauzei astfel negociate.
Oficial:
Decizia nr. 15/2019 - Art. 30 alin. (6) din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară
a personalului plătit din fonduri publice - Parlamentul României, art. 4 alin. (1) şi art. 6
alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind modificarea
termenului pentru înființarea secțiilor de insolvență - Guvernul României, art. 1 alin. (5)
din Legea nr. 285/2010
Numărul 2858/91/2017
dosarului:
Părți dosar: ŞCHIOPU MARIUS CIPRIAN

INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI VRANCEA
Numărul 3231/1/2018
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: respinge
Cuvinte-cheie salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, categorii de

personal din sectorul bugetar, domeniul bugetar
Textul de lege Art. 30 alin. (6) din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a
incident: personalului plătit din fonduri publice - Parlamentul României, art. 4 alin. (1) şi
art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind
modificarea termenului pentru înființarea secțiilor de insolvență - Guvernul
României, art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010
NB: OUG 1/2010 a fost respinsă prin Legea nr. 30/2012 pentru respingerea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de
reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și
stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar -

lege: Pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna
decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege și nu au fost
incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în
indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor
fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a
acestora.
Art. 4 alin. (1)

Începând cu luna ianuarie 2010, întregul personal din sectorul bugetar încadrat
în autoritățile și instituțiile publice prevăzute la art. 2 alin. (1) și (3) din Legea-
cadru nr. 330/2009 va fi reîncadrat corespunzător tranșelor de vechime în
muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale
avute la 31 decembrie 2009. [...].
Art. 6 alin. (1)

În cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru
nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele
stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru
luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu
care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea
în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul
funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este
luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc
în funcție de acestea.
Art. 1 alin. (5)

În salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției
de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse
sporurile, indemnizațiile, care, potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind
salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările
ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută
lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele
compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență
a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor
categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum
și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite
prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009,
cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume
compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data
reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută
lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să
conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.
Întrebarea Dezlegarea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 30 alin. (6) din
adresată ICCJ: Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din
fonduri publice, cu modificările ulterioare, art. 4 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de
reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și
stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, art. 1 alin.
(5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit
din fonduri publice, cu modificările ulterioare, cu privire la acordarea sumelor
compensatorii tranzitorii reprezentând sporul de 25% cuvenit agenților de
poliție care au absolvit studii superioare, după intrarea în vigoare a Legii-cadru
nr. 330/2009.
Motivarea pe Respinge ca inadmisibilă sesizarea formulată de Curtea de Apel Galaţi - Secția

scurt: contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. 2858/91/2017 privind
pronunțarea unei hotărâri prealabile referitoare la „modul de interpretare şi
aplicare a dispoziţiilor art. 30 alin. (6) din Legea nr. 330/2009 privind
salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările
ulterioare, art. 4 alin. (1) şi art. 6 alin. (1) 20 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor
categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum
şi alte măsuri în domeniul bugetar, art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind
salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările
ulterioare, cu privire la acordarea sumelor compensatorii tranzitorii
reprezentând sporul de 25% cuvenit agenţilor de poliţie care au absolvit studii
superioare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009”.
Oficial:
Decizia nr. 11/2019 - Art. 31 alin. (1), (11) şi (13) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.
57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016,
prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare
Numărul 4394/111/2017
dosarului:
Părți dosar: RUSCUT IOAN, BORDA SERBAN VASILE BALINT BOCSKAI RICHARD-
LORANT
CONSILIUL JUDEŢEAN BIHOR
TEATRUL REGINA MARIA
Numărul 3151/1/2019
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: respinge
Cuvinte-cheie salarizarea personalului plătit din fonduri publice, funcția de actor, fiecare
funcție", ordonator principal de credite
Textul de lege Art. 31 alin. (1), (11) şi (13) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015
incident: privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016,
prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare
Conținut text Art. 31 alin. (1), (11), (13)

lege: (1) Prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016,
personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor
de bază/indemnizațiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului
de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare
funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz,
va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare
din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară
activitatea în aceleași condiții.
(11) Sintagma «fiecare funcție» prevăzută la alin. (1) reprezintă funcțiile
prevăzute în aceeași anexă, capitol, literă, număr și număr curent în Legea-cadru
nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice,
cu modificările și completările ulterioare.
(13) În aplicarea prevederilor alin. (1), prin instituție sau autoritate publică se
înțelege acea instituție sau autoritate publică cu personalitate juridică care are
patrimoniu propriu, buget propriu de venituri și cheltuieli, conduce contabilitate
proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite. În cazul
instituțiilor sau autorităților publice aflate în subordinea aceluiași ordonator de
credite, având același scop, îndeplinind aceleași funcții și atribuții, aflate la
același nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al
salariului de bază/indemnizației de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat
în plată din cadrul tuturor acestor instituții sau autorități publice subordonate.
Întrebarea Dezlegarea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 31 alin. (1), (11) și
adresată ICCJ: (13) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea
personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene,
precum și unele măsuri fiscal- bugetare, cu modificările și completările
ulterioare (denumită în continuare Ordonanța de urgență a Guvernului nr.
57/2015), în raport cu prevederile anexei nr. IV capitolul I lit. b) nr. crt. 1 din
Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din
fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (denumită în
continuare Legea-cadru nr. 284/2010), stabilindu-se, în concret, dacă, din
punct de vedere al salarizării, funcția de actor este similară cu celelalte funcții
menționate în anexa nr. IV capitolul I lit. b) nr. crt. 1 din Legea-cadru nr.
284/2010 și dacă (funcțiile) acestea se includ în sintagma «fiecare funcție»
prevăzută la art. 31 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015
sau, dimpotrivă, funcția de actor, din punct de vedere al salarizării, nu poate fi
similară cu celelalte funcții prevăzute în aceeași anexă nr. IV capitolul I lit. b) nr.
crt. 1 din Legea-cadru nr. 284/2010, întrucât nu este vorba despre «aceleași
funcții și atribuții» [în sensul art. 31 alin. (13) teza a doua din Ordonanța de
urgență a Guvernului nr. 57/2015], în cauză instituțiile fiind diferite, chiar dacă
(instituțiile respective) se află în subordinea aceluiași ordonator principal de
credite.

scurt: formulată de Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă, în dosarul nr.
4394/111/2017, cu privire la următoarea problemă de drept: „dezlegarea
modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 31 alin. (1), (11 ) şi (13) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului
plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi
unele măsuri fiscalbugetare, cu modificările şi completările, în raport cu
prevederile anexei nr. IV capitolul I lit. b) nr. crt. 1 din Legea-cadru nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu
modificările şi completările ulterioare, stabilindu-se, în concret, dacă, din punct
de vedere al salarizării, funcția de actor este similară cu celelalte funcții
menționate în anexa nr. IV capitolul I lit. b) nr. crt. 1 din Legea-cadru nr.
284/2010 şi dacă (funcţiile) acestea se includ în sintagma „fiecare funcție"
prevăzută la art. 31 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015
sau, dimpotrivă, funcția de actor, din punct de vedere al salarizării, nu poate fi
similară cu celelalte funcții prevăzute în aceeași anexă nr. IV capitolul I lit. b) nr.
crt. 1 din Legea-cadru nr. 284/2010, întrucât nu este vorba despre „aceleași
funcții și atribuții" [în sensul art. 3 alin. (13) teza a doua din Ordonanța de urgență
a Guvernului nr. 57/2015], în cauză instituțiile fiind diferite, chiar dacă (instituțiile
respective) se află în subordinea aceluiași ordonator principal de credite."
Oficial:
Decizia nr. 20/2019 - Art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017
privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și
prorogarea unor termene - Guvernul României, art. 44 din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice - Parlamentul României
Dată: 20 mai 2019
Numărul 704/117/2018
dosarului:
Părți dosar: CUBLEŞAN ELENA

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE
UNITATEA MILITARĂ UM 02565
Numărul 227/1/2019
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: respinge
Cuvinte-cheie măsuri fiscal-bugetare, acte normative, ieşirea la pensie, retragere, încetarea

raporturilor de serviciu ori trecerea în rezervă
Textul de lege Art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele
incident: măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și
prorogarea unor termene - Guvernul României, art. 44 din Legea-cadru nr.
153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice -

lege: 1) În anul 2018 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la
pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă. (...)
Art. 44
Abrogarea unor dispoziții "(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:
(...) 9. Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit
din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877
din 28 decembrie 2010, cu modificările și completările ulterioare; (...) 36. orice
alte dispoziții contrare prezentei legi.
Întrebarea Interpretarea dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului
adresată ICCJ: nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea
unor acte normative și prorogarea unor termene, aprobată cu completări prin
Legea nr. 80/2018, cu modificările și completările ulterioare, având în vedere
că, prin dispozițiile art. 44 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea
personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare,
au fost abrogate toate prevederile contrare acestei legi, inclusiv cele ce
prevedeau acordarea indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea
raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, și, pe cale de consecință, în ce
măsură mai pot fi considerate suspendate ajutoarele sau, după caz,
indemnizațiile menționate, ulterior datei de 1 iulie 2017, dată la care au fost
abrogate aceste drepturi prin Legea-cadru nr. 153/2017.

scurt: formulată de Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi
asigurări sociale, în dosarul nr. 704/117/2018, cu privire la interpretarea
dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017
privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte
normative şi prorogarea unor termene, aprobată cu completări prin Legea nr.
80/2018, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu dispoziţiile art.
44 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din
fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare şi stabilirea
“modalităţii în care mai pot fi considerate suspendate ajutoarele sau, după caz,
indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori
la trecerea în rezervă, ulterior datei de 1 iulie 2017, dată la care au fost abrogate
aceste drepturi prin Legea-cadru nr. 153/2017”.
Monitorul Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 651 din 06 august 2019.
Oficial:
Decizia nr. 33/2019 - Art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor
termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului
plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-
bugetare
Numărul 2680/84/2017
dosarului:
Părți dosar: PREFECTUL JUDEŢULUI SĂLAJ ÎN CALITATE DE REPREZENTANT AL

INSTITUŢIEI PREFECTULUI SĂLAJ
NAGY ILDIKO
TOTH SARA
BALOG KATALIN
ISTVAN ESZTER
Numărul 718/1/2019
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: respinge
Cuvinte-cheie egalizarea la nivelul maxim al salariului, sporului de dispozitiv, salariul de

bază
Textul de lege Art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind
incident: salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor
termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, art. 1 alin. (1) şi (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru
salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene,
precum și unele măsuri fiscal-bugetare

lege: (1) Prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016,
personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor
de bază/indemnizațiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului
de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare
funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz,
va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare
din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară
activitatea în aceleași condiții.
Art. 1 alin. (1) și (2)

(1) În perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, cuantumul brut al salariilor de
bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de
încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se
menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2016 în
măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se
aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor
de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind
salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și
completările ulterioare.
(2) În perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, cuantumul sporurilor,
indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de
salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul
lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce
se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2016, în
măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții. [...].
Întrebarea Dacă aplicarea şi interpretarea art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a
adresată ICCJ: Guvernului nr. 57/2015, în forma în vigoare la data de 1 februarie 2017, prin
raportare la prevederile art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 99/2016, egalizarea la nivelul maxim al salariului de
bază/indemnizaţiei de încadrare se poate realiza prin luarea în considerare şi a
sporului de dispozitiv, inclus în salariul de bază, recunoscut printr-o hotărâre
judecătorească şi nereglementat legal pentru categoria de funcţionari din cadrul
autorităţii respective.
Motivarea pe Respinge ca inadmisibilă sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj - Secţia a

scurt: III-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. 2680/84/2017 în vederea
pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:
„dacă aplicarea şi interpretarea art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 57/2015, în forma în vigoare la data de 1 februarie 2017, prin
raportare la prevederile art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 99/2016, egalizarea la nivelul maxim al salariului de
bază/indemnizaţiei de încadrare se poate realiza prin luarea în considerare şi a
sporului de dispozitiv, inclus în salariul de bază, recunoscut printr-o hotărâre
judecătorească şi nereglementat legal pentru categoria de funcţionari din cadrul
autorităţii respective”.
Oficial:
Decizia nr. 21/2019 - Art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind
prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare - Guvernul României
Dată: 20 mai 2019
Numărul 4865/118/2015*
dosarului:
Părți dosar: ROMPETROL RAFINARE SA

Anton Nicoleta
CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII
Numărul 410/1/2019
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: respinge

Cuvinte-cheie Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, concediere, anularea
deciziei de concediere, despăgubiri
Textul de lege Art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și
incident: sancționarea tuturor formelor de discriminare - Guvernul României

lege: (1) Persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de
judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației
anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit
dreptului comun. Cererea este scutită de taxa judiciară de timbru și nu este
condiționată de sesizarea Consiliului [...]
Întrebarea Dacă prevederile art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 trebuie
adresată ICCJ: interpretate în sensul că permit instanţei de drept comun, sesizate de o
persoană cu privire la care Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a
constatat că a fost supusă unei discriminări prin concediere, să dispună
restabilirea situaţiei anterioare discriminării în sensul reintegrării în funcţia
deţinută anterior concedierii şi anularea deciziei de concediere, chiar şi atunci
când această decizie a fost contestată anterior, potrivit procedurii speciale
prevăzute de Codul Muncii, iar contestaţia a fost respinsă ca urmare a constatării
existenţei unei cauze reale şi serioase a concedierii sau, într-o astfel de situaţie,
este posibilă numai acordarea unor despăgubiri.

scurt: Secţia I civilă în Dosarul nr. 4865/118/2015* în vederea pronunţării unei hotărâri
prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: „Dacă prevederile art. 27
alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 trebuie interpretate în sensul
că permit instanţei de drept comun, sesizate de o persoană cu privire la care
Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a constatat că a fost supusă
unei discriminări prin concediere, să dispună restabilirea situaţiei anterioare
discriminării în sensul reintegrării în funcţia deţinută anterior concedierii şi
anularea deciziei de concediere, chiar şi atunci când această decizie a fost
contestată anterior, potrivit procedurii speciale prevăzute de Codul Muncii, iar
contestaţia a fost respinsă ca urmare a constatării existenţei unei cauze reale şi
serioase a concedierii sau, într-o astfel de situaţie, este posibilă numai acordarea
unor despăgubiri.”
Oficial:
Drept procesual civil
Decizia nr. 2/2019 - Art. 27 din Codul de procedură civilă cu referire la art. 147 alin. (4) din
Constituția României
Numărul 82032/299/2015, 32850/301/2016

dosarului:
Părți dosar: AGENŢIA PENTRU FINANŢAREA INVESTIŢIILOR RURALE

Weiss Elisheva
Harel Reely Celine
Numărul 2658/1/2018
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: respinge
Materie: DREPT PROCESUAL CIVIL
Cuvinte-cheie litigiile evaluabile în bani, recursuri nesoluționate, caracterul inadmisibil
Textul de lege Art. 27 din Codul de procedură civilă cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția
incident: României

lege: Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de
legea sub care a început procesul.
Art. 147 alin. (4)

(4) Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României.
De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru
viitor.
Întrebarea Recursurile declarate împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate după

adresată ICCJ: publicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, în litigiile evaluabile în
bani de până la 1.000.000 lei inclusiv, pornite anterior publicării deciziei,
recursuri nesoluționate până la data publicării în Monitorul Oficial al României,
Partea I, a Deciziei Curții Constituționale nr. 454 din 4 iulie 2018 (1 octombrie
2018), devin admisibile sau își mențin caracterul inadmisibil rezultat din
interpretarea dispozițiilor art. 27 din Codul de procedură civilă cu referire la art.
147 alin. (4) din Constituția României cât privește producerea efectelor Deciziei
Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, dată de Înalta Curte de Casație
și Justiție prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 609 din 17 iulie 2018?
Motivarea pe Respinge, ca inadmisibile, sesizările conexate formulate de Curtea de Apel

scurt: Bucureşti - Secţia a IV-a civilă în dosarele nr. 82032/299/2015 şi nr.
32850/301/2016, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la
următoarea chestiune de drept: „Recursurile declarate împotriva hotărârilor
judecătorești pronunțate după publicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 369
din 30 mai 2017 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie
2017, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 lei inclusiv, pornite
anterior publicării deciziei, recursuri nesoluționate până la data publicării în
Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei Curții Constituționale nr. 454
din 4 iulie 2018 (1 octombrie 2018), devin admisibile sau își mențin caracterul
inadmisibil rezultat din interpretarea dispozițiilor art. 27 din Codul de procedură
civilă cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României cât privește
producerea efectelor Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017,
dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 17 iulie 2018?”.
Oficial:
Decizia nr. 9/2019 - Art. 416 alin. (1), art. 64 alin. (4) din Codul de procedură civilă
Numărul 34079/303/2015
dosarului:
Părți dosar: SA INTERAGRO SA

SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE GAZE NATURALE ROMGAZ SA
SC AGRICOLFERM SRL
BEJ CRISTIAN MILOŞ
Numărul 3059/1/2018
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: respinge
Cuvinte-cheie perimarea, în cazul suspendării de drept a judecării cererii, reluarea judecării

procesului, cerere de redeschidere, instanţa de apel
Textul de lege Art. 416 alin. (1), art. 64 alin. (4) din Codul de procedură civilă
incident:

lege: (1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și
orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar
împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții,
timp de 6 luni.
Art. 64 alin. (4)

(4) Încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție poate fi
atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunțare pentru partea prezentă,
respectiv de la comunicare pentru partea lipsă. Calea de atac este numai apelul,
dacă încheierea a fost dată în prima instanță, respectiv numai recursul la
instanța ierarhic superioară, în cazul în care încheierea a fost pronunțată în apel.
Dosarul se înaintează, în copie certificată pentru conformitate cu originalul,
instanței competente să soluționeze calea de atac în 24 de ore de la expirarea
termenului. Întâmpinarea nu este obligatorie. Apelul sau, după caz, recursul se
judecă în termen de cel mult 10 zile de la înregistrare. Judecarea cererii
principale se suspendă până la soluționarea căii de atac exercitate împotriva
încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție.
Întrebarea Dacă sunt incidente dispoziţiile art. 416 alin. (1) din Codul de procedură civilă
adresată ICCJ: privind perimarea, în cazul suspendării de drept a judecării cererii, conform art.
64 alin. (4) din acelaşi cod, şi dacă reluarea judecării procesului se face prin
cerere de redeschidere, formulată de una dintre părţile din proces, sau operează
din oficiu, după pronunţarea hotărârii de către instanţa de apel.
Motivarea pe Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Bucureşti – Secția

scurt: a VI-a civilă, în dosarul nr. 34079/303/2015, în vederea pronunțării unei hotărâri
prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Dacă sunt
incidente dispoziţiile art. 416 alin. (1) din Codul de procedură civilă privind
perimarea, în cazul suspendării de drept a judecării cererii, conform art. 64 alin.
(4) din acelaşi cod, şi dacă reluarea judecării procesului se face prin cerere de
redeschidere, formulată de una dintre părţile din proces, sau operează din
oficiu, după pronunţarea hotărârii de către instanţa de apel”
Oficial:
Decizia nr. 31/2019 - Art 308 din Codul de procedură civilă, adoptat prin Legea nr.
134/2010, coroborat cu art. 5491 din Codul de procedură penală,
Numărul 30261/300/2016
dosarului:
Părți dosar: Popescu Maria Cristina

Popescu Ana Violeta
Ştefan Ivoneta
Lucaciu Mariana
Numărul 847/1/2019
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: respinge
Cuvinte-cheie Falsul, instanța penală, instanța civilă
Textul de lege Art 308 din Codul de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 134/2010,
incident: coroborat cu art. 5491 din Codul de procedură penală,

lege: În cazul în care, potrivit legii, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare ori nu
poate continua, cercetarea falsului se va face de către instanța civilă, prin orice
mijloace de probă.
Art. 5491
(1) În cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renunțarea la urmărirea
penală, confirmată de judecătorul de cameră preliminară, și sesizarea
judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranță a
confiscării speciale sau a desființării unui înscris, ordonanța de clasare sau, după
caz, ordonanța prin care s-a dispus renunțarea la urmărire penală confirmată de
judecătorul de cameră preliminară, însoțită de dosarul cauzei, se înaintează
instanței căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă
instanță, după expirarea termenului prevăzut la art. 339 alin. (4) ori, după caz, la
art. 340 sau după pronunțarea hotărârii prin care plângerea a fost respinsă ori
prin care a fost confirmată ordonanța de renunțare la urmărire penală.
(2) Judecătorul de cameră preliminară stabilește termenul de soluționare, în
funcție de complexitatea și particularitățile cauzei, care nu poate fi mai scurt de
30 de zile.
(3) Pentru termenul fixat se dispune încunoștințarea procurorului și se citează
persoanele ale căror drepturi sau interese legitime pot fi afectate, cărora li se
comunică o copie a ordonanței, punându-le în vedere că în termen de 20 de
zile de la primirea comunicării pot depune note scrise.
(4) Judecătorul de cameră preliminară se pronunță prin încheiere, în ședință
publică, după ascultarea procurorului și a persoanelor ale căror drepturi sau
interese legitime pot fi afectate, dacă sunt prezente. Dispozițiile cuprinse în
titlul III al părții speciale privind judecata care nu sunt contrare dispozițiilor
prezentului articol se aplică în mod corespunzător.
(5) Judecătorul de cameră preliminară, soluționând cererea, poate dispune una
dintre următoarele soluții:
a) respinge propunerea și dispune, după caz, restituirea bunului ori ridicarea
măsurii asigurătorii luate în vederea confiscării;
b) admite propunerea și dispune confiscarea bunurilor ori, după caz,
desființarea înscrisului.
(6) În termen de 3 zile de la comunicarea încheierii, procurorul și persoanele
prevăzute la alin. (3) pot face, motivat, contestație. Contestația nemotivată este
inadmisibilă.
(7) Contestația se soluționează potrivit procedurii prevăzute la alin. (4) de către
judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară celei
sesizate ori, când instanța sesizată este Înalta Curte de Casație și Justiție, de
către completul competent potrivit legii, care poate dispune una dintre
următoarele soluții:
a) respinge contestația ca tardivă, inadmisibilă sau nefondată;
b) admite contestația, desființează încheierea și rejudecă propunerea potrivit
alin. (5).
Întrebarea În interpretarea art 308 din Codul de procedură civilă, adoptat prin Legea nr.
adresată ICCJ: 134/2010, coroborat cu art. 5491 din Codul de procedură penală, adoptat prin
Legea nr. 135/2010, competenţa de a cerceta falsul aparţine instanţei civile sau
instanţei penale?
Motivarea pe Respinge ca inadmisibilă sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti -

scurt: Secţia a IV-a civilă în dosarul nr. 30261/300/2016 în vederea pronunţării unei
hotărâri prealabile cu privire la dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „În
interpretarea art 308 din Codul de procedură civilă, adoptat prin Legea nr.
134/2010, coroborat cu art. 5491 din Codul de procedură penală, adoptat prin
Legea nr. 135/2010, competenţa de a cerceta falsul aparţine instanţei civile sau
instanţei penale?”.
Oficial:
Decizia nr. 26/2019 - Art. 503 alin. (2) pct. 1 cod procedura civila
Dată: 3 iunie 2019
Numărul 2231/105/2018/a1
dosarului:
Părți dosar: BITULPETROLIUM SERV SRL

ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE PRAHOVA
Numărul 545/1/2019
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: admite
Cuvinte-cheie organizarea instanțelor judecătorești, nulitate, alcătuirea instanței, motive

contestație în anulare
Textul de lege Art. 503 alin. (2) pct. 1 cod procedura civila
incident:
Conținut text Art. 503. -

lege: (2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare
atunci când:
1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă
absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se
invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe
asupra acesteia;
Întrebarea 1. dacă semnarea hotărârii de către aceiaşi judecători care au pronunţat-o, intră
adresată ICCJ: in noţiunea de „alcatuirea instanţei”, a cărei nerespectare constituie motiv de
contestaţie în anulare, potrivit art. 503 al. 2 pct. 1 c.pr.civ.
2. dacă în ipoteza de nerespectare a dispoziţiilor referitoare la alcătuirea
instanţei, prevăzută de art. 503 al. 2 pct. 1 c.pr.civ. intră si situaţia în care
hotărârea redactată de unul dintre membrii completului de recurs, este
semnată doar de judecătorul redactor, în timp ce pentru ceilalţi doi membri,
hotărârea este semnată de Presedintele instanţei, astfel încât majoritar
hotărârea apare ca fiind semnată de o altă persoană, care nu a făcut parte din
complet.
Motivarea pe Situaţia în care hotărârea redactată de unul dintre membrii completului de

scurt: recurs este semnată doar de către judecătorul redactor, în timp ce, pentru
ceilalţi membri, este semnată de către preşedintele completului sau de
președintele instanţei, în condițiile art. 426 alin. (4) din Codul de procedură
civilă, nu se încadrează în ipoteza prevăzută de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct.
1 din Codul de procedură civilă.
Oficial:
Decizia nr. 1/2019 - Art. 91 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de
procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (art. 110 din
Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările
ulterioare) şi a dispoziţiilor art. 131 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 (art. 215 din
Legea nr. 207/2015)
Numărul 13.382/4/2017
dosarului:
Părți dosar: DEPĂRĂŢEANU MARIN

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ
Numărul 2678/1/2018
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: respinge
Cuvinte-cheie condamnare pentru evaziune fiscală, condamnatului la plata sumelor

datorate bugetului de stat, prescripţia dreptului, obligaţii fiscale
Textul de lege Art. 91 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură
incident: fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (art. 110 din Legea
ulterioare) şi a dispoziţiilor art. 131 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 (art.
215 din Legea nr. 207/2015)

lege: (1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5
data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanţa fiscală potrivit
art. 23, dacă legea nu dispune altfel.
(3) Dreptul de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 10 ani în cazul în
Art. 110
(1) Dreptul organului fiscal de a stabili creanţe fiscale se prescrie în termen de 5
data de 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează obligaţia fiscală,
dacă legea nu dispune altfel.
(3) Dreptul de a stabili creanţe fiscale se prescrie în termen de 10 ani în cazul în
Art. 131
(1) Dreptul de a cere executarea silită a creanţelor fiscale se prescrie în termen
de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest
drept.
Art. 215
(1) Dreptul organului de executare silită de a cere executarea silită a creanţelor
fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor
celui în care a luat naştere acest drept.
Întrebarea În ipoteza în care s-a dispus o condamnare pentru evaziune fiscală şi obligarea
adresată ICCJ: condamnatului la plata sumelor datorate bugetului de stat (debit principal şi
accesorii), prescripţia dreptului de a stabili obligaţiile fiscale şi prescripţia
dreptului de a cere executarea silită curg de la data săvârşirii faptelor sau de la
data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

scurt: V-a civilă în Dosarul nr. 13.382/4/2017, privind pronunţarea unei hotărâri
prealabile vizând interpretarea dispoziţiilor art. 91 din Ordonanţa Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare (art. 110 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de
procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare) şi a dispoziţiilorart.
131 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 (art. 215 din Legea nr. 207/2015), în
sensul de a stabili dacă, în ipoteza în care s-a dispus o condamnare pentru
evaziune fiscală şi obligarea condamnatului la plata sumelor datorate bugetului
de stat (debit principal şi accesorii), prescripţia dreptului de a stabili obligaţiile
fiscale şi prescripţia dreptului de a cere executarea silită curg de la data săvârşirii
faptelor sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
Oficial:
Decizia nr. 4/2019 - Art. 972, art. 1055, art. 1074, art. 1086, art. 1087, art. 1088, art. 1089
şi art. 1090 din noul Cod civil
Numărul 13325/55/2016
dosarului:
Părți dosar: ŞERB OCTAVIAN SILVIU

ŞERB RAMONA-LILIANA
Numărul 2764/1/2018
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: respinge
Cuvinte-cheie rezerva succesorală, cota succesorală a soţului supravieţuitor instituit legatar

universal, moştenire în concurs, descendenţi ai defunctului
Textul de lege Art. 972, art. 1055, art. 1074, art. 1086, art. 1087, art. 1088, art. 1089 şi art. 1090
incident: din noul Cod civil

lege: (1) Cota soțului supraviețuitor este de:
a) un sfert din moștenire, dacă vine în concurs cu descendenții defunctului;
b) o treime din moștenire, dacă vine în concurs atât cu ascendenți privilegiați,
cât și cu colaterali privilegiați ai defunctului;
c) o jumătate din moștenire, dacă vine în concurs fie numai cu ascendenți
privilegiați, fie numai cu colaterali privilegiați ai defunctului;
d) trei sferturi din moștenire, dacă vine în concurs fie cu ascendenți ordinari, fie
cu colaterali ordinari ai defunctului.
(2) Cota soțului supraviețuitor în concurs cu moștenitori legali aparținând unor
clase diferite se stabilește ca și când acesta ar fi venit în concurs numai cu cea
mai apropiată dintre ele.
(3) Dacă, în urma căsătoriei putative, două sau mai multe persoane au situația
unui soț supraviețuitor, cota stabilită potrivit alin. (1) si (2) se împarte în mod egal
între acestea.
Art. 1055
Legatul universal este dispoziția testamentară care conferă uneia sau mai
multor persoane vocație la întreaga moștenire.
Art. 1074
(1) Dezmoștenirea este dispoziția testamentară prin care testatorul îi înlătură de
la moștenire, în tot sau în parte, pe unul sau mai mulți dintre moștenitorii săi
legali.
(2) Dezmoștenirea este directă atunci când testatorul dispune prin testament
înlăturarea de la moștenire a unuia sau mai multor moștenitori legali și indirectă
atunci când testatorul instituie unul sau mai mulți legatari.
Art. 1086
Rezerva succesorală este partea din bunurile moștenirii la care moștenitorii
rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiar împotriva voinței defunctului,
manifestată prin liberalități ori dezmoșteniri.
Art. 1087
Sunt moștenitori rezervatari soțul supraviețuitor, descendenții și ascendenții
privilegiați ai defunctului.
Art. 1088
Rezerva succesorală a fiecărui moștenitor rezervatar este de jumătate din cota
succesorală care, în absența liberalităților sau dezmoștenirilor, i s-ar fi cuvenit
ca moștenitor legal.
Art. 1089
Cotitatea disponibilă este partea din bunurile moștenirii care nu este rezervată
prin lege și de care defunctul putea dispune în mod neîngrădit prin liberalități.
Art. 1090
(1) Liberalitățile neraportabile făcute soțului supraviețuitor, care vine la
moștenire în concurs cu alți descendenți decât cei comuni lor, nu pot depăși un
sfert din moștenire și nici partea descendentului care a primit cel mai puțin.
(2) Dacă defunctul nu a dispus prin liberalități de diferența dintre cotitatea
disponibilă stabilită potrivit art. 1.089 și cotitatea disponibilă specială, atunci
aceasta diferență revine descendenților.
(3) Dispozițiile alin. (1) si (2) se aplică în mod corespunzător atunci când
descendentul menționat la alin. (1) a fost dezmoștenit direct, iar de această
dezmoștenire ar beneficia soțul supraviețuitor.
Întrebarea Cum se determină rezerva succesorală, cotitatea disponibilă specială şi cota

adresată ICCJ: succesorală a soţului supravieţuitor instituit legatar universal, în condiţiile în care
vine la moştenire în concurs cu alţi descendenţi ai defunctului decât cei comuni,
prin raportare la prevederile art. 972, art. 1055, art. 1074, art. 1086, art. 1087, art.
1088, art. 1089 şi art. 1090 din noul Cod civil?
Motivarea pe Respinge ca inadmisibilă sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile

scurt: formulată de Tribunalul Arad - Secţia I Civilă, în dosarul nr. 13325/55/2016, cu
privire la următoarea chestiune de drept: „Cum se determină rezerva
succesorală, cotitatea disponibilă specială şi cota succesorală a soţului
supravieţuitor instituit legatar universal, în condiţiile în care vine la moştenire în
concurs cu alţi descendenţi ai defunctului decât cei comuni, prin raportare la
prevederile art. 972, art. 1055, art. 1074, art. 1086, art. 1087, art. 1088, art. 1089
şi art. 1090 din noul Cod civil?”.
Oficial:
Decizia nr. 12/2019 - Art. 688 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi art. 1.155 alin. (2)
din Codul civil
Numărul 6390/299/2018
dosarului:
Părți dosar: BRD - GROUPE SOCIETE GENERALE S.A.

Patriciu Ana
Patriciu Maria
Patriciu Sabina
Numărul 3166/1/2018
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: respinge

Cuvinte-cheie executare silită, moştenitori acceptanţi, debitor decedat, cote succesorale
Textul de lege Art. 688 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi art. 1.155 alin. (2) din Codul civil
incident:

lege: (2) În cazul în care mostenirea a fost acceptata si exista numai mostenitori
majori, executarea silita va fi pornita împotriva tuturor, în afara de cazul în care
numai unii dintre acestia sunt chemati, de lege ori potrivit vointei defunctului,
sa raspunda pentru anumite datorii ale defunctului. Daca executarea silita este
pornita contra tuturor mostenitorilor, acestia vor fi citati, printr-o înstiintare
colectiva, facuta la locul deschiderii mostenirii, pe numele acesteia, cu exceptia
domiciliu în vederea citarii sau un reprezentant al acestora, dupa caz.
Art. 1155 alin. (2)

(2) Înainte de partajul succesoral, creditorii ale caror creante provin din
conservarea sau din administrarea bunurilor mostenirii ori s-au nascut înainte
de deschiderea mostenirii pot cere sa fie platiti din bunurile aflate în indiviziune.
De asemenea, ei pot solicita executarea silita asupra acestor bunuri.
Întrebarea Interpretarea dispoziţiilor art. 688 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi art.
adresată ICCJ: 1.155 alin. (2) din Codul civil, în sensul de a se stabili dacă există posibilitatea
începerii executării silite a bunurilor moştenirii împotriva moştenitorilor
acceptanţi ai debitorului decedat, cât timp nu au fost stabilite cotele succesorale
şi calitatea de moştenitor a acestora în cadrul dezbaterii succesorale.

scurt: V-a civilă, în dosarul nr. 6390/299/2018, în vederea pronunţării unei hotărâri
prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: „Interpretarea
dispoziţiilor art. 688 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi art. 1.155 alin. (2)
din Codul civil, în sensul de a se stabili dacă există posibilitatea începerii
executării silite a bunurilor moştenirii împotriva moştenitorilor acceptanţi ai
debitorului decedat, cât timp nu au fost stabilite cotele succesorale şi calitatea
de moştenitor a acestora în cadrul dezbaterii succesorale.”
Oficial:
Decizia nr. 17/2019 - Art. 688 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi a art. 1155 alin. (2)
din Codul civil
Numărul 6386/299/2018
dosarului:
Părți dosar: BRD GROUPE SOCIETE GENERALE SA

Patriciu Ana
Patriciu Maria
Patriciu Sabina
Numărul 97/1/2019
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: respinge
Cuvinte-cheie posibilitatea încuviinţării executării silite asupra bunurilor moştenirii

împotriva succesibililor acceptanţi, moștenitor
Textul de lege Art. 688 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi a art. 1155 alin. (2) din Codul
incident: civil

lege: În cazul în care moștenirea a fost acceptată și există numai moștenitori majori,
executarea silită va fi pornită împotriva tuturor, în afară de cazul în care numai
unii dintre aceștia sunt chemați, de lege ori potrivit voinței defunctului, să
răspundă pentru anumite datorii ale defunctului. Dacă executarea silită este
pornită contra tuturor moștenitorilor, aceștia vor fi citați, printr-o înștiințare
colectivă, făcută la locul deschiderii moștenirii, pe numele acesteia, cu excepția
domiciliu în vederea citării sau un reprezentant al acestora, după caz.
Art. 1155 alin. (2)

Înainte de partajul succesoral, creditorii ale căror creanțe provin din conservarea
sau din administrarea bunurilor moștenirii ori s-au născut înainte de
deschiderea moștenirii pot cere să fie plătiți din bunurile aflate în indiviziune.
De asemenea, ei pot solicita executarea silită asupra acestor bunuri.
Întrebarea Interpretarea art. 688 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi a art. 1155 alin. (2)
adresată ICCJ: din Codul civil cu privire la posibilitatea încuviinţării executării silite asupra
bunurilor moştenirii împotriva succesibililor acceptanţi, câtă vreme nu s-a emis
certificat de moştenitor
Motivarea pe Respinge ca inadmisibilă sesizarea formulată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a

scurt: IV-a civilă în dosarul nr. 6386/299/2018 în vederea pronunţării unei hotărâri
prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: „interpretarea art. 688
alin. (2) din Codul de procedură civilă şi a art. 1155 alin. (2) din Codul civil cu
privire la posibilitatea încuviinţării executării silite asupra bunurilor moştenirii
împotriva succesibililor acceptanţi, câtă vreme nu s-a emis certificat de
moştenitor”.
Oficial:
Decizia nr. 27/2019 - Art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă
Dată: 3 iunie 2019
Numărul 24477/325/2017
dosarului:
Părți dosar: Poganu Remus Daniel

GLASRO HOLDINGS LTD
Numărul 582/1/2019
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: respinge
Cuvinte-cheie suspendarea executării silite, soluţionarea contestaţiei la executare
Textul de lege Art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă
incident:

lege: (1) Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind
executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive
temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se
poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată.
Întrebarea Cum se interpretează şi/sau se aplică prevederile art. 719 alin. (1) din Codul de
adresată ICCJ: procedură civilă în ceea ce priveşte momentul până la care se dispune
suspendarea executării silite, respectiv care este înţelesul sintagmei „până la
soluţionarea contestaţiei la executare” din acest text de lege?
Motivarea pe Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile

scurt: formulată de Tribunalul Timiş - Secţia a II-a civilă, în dosarul nr.
24477/325/2017, cu privire la următoarea problemă de drept: Cum se
interpretează şi/sau se aplică prevederile art. 719 alin. (1) din Codul de procedură
civilă în ceea ce priveşte momentul până la care se dispune suspendarea
executării silite, respectiv care este înţelesul sintagmei „până la soluţionarea
contestaţiei la executare” din acest text de lege?
Oficial:
Decizia nr. 3/2019 - Art. 64 alin. (2) şi art. 59 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind
medierea şi organizarea profesiei de mediator
Numărul 14090/200/2017
dosarului:
Părți dosar: BITULPETROLIUM SERV SRL

ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE PRAHOVA
Numărul 2713/1/2018
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: respinge
Cuvinte-cheie acordul de mediere, desfacerea căsătoriei, rezolvarea aspectelor accesorii

divorţului, medierea şi organizarea profesiei de mediator
Textul de lege Art. 64 alin. (2) şi art. 59 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi
incident: organizarea profesiei de mediator

lege: (2) Înțelegerea soților cu privire la desfacerea căsătoriei și la rezolvarea
aspectelor accesorii divorțului se depune de către părți la instanța competentă
să pronunțe divorțul.
Art. 59 alin. (2)

(2) Părțile acordului de mediere se pot înfățișa la instanța judecătorească pentru
a cere, îndeplinind procedurile legale, să se dea o hotărâre care să consfințească
înțelegerea lor. Competența aparține fie judecătoriei în a cărei circumscripție își
are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul oricare dintre părți, fie
judecătoriei în a cărei circumscripție se află locul unde a fost încheiat acordul de
mediere. Hotărârea prin care instanța încuviințează înțelegerea părților se dă în
camera de consiliu și constituie titlu executoriu în condițiile legii. Dispozițiile art.
438-441 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată,
cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.
Întrebarea Instanţa de judecată poate lua act de acordul de mediere, prin care părţile s-au
adresată ICCJ: înţeles cu privire la desfacerea căsătoriei şi la rezolvarea aspectelor accesorii
divorţului, conform art. 64 alin. (2) şi art. 59 alin. (2) din Legea nr. 192/2006
privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi
completările ulterioare?
Motivarea pe Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Buzău - Secţia I

scurt: civilă, în dosarul nr. 14090/200/2017, cu privire la dezlegarea următoarei
chestiuni de drept: „instanţa de judecată poate lua act de acordul de mediere,
prin care părţile s-au înţeles cu privire la desfacerea căsătoriei şi la rezolvarea
aspectelor accesorii divorţului, conform art. 64 alin. (2) şi art. 59 alin. (2) din
Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu
modificările şi completările ulterioare?”
Oficial:
fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la alin. (1) al aceluiași
articol, art. 226 alin. (10) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu
modificările şi completările ulterioare, prin raportare la art. 227 alin. (8) din acelaşi cod
Numărul 3521/91/2017
dosarului:
Părți dosar: PINTILIE ADRIANA

CIUBOTARU MARIAN
DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE GALAŢI PRIN
ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE VRANCEA
Numărul 3398/1/2018
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: admite
Cuvinte-cheie restituirea despăgubirilor, imobile preluate în mod abuziv, titlu executoriu,

raporturi juridice contractuale
Textul de lege Art. 226 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu
incident: modificările şi completările ulterioare, prin raportare la alin. (1) al aceluiași articol,
art. 226 alin. (10) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu
modificările şi completările ulterioare, prin raportare la art. 227 alin. (8) din
acelaşi cod
Conținut text Art. 226 alin. (1), (3)

lege: (1) Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu
executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de
executare silită competent potrivit art. 30.
(3) Executarea silită a creanțelor bugetare rezultate din raporturi juridice
contractuale se efectuează în baza hotărârii judecătorești sau a altui înscris care,
potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Art. 226 alin. (10)

(10) Instituțiile publice finanțate total sau parțial de la bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat, bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de
sănătate și bugetul asigurărilor pentru șomaj, după caz, care nu au organe de
executare silită proprii, transmit titlurile executorii privind venituri ale bugetului
general consolidat, spre executare silită, organelor fiscale din subordinea
A.N.A.F. Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat.
Art. 227 alin. (8)
(8) În cazul în care prin titlul executoriu sunt prevăzute, după caz, creanțe fiscale
accesorii sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele se
calculează de către organul de executare silită și se consemnează într-un
proces-verbal care constituie titlu executoriu, care se comunică debitorului.
Întrebarea 1. Interpretarea art. 226 alin. (1) și (3) din Codul de procedură fiscală, în sensul
adresată ICCJ: dacă o hotărâre judecătorească în materie civilă, pronunțată în favoarea unei
instituții publice finanțate de la bugetul de stat, precum Autoritatea Națională
pentru Restituirea Proprietăților, este asimilată, în faza executării silite, unui titlu
executoriu în materie fiscală [creanța din titlu devenind «creanța fiscală», la
care se referă art. 226 alin. (1) din Codul de procedură fiscală] sau unui titlu
executoriu referitor la creanțe bugetare rezultate din raporturi juridice
contractuale [creanța din titlu devenind «creanța bugetară rezultată din
raporturi juridice contractuale», la care se referă art. 226 alin. (3) din Codul de
procedură fiscală].
2. Interpretarea art. 227 alin. (8) din Codul de procedură fiscală, cu referire la art.
226 alin. (10) din același cod, în sensul dacă, în cadrul executării silite a titlurilor
executorii - hotărâri judecătorești privind despăgubiri civile referitoare la
despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989,
republicată, cu modificările și completările ulterioare, datorate unor instituții
publice finanțate de la bugetul de stat, care nu cuprind obligații de plată a unor
dobânzi și penalități de întârziere (ci doar obligații de restituire a unor
despăgubiri), organele fiscale pot calcula și stabili din oficiu, prin titluri executorii
fiscale (în lipsa unor dispoziții ale titlului executoriu trimis spre executare),
obligații de plată accesorii, precum dobânzi și penalități de întârziere
Motivarea pe În interpretarea art. 226 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de
scurt: procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la alin.
(1) al aceluiași articol, o hotărâre judecătorească în materie civilă, referitoare la
restituirea despăgubirilor acordate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22
decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
pronunţată în favoarea unei instituţii publice finanţate de la bugetul de stat,
precum Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, este asimilată,
în vederea executării, unui titlu executoriu referitor la creanţe bugetare rezultate
din raporturi juridice contractuale. În interpretarea art. 226 alin. (10) din Legea
ulterioare, prin raportare la art. 227 alin. (8) din acelaşi cod, în cadrul executării
silite a creanțelor datorate unor instituţii publice finanţate de la bugetul de stat,
prevăzute de hotărâri judecătoreşti care nu cuprind obligaţii de plată a unor
dobânzi şi penalităţi de întârziere, organele fiscale nu pot calcula şi stabili din
oficiu, prin titluri executorii fiscale (în lipsa unor dispoziţii ale titlului executoriu
trimis spre executare), obligaţii fiscale accesorii, precum dobânzi şi penalităţi de
întârziere.
Oficial:
Decizia nr. 13/2019 - Art. 8 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri
imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite - Parlamentul României
Numărul 1419/187/C/2017-R
dosarului:
Părți dosar: GOLDIŞ MARIUS CĂLIN

PIRTEA EUGEN
PIRTEA MARIOARA
LIGA EUGEN
LIGA RAVEICA DORINA
Numărul 2917/1/2018
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: respinge
Cuvinte-cheie evaluabil în bani, cererii în aprecierea posibilităţii exercitării recursului
Textul de lege Art. 8 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în
incident: vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite - Parlamentul României

lege: 1) În situația în care creditorul nu se conformează dispozițiilor prevăzute de
prezenta lege, debitorul poate cere instanței să pronunțe o hotărâre prin care
să se constate stingerea obligațiilor născute din contractul de credit ipotecar și
să se transmită dreptul de proprietate către creditor.
(2) Cererea se judecă cu celeritate, cu citarea părților, de către judecătoria în
circumscripția căreia domiciliază debitorul.
Întrebarea Dacă, în cazul acţiunilor întemeiate pe dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 77/2016,
adresată ICCJ: prezintă relevanţă criteriul evaluabil în bani al cererii în aprecierea posibilităţii
exercitării recursului.
Motivarea pe Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea -

scurt: Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr.
1419/187/C/2017-R, pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile cu privire la
următoarea problemă de drept: „Dacă, în cazul acţiunilor întemeiate pe
dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 77/2016, prezintă relevanţă criteriul evaluabil în
bani al cererii în aprecierea posibilităţii exercitării recursului”.
Oficial:
Decizia nr. 7/2019 - Art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor
bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite
Numărul 13952/271/2016
dosarului:
Părți dosar: CĂLUGĂRIŢA DAN

SC ING BANK N.V. AMSTERDAM-SUCURSALA BUCUREŞTI
CĂLUGĂRIŢA DANIELA CORNELIA
Numărul 2880/1/2018
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: admite
Cuvinte-cheie darea în plată, bunuri imobile, stingerea obligațiilor, contractele de credit,

imobil ipotecat
Textul de lege Art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile
incident: în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite - Parlamentul României

lege: (5) Dreptul de a cere instanței să constate stingerea datoriilor izvorâte din
contractele de credit aparține și consumatorului care a fost supus unei executări
silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanței, de stadiul în care se
află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului.
Întrebarea În vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la interpretarea și

adresată ICCJ: aplicarea dispozițiilor art. 8 alin. (1) și (5) din Legea nr. 77/2016 privind darea în
plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite
(Legea nr. 77/2016), respectiv dacă aceste dispoziții se interpretează în sensul
că pot solicita stingerea obligațiilor izvorâte din contractele de credit și debitorii
care sunt supuși în continuare unei executări silite, deși executarea silită a
imobilului ipotecat a fost finalizată prin adjudecare.
Motivarea pe În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016
scurt: privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor
asumate prin credite, pot solicita stingerea obligațiilor izvorâte din contractele
de credit debitorii care sunt supuși în continuare unei executări silite, deși
executarea silită a imobilului ipotecat a fost finalizată prin adjudecare, instanța
de judecată astfel învestită urmând să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile
referitoare la existența impreviziunii.
Oficial:
Decizia nr. 32/2019 - Ordonanța Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a
militarilor, articolul 519 din Codul de procedură civilă
Numărul 13721/302/2017
dosarului:
Părți dosar: OŢELEA NECULAE

ADMINISTRAŢIA SECTOR 5 A FINANŢELOR PUBLICE-AGENŢIA NAŢIONALĂ
DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A
FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI
Numărul 874/1/2019
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: respinge
Cuvinte-cheie termen de prescripție, titlu de despăgubiri civile, cadre militare, răspunderea

materială a militarilor
Textul de lege Ordonanța Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor,
incident: articolul 519 din Codul de procedură civilă

lege: Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și
Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în
ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde
soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta
Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în
interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și
Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu
chestiunii de drept cu care a fost sesizată.
Întrebarea Care este termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită

adresată ICCJ: aplicabil creanțelor stabilite în favoarea autorităților publice cu titlu de
despăgubiri civile datorate de cadrele militare în temeiul Ordonanței Guvernului
nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, ca urmare a soluționării
acțiunii civile în cadrul unui proces penal?
Motivarea pe Respinge ca inadmisibilă sesizarea formulată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a

scurt: IV-a civilă în dosarul nr. 13721/302/2017 privind pronunţarea unei hotărâri
prealabile referitoare la următoarea chestiune de drept: „Care este termenul de
prescripție a dreptului de a obține executarea silită aplicabil creanțelor stabilite
în favoarea autorităților publice cu titlu de despăgubiri civile datorate de cadrele
militare în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea
materială a militarilor, ca urmare a soluționării acțiunii civile în cadrul unui proces
penal?”.
Oficial:
Drept penal și drept procesual penal
Decizia nr. 14/2019- Art. 43 alin. (2) din Codul penal
Numărul 31874/325/2017
dosarului:
Părți dosar: POP CLAUDIU
Numărul 1086/1/2019
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: admite
Materie: DREPT PENAL ŞI PROCESUAL PENAL
Cuvinte-cheie infracţiuni concurente, condamnarea definitivă neexecutată, starea de

recidivă, primul termen al recidivei
Textul de lege Art. 43 alin. (2) din Codul penal

incident:

lege: (2) Când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca
executată sunt săvârșite mai multe infracțiuni concurente, dintre care cel puțin
una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit
dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, iar pedeapsa rezultată se
adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din
aceasta.
Întrebarea Dacă dispozițiile art. 43 alin. (2) din Codul penal presupun ca toate infracțiunile
adresată ICCJ: concurente să fie săvârșite după condamnarea definitivă neexecutată sau
executată parțial sau sunt aplicabile și în ipoteza în care una dintre ele este în
concurs și cu cea care atrage starea de recidivă.
În situația în care infracțiunea dedusă judecății este în stare de recidivă
postcondamnatorie, în aplicarea art. 43 alin. (2) din Codul penal se contopesc
pedepsele individuale și se adaugă restul de pedeapsă neexecutat inițial sau se
contopește pedeapsa aplicată în cauză cu ultima pedeapsă rezultantă ca efect
al recidivelor succesive.
Motivarea pe Stabileşte că, dispoziţiile art. 43 alin. (2) din Codul penal presupun ca toate
scurt: infracţiunile concurente să fie săvârşite după condamnarea definitivă
neexecutată sau executată parţial, acestea nefiind aplicabile în ipoteza în care
una dintre infracţiuni este în concurs şi cu cea care constituie primul termen al
recidivei.
Oficial:
Dată: 7 mai 2019
Numărul 2225/330/2018
dosarului:
Părți dosar: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA URZICENI

POPA LUIGI
Numărul 577/1/2019
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: admite
Cuvinte-cheie pedepse urmate de suspendarea sub supraveghere, termen de supraveghere
Textul de lege Art. 92 din Codul penal

incident:

lege: (1) Durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere constituie termen
de supraveghere pentru condamnat și este cuprinsă între 2 și 4 ani, fără a putea
fi însă mai mică decât durata pedepsei aplicate.
(2) Termenul de supraveghere se calculează de la data când hotărârea prin care
s-a pronunțat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a rămas
definitivă.
(3) Pe durata termenului de supraveghere condamnatul trebuie să respecte
măsurile de supraveghere și să execute obligațiile ce îi revin, în condițiile stabilite
de instanță.
Întrebarea În cazul anulării amânării aplicării unei pedepse, urmate de suspendarea sub
adresată ICCJ: supraveghere a executării pedepsei principale rezultante, termenul de
supraveghere, stabilit potrivit dispoziţiilor art.92 din Codul penal, se calculează
de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care anterior s-a dispus amânarea
aplicării pedepsei sau de 17 la data rămânerii definitive a hotărârii prin care se
dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale
rezultante?
Motivarea pe Stabileşte că în cazul anulării amânării aplicării unei pedepse, urmate de

scurt: suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante,
termenul de supraveghere, stabilit potrivit dispoziţiilor art.92 din Codul penal,
se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care se dispune
suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante.
Oficial:
Decizia nr. 12/2019 - Art. 81 din Codul penal din 1969
Dată: 7 mai 2019
Numărul 5780/202/2017
dosarului:
Părți dosar: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CĂLĂRAŞI

PAPAZI HRISTU
Numărul 404/1/2019
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: admite
Cuvinte-cheie regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei, revocare, termen de

încercare, legea penală mai favorabilă
Textul de lege Art. 81 din Codul penal din 1969

incident:

lege: Condițiile de aplicare a suspendării condiționate
Instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o
anumită durată, dacă sînt întrunite următoarele condiții:
a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani sau amenda, iar pentru
infracțiunile contra avutului obștesc pedeapsa aplicată este de cel mult un an;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, afară de
cazul cînd condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38;
c) se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
Suspendarea condiționată a executării pedepsei poate fi acordată și în caz de
concurs de infracțiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult un
an și sînt întrunite condițiile prevăzute în alin. 1 lit. b și c. Dacă una dintre faptele
aflate în concurs este o infracțiune contra avutului obștesc, suspendarea poate
fi acordată dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 6 luni și sînt
întrunite condițiile prevăzute în alin. 1 lit. b și c.
În cazul condamnării pentru o infracțiune prin care s-a produs o pagubă avutului
obștesc instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei
numai dacă paguba a fost integral reparată pînă la pronunțarea hotărîrii.
Suspendarea condiționată a executării pedepsei nu atrage suspendarea
executării măsurilor de siguranță și a obligațiilor civile prevăzute în hotărîrea de
condamnare.
Suspendarea condiționată a executării pedepsei trebuie motivată.
Întrebarea Dacă regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei, inclusiv sub

adresată ICCJ: aspectul revocării, este cel prevăzut de Codul penal din 1969, indiferent de felul
pedepsei aplicate pentru infracţiunea săvârşită în cursul termenului de
încercare, şi în cazul în care suspendarea condiţionată a executării pedepsei a
fost dispusă după intrarea în vigoare a Codului penal actual, ca efect al aplicării
legii penale mai favorabile.
Motivarea pe Stabileşte că, indiferent de felul pedepsei aplicate pentru infracţiunea săvârşită
scurt: în cursul termenului de încercare, regimul suspendării condiţionate a executării
pedepsei aplicată în baza art. 81 din Codul penal din 1969, ca efect al aplicării
legii penale mai favorabile, printr-o hotărâre pronunţată după 01 februarie
2014, se menţine şi după intrarea în vigoare a Codului penal actual, inclusiv sub
aspectul revocării sau anularii acesteia, fiind cel prevăzut de Codul penal din
1969.
Oficial:
Decizia nr. 5/2019 - Art.155 alin.1 din Codul penal
Numărul 18348/212/2016
dosarului: 8402/211/2016/a2
Părți dosar: BOR N. NICOLAE

PĂCURARIU ROZALIA
PINTEA I. NICOLAE
TOŞA V. ANCA-MIRELA
BOR C. EMILIA
Numărul 73/1/2019
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: respinge
Cuvinte-cheie întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, act de procedură,

inculpat
Textul de lege Art.155 alin.1 din Codul penal

incident:
Conținut text Art. 155 alin. 1

lege: (1) Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin
îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză.
Întrebarea 1.Dacă, în interpretarea art. 155 alin. (1) din Codul penal, cauza de întrerupere a
adresată ICCJ: cursului prescripției răspunderii penale constând în îndeplinirea unor acte de
procedură în cauză își produce efectele numai în cazul oricărui act de procedură
care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului în
desfășurarea procesului penal.
2.Dacă actele de procedură îndeplinite anterior publicării în Monitorul Oficial al
României a Deciziei nr. 297/26.04.2018 a Curții Constituționale, cu
respectareaart. 155 alin. (1) din Codul penal, în forma în vigoare la data efectuării
lor, au condus la întreruperea cursului prescripției răspunderii penale în cauzele
aflate pe rol.
1.Dacă termenul de prescripție se întrerupe prin actele de procedură
comunicate inculpatului sau acesta nu se mai întrerupe, nefiind legiferat în
prezent prin ce acte se întrerupe cursul termenului prescripției.
2.Dacă actele de întrerupere a cursului termenului prescripției răspunderii
penale îndeplinite sub imperiul Codului penal anterior sau al noului Cod penal
până la data publicării Deciziei C.C.R. nr. 297/2018 își produc efectele și ulterior
acestei decizii.

scurt: Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie în dosarul
nr.18348/212/2016, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile
pentru dezlegarea de principiu a următoarelor chestiuni de drept: 1) „Dacă, în
interpretarea art.155 alin.1 din Codul penal, cauza de întrerupere a cursului
prescripţiei răspunderii penale constând în îndeplinirea unor acte de procedură
în cauză îşi produce efectele numai în cazul oricărui act de procedură care,
potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului în desfășurarea
procesului penal”. 2) „Dacă actele de procedură îndeplinite anterior publicării în
Monitorul Oficial al României a Deciziei nr. 297/26.04.2018 a Curţii
Constituţionale, cu respectarea art.155 alin.1 din Codul penal, în forma în vigoare
la data efectuării lor, au condus la întreruperea cursului prescripţiei răspunderii
penale în cauzele aflate pe rol”. II. Respinge ca inadmisibilă sesizarea formulată
de Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori în dosarul nr.
8402/211/2016/a2 prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile
pentru dezlegarea de principiu a următoarelor chestiuni de drept: 1) „Dacă
termenul de prescripţie se întrerupe prin actele de procedură comunicate
inculpatului sau acesta nu se mai întrerupe, nefiind legiferat în prezent prin ce
acte se întrerupe cursul termenului prescripţiei”. 2) „Dacă actele de întrerupere
a cursului termenului prescripţiei răspunderii penale îndeplinite sub imperiul
Codului penal anterior sau al Noului Cod penal până la data publicării Deciziei
C.C.R. nr.297/2018 îşi produc efectele şi ulterior acestei decizii”.
Oficial:
Decizia nr. 1/2019 - art. 213 din Codul penal
Numărul 1495/85/2016
dosarului:
Părți dosar: MUNTEANU HANS WALTHER

DAN ELMER ROBERT
STOICA FLORIN
MUNTEANU ALEXANDRU RALPH
STOICA STELIAN DOREL
Numărul 2750/1/2018
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: respinge
Cuvinte-cheie proxenetism, tipicitatea ca şi trăsătură esenţială a infracţiunii,

concubină/soţie a inculpatului, obţinerea de foloase patrimoniale
Textul de lege art. 213 din Codul penal

incident:

lege: (1) Determinarea sau înlesnirea practicării prostituției ori obținerea de foloase
patrimoniale de pe urma practicării prostituției de către una sau mai multe
persoane se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării
unor drepturi.
(2) În cazul în care determinarea la începerea sau continuarea practicării
prostituției s-a realizat prin constrângere, pedeapsa este închisoarea de la 3 la
10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Dacă faptele sunt săvârșite față de un minor, limitele speciale ale pedepsei
se majorează cu jumătate.
(4) Prin practicarea prostituției se înțelege întreținerea de acte sexuale cu
diferite persoane în scopul obținerii de foloase patrimoniale pentru sine sau
pentru altul.
Întrebarea 1.Dacă în cazul infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 213 din Codul penal
adresată ICCJ: – în modalitatea înlesnirii practicării prostituţiei, lipseşte tipicitatea ca şi trăsătură
esenţială a infracţiunii, în cazul în care dacă faptele sunt săvârşite faţă de o
persoană majoră ce are calitatea de concubină/soţie a inculpatului.
2.Dacă în cazul infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 213 din Codul penal
– în modalitatea „obţinerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării
prostituţiei” lipseşte tipicitatea ca şi trăsătură esenţială a infracţiunii, în cazul în
care dacă faptele sunt săvârşite faţă de o persoană majoră ce are calitatea de
concubină/soţie a inculpatului.
3.Dacă în cazul infracţiunii de proxenetism prevăzute de art. 213 din Codul penal
– în modalitatea săvârşirii întregii activităţi de prostituţie pe teritoriul altui stat în
care această activitate este autorizată potrivit legii lipseşte tipicitatea ca şi
trăsătură esenţială a infracţiunii.
Motivarea pe Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia,

scurt: Secţia penală în dosarul nr. 1495/85/2016 prin care se solicită pronunţarea unei
hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept: 24 „1.Dacă în
cazul infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 213 din Codul penal – în
modalitatea înlesnirii practicării prostituţiei, lipseşte tipicitatea ca şi trăsătură
esenţială a infracţiunii, în cazul în care dacă faptele sunt săvârşite faţă de o
persoană majoră ce are calitatea de concubină/soţie a inculpatului. 2.Dacă în
cazul infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 213 din Codul penal – în
modalitatea „obţinerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării
prostituţiei” lipseşte tipicitatea ca şi trăsătură esenţială a infracţiunii, în cazul în
care dacă faptele sunt săvârşite faţă de o persoană majoră ce are calitatea de
concubină/soţie a inculpatului. 3.Dacă în cazul infracţiunii de proxenetism
prevăzute de art. 213 din Codul penal – în modalitatea săvârşirii întregii activităţi
de prostituţie pe teritoriul altui stat în care această activitate este autorizată
potrivit legii lipseşte tipicitatea ca şi trăsătură esenţială a infracţiunii.”
Oficial:
Numărul 17643/4/2017 (3018/2018)

dosarului:
Părți dosar: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREŞTI

ENĂCESCU ALEXANDRU EUGEN
CĂLINA VIOREL
BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA
Numărul 377/1/2019
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: admite
Cuvinte-cheie subiect activ al infracţiunii, mărturie mincinoasă, martor, participanţi
Textul de lege Art. 273 din Codul penal

incident:

lege: (1) Fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură
în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase ori nu spune tot ce știe în
legătură cu faptele sau împrejurările esențiale cu privire la care este întrebat se
pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Mărturia mincinoasă săvârșită:
a) de un martor cu identitate protejată ori aflat în Programul de protecție a
martorilor;
b) de un investigator sub acoperire;
c) de o persoană care întocmește un raport de expertiză ori de un interpret;
d) în legătură cu o faptă pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe
viață ori închisoarea de 10 ani sau mai mare se pedepsește cu închisoarea de la
unu la 5 ani.
(3) Autorul nu se pedepsește dacă își retrage mărturia, în cauzele penale înainte
de reținere, arestare ori de punerea în mișcare a acțiunii penale sau în alte cauze
înainte de a se fi pronunțat o hotărâre ori de a se fi dat o altă soluție, ca urmare
a mărturiei mincinoase.
Întrebarea Poate fi subiect activ al infracţiunii de mărturie mincinoasă participantul la

adresată ICCJ: comiterea unei infracţiuni care a fost judecat separat de ceilalţi participanţi şi
audiat ulterior ca martor în cauza disjunsă cu privire la aceşti din urmă
participanţi?
Motivarea pe Stabileşte că participantul la comiterea unei infracţiuni care a fost judecat

scurt: separat de ceilalţi participanţi şi audiat ulterior ca martor, în cauza disjunsă, nu
poate avea calitatea de subiect activ al infracţiunii de mărturie mincinoasă
prevăzută de art.273 din Codul penal.
Oficial:
Decizia nr. 2/2019 - art. 112 lit. d) din Codul penal anterior (din 1969), art. 288 alin. (1) din
Codul penal, art. 66 alin. (1) lit. l) din Codul penal
Numărul 24590/300/2017
dosarului:
Părți dosar: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREŞTI

ENĂCESCU ALEXANDRU EUGEN
CĂLINA VIOREL
BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA
Numărul 3002/1/2018
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: admite
Cuvinte-cheie executarea măsurii de siguranţă, condiţiile de tipicitate
Textul de lege art. 112 lit. d) din Codul penal anterior (din 1969), art. 288 alin. (1) din Codul penal,
incident: art. 66 alin. (1) lit. l) din Codul penal
Conținut text Art. 112 lit. d)

lege: d) interzicerea de a se afla în anumite localități;
Art. 288 alin. (1)

(1) Sustragerea de la executare ori neexecutarea conform legii a unei pedepse
complementare ori accesorii sau a măsurii de siguranță prevăzute în art. 108 lit.
b) și lit. c), de către persoana fizică față de care s-au dispus aceste sancțiuni, se
pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, dacă fapta nu
constituie o infracțiune mai gravă.
Art. 66 alin. (1) lit. l)

l) dreptul de a se afla în anumite localități stabilite de instanță;
Întrebarea Fapta de sustragere de la executarea măsurii de siguranţă prevăzută în art. 112

adresată ICCJ: lit. d) din Codul penal anterior (din 1969) („interzicerea de a se afla în anumite
localităţi") se regăseşte în incriminarea de la art. 288 alin. (1) din Codul penal
(sub forma sustragerii de la executarea pedepsei complementare a interzicerii
exercitării dreptului de a se afla în anumite localităţi stabilite de instanţă,
pedeapsă prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. l) din Codul penal), sau a fost
dezincriminată ca urmare a abrogării Codului penal anterior la data intrării în
vigoare a Legii nr. 187/2012 (respectiv, 1 februarie 2014)?
Motivarea pe Stabilește că „Fapta de sustragere de la executarea măsurii de siguranță

scurt: prevăzută în art. 112 lit. d) din Codul penal anterior (din 1969) nu realizează
condiţiile de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) din Codul
penal.
Oficial:
Decizia nr. 15/2019 - Art. 334 alin.(4) din Codul penal
Numărul 1479/284/2018
dosarului:
Părți dosar: MIREA BOGDAN IONUŢ

Numărul 1274/1/2019
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: respinge
Cuvinte-cheie cauze cu minori şi de familie, vehicul înmatriculat în alt stat, contract de

asigurare, răspundere civilă
Textul de lege Art. 334 alin.(4) din Codul penal

incident:

lege: (4) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tractarea unei
remorci ale cărei plăcuțe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare au fost
retrase sau a unui vehicul înmatriculat în alt stat, care nu are drept de circulație
în România, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
Întrebarea Dacă, potrivit art. 334 alin.(4) din Codul penal, un vehicul înmatriculat în alt stat,
adresată ICCJ: pentru care nu este încheiat un contract de asigurare obligatorie de răspundere
civilă valabil, se circumscrie noţiunii de vehicul înmatriculat în alt stat, care nu
are drept de circulaţie în România.
Motivarea pe Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploieşti –

scurt: Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr.
1479/284/2018 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea
următoarei chestiuni de drept: „Dacă, potrivit art. 334 alin.(4) din Codul penal,
un vehicul înmatriculat în alt stat, pentru care nu este încheiat un contract de
asigurare obligatorie de răspundere civilă valabil, se circumscrie noţiunii de
vehicul înmatriculat în alt stat, care nu are drept de circulaţie în România.”
Oficial:
Decizia nr. 6/2019 - Art.336 din Codul penal
Numărul 18.436/271/2017
dosarului:
Părți dosar: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA ORADEA

BAICAN DUMITRU
Numărul 144/1/2019
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: admite
Cuvinte-cheie acţiunea de conducere a unui vehicul, punerea în mişcare a vehiculului prin

acţionarea sistemelor de autopropulsie
Textul de lege Art.336 din Codul penal

incident:

lege: (1) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede
obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la
momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste
0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau
cu amendă.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și persoana, aflată sub influența unor
substanțe psihoactive, care conduce un vehicul pentru care legea prevede
obligativitatea deținerii permisului de conducere.
(3) Dacă persoana aflată în una dintre situațiile prevăzute în alin. (1) și alin. (2)
efectuează transport public de persoane, transport de substanțe sau produse
periculoase ori se află în procesul de instruire practică a unor persoane pentru
obținerea permisului de conducere sau în timpul desfășurării probelor practice
ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, pedeapsa este
închisoarea de la 2 la 7 ani.
Întrebarea Dacă acţiunea de conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzută de
adresată ICCJ: art.336 din Codul penal, presupune în mod necesar punerea în mişcare a
vehiculului prin acţionarea sistemelor de autopropulsie.
Motivarea pe Stabileşte că, acţiunea de conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzută
scurt: de art.336 din Codul penal, nu presupune în mod necesar punerea în mişcare a
vehiculului prin acţionarea sistemelor de autopropulsie.
Monitorul Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 386 din 16 mai 2019.p
Oficial:
Decizia nr. 17/2019 - Art. 336 alin. (1) din Codul penal
Numărul 9338/315/2018
dosarului:
Părți dosar: DINCĂ ION LEONTIN
Numărul 1816/1/2019
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: respinge
Cuvinte-cheie îmbibaţia alcoolică, drumurile publice, obligativitatea deţinerii permisului

de conducere, calculul retroactiv al alcoolemiei
Textul de lege Art. 336 alin. (1) din Codul penal

incident:

lege: (1) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede
obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la
momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste
0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau
cu amendă.
Întrebarea Dacă în cazul infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din Codul penal este
adresată ICCJ: obligatoriu, având în vedere decizia Curţii Constituţionale a României nr.
732/2014, să se stabilească îmbibaţia alcoolică de la momentul conducerii pe
drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea
deţinerii permisului de conducere. În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea
precedentă, dacă în faţa primei instanţe s-a urmat procedura simplificată, poate
fi administrată direct în apel expertiza având ca obiectiv calculul retroactiv al
alcoolemiei.
Motivarea pe Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploieşti -

scurt: Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr.
9338/315/2018, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru
dezlegarea chestiunii de drept: „Dacă în cazul infracţiunii prevăzute de art. 336
alin. (1) din Codul penal este obligatoriu, având în vedere decizia Curţii
Constituţionale a României nr. 732/2014, să se stabilească îmbibaţia alcoolică
de la momentul conducerii pe drumurile publice a unui vehicul pentru care
legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere. În cazul unui
răspuns afirmativ la întrebarea precedentă, dacă în faţa primei instanţe s-a
urmat procedura simplificată, poate fi administrată direct în apel expertiza
având ca obiectiv calculul retroactiv al alcoolemiei.”
Oficial:
Decizia nr. 8/2019 - Art.75 alin.(1) lit.b) din OUG nr.195/2002 privind circulaţia pe
drumurile publice rap. la art.338 alin.(1),(3) din Codul penal
Numărul 65/206/2018
dosarului:
Părți dosar: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CÂMPULUNG MOLDOVENESC

COSTEA ŞTFAN VALENTIN
Numărul 228/1/2019
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: admite
Cuvinte-cheie rănire, circulaţia pe drumurile publice, accidentul de circulaţie, persoană

rănită
Textul de lege Art.75 alin.(1) lit.b) din OUG nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice
incident: rap. la art.338 alin.(1),(3) din Codul penal
Conținut text Art. 75 alin. (1) lit. b)

lege: b) a avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau a mai multor persoane ori
avarierea a cel puțin unui vehicul sau alte pagube materiale;
Art. 338 alin. (1), (3)

(1) Părăsirea locului accidentului, fără încuviințarea poliției sau a procurorului
care efectuează cercetarea locului faptei, de către conducătorul vehiculului sau
de către instructorul auto, aflat în procesul de instruire, ori de către examinatorul
autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale
examenului pentru obținerea permisului de conducere, implicat într-un
accident de circulație, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) Nu constituie infracțiune părăsirea locului accidentului când:
a) în urma accidentului s-au produs doar pagube materiale;
b) conducătorul vehiculului, în lipsa altor mijloace de transport, transportă el
însuși persoanele rănite la cea mai apropiată unitate sanitară în măsură să
acorde asistență medicală necesară și la care a declarat datele personale de
identitate și numărul de înmatriculare sau înregistrare a vehiculului condus,
consemnate într-un registru special, dacă se înapoiază imediat la locul
accidentului;
c) conducătorul autovehiculului cu regim de circulație prioritară anunță de
îndată poliția, iar după terminarea misiunii se prezintă la sediul unității de poliție
pe a cărei rază de competență s-a produs accidentul, în vederea întocmirii
documentelor de constatare;
d) victima părăsește locul faptei, iar conducătorul de vehicul anunță imediat
evenimentul la cea mai apropiată unitate de poliție.
Întrebarea Dacă noţiunea de rănire a uneia sau mai multor persoane prevăzută de art.75
adresată ICCJ: alin.(1) lit.b) din OUG nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice rap. la
art.338 alin.(3) din Codul penal, articol care defineşte accidentul de circulaţie ca
situaţie premisă a infracţiunii de părăsire a locului accidentului prevăzută de
art.338 alin.(1) din Codul penal, are în vedere şi autorănirea, când singura
persoană rănită este însuşi conducătorul singurului autovehicul implicat în
accident.
Motivarea pe Stabileşte că rănirea uneia sau mai multor persoane prevăzută de art.75 lit.b)
scurt: din OUG nr.195/2002, cuprinsă în definiţia accidentului de circulaţie, ca situaţie
premisă a infracţiunii de părăsire a locului accidentului prevăzută de art.338
alin.(1) din Codul penal, nu are în 30 vedere şi autorănirea, când singura
persoană rănită este însuşi conducătorul singurului autovehicul implicat în
accident.
Oficial:
Decizia nr. 9/2019 - Art. 421 punctul 2 lit. b) teza a II-a din Codul de procedură penală,
art. 35 alin. (1) din Codul penal
Numărul 2571/279/2016
dosarului:
Părți dosar: PAVEL NECULAI IONUŢ
Numărul 376/1/2019
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: respinge
Cuvinte-cheie actul de sesizare, inculpat, act material, infracţiuni continuate
Textul de lege Art. 421 punctul 2 lit. b) teza a II-a din Codul de procedură penală, art. 35 alin. (1)
incident: din Codul penal
Conținut text Art. 421 punctul 2 lit. b) teza a II-a

lege: b) desființează sentința primei instanțe și dispune rejudecarea de către instanța
a cărei hotărâre a fost desființată pentru motivul că judecarea cauzei la acea
instanță a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate sau care, legal citată, a fost în
imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această
imposibilitate, invocată de acea parte. Rejudecarea de către instanța a cărei
hotărâre a fost desființată se dispune și atunci când instanța nu s-a pronunțat
asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau
asupra acțiunii civile ori când există vreunul dintre cazurile de nulitate absolută,
cu excepția cazului de necompetență, când se dispune rejudecarea de către
instanța competentă.
Art. 35 alin. (1)

(1) Infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale
de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv,
acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași
infracțiuni.
Întrebarea Dacă în interpretarea art. 421 punctul 2 lit. b) teza a II-a din Codul de procedură
adresată ICCJ: penală, noţiunea de faptă, din sintagma „(…) instanţa nu s-a pronunţat asupra
unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare (…)”, include în
sfera sa de conţinut şi înţelesul unui act material din cuprinsul unei infracţiuni
continuate, astfel cum este acesta definit la art. 35 alin. (1) din Codul penal,
respectiv „acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi
infracţiuni.
Motivarea pe Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău – Secţia

scurt: penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. 2571/279/2016
privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei
chestiuni de drept: „Dacă în interpretarea art. 421 punctul 2 lit. b) teza a II-a din
Codul de procedură penală, noţiunea de faptă, din sintagma „(…) instanţa nu s-
a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de
sesizare (…)”, include în sfera sa de conţinut şi înţelesul unui act material din
cuprinsul unei infracţiuni continuate, astfel cum este acesta definit la art. 35 alin.
(1) din Codul penal, respectiv „acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte,
conţinutul aceleiaşi infracţiuni.”
Oficial:
Decizia nr. 4/2019 - Art. 480-485 din Codul de procedură penală
Numărul 41901/3/2016
dosarului:
Părți dosar: IORDACHE LAZĂR
Numărul 3384/1/2018
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: respinge
Cuvinte-cheie procedura acordului, recunoaştere a vinovăţiei, individualizarea pedepsei,

reducerea pedepsei
Textul de lege Art. 480-485 din Codul de procedură penală

incident:

lege: (1) Acordul de recunoaștere a vinovăției se poate încheia numai cu privire la
infracțiunile pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel
mult 15 ani.
(2) Acordul de recunoaștere a vinovăției se încheie atunci când, din probele
administrate, rezultă suficiente date cu privire la existența faptei pentru care s-
a pus în mișcare acțiunea penală și cu privire la vinovăția inculpatului. La
încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției, asistența juridică este
obligatorie.
(3) Abrogat(ă)
(4) Inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă
prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii și de reducerea cu o pătrime a
limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei amenzii. Pentru
inculpații minori se va ține seama de aceste aspecte la alegerea măsurii
educative; în cazul măsurilor educative privative de libertate, limitele
perioadelor pe care se dispun aceste măsuri, prevăzute de lege, se reduc cu o
treime.
Art. 481
(1) Acordul de recunoaștere a vinovăției se încheie în formă scrisă.
(2) În situația în care se încheie acord de recunoaștere a vinovăției, procurorul
nu mai întocmește rechizitoriu cu privire la inculpații cu care a încheiat acord.
Art. 482
Acordul de recunoaștere a vinovăției cuprinde:
a) data și locul încheierii;
b) numele, prenumele și calitatea celor între care se încheie;
c) date privitoare la persoana inculpatului, prevăzute la art. 107 alin. (1);
d) descrierea faptei ce formează obiectul acordului;
e) încadrarea juridică a faptei și pedeapsa prevăzută de lege;
f) probele și mijloacele de probă;
g) declarația expresă a inculpatului prin care recunoaște comiterea faptei și
acceptă încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală;
h) felul și cuantumul, precum și forma de executare a pedepsei ori soluția de
renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei cu privire la
care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat;
i) semnăturile procurorului, ale inculpatului și ale avocatului.
Art. 483
(1) După încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției, procurorul sesizează
instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond și trimite acesteia
acordul de recunoaștere a vinovăției, însoțit de dosarul de urmărire penală.
(2) În situația în care se încheie acordul numai cu privire la unele dintre fapte sau
numai cu privire la unii dintre inculpați, iar pentru celelalte fapte sau inculpați se
dispune trimiterea în judecată, sesizarea instanței se face separat. Procurorul
înaintează instanței numai actele de urmărire penală care se referă la faptele și
persoanele care au făcut obiectul acordului de recunoaștere a vinovăției.
(3) În cazul în care sunt incidente dispozițiile art. 23 alin. (1), procurorul
înaintează instanței acordul de recunoaștere a vinovăției însoțit de tranzacție
sau de acordul de mediere.
Art. 484
(1) Dacă acordului de recunoaștere a vinovăției îi lipsește vreuna dintre
mențiunile prevăzute la art. 482 sau dacă nu au fost respectate condițiile
prevăzute la art. 483, instanța dispune acoperirea omisiunilor în cel mult 5 zile
și sesizează în acest sens conducătorul parchetului care a emis acordul.
(2) La termenul fixat se citează inculpatul, celelalte părți și persoana vătămată.
Instanța se pronunță asupra acordului de recunoaștere a vinovăției prin
sentință, în ședință publică, după ascultarea procurorului, a inculpatului și
avocatului acestuia, precum și, dacă sunt prezente, a celorlalte părți și a
persoanei vătămate.
Art. 485
(1) Instanța, analizând acordul, pronunță una dintre următoarele soluții:
a) admite acordul de recunoaștere a vinovăției și pronunță soluția cu privire la
care s-a ajuns la un acord, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 480-
482 cu privire la toate faptele reținute în sarcina inculpatului, care au făcut
obiectul acordului;
b) respinge acordul de recunoaștere a vinovăției și trimite dosarul procurorului
în vederea continuării urmăririi penale, dacă nu sunt îndeplinite condițiile
prevăzute la art. 480-482 cu privire la toate faptele reținute în sarcina
inculpatului, care au făcut obiectul acordului, sau dacă apreciază că soluția cu
privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat este nelegală sau
nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracțiunii sau periculozitatea
infractorului.
(2) Instanța poate admite acordul de recunoaștere a vinovăției numai cu privire
la unii dintre inculpați.
(3) În situația prevăzută la alin. (1) lit. b), instanța se pronunță din oficiu cu privire
la starea de arest a inculpaților.
(4) Dispozițiile art. 396 alin. (9), art. 398 și art. 399 se aplică în mod
corespunzător.
Întrebarea Dacă în aplicarea dispoziţiilor art. 480-485 din Codul de procedură penală
adresată ICCJ: instanţa de judecată poate, în procedura acordului de recunoaştere a vinovăţiei,
să intervină asupra individualizării pedepsei cu privire la care procurorul şi
inculpatul au ajuns la un acord, cu consecinţe directe asupra reducerii pedepsei.
Motivarea pe Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti în

scurt: dosarul nr. 41901/3/2016, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri
prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Dacă în aplicarea
dispoziţiilor art. 480-485 din Codul de procedură penală instanţa de judecată
poate, în procedura acordului de recunoaştere a vinovăţiei, să intervină asupra
individualizării pedepsei cu privire la care procurorul şi inculpatul au ajuns la un
acord, cu consecinţe directe asupra reducerii pedepsei”.
Oficial:
Decizia nr. 11/2019 - Art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală, art. 598 alin. (1) lit.
d) sau art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din Codul de procedură penală
Numărul 2309/107/2018
dosarului: 2366/107/2018
Părți dosar: IONAŞ IOAN
Numărul 525/1/2019
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: admite
Cuvinte-cheie hotărârea definitivă de achitare, caracterul legal sau nelegal, privare de

libertate, contestaţie la executare
Textul de lege Art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală, art. 598 alin. (1) lit. d) sau art.
incident: 598 alin. (1) lit. c) teza I din Codul de procedură penală

lege: (2) Privarea nelegală de libertate trebuie să fie stabilită, după caz, prin ordonanță
a procurorului, prin încheierea definitivă a judecătorului de drepturi și libertăți
sau a judecătorului de cameră preliminară, precum și prin încheierea definitivă
sau hotărârea definitivă a instanței de judecată învestită cu judecarea cauzei.
Art. 598 alin. (1) lit. d), c) teza I

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere
ori de micșorare a pedepsei.
c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo
împiedicare la executare;
Întrebarea În aplicarea art.539 alin. (2) din Codul de procedură penală, în situaţia în care
adresată ICCJ: instanţa care a pronunţat hotărârea definitivă de achitare nu s-a pronunţat cu
privire la caracterul legal sau nelegal al privării de libertate în cursul procesului
penal a inculpatului achitat, se poate stabili acest caracter pe calea contestaţiei
la executare întemeiată pe prevederile art.598 alin. (1) lit. d) sau art.598 alin. (1)
lit. c) teza I din Codul de procedură penală.
Motivarea pe Stabileşte că, în aplicarea art.539 alin. (2) din Codul de procedură penală
scurt: caracterul legal sau nelegal al privării de libertate în cursul procesului penal a
inculpatului achitat prin hotărâre definitivă, nu se poate stabili pe calea
contestaţiei la executare întemeiată pe prevederile art.598 alin. (1) lit. d) sau
art.598 alin. (1) lit.c) teza I din Codul de procedură penală.
Oficial:
Decizia nr. 16/2019 - art. 4251 alin. (2) din Codul de procedură penală raportat la art. 34
din Codul de procedură penală, cu aplicarea art. 29 din Codul de procedură penală
Numărul 2615/101/2018
dosarului:
Părți dosar: GLIGOR VIORICA
Numărul 1449/1/2019
dosarului ICCJ:

deciziei:
Soluție: admite
Cuvinte-cheie Serviciul de Probaţiune, categoria subiecţilor procesuali, subiect procesual,

participant la procesul penal
Textul de lege art. 4251 alin. (2) din Codul de procedură penală raportat la art. 34 din Codul de
incident: procedură penală, cu aplicarea art. 29 din Codul de procedură penală

lege: (2) Pot face contestație procurorul și subiecții procesuali la care hotărârea
atacată se referă, precum și persoanele ale căror interese legitime au fost
vătămate prin aceasta, în termen de 3 zile, care curge de la pronunțare pentru
procuror și de la comunicare pentru celelalte persoane, dispozițiile art. 411 alin.
(1) aplicându-se în mod corespunzător.
Art. 34
În afara participanților prevăzuți la art. 33, sunt subiecți procesuali: martorul,
expertul, interpretul, agentul procedural, organele speciale de constatare,
precum și orice alte persoane sau organe prevăzute de lege având anumite
drepturi, obligații sau atribuții în procedurile judiciare penale.
Art. 29
Participanții în procesul penal sunt: organele judiciare, avocatul, părțile, subiecții
procesuali principali, precum și alți subiecți procesuali.
Întrebarea Dacă Serviciul de Probaţiune face parte din categoria subiecţilor procesuali la
adresată ICCJ: care hotărârea atacată se referă, în sensul art. 4251 alin. (2) din Codul de
procedură penală raportat la art. 34 din Codul de procedură penală, cu aplicarea
art. 29 din Codul de procedură penală care definesc noţiunea de subiect
procesual şi respectiv de participant la procesul penal.
Motivarea pe Stabileşte că în cadrul procedurii de revocare a suspendării executării pedepsei

scurt: sub supraveghere, prevăzută de art. 583 din Codul de procedură penală,
serviciul de probaţiune este un subiect procesual la care hotărârea atacată se
referă, în accepţiunea art. 4251 alin. (2) teza I din Codul de procedură penală
raportat la art. 34 teza finală din acelaşi cod.
Oficial:
Decizia nr. 3/2019 - Art. 888 alin.(2) din Legea nr.207/2018 pentru modificarea și
completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară - Parlamentul României,
art.67 alin.(3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară - Parlamentul
României, art.3 alin.(1) lit.c2 ) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.43/2002 privind
Direcția Națională Anticorupție, art.7 lit. b) din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea și sancționarea faptelor de corupție - Parlamentul României
Numărul 1996/1/2018
dosarului: 2197/1/2018
Părți dosar: ŞOPALCĂ CONSTANTIN

HORODNICEANU DANIEL
IORDACHE ELENA
DIRECŢIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE - ST PLOIEŞTI
MOISEANU EDUARD GABRIEL
CETERAŞ GHEORGHE
BEGANU PAUL
IRIMIA ION
Numărul 3394/1/2018
dosarului ICCJ: 77/1/2019

deciziei:
Soluție: Respinge
Admite
Cuvinte-cheie excepţia de neconstituţionalitate, participarea la şedinţele de judecată în

cauzele de competenţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie
Textul de lege Art. 888 alin.(2) din Legea nr.207/2018 pentru modificarea și completarea Legii
incident: nr. 304/2004 privind organizarea judiciară - Parlamentul României, art.67
alin.(3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară - Parlamentul
României, art.3 alin.(1) lit.c2 ) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului
nr.43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, art.7 lit. b) din Legea
nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de
corupție - Parlamentul României

lege: (2) Participarea la ședințele de judecată în cauzele de competența secției se
asigură de procurori din cadrul Secției judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție sau de către procurori din cadrul parchetului de pe
lângă instanța învestită cu judecarea cauzei.
Art. 67 alin. (3)

(3) În procesele penale, la ședința de judecată participă procurorul care a
efectuat sau a supravegheat urmărirea penală ori alt procuror desemnat de
conducătorul parchetului.
Art. 3 alin. (1) lit. c2

c^2) participarea, în condițiile legii, la ședințele de judecată;
Art. 7 lit b)
b) este judecător sau procuror;
Întrebarea În interpretarea dispoziţiilor art.67 alin.(3) din Legea nr.304/2004, art.888

adresată ICCJ: alin.(2) din Legea nr.207/2018 şi a art.3 alin.(1) lit.c2 ) din Ordonanţa de Urgenţă
a Guvernului nr.43/2002, participarea la şedinţele de judecată în cauzele de
competenţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia
pentru investigarea infracţiunilor de justiţie, în care urmărirea penală s-a
efectuat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
Direcţia Naţională Anticorupţie, se asigură de procurori din cadrul Secţiei
judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de
procurori din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie?
În cazul infracţiunilor prevăzute de art.7 lit.b) din Legea nr.78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, dacă prin intrarea
în vigoare a prevederilor art. 888 alin.(2) din Legea nr.304/2004 încetează
competenţa funcţională de a participa la şedinţa de judecată conform
dispoziţiilor art.67 alin.(3) din Legea nr.304/2004 pentru procurorul care a
efectuat sau a supravegheat urmărirea penală, ori pentru un alt procuror din
cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie desemnat de conducătorul parchetului,
conform art.3 alin.(1) lit.c2) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.43/2002
privind Direcţia Naţională Anticorupţie
Motivarea pe Respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu

scurt: excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 888 alin.(2) din Legea
nr.207/2018. Fără cale de atac.
Stabileşte că, în interpretarea dispoziţiilor art. 888 alin.(2) din Legea
nr.304/2004, participarea la şedinţele de judecată în cauzele de competenţa
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia pentru
investigarea infracţiunilor de justiţie, în care urmărirea penală s-a efectuat de
către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională
Anticorupţie, se asigură de procurori din cadrul Secţiei judiciare a Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de către procurori din cadrul
parchetului de pe lângă instanţa învestită cu judecarea cauzei.
Oficial:
Decizia nr. 7/2019 - Art.551 din Legea nr. 254/2013, art. 598 lit. d din Codul de procedură
penală, art.43 alin.(1) şi (5) din Codul penal
Numărul 1005/336/2018
dosarului:
Părți dosar: IFTIMESCU VASILICĂ
Numărul 225/1/2019
dosarului ICCJ:
deciziei:
Soluție: respinge
Cuvinte-cheie contestaţie la executare, schimbarea încadrării juridice şi a regimului

sancţionator, momentul judecării cauzei, „executate sau considerată ca
executată”
Textul de lege Art.551 din Legea nr. 254/2013, art. 598 lit. d din Codul de procedură penală,
incident: art.43 alin.(1) şi (5) din Codul penal

lege: (1) La calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de
regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, și executarea
pedepsei în condiții necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de
30 de zile executate în condiții necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt
consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată.
(2) În sensul prezentului articol, se consideră condiții necorespunzătoare
cazarea unei persoane în oricare centru de detenție din România care a avut
lipsuri la condițiile impuse de standardele europene.
(3) În sensul prezentului articol, se consideră executare a pedepsei în condiții
necorespunzătoare cazarea în oricare dintre situațiile următoare:
a) cazarea într-un spațiu mai mic sau egal cu 4 mp/deținut, care se calculează,
excluzând suprafața grupurilor sanitare și a spațiilor de depozitare a alimentelor,
prin împărțirea suprafeței totale a camerelor de deținere la numărul de
persoane cazate în camerele respective, indiferent de dotarea spațiului în cauză;
b) lipsa accesului la activități în aer liber;
c) lipsa accesului la lumină naturală sau aer suficient ori disponibilitatea de
ventilație;
d) lipsa temperaturii adecvate a camerei;
e) lipsa posibilității de a folosi toaleta în privat și de a se respecta normele
sanitare de bază, precum și cerințele de igienă;
f) existența infiltrațiilor, igrasiei și mucegaiului în pereții camerelor de detenție.
(4) Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător și la calcularea pedepsei
executate efectiv ca măsură preventivă/pedeapsă în centrul de reținere și
arestare preventivă în condiții necorespunzătoare.
(5) În sensul prezentului articol, nu se consideră executare a pedepsei în condiții
necorespunzătoare ziua sau perioada în care persoana a fost:
a) internată în infirmerii din cadrul locurilor de deținere, în spitale din rețeaua
sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor, a Ministerului Afacerilor
Interne sau din rețeaua sanitară publică;
b) în tranzit.
(6) Dispozițiile prezentului articol nu se aplică în cazul în care persoana a fost
despăgubită pentru condiții necorespunzătoare de detenție, prin hotărâri
definitive ale instanțelor naționale sau ale Curții Europene a Drepturilor Omului,
pentru perioada pentru care s-au acordat despăgubiri și a fost transferată sau
mutată într-un spațiu de detenție având condiții necorespunzătoare.
(7) Beneficiul aplicării dispozițiilor alin. (1) nu poate fi revocat.
(8) Perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în
compensarea cazării în condiții necorespunzătoare se calculează începând cu
24 iulie 2012.
Art. 598 lit. d)

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere
ori de micșorare a pedepsei.
Art. 43 alin. (1) și (5)

(1) Dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca
executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, pedeapsa
stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la
restul rămas neexecutat din aceasta.
(5) Dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca
executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale
ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu
jumătate.
Întrebarea Dacă interpretarea dispoziţiilor art. 551 din Legea nr.254/2013 permite, în cadrul
adresată ICCJ: contestaţiei la executare formulate în baza art.598 lit.d din Codul de procedură
penală, schimbarea încadrării juridice şi a regimului sancţionator avut în vedere
la momentul judecării cauzei, ca o consecinţă a recalculării pedepsei „executate
sau considerată ca executată”, astfel recalculată, urmare aplicării dispoziţiilor art.
551 din Legea nr. 254/2013 cu raportare la art. 43 alin.(1) şi (5) din Codul penal.
Motivarea pe Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Maramureş în

scurt: dosarul nr.1005/336/2018, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri
prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „dacă interpretarea
dispoziţiilor art. 551 din Legea nr.254/2013 permite, în cadrul contestaţiei la
executare formulate în baza art.598 lit. d din Codul de procedură penală,
schimbarea încadrării juridice şi a regimului sancţionator avut în vedere la
momentul judecării cauzei, ca o consecinţă a recalculării pedepsei „executate
sau considerată ca executată”, astfel recalculată, urmare aplicării dispoziţiilor art.
551 din Legea nr.254/2013 cu raportare la art.43 alin.(1) şi (5) din Codul penal”.
Oficial:
Proudly crafted with by Ilinca Șefu

Avocatoo - HP Pronuntate 2019

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Avocatoo - HP Pronuntate 2019

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Hotărârile prealabile pronunțate de

Înalta Curte de Casație și Justiție

Drept administrativ și fiscal

Dreptul asigurărilor sociale

Drept procesual civil

Drept penal și drept procesual penal

Dată: 28 iunie 2019

Părți dosar: Marinescu Constantin

Numărul Decizia nr. 36/2019

Materie: DREPT ADMINISTRATIV - REGIMUL JURIDIC AL CONTRAVENŢIILOR

Cuvinte-cheie autorizarea executării lucrărilor de construcţii, autorizaţie de construire,

Conținut text Art. 26 alin. (1) lit. a)

Art. 37 alin. (5)

Motivarea pe Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Gorj - Secţia

Dată: 6 mai 2019

Părți dosar: SC VH 11 GOLD WEEDING SRL

Materie: DREPT ADMINISTRATIV- REGIMUL JURIDIC AL CONTRAVENŢIILOR

Cuvinte-cheie norme de conviețuire socială, ordine şi linişte publică, igienă şi sănătate

Conținut text Art. 2 pct. 26 și pct. 27

Motivarea pe Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Arad - Secţia a III-

Dată: 25 februarie 2019

Părți dosar: CHIRAN SILVIU-MARIUS

Numărul Decizia nr. 8/2019

Materie: DREPT ADMINISTRATIV- REGIMUL JURIDIC AL CONTRAVENŢIILOR

Cuvinte-cheie circulaţia pe drumurile publice, normă specială, normă generală, şeful

Conținut text Art. 191

Art. 109 alin. (1)

Întrebarea Interpretarea art. 191 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a

Motivarea pe Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Vrancea - Secţia a

Dată: 24 iunie 2019

Părți dosar: OPREAN ROXANA ELENA

Numărul Decizia nr. 35/2019

Materie: DREPT ADMINISTRATIV- REGIMUL JURIDIC AL CONTRAVENŢIILOR

Cuvinte-cheie proces-verbal de contravenție, formularea plângerii contravenționale

Textul de lege Decizia nr. 44 din 21 noiembrie 2016

Conținut text Decizia nr. 44 din 21 noiembrie 2016

Întrebarea Lămurirea dispozitivului Deciziei nr. 44 din 21 noiembrie 2016, pronunţată de

Motivarea pe Respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de Ocolul Silvic Izvorul Someşului

Drept administrativ și fiscal

Dată: 26 martie 2019

Părți dosar: POENARU VASILICA - MOŞTENITOAREA LUI JĂNICĂ POENARU

Numărul Decizia nr. 26/2019

Materie: DREPT ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Cuvinte-cheie Funcţii şi demnităţi publice, Agenţia Naţională de Integritate, funcţie

Conținut text Art. 25 alin. (2)

Motivarea pe Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău - Secţia

Dată: 8 aprilie 2019

Părți dosar: PINTILIE ADRIANA

Numărul Decizia nr. 16/2019

Materie: DREPT ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Cuvinte-cheie restituirea despăgubirilor, imobile preluate în mod abuziv, bugetul de stat,

Conținut text Art. 226 alin. (1), (3), (10)

Art. 227 alin. (8)

Dată: 23 septembie 2019

Părți dosar: ASOCIATIA PRO+CETATEAN

Numărul Decizia nr. 38/2019

Materie: DREPT ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Cuvinte-cheie „valoare estimată a contractului”, „valoare stabilită a contractului”,

Conținut text Art. 61^ alin. (1)

Motivarea pe Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj – Secția a

Dată: 23 septembrie 2019

Părți dosar: BLUE AIR AVIATION SA

Numărul Decizia nr. 39/2019