LEGE Nr. 1260 Cu Privire La Avocatură

LEGE Nr.
1260
din 19.07.2002
cu privire la avocatură*
Publicat : 04.09.2010 în Monitorul Oficial Nr. 159 art Nr : 582
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul   I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Noţiunea profesiei de avocat
(1) Profesia de avocat este exercitată de persoane calificate şi abilitate, conform legii, să pledeze şi să
acţioneze în numele clienţilor lor, să practice dreptul, să apară în faţa unei instanţe judecătoreşti sau să
consulte şi să reprezinte în materie juridică clienţii lor.
(2) Profesia de avocat este liberă şi independentă, cu organizare şi funcţionare autonomă, în condiţiile
prezentei legi şi ale statutului profesiei de avocat. Activitatea avocatului nu este activitate de
întreprinzător.
Articolul 2. Reglementarea activităţii de avocat
Reglementarea activităţii de avocat constă în:
a) stabilirea condiţiilor de bază şi a modului de acordare a asistenţei juridice profesionale persoanelor
fizice şi juridice în Republica Moldova;
b) determinarea formelor de organizare a activităţii de avocat;
c) stabilirea genurilor de asistenţă juridică;
d) stabilirea garanţiilor pentru activitatea de acordare a asistenţei juridice calificate;
e) stabilirea modului de admitere în profesia de avocat.
Articolul 3. Principiile avocaturii
Avocatura se bazează pe următoarele principii:
a) asigurarea dreptului la apărare garantat de Constituţie;
b) libertate şi independenţă în activitatea de avocat;
c) democratism şi colegialitate în raporturile dintre avocaţi;
d) apartenenţă benevolă la asociaţiile profesionale de avocaţi;
e) asigurarea legalităţii şi umanismului.
Articolul 4. Cadrul juridic al activităţii de avocat
Cadrul juridic al activităţii de avocat se constituie din Constituţia Republicii Moldova, prezenta lege,
alte legi care reglementează activitatea menţionată din statutul profesiei de avocat, precum şi din tratatele
internaţionale la care Republica Moldova este parte.
Articolul 5. Dreptul la asistenţă juridică calificată
(1) Orice persoană are dreptul să îşi aleagă în mod liber avocatul pentru a fi consultată şi reprezentată
de acesta în materie juridică.
(2) Statul asigură accesul la asistenţa juridică calificată tuturor persoanelor în condiţiile prezentei legi.
(3) Persoanele fizice şi juridice sînt în drept să beneficieze, în modul stabilit, de asistenţa juridică a
oricărui avocat  în bază de acord al părţilor.
(4) În cazurile prevăzute de lege, plata pentru asistenţa juridică calificată se achită de la bugetul de stat.
(5) Pornind de la starea materială a persoanei, avocatul îi poate acorda acesteia asistenţă juridică în mod
gratuit.
(6) Avocaţii din Republica Moldova sînt în drept să îndeplinească unele delegaţii sau să exercite
profesia de avocat în alte state, dacă aceasta este prevăzut de legislaţia statului respectiv.
Articolul 6. Exercitarea profesiei de avocat de către avocaţii din alte state
(1) Avocaţii din alte state pot exercita profesia de avocat pe teritoriul Republicii Moldova dacă
întrunesc condiţiile prevăzute de lege, cu excepţia condiţiei privind deţinerea cetăţeniei.
(2) Avocatul din alt stat poate desfăşura activitate pe teritoriul Republicii Moldova dacă certifică
calitatea de avocat în statul său de origine şi este înscris în registrul special ţinut de Consiliul Uniunii
Avocaţilor din Republica Moldova, denumită în continuare Uniunea Avocaţilor.
(3) Avocatul din alt stat nu poate reprezenta interesele persoanelor fizice sau juridice în instanţele de
judecată şi în relaţiile cu alte autorităţi publice decît în arbitrajul comercial internaţional. În cazul cînd
interesele clientului o cer, precum şi la solicitarea acestuia, avocatul din alt stat poate asista avocatul din
Republica Moldova.
(4) Avocatul din alt stat poate desfăşura activitate în cadrul cabinetului avocatului sau în cadrul biroului
asociat de avocaţi în bază de contract.
(5) Registrul avocaţilor din alte state care au dreptul să exercite profesia de avocat pe teritoriul
Republicii Moldova se publică pe pagina oficială de Internet a Uniunii Avocaţilor.
Articolul 7. Acordarea asistenţei juridice garantate de stat
Condiţiile, volumul şi modul de acordare de către avocaţi a asistenţei juridice garantate de stat se
stabilesc prin Legea cu privire la asistenţa juridică garantată de stat.
Articolul 8. Genurile de asistenţă juridică calificată
(1) Avocaţii acordă persoanelor fizice şi juridice următoarele genuri de asistenţă juridică calificată:
a) oferă consultaţii şi explicaţii, expun concluzii cu privire la problemele juridice, prezintă informaţii
verbale şi în scris referitoare la legislaţie;
b) întocmesc documente cu caracter juridic;
c) reprezintă interesele lor în instanţele de judecată;
d) reprezintă interesele lor în materie juridică în relaţiile cu autorităţile publice, notarii publici,
executorii judecătoreşti şi cu alte persoane fizice şi juridice;
e) participă la urmărirea penală şi la dezbateri judiciare în cauzele penale în calitate de apărător sau
reprezentant al victimei, al părţii civile, al părţii civilmente responsabile şi al martorilor;
f) desfășoară activitate de fiduciar.
[Art.8 al.(1), lit.f) introdusă prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784, în vigoare
14.01.19]
(2) Acordarea asistenţei juridice calificate prevăzute la alin. (1) lit.c) şi e) de către o persoană fizică sau
juridică care nu are calitatea de avocat se pedepseşte, dacă legea nu prevede altfel.
[În vigoare din 1 ianuarie 2012]
(3) Avocaţii acordă persoanelor fizice şi juridice şi alte genuri de asistenţă juridică, neinterzise de lege,
atît în cazul unor delegaţii unice, cît şi în cazul delegaţiilor pe termen lung.
(4) În procedura de acordare a asistenţei juridice, avocatul poate adeveri copii şi extrase din acte şi
poate certifica semnăturile de pe actele necesare pentru acordarea asistenţei juridice. Avocatul nu poate
efectua aceste acţiuni pentru sine, pentru membrii familiei sale, pentru rude sau afini.
(5) Acţiunile specificate la alin. (4) se certifică prin semnătura şi ştampila avocatului, în cazul în care
dispune de aceasta, cu indicarea datei şi menţionarea corespunderii cu originalul.
[Art.8 al.(5) modificat prin LP160 din 07.07.16, MO306-313/16.09.16 art.647]
Articolul 9. Calitatea serviciilor de asistenţă juridică
Asistenţa juridică acordată de avocat trebuie să corespundă bunelor practici profesionale în materie
juridică, normelor materiale şi procedurale şi să rezulte dintr-o conduită profesională şi corectă.
Capitolul II
AVOCAŢII
Articolul 10. Cerinţe pentru exercitarea profesiei de avocat   
(1)  Profesia de avocat poate fi exercitată de persoana care are cetăţenia Republicii Moldova, în privința
căreia nu a fost instituită o măsură de ocrotire judiciară sub forma tutelei, are diplomă de licenţiat în drept
sau echivalentul acesteia, se bucură de o reputaţie ireproşabilă şi a fost admisă în profesia de avocat după
susţinerea examenului de calificare.
(2) Sînt scutite de efectuarea stagiului  profesional şi de examenul de calificare persoanele care deţin
titlul de doctor, precum şi cele care au cel puţin 10 ani vechime în muncă în funcţia de judecător sau
procuror dacă, în termen de 6 luni după demisia din funcţiile respective, au solicitat eliberarea licenţei
pentru exercitarea profesiei de avocat. De aceleaşi drepturi şi în aceleaşi condiţii beneficiază şi persoanele
care, după demisia din funcţia de judecător şi procuror, au continuat să activeze în domeniul dreptului.
(3) Persoana care a depus cerere de eliberare a licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat nu se
consideră persoană cu reputaţie ireproşabilă şi cererea ei nu se admite în cazul în care:
a) a fost condamnată anterior pentru infracţiuni grave, deosebit de grave, excepţional de grave săvîrşite
cu intenţie, chiar dacă au fost stinse antecedentele penale;
b) nu au fost stinse antecedentele penale pentru comiterea altor infracţiuni;
c) anterior a fost exclusă din avocatură sau i s-a retras licenţa pentru acordarea asistenţei juridice din
motive compromiţătoare;
d) a fost concediată din cadrul organelor de drept din motive compromiţătoare sau a fost eliberată, din
aceleaşi motive, din funcţia de judecător, notar, consultant juridic sau funcţionar public;
e) comportamentul sau activitatea ei este incompatibilă cu normele Codului deontologic al avocatului;
f) prin hotărîrea instanţei judecătoreşti, s-a stabilit un abuz prin care ea a încălcat drepturile şi libertăţile
fundamentale ale omului.
(4) Prevederile alin.(3) se aplică şi avocaţilor stagiari.
(5) Avocatul are dreptul să deţină ştampilă personală.
[Art.10 al.(5) în redacția LP160 din 07.07.16, MO306-313/16.09.16 art.647]
Articolul 11. Activităţi incompatibile cu profesia de avocat
(1) Profesia de avocat este incompatibilă cu:
a) oricare funcţie retribuită, cu excepţia funcţiilor legate de activitatea ştiinţifică şi didactică, precum şi
de activitatea în calitate de arbitru al judecăţii arbitrale (arbitrajului);
b) activitatea de întreprinzător;
c) activitatea de notar;
d) alte activităţi ce lezează demnitatea şi independenţa profesiei de avocat sau bunele moravuri.
(2) Nu se admite acordarea de către avocat a asistenţei juridice de reprezentare a intereselor în
instanţele de judecată în alt temei decît în baza contractului de asistenţă juridică înregistrat la cabinetul
avocatului sau la biroul asociat de avocaţi. Excepţie fac cazurile  de reprezentare a intereselor
soţului/soţiei şi ale rudelor pînă la gradul al patrulea inclusiv.
Articolul 12. Dreptul de a desfăşura activitatea de avocat
(1) Pentru desfăşurarea activităţii de avocat, solicitantul care a susţinut examenul de calificare
adresează o cerere scrisă  ministrului justiţiei privind eliberarea licenţei pentru exercitarea profesiei de
avocat.
(2) După primirea licenţei, avocatul este în drept să desfăşoare activitatea de avocat doar după:
a) depunerea jurămîntului;
b) înregistrarea unei forme de organizare a activităţii de avocat în condiţiile art.32.
Articolul 13. Suspendarea activităţii de avocat
(1) Activitatea de avocat se suspendă de drept:
a) la cererea scrisă a avocatului, în cazul existenţei unor motive întemeiate;
b) în caz de incompatibilitate, pe durata existenţei acestei stări;
c) pe perioada interdicţiei de a activa, dispuse prin hotărîre judecătorească sau disciplinară;
d) în cazul neefectuării de către avocat a defalcărilor în bugetul Uniunii Avocaţilor la expirarea a 6 luni
de la termenul scadent,  pînă la achitarea integrală a restanţei;
e) pînă la achitarea sumei amenzii, de la termenul scadent prevăzut la art. 57 alin. (1) lit. c).
(2) Licenţa şi legitimaţia avocatului a cărui activitate este suspendată se transmit, în termen de 10 zile,
Consiliului Uniunii Avocaţilor, unde se păstrează pe parcursul perioadei de suspendare a activităţii de
avocat.
(3) Consiliul Uniunii Avocaţilor este obligat, în termen de 10 zile de la data suspendării activităţii de
avocat, să consemneze acest fapt în Lista avocaţilor care au dreptul de a exercita profesia de avocat şi să
publice această informaţie în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Articolul 14. Încetarea activităţii de avocat
(1) Activitatea de avocat încetează:
a) prin renunţare în scris la exerciţiul profesiei;
b) în cazul retragerii licenţei;
c) în caz de deces;
d) în cazul în care avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală şi
incompatibilă cu normele deontologice ale activităţii de avocat.
(2) Avocatul a cărui activitate a încetat este obligat să restituie Consiliului Uniunii Avocaţilor, în
termen de 10 zile, licenţa şi legitimaţia de avocat.
(3) Consiliul Uniunii Avocaţilor este obligat, în termen de 10 zile de la data încetării activităţii de
avocat, să consemneze acest fapt în Lista avocaţilor care au dreptul de a exercita profesia de avocat şi să
publice această informaţie în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Articolul 15. Avocatul stagiar
(1) Avocat stagiar poate fi cetăţeanul Republicii Moldova, licenţiat în drept, în privința căruia nu a fost
instituită o măsură de ocrotire judiciară sub forma tutelei și care are o reputaţie ireproşabilă, care a
promovat examenul de admitere la stagiu şi care a încheiat cu unul dintre avocaţi contract de efectuare a
stagiului profesional.
(2) Avocatul stagiar activează sub supravegherea avocatului îndrumător.
(3) Avocatului stagiar i se permite să acorde, contra plată, asistenţă juridică clientului în cadrul
judecătoriilor, curţilor de apel şi autorităţilor publice.
(31) Remunerarea avocatului stagiar se efectuează în condiţiile art. 63.
[Art.15 al.(31) introdus prin LP219 din 19.10.12, MO248-251/07.12.12 art.806]
(4) Avocatul stagiar poartă răspundere personală pentru calitatea asistenţei juridice acordate şi răspunde
disciplinar în modul prevăzut la capitolul IX.
(5) Avocatul stagiar se supune regimului fiscal aplicabil avocaţilor.
(6) Avocatul stagiar este obligat:
a) să achite taxa pentru efectuarea stagiului profesional;
b) să urmeze cursuri de formare iniţială. Durata cursurilor de formare iniţială nu poate fi mai mică decît
80 de ore în decursul stagiului profesional;
c) să acorde asistenţă juridică clientului în baza contractului de asistenţă juridică, încheiat în modul
prevăzut la art. 60 alin. (1) şi validat de avocatul îndrumător;
d) să ţină dosarele de asistenţă juridică;
e) să păstreze secretul profesional.
(7) Dosarele personale ale avocaţilor stagiari se păstrează la Consiliul Uniunii Avocaţilor.
Articolul 16. Specialiştii
(1) Pentru îndeplinirea unor activităţi auxiliare în procesul de acordare a asistenţei juridice, biroul
asociat de avocaţi sau cabinetul avocatului poate angaja specialişti din diferite domenii, conform
specificului acestor activităţi.
(2) Angajarea în calitate de specialist este imposibilă în cazul existenţei unuia din temeiurile specificate
la art.10 alin.(3).
(3) Specialistul nu dispune de drepturile avocatului şi nu poate fi admis la îndeplinirea de sine stătător a
însărcinărilor de acordare a asistenţei juridice.
(4) Specialistul angajat este obligat să păstreze secretul profesional.
(5) Condiţiile de activitate şi modul de remunerare a specialistului se stabilesc în bază de contract.
Articolul 17. Legitimaţia
(1) Legitimaţiile pentru avocaţi şi avocaţii stagiari se eliberează de către Consiliul Uniunii Avocaţilor.
(2) Modelele legitimaţiilor se aprobă de către Consiliul Uniunii Avocaţilor.
Capitolul III
ADMITEREA ÎN PROFESIA DE AVOCAT
Articolul 18. Admiterea la stagiul profesional
(1) Admiterea la stagiul profesional se face în bază de examen, cu respectarea principiilor transparenţei
şi egalităţii în drepturi. Modul de organizare a examenului de admitere la stagiu se stabileşte în statutul
profesiei de avocat.
(2) La examenul de admitere la stagiu pot participa numai persoanele care întrunesc condiţiile
prevăzute de lege pentru exercitarea profesiei de avocat.
(3) Examenul de admitere la stagiu este organizat de Comisia de licenţiere a profesiei de avocat.
(4) Rezultatele examenelor de admitere la stagiu sînt aprobate prin hotărîre a Comisiei de licenţiere a
(5) Hotărîrea privind admiterea la stagiul profesional se adoptă şi se comunică persoanei care a susţinut
examenul de admitere la stagiu în termen de 10 zile de la data susţinerii.
Articolul 19. Stagiul profesional
(1) Persoana care a promovat examenul de admitere la stagiu efectuează în mod obligatoriu un stagiu
de pregătire profesională cu durata de 18 luni, avînd, în acest timp, calitatea de avocat stagiar.
(2) Condiţiile efectuării stagiului profesional, drepturile şi obligaţiile avocatului stagiar, ale avocatului
îndrumător, precum şi ale baroului faţă de aceştia, sînt reglementate în statutul profesiei de avocat.
(3) Stagiul profesional se desfăşoară în baza contractului încheiat între avocatul stagiar şi avocatul
îndrumător, înregistrat la Consiliul Uniunii Avocaţilor.
(4) Avocatul îndrumător trebuie să dispună de birou cu un spaţiu suficient pentru asigurarea stagiului
profesional, să aibă o vechime în profesia de avocat de cel puţin 5 ani şi o reputaţie ireproşabilă. Un
avocat îndrumător poate avea concomitent cel mult 2 avocaţi stagiari.
(5) Stagiul profesional se suspendă pe timpul serviciului militar sau al concentrării, în caz de absenţă
motivată a avocatului stagiar ori în caz de încetare a îndrumării profesionale fără culpa acestuia. Perioada
de stagiu efectuată anterior se include în durata stagiului profesional.
(6) După efectuarea stagiului profesional, avocatul stagiar susţine examenul de calificare. După
expirarea a 3 ani de la data finalizării stagiului profesional, avocatul stagiar poate participa la examenul de
calificare doar cu condiţia executării repetate a stagiului profesional cu o durată minimă de 3 luni.
Articolul 20. Admiterea în profesia de avocat
(1) Pentru a fi admis în profesie, avocatul stagiar susţine examenul de calificare în faţa Comisiei de
licenţiere a profesiei de avocat.
(2) Persoana care nu a promovat examenul de calificare poate solicita admiterea repetată la examen
după expirarea a 6 luni de la data primului examen. Avocatul stagiar respins de două ori la examenul de
calificare va fi admis în profesie în condiţiile art. 18 şi 19.
(3) Modul de organizare a examenului de calificare se stabileşte în statutul profesiei de avocat.
(4) Rezultatele examenelor de calificare sînt aprobate prin hotărîre a Comisiei de licenţiere a profesiei
de avocat.
(5) Hotărîrea privind admiterea în profesia de avocat se adoptă şi se comunică persoanei care a susţinut
examenul de calificare în termen de 10 zile de la data susţinerii.
Articolul 21. Actele necesare pentru admiterea în profesia de avocat
(1) Pentru admiterea la stagiul profesional, solicitantul prezintă Comisiei de licenţiere a profesiei de
avocat:
a) cererea de primire la examenul de admitere la stagiu;
b) copia buletinului de identitate;
c) copia diplomei de licenţiat în drept sau a echivalentului acesteia;
d) copia carnetului de muncă, după caz;
e) cazierul judiciar;
f) certificatul medical;
g) avizul avocatului care acceptă să-i fie îndrumător.
(2) Pentru admiterea la examenul de calificare, avocatul stagiar prezintă Comisiei de licenţiere a
profesiei de avocat:
a) cererea de admitere la examenul de calificare;
b) declaraţia despre faptul că în perioada stagiului profesional el nu a desfăşurat activităţi incompatibile
cu profesia de avocat, specificate la art. 11;
c) declaraţia sub jurămînt, la care se anexează chestionarul de evaluare a bunei reputaţii;
d) raportul de activitate întocmit de către avocatul stagiar conform cerinţelor stabilite în statutul
profesiei;
e) referinţa eliberată de avocatul îndrumător;
f) legitimaţia de avocat stagiar.
(3) Pentru eliberarea licenţei de exercitare a profesiei de avocat, persoanele specificate la art. 10 alin.
(2) prezintă Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat actele menţionate la alin. (1) lit. b)–f) din
prezentul articol, precum şi:
a) declaraţia sub jurămînt, la care se anexează chestionarul de evaluare a bunei reputaţii;
b) scrisoarea de motivaţie;
c) copia diplomei de doctor în drept, după caz.
(4) Prezentarea unor acte ce conţin informaţii neveridice poate servi drept temei pentru neadmiterea în
profesia de avocat.
Capitolul  IV
LICENŢIEREA PROFESIEI DE AVOCAT
Articolul 22. Eliberarea licenţei
(1) Licenţa pentru exercitarea profesiei de avocat este unicul act care confirmă statutul avocatului.
(2) Licenţa pentru exercitarea profesiei de avocat se eliberează de către Ministerul Justiţiei în termen de
10 zile de la data depunerii cererii.
(3) Licenţa pentru exercitarea profesiei de avocat se eliberează pe termen nelimitat şi este valabilă pe
întreg teritoriul Republicii Moldova.
(4) Hotărîrea privind refuzul de eliberare a licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat poate fi
atacată în contencios administrativ.
(5) Licenţa pentru exercitarea profesiei de avocat se eliberează contra unei plăţi în mărime de 450 de
lei, achitate în contul Ministerului Justiţiei.
Articolul 23. Conţinutul licenţei
(1) Licenţa pentru exercitarea profesiei de avocat trebuie să conţină:
a) denumirea autorităţii de licenţiere;
b) seria şi numărul formularului;
c) menţiunea despre exercitarea profesiei de avocat;
d) numele şi prenumele avocatului;
e) codul de identificare;
f) numărul de înregistrare şi data eliberării licenţei;
g) semnătura ministrului justiţiei, certificată prin aplicarea ştampilei.
(2) Formularul licenţei este un document de strictă evidenţă.
(3) Forma licenţei este aprobată de Ministerul Justiţiei.
Articolul 24. Registrul licenţelor
(1) Registrul licenţelor pentru exercitarea profesiei de avocat eliberate se ţine de către Ministerul
Justiţiei.
(2) Registrul licenţelor cuprinde următoarele informaţii:
a) numele şi prenumele avocatului;
b) codul de identificare;
c) data emiterii, de către Comisia de licenţiere a profesiei de avocat, a hotărîrii privind susţinerea
examenului de calificare;
d) numărul de înregistrare al licenţei;
e) data eliberării licenţei;
f) semnătura avocatului de primire a licenţei.
Articolul 25. Retragerea licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat
(1) Licenţa pentru exercitarea profesiei de avocat se retrage în cazul:
a) neexercitării repetate, în decursul unui an, a atribuţiilor, dacă anterior avocatului i s-au aplicat
sancţiuni disciplinare;
b) exercitării profesiei de avocat după suspendarea de drept a activităţii avocatului sau netransmiterii,
de către avocatul a cărui activitate este suspendată, la Consiliul Uniunii Avocaţilor a licenţei şi a
legitimaţiei în termenul stabilit;
c) încălcării sistematice de către avocat a condiţiilor de acordare a asistenţei juridice garantate de stat;
d) refuzului repetat, nemotivat, de a acorda asistenţă juridică garantată de stat la solicitarea oficiilor
teritoriale ale Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat;
e) depistării circumstanţelor care adeveresc acţiunile nelegitime ale avocatului la obţinerea licenţei;
f) încălcării grave, de o singură dată, a normelor Codului deontologic al avocatului;
g) rămînerii definitive a sentinţei instanţei judecătoreşti de condamnare a avocatului;
h) pierderii, de către avocat, a cetăţeniei Republicii Moldova după obţinerea licenţei pentru exercitarea
profesiei de avocat;
i) încălcării grave a prevederilor contractului de asistenţă juridică;
j) neindicării, în contractul de asistenţă juridică, a onorariilor încasate de la client sau indicării unor
sume diminuate.
(2) Licenţa pentru exercitarea profesiei de avocat se retrage de către Ministerul Justiţiei în temeiul
hotărîrii Comisiei pentru etică şi disciplină. Pentru cazul prevăzut la alin.(1) lit.d), licenţa pentru
exercitarea profesiei de avocat se retrage de Ministerul Justiţiei, la propunerea Consiliului Naţional pentru
Asistenţă Juridică Garantată de Stat şi după consultarea opiniei Comisiei pentru etică şi disciplină.
(3) Hotărîrea privind retragerea licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat poate fi atacată în
contencios administrativ.
Articolul 26. Jurămîntul avocatului
(1) Avocatul depune următorul jurămînt:
"Eu, avocatul (numele, prenumele), jur să-mi aduc aportul la apărarea drepturilor, libertăţilor şi
intereselor legitime ale omului, să-mi îndeplinesc conştiincios şi onest îndatoririle de avocat, să păstrez
secretul profesional şi, prin comportamentul meu, să nu compromit onoarea profesională a avocatului."
(2) Textul jurămîntului este semnat de avocat.
Articolul 27. Dosarul personal al avocatului
Dosarul personal al avocatului se păstrează la Consiliul Uniunii Avocaţilor. Dosarul personal include
copia licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat, textul jurămîntului, precum şi copiile hotărîrilor
emise de Comisia de licenţiere a profesiei de avocat şi de Comisia pentru etică şi disciplină.
Articolul 28. Lista avocaţilor care au dreptul de a exercita profesia 
de avocat
(1) Consiliul Uniunii Avocaţilor, în termen de cel mult 10 zile de la data admiterii în profesia de avocat
în condiţiile art.12, include avocatul în Lista avocaţilor care au dreptul de a exercita profesia de avocat.
(2) Consiliul Uniunii Avocaţilor publică anual, nu mai tîrziu de data de 25 decembrie, în Monitorul
Oficial al Republicii Moldova Lista avocaţilor care au dreptul de a exercita profesia de avocat. Lista
avocaţilor se publică şi pe pagina oficială de Internet a Uniunii Avocaţilor. Concomitent copia se remite
Ministerului Justiţiei.
(3) Avocatul a cărui activitate a încetat se exclude, de către Consiliul Uniunii Avocaţilor, din Lista
avocaţilor care au dreptul de a exercita profesia de avocat.
Capitolul  V
FORMELE DE ORGANIZARE A ACTIVITĂŢII DE AVOCAT
Articolul 29. Formele de organizare
(1) Profesia de avocat se exercită, la discreţia fiecărui avocat, în una din următoarele forme:
a) cabinet al avocatului;
b) birou asociat de avocaţi.
(2) Avocatul poate fi fondator doar al unui cabinet sau al unui birou asociat de avocaţi.
(3) Denumirea cabinetului avocatului include numele şi prenumele acestuia. Biroul asociat de avocaţi
poate avea denumire.
(4) Dizolvarea cabinetului avocatului sau a biroului asociat de avocaţi se efectuează în conformitate cu
legislaţia civilă.
(5) Cabinetul avocatului şi biroul asociat de avocaţi ţin registrul contractelor de asistenţă juridică
încheiate de către avocaţi şi avocaţii stagiari cu clienţii lor.
(6) Cabinetul avocatului şi biroul asociat de avocaţi activează în condiţii juridice şi economice egale şi
nu pot fi discriminate unul faţă de altul sub aspect financiar, fiscal ori de altă natură.
Articolul 30. Cabinetul avocatului
(1) În cabinetul avocatului îşi exercită profesia un singur avocat (fondatorul cabinetului).
(2) Cabinetul avocatului activează şi se prezintă în raporturile juridice ca persoană fizică.
Articolul 31. Biroul asociat de avocaţi
(1) Biroul asociat de avocaţi este fondat de doi şi mai mulţi avocaţi (fondatori ai biroului). Avocaţii îşi
exercită profesia de sine stătător.
(2) Biroul asociat de avocaţi este persoana juridică.
(3) Biroul asociat de avocaţi dispune de conturi în bancă şi are dreptul să deţină ştampilă.
(4) Raporturile dintre avocaţii biroului asociat de avocaţi sînt reglementate în bază de contract.
(5) Biroul asociat de avocaţi este condus de un avocat ales de membrii biroului.
Articolul 32. Înregistrarea formelor de organizare
(1) Cabinetele avocaţilor şi birourile asociate de avocaţi se înregistrează de către Ministerul Justiţiei în
termen de o lună de la data prezentării:
a) cererii de înregistrare;
b) declaraţiei de fondare a cabinetului avocatului sau a biroului asociat de avocaţi. Forma declaraţiei se
aprobă de către  Ministerul Justiţiei;
c) copiilor licenţelor pentru exercitarea profesiei de avocat;
d) copiilor actelor care confirmă adresa sediului cabinetului avocatului sau a biroului asociat de avocaţi;
e) datelor de contact (număr de telefon, adresă electronică şi poştală);
f) confirmării privind notificarea baroului de avocaţi despre intenţia înregistrării.
(2) Înregistrarea cabinetelor avocaţilor şi birourilor asociate de avocaţi se efectuează prin introducerea
datelor în registrul ţinut de Ministerul Justiţiei. În caz de modificare a numărului de avocaţi, de schimbare
a denumirii sau a sediului, noile date se consemnează în registru.
(3) Cabinetului avocatului sau biroului asociat de avocaţi i se eliberează un extras din registru, care
serveşte drept temei pentru punerea la evidenţa fiscală, pentru confecţionarea ştampilei şi deschiderea
conturilor bancare.
(4) Refuzul de înregistrare a cabinetului avocatului sau a biroului asociat de avocaţi poate fi atacat în
contencios administrativ.
(5) Avocatul este în drept să modifice forma de organizare a activităţii de avocat în condiţiile prezentei
legi.
Capitolul  VI
ASOCIAŢIILE DE AVOCAŢI
Articolul 33. Asociaţiile de avocaţi
(1) În scopul apărării drepturilor şi intereselor lor, avocaţii sînt în drept să se asocieze, pe principii
benevole, conform legislaţiei cu privire la organizaţiile necomerciale, în asociaţii profesionale locale,
centrale şi internaţionale, în baza calităţii de membru individual sau colectiv, şi să se înregistreze în modul
stabilit.
(2) Asociaţiile de avocaţi, specificate la alin.(1), pot acorda asistenţă materială  avocaţilor din cadrul
acestor asociaţii şi membrilor familiilor acestora.
(3) Asociaţiile de avocaţi centrale şi cele internaţionale pot avea structuri regionale.
Capitolul VII
ORGANELE DE AUTOADMINISTRARE ALE AVOCAŢILOR
Articolul 34. Organizarea şi funcţionarea organelor de autoadministrare
ale avocaţilor
(1) Organele de autoadministrare ale avocaţilor sînt organizate şi funcţionează în baza principiului
autonomiei, în limitele competenţelor prevăzute de prezenta lege.
(2) Alegerea organelor de conducere ale profesiei de avocat se face prin vot secret.
(3) Organele de conducere colegiale adoptă hotărîri prin vot deschis. Deliberările şi votul constituie
secret profesional.
Articolul 35. Uniunea Avocaţilor
(1) Uniunea Avocaţilor este organul de autoadministrare al avocaţilor, din care fac parte toţi membrii
barourilor din ţară, şi are sediul în municipiul Chişinău.
(2) Uniunea Avocaţilor este persoană juridică, are patrimoniu şi buget propriu. Patrimoniul Uniunii
Avocaţilor poate fi folosit şi în activităţi producătoare de venituri, în condiţiile legii.
(3) Bugetul Uniunii Avocaţilor se formează din:
a) contribuţiile avocaţilor;
b) taxele pentru examenele de admitere la stagiu şi de calificare;
c) taxele pentru efectuarea stagiului profesional;
d) amenzile achitate de avocaţi în calitate de sancţiuni disciplinare;
e) alte plăţi neinterzise de lege.
(4) Modul de gestionare a mijloacelor acumulate în bugetul Uniunii Avocaţilor se verifică o dată la 4
ani printr-un audit independent.
(5) Organele de conducere ale Uniunii Avocaţilor sînt:
a) Congresul;
b) Consiliul Uniunii Avocaţilor;
c) preşedintele Uniunii Avocaţilor;
d) secretarul general al Uniunii Avocaţilor.
(6) În cadrul Uniunii Avocaţilor se constituie şi funcţionează:
a) Comisia de licenţiere a profesiei de avocat;
b) Comisia pentru etică şi disciplină;
c) Comisia de cenzori;
d) secretariatul.
Articolul 36. Congresul
(1) Congresul este organul suprem al Uniunii Avocaţilor. Congresul se constituie din avocaţii delegaţi
de fiecare barou, conform normei de reprezentare stabilite în statutul profesiei de avocat, şi din membrii
Consiliului Uniunii Avocaţilor.
(2) Congresul se întruneşte anual în sesiune ordinară, fiind convocat de Consiliul Uniunii Avocaţilor.
Convocarea Congresului se face cu cel puţin o lună înainte de data stabilită, prin publicare a avizului în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi prin înştiinţarea în scris a barourilor, cu plasarea pe pagina
oficială de Internet a Uniunii Avocaţilor a ordinii de zi şi a materialelor ce urmează a fi examinate.
(3) Barourile sînt obligate să îşi aleagă delegaţii cu cel puţin 10 zile înainte de Congres.
(4) În situaţii excepţionale, la cererea a cel puţin 1/3 din numărul barourilor sau din proprie iniţiativă,
Consiliul Uniunii Avocaţilor convoacă Congresul în sesiune extraordinară în cel mult 10 zile de la data
solicitării sau de la data survenirii evenimentului justificativ.
(5) Congresul se consideră legal constituit dacă la lucrările lui sînt prezenţi 2/3 din numărul membrilor.
Congresul adoptă hotărîri cu votul majorităţii membrilor prezenţi. Hotărîrile Congresului pot fi contestate
în modul stabilit de lege.
Articolul 37. Competenţa Congresului
Congresul are următoarele atribuţii:
a) alege, dintre membrii săi, şi revocă preşedintele Uniunii Avocaţilor şi membrii Comisiei pentru etică
şi disciplină;
b) elaborează propuneri pentru perfecţionarea legislaţiei;
c) aprobă şi modifică Codul deontologic al avocatului şi statutul profesiei de avocat;
d) aprobă bugetul anual al Uniunii Avocaţilor şi execuţia bugetară anuală a acestuia;
e) stabileşte cota de contribuţie a avocaţilor la formarea bugetului Uniunii Avocaţilor;
f) stabileşte cuantumul taxelor pentru examenele de admitere la stagiu şi pentru examenele de
calificare, cuantumul taxei pentru efectuarea stagiului profesional;
g) audiază şi aprobă rapoartele anuale privind activitatea Consiliului, secretarului general şi a comisiilor
Uniunii Avocaţilor;
h) adopta hotărîri privind relaţiile dintre barouri;
i) adoptă alte hotărîri privind activitatea Uniunii Avocaţilor, prevăzute de prezenta lege.
Articolul 38. Consiliul Uniunii Avocaţilor
(1) Consiliul Uniunii Avocaţilor este organul reprezentativ şi deliberativ al avocaţilor din ţară şi asigură
activitatea permanentă a Uniunii Avocaţilor.
(2) Consiliul Uniunii Avocaţilor este format din preşedintele Uniunii Avocaţilor, decanii barourilor şi
avocaţii delegaţi de barouri conform normei de reprezentare, stabilită în statutul profesiei de avocat.
(3) Mandatul de membru al Consiliului Uniunii Avocaţilor este de 4 ani. În cazul încetării mandatului
unuia dintre membrii Consiliului, înlocuitorul lui execută diferenţa de mandat.
(4) Consiliul Uniunii Avocaţilor se întruneşte o dată în lună. Convocarea Consiliului se face cu cel
puţin 15 zile înainte de data şedinţei, prin înştiinţarea în scris a membrilor şi cu plasarea pe pagina oficială
de Internet a Uniunii Avocaţilor a ordinii de zi şi a materialelor ce urmează a fi examinate.
(5) În situaţii excepţionale, la cererea a cel puţin 1/3 din numărul membrilor Consiliului Uniunii
Avocaţilor sau din proprie iniţiativă, preşedintele Uniunii Avocaţilor convoacă Consiliul în şedinţă
extraordinară în cel mult 5 zile de la data solicitării sau de la data survenirii evenimentului justificativ.
(6) Consiliul Uniunii Avocaţilor adoptă hotărîri cu votul majorităţii membrilor. Hotărîrile Consiliului
Uniunii Avocaţilor pot fi contestate în modul stabilit de lege.
Articolul 39. Competenţa Consiliului Uniunii Avocaţilor
Consiliul Uniunii Avocaţilor are următoarele atribuţii:
a) asigură executarea hotărîrilor Congresului;
b) soluţionează, în perioada dintre sesiunile Congresului, problemele privind exercitarea profesiei de
avocat, cu excepţia celor date în competenţa Congresului;
b1) asigură accesul avocaţilor la secretul de stat şi decide asupra perfectării dreptului de acces la
secretul de stat, potrivit prevederilor Legii nr. 245-XVI din 27 noiembrie 2008 cu privire la secretul de
stat;
[Art.39 lit.b1) introdusă prin LP66 din 07.04.11, MO110-112/08.07.11 art.299]
c) ţine Lista avocaţilor care au dreptul de a exercita profesia de avocat;
d) adoptă hotărîri în problemele privind pregătirea şi perfecţionarea profesională a avocaţilor; aprobă
programul de formare iniţială pentru avocaţii stagiari şi de formare continuă pentru avocaţi; aprobă lista
instituţiilor care oferă servicii de instruire profesională;
e) formulează  recomandări privind relaţiile dintre barouri;
f) asigură caracterul unitar al examenelor de admitere la stagiu şi al examenelor de calificare;
g) înregistrează contractele privind efectuarea stagiului profesional;
h) soluţionează conflictele şi litigiile ce ţin de efectuarea stagiului profesional;
i) aprobă şi publică bunele practici profesionale pentru avocaţi şi mecanismul de asigurare a calităţii
serviciilor de asistenţă juridică;
j) aprobă forma unică a inscripţiilor pe ştampilele avocaţilor şi rechizitele antetului, ţinînd cont de
forma de organizare a activităţii de avocat;
k) desemnează membrii Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat din rîndul
avocaţilor;
l) întocmeşte raportul anual de activitate şi îl prezintă spre aprobare Congresului;
m) aprobă contractele încheiate de secretarul general al Uniunii Avocaţilor a căror valoare depăşeşte
suma de 50 mii de lei;
n) aprobă statul de funcţie al secretariatului;
o) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege sau delegate de Congres.
Articolul 40. Preşedintele Uniunii Avocaţilor
(1) Preşedintele Uniunii Avocaţilor este ales pe un termen de 2 ani dintre avocaţi cu o vechime în
profesie de cel puţin 5 ani. Una şi aceeaşi persoană poate fi aleasă preşedinte al Uniunii Avocaţilor pentru
cel mult 2 mandate consecutive.
(2) Preşedintele Uniunii Avocaţilor are următoarele atribuţii:
a) reprezintă Uniunea Avocaţilor în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice din ţară şi din străinătate;
b) prezidează şedinţele Consiliului Uniunii Avocaţilor;
c) semnează actele Consiliului Uniunii Avocaţilor;
d) supraveghează relaţiile dintre Uniunea Avocaţilor şi barouri, precum şi relaţiile dintre barouri;
e) acordă sprijin barourilor în relaţiile acestora cu autorităţile centrale şi cele locale;
f) veghează la asigurarea condiţiilor corespunzătoare de desfăşurare a activităţii avocaţilor în instanţele
judecătoreşti, în organele de urmărire penală şi în autorităţile publice.
(3) În absenţă, sau la cerere, preşedintele Uniunii Avocaţilor este înlocuit de un vicepreşedinte, pe care
îl desemnează în acest scop din numărul membrilor Consiliului Uniunii Avocaţilor.
Articolul 41. Secretarul general al Uniunii Avocaţilor
(1) Activitatea organizatorico-administrativă şi economico-financiară a Uniunii Avocaţilor este
asigurată de către secretarul general.
(2)  Secretarul general este angajat în funcţie de către Consiliul Uniunii Avocaţilor, în bază de concurs,
pentru un termen de 5 ani, ce poate fi prelungit o singură dată.
(3) În funcţia de secretar general poate fi angajată persoana care are studii economice sau juridice
superioare şi o vechime în activitate de cel puţin 5 ani.
(4)  Modul de organizare a concursului pentru ocuparea funcţiei de secretar general se stabileşte în
statutul profesiei de avocat.
(5) Secretarul general are următoarele atribuţii:
a) poartă răspundere pentru gestiunea economico-financiară a Uniunii Avocaţilor;
b) încheie acorduri şi contracte în numele Uniunii Avocaţilor;
c) ordonează cheltuielile bugetare ale Uniunii Avocaţilor;
d) organizează elaborarea, fundamentarea şi prezentarea la Congres a proiectului bugetului anual al
Uniunii Avocaţilor;
e)  prezintă Congresului raportul privind execuţia anuală a bugetului Uniunii Avocaţilor;
f) participă, fără drept de vot, la sesiunile Congresului şi la şedinţele Consiliului Uniunii Avocaţilor;
g) elaborează proiectul agendei şi pregăteşte materialele de lucru ale Congresului şi ale Consiliului
Uniunii Avocaţilor, după consultare cu Consiliul;
h) angajează personalul secretariatului şi conduce activitatea acestuia;
i) organizează ţinerea evidenţei tuturor imobilelor din proprietatea sau din administrarea Uniunii
Avocaţilor, precum şi a celorlalte bunuri aflate în patrimoniul acesteia;
j) îndeplineşte alte atribuţii la indicaţia Congresului şi a Consiliului Uniunii Avocaţilor.
(6) Funcţia de secretar general este remunerată. Cuantumul remunerării este stabilit de Consiliul
Uniunii Avocaţilor.
(7) Pe perioada mandatului, secretarul general nu este în drept să cumuleze alte funcţii sau activităţi
remunerate, cu excepţia celor ştiinţifice şi didactice.
Articolul 42.  Comisiile Uniunii Avocaţilor
(1) Activitatea comisiilor Uniunii Avocaţilor este organizată de preşedinţii acestora, aleşi la şedinţele
comisiilor din membrii acestora. Membrii comisiilor Uniunii Avocaţilor sînt aleşi sau delegaţi  pe un
termen de 4 ani.
(2) Comisiile Uniunii Avocaţilor se convoacă în şedinţe ori de cîte ori este necesar, dar cel puţin o dată
în lună.
(3) Comisiile Uniunii Avocaţilor decid independent asupra modului de desfăşurare a şedinţelor
(deschise sau închise).
(4) La şedinţele comisiilor Uniunii Avocaţilor pot fi invitaţi reprezentanţi ai cabinetelor avocaţilor, ai
birourilor asociate de avocaţi şi ai asociaţiilor de avocaţi, precum şi alte persoane.
(5) Hotărîrile comisiilor Uniunii Avocaţilor se adoptă cu votul majorităţii membrilor lor şi sînt
executorii pentru toţi avocaţii. Comisiile Uniunii Avocaţilor publică hotărîrile adoptate pe pagina oficială
de Internet a Uniunii Avocaţilor.
Articolul 43. Comisia de licenţiere a profesiei de avocat
(1) Comisia de licenţiere a profesiei de avocat este compusă din 11 membri, aleşi în bază de concurs,
dintre care 8 sînt avocaţi cu o vechime în profesie de cel puţin 5 ani şi 3 sînt profesori titulari de drept.
(2) Concursul pentru alegerea membrilor Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat se organizează de
către o comisie specială, numită în acest sens de Consiliul Uniunii Avocaţilor. Modul de organizare a
concursului se stabileşte în statutul profesiei de avocat.
(3) Comisia de licenţiere a profesiei de avocat:
a) adoptă hotărîri privind admiterea la examene;
b) organizează examenele de admitere la stagiu şi de calificare;
c) aprobă rezultatele examenelor de admitere la stagiu şi adoptă hotărîri privind admiterea la stagiul
profesional;
d) aprobă rezultatele examenelor de calificare şi adoptă hotărîri privind admiterea în profesie.
(4) Hotărîrile Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat pot fi contestate în contencios administrativ în
partea ce ţine de procedura de organizare a examenelor. Calificativul acordat nu poate fi contestat.
[Art.43 al.(4) textul „în partea ce ţine de procedura de organizare a examenelor. Calificativul acordat
nu poate fi contestat” declarat neconstituțional prin HCC18 din 03.07.18, MO277-284/27.07.18 art.124;
în vigoare 03.07.18]
Articolul 44. Comisia pentru etică şi disciplină
(1) Comisia pentru etică şi disciplină este compusă din 11 avocaţi, dintre care 6 sînt aleşi de Congres
dintre avocaţii cu o vechime în profesie de cel puţin 5 ani, iar 5 sînt delegaţi de barouri.
(2) Comisia pentru etică şi disciplină:
a) examinează plîngerile privind acţiunile avocaţilor şi avocaţilor stagiari;
b) analizează cazurile de încălcare de către avocaţi şi avocaţii stagiari a disciplinei şi a normelor de
etică profesională;
c) intentează proceduri disciplinare în privinţa avocaţilor şi avocaţilor stagiari;
d) adoptă decizii corespunzătoare în procedura disciplinară;
e) aprobă modelul declaraţiei sub jurămînt şi al chestionarului de evaluare a bunei reputaţii.
(3) Membrii Comisiei pentru etică şi disciplină sînt obligaţi să păstreze secretul profesional şi să nu
divulge informaţia aflată în procesul procedurii disciplinare intentate.
Articolul 45. Comisia de cenzori
(1) Comisia de cenzori este compusă din 5 avocaţi cu o vechime în profesie de cel puţin 5 ani, delegaţi
de barouri.
(2) Comisia de cenzori exercită controlul activităţii economico-financiare a Uniunii Avocaţilor şi se
subordonează Congresului.
Articolul 46. Secretariatul
În exercitarea atribuţiilor, organele de autoadministrare ale avocaţilor sînt asistate de personalul
secretariatului. Condiţiile de angajare şi atribuţiile personalului  secretariatului se stabilesc în statutul
Articolul 47. Baroul
(1) Baroul se constituie şi funcţionează numai în cadrul Uniunii Avocaţilor, potrivit prezentei legi. Se
interzice constituirea de barouri şi funcţionarea acestora în afara Uniunii Avocaţilor. Actele de constituire
şi de înregistrare a unor astfel de barouri sînt nule.
(2) Baroul activează în circumscripţia unei curţi de apel. Din componenţa baroului fac parte toţi
avocaţii din circumscripţia respectivă.
(3) Sediul baroului se află în localitatea de reşedinţă a curţii de apel.
(4) Organele de conducere ale baroului sînt:
a) adunarea generală;
b) decanul.
Articolul 48. Adunarea generală
(1) Adunarea generală este formată din toţi avocaţii înscrişi în lista membrilor baroului din
circumscripţia respectivă.
(2) Adunarea generală ordinară se întruneşte anual, fiind convocată de decan. Convocarea adunării
generale se face cu cel puţin o lună înainte de data stabilită, prin înştiinţarea în scris a membrilor baroului
şi prin afişarea ordinii de zi la sediul baroului.
(3) În situaţii excepţionale, la cererea a cel puţin 1/3 din numărul total al membrilor baroului sau din
proprie iniţiativă, decanul convoacă adunarea generală în şedinţă extraordinară în cel mult 10 zile de la
data solicitării sau de la data survenirii evenimentului justificativ.
(4) Adunarea generală este legal constituită dacă la ea participă majoritatea membrilor baroului.
(5) În cazul în care numărul legal nu este întrunit, decanul stabileşte o nouă adunare generală în cel
mult 10 zile. Adunarea generală convocată în aceste condiţii este legal constituită cu participarea a cel
puţin 1/3 din numărul total al membrilor baroului.
(6) Adunarea generală adoptă hotărîri cu votul majorităţii membrilor prezenţi. Hotărîrile adunării
generale pot fi contestate în modul stabilit de lege.
Articolul 49. Competenţa adunării generale
Adunarea generală are următoarele atribuţii:
a) alege şi revocă decanul şi prodecanul baroului;
b) alege delegaţii baroului la Congres, în componenţa Consiliului Uniunii Avocaţilor, Comisiei pentru
etică şi disciplină şi Comisiei de cenzori;
c) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege sau date în competenţa sa.
Articolul 50. Decanul
(1) Decanul este ales pentru un mandat de 2 ani şi poate fi reales o singură dată.
(2) Decanul are următoarele atribuţii:
a) asigură organizarea activităţii avocaţilor din circumscripţie prin coordonare cu organele Uniunii
Avocaţilor; 
b) reprezintă baroul în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice din ţară şi din străinătate;
c) convoacă şi prezidează şedinţele adunării generale;
d) execută hotărîrile Congresului, Consiliului Uniunii Avocaţilor şi ale adunării generale;
e) anual, dar nu mai tîrziu de 25 decembrie, face publică Lista membrilor baroului prin afişare la sediul
baroului şi prin plasare pe pagina oficială de Internet a Uniunii Avocaţilor;
f) sesizează Comisia pentru etică şi disciplină privind organizarea controlului profesional, disciplinar şi
deontologic al activităţii avocaţilor;
g) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege sau date în competenţa sa.
(3) În cazul absenţei temporare a decanului sau în cazul imposibilităţii acestuia de a-şi exercita
atribuţiile, interimatul funcţiei este asigurat de către prodecan.
Capitolul VIII
GARANŢIILE PROFESIEI DE AVOCAT.
DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AVOCAŢILOR
Articolul 51. Independenţa avocatului
În exercitarea profesiei sale, avocatul este independent şi se supune numai legii, statutului profesiei de
avocat şi Codului deontologic al avocatului. Avocatul este liber în alegerea poziţiei sale şi nu este obligat
să coordoneze această poziţie cu nimeni, în afară de client.
Articolul 52. Garantarea independenţei
(1) Se interzice imixtiunea în exercitarea profesiei de avocat. Statul asigură respectarea şi protejarea
libertăţii în exercitarea profesiei de avocat, fără discriminare şi fără intervenţii nejustificate din partea
autorităţilor sale sau a publicului.
(2) Percheziţionarea domiciliului sau a spaţiului în care avocatul acordă asistenţă juridică, a
transportului utilizat de acesta, ridicarea obiectelor şi documentelor ce aparţin avocatului, controlul şi
ridicarea corespondenţei poştale şi telegrafice, interceptarea convorbirilor telefonice şi de alt gen nu pot fi
făcute decît prin hotărîre a instanţei de judecată.
(3) Avocatul nu poate fi supus percheziţiei corporale sau controlului personal în timpul exercitării
atribuţiilor profesionale, cu excepţia cazurilor de infracţiune flagrantă.
(4) În caz de reţinere a avocatului sau de tragere la răspundere penală, organul care a efectuat măsurile
în cauză este obligat să informeze Ministerul Justiţiei şi Consiliul Uniunii Avocaţilor în decurs de 6 ore
din momentul reţinerii sau tragerii la răspundere penală.
(5) Insultarea, calomnierea  avocatului, ameninţările la adresa acestuia, actele de violenţă comise
împotriva lui în timpul exercitării atribuţiilor profesionale şi în legătură cu aceasta se pedepsesc conform
legii.
(6) Avocatul nu poate fi interogat referitor la esenţa raporturilor sale cu persoana căreia îi acordă sau i-a
acordat asistenţă juridică.
(7) Instanţele judecătoreşti şi organele de urmărire penală îi asigură avocatului spaţiu pentru exercitarea
atribuţiilor profesionale în incinta instituţiilor respective.   
(8) Nici o autoritate publică nu poate influenţa direct sau indirect şi nu poate controla contractul dintre
avocat şi client.
Articolul 53. Drepturile avocatului
(1) Avocatul are dreptul:
a) să reprezinte interesele legitime ale clientului în instanţele de judecată, în organele de drept, în
autorităţile publice, în alte organizaţii;
b) să ia cunoştinţă de toate materialele cauzei încredinţate din momentul încheierii contractului de
acordare a asistenţei juridice, să facă notiţe şi copii;  
c) să colecteze independent, să fixeze şi să prezinte informaţii referitoare la circumstanţele cauzei;
d) să solicite informaţii, referinţe şi copii ale actelor necesare pentru acordarea asistenţei juridice
instanţelor judecătoreşti, organelor de drept, autorităţilor publice, altor organizaţii, care sînt obligate să
elibereze actele solicitate în conformitate cu legislaţia în vigoare;
[Art.53 al.(1), lit.d) modificată prin LP208 din 21.10.11, MO222-226/16.12.11 art.619; în vigoare
16.05.12]
e) să solicite, cu acordul clientului, concluziile specialiştilor în soluţionarea problemelor care au apărut
în legătură cu acordarea asistenţei juridice şi care necesită cunoştinţe speciale în diferite domenii de
activitate;
f) să prezinte organelor competente şi mass-mediei cereri şi demersuri, să depună în modul stabilit
contestaţii şi petiţii privind acţiunile şi deciziile prin care se încalcă drepturile clientului şi drepturile
avocatului în exercitarea profesiei sale.
(2) Nerespectarea de către persoanele cu funcţie de răspundere a prevederilor alin.(1) lit.d) atrage
răspunderea stabilită de lege.
(3) La acordarea asistenţei juridice unei persoane reţinute, deţinute în stare de arest sau condamnate,
avocatului i se asigură, la orice etapă a procesului penal sau administrativ, condiţiile necesare pentru
întrevederi şi consultaţii, cu respectarea confidenţialităţii, fără a limita durata şi numărul întrevederilor şi
consultaţiilor.
(4) Persoanele cu funcţie de răspundere ale organelor abilitate cu supravegherea persoanelor reţinute,
deţinute în stare de arest sau condamnate sînt obligate să permită accesul liber al avocatului la aceste
persoane în temeiul contractului de acordare a asistenţei juridice.
(5) Nerespectarea prevederilor alin.(3) şi (4) constituie o încălcare a dreptului la apărare şi atrage
răspunderea stabilită de lege.
(6) Cererea avocatului privind încălcarea prevederilor alin.(3) şi (4) este examinată de instanţa de
judecată.
(7) Avocatul poate să se specializeze în anumite ramuri ale dreptului şi să-şi exercite profesia conform
specializării.
(8) În cadrul organelor de autoadministrare ale avocaţilor, avocatul este în drept:
a) să aleagă şi să fie ales în organele de autoadministrare ale avocaţilor în condiţiile prezentei legi;
b) să prezinte organelor de autoadministrare ale avocaţilor spre examinare demersuri referitor la
activitatea acestora, să înainteze propuneri referitor la îmbunătăţirea condiţiilor pentru exercitarea
profesiei sale şi să participe la examinarea lor;
c) să participe personal la şedinţele organelor de autoadministrare ale avocaţilor în cazurile cînd se
examinează activitatea sau comportamentul său;
d) să primească de la organele de autoadministrare ale avocaţilor asistenţa metodologică şi juridică
necesară pentru exercitarea profesiei.
Articolul 54. Obligaţiile avocatului
(1) Avocatul este obligat:
a) să pledeze pentru liberul acces la justiţie, pentru un proces echitabil realizat într-un termen rezonabil;
b) să acorde asistenţă juridică conform contractului încheiat cu clientul sau cu oficiul teritorial al
Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat;
c) să acorde asistenţă juridică garantată de stat în volumul solicitat de oficiile teritoriale ale Consiliului
Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat;
d) să aplice, în exercitarea profesiei sale, mijloacele şi metodele prevăzute de lege pentru apărarea
drepturilor şi intereselor legitime ale clientului;
e) să ţină dosarele de asistenţă juridică în modul stabilit de statutul profesiei de avocat;
f) să ţină registrul actelor certificate în condiţiile art. 8 alin. (4). Forma şi conţinutul registrului se
aprobă de către Consiliul Uniunii Avocaţilor;
g) să dispună de spaţiu necesar pentru acordarea asistenţei juridice;
h) să informeze Ministerul Justiţiei şi Consiliul Uniunii Avocaţilor, în termen de 10 zile, despre
schimbarea datelor de contact, a sediului cabinetului sau biroului asociat de avocaţi;
i) să urmeze anual cursuri de formare profesională continuă, în volum de cel puţin 40 de ore, conform
planului aprobat de Consiliul Uniunii Avocaţilor, aceste cursuri finalizînd cu prezentarea unui raport;
j) să prezinte Consiliului Uniunii Avocaţilor, în termen de 5 zile de la scadenţă, dovada achitării
amenzii;
k) să respecte normele Codului deontologic al avocatului şi prevederile statutului profesiei de avocat.
(2) Avocatul nu este în drept să acorde asistenţă juridică persoanei dacă:
a) în cauza dată, el acordă sau a acordat asistenţă juridică unor persoane ale căror interese vin în
contradicţie cu interesele persoanei în cauză;
b) în cauza dată, el a participat în calitate de judecător, procuror, persoană care efectuează urmărirea
penală, expert, specialist, traducător, martor sau martor asistent;
c) la urmărirea penală sau la examinarea cauzei date, a participat o persoană cu care avocatul se află în
raporturi de familie, de rudenie sau care îi este afin.
(3) Avocatul nu are dreptul să acţioneze contrar intereselor legitime ale clientului, să ocupe o poziţie
juridică fără a o coordona cu acesta (cu excepţia cazurilor cînd clientul îşi recunoaşte vina), să refuze, fără
motive întemeiate, apărarea bănuitului, învinuitului, inculpatului sau a condamnatului, la care s-a obligat.
(4) Avocatul nu este în drept să declare vinovat clientul dacă acesta nu-şi recunoaşte vinovăţia.
Recunoaşterea de către client a vinovăţiei nu privează avocatul de dreptul de a contesta acuzaţia şi de a
cere achitarea clientului.
(5) Avocatului i se interzice să participe la proces fără a lua cunoştinţă în prealabil de materialele
dosarului.
(6) În cadrul organelor de autoadministrare ale avocaţilor, avocatul:
a) participă la lucrările Congresului şi ale adunării generale;
b) varsă la timp contribuţiile în bugetul Uniunii Avocaţilor;
c) îndeplineşte unele misiuni ale organelor de autoadministrare ale avocaţilor dacă aceasta nu
prejudiciază exercitarea profesiei sale.
Articolul 55. Secretul profesional
(1) Avocatul nu este în drept să divulge informaţiile confidenţiale ce i-au fost comunicate în timpul
acordării asistenţei juridice, precum şi să transmită, fără acordul clientului, unor terţi documentele legate
de exercitarea delegaţiei.
(2) Obligaţia de a păstra secretul profesional nu este limitată în timp.
Capitolul IX
RĂSPUNDEREA DISCIPLINARĂ A AVOCAŢILOR
Articolul 56. Răspunderea disciplinară
(1) Avocaţii răspund disciplinar pentru acţiunile prin care se încalcă prevederile prezentei legi, normele
Codului deontologic al avocatului şi prevederile altor acte normative ce reglementează activitatea
avocaturii.
(2) Petiţiile referitoare la acţiunile avocaţilor, precum şi informaţia cu privire la abaterile disciplinare
comise de avocat în timpul exercitării atribuţiilor profesionale, se examinează de către Comisia pentru
etică şi disciplină. În cazul existenţei unor temeiuri suficiente, comisia dispune efectuarea unui control.
Controlul se efectuează de către membrii comisiei sau se pune în sarcina baroului.
(3) Comisia pentru etică şi disciplină trebuie să solicite avocatului căruia i-a fost intentată procedura
disciplinară explicaţii în scris, acte şi altе materiale necesare pentru adoptarea unei decizii obiective.
(4) În cazul în care se adeveresc unele abateri comise de avocat, preşedintele Comisiei pentru etică şi
disciplină prezintă materialele despre avocatul în cauză spre examinare comisiei.
(5) Examinarea de către Comisia pentru etică şi disciplină a materialelor ce ţin de abaterile disciplinare
constituie o procedură disciplinară.
(6) Comisia pentru etică şi disciplină adoptă una din următoarele decizii:
a) privind aplicarea sancţiunii disciplinare;
b) privind efectuarea unui control suplimentar;
c) privind lipsa încălcărilor în acţiunile avocatului.
(7) Decizia Comisiei pentru etică şi disciplină se face publică.
(8) Avocatul căruia i s-a intentat o procedură disciplinară este în drept să asiste la examinarea chestiunii
privind tragerea lui la răspundere disciplinară şi să dea explicaţii nemijlocit Comisiei pentru etică şi
disciplină.
Articolul 57. Sancţiunile disciplinare
(1) Sancţiuni disciplinare sînt:
a) avertizarea;
b) mustrarea;
c) amenda de la 1000 la 3000 de lei, care se face venit la bugetul Uniunii Avocaţilor. Plata amenzii se
face în termen de 30 de zile de la data emiterii deciziei privind aplicarea sancţiunii disciplinare sub formă
de amendă;
d) suspendarea activităţii de avocat (în temeiul art. 13 alin.(1) lit. c) şi d);
e) retragerea licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat (în temeiul art.25 alin.(1).
(2) La aplicarea sancţiunii disciplinare se ţine cont de gravitatea abaterii, de circumstanţele în care a
fost comisă, de activitatea şi comportamentul avocatului.
(3) Decizia Comisiei pentru etică şi disciplină privind aplicarea sancţiunii disciplinare poate fi
contestată în contencios administrativ.
Articolul 58. Termenele de prescripţie
(1) Procedura disciplinară nu poate fi intentată, iar cea intentată se clasează, dacă din momentul
comiterii abaterii a trecut un an. În acest caz nu se ia în calcul perioada pierderii temporare de către avocat
a capacităţii de muncă, aflării acestuia în concediu şi timpul aflării cauzei în procedură disciplinară.
(2) Sancţiunea disciplinară se aplică cel mult peste 2 luni de la data constatării abaterii, fără a se lua în
calcul perioada  pierderii temporare de către avocat a capacităţii de muncă şi aflării acestuia în concediu.
Articolul 59. Anularea sancţiunii disciplinare
(1) Dacă în decurs de un an de la data aplicării sancţiunii disciplinare avocatul sancţionat nu comite o
nouă abatere, se consideră că acesta nu a fost supus sancţiunii disciplinare.
(2) Comisia pentru etică şi disciplină este în drept să anuleze sancţiunea disciplinară, pînă la expirarea
termenului de un an, din proprie iniţiativă, la solicitarea avocatului, în temeiul demersului baroului sau al
asociaţiei de avocaţi.
Capitolul  X
ORGANIZAREA ŞI REMUNERAREA
ACTIVITĂŢII DE AVOCAT. 
ASIGURAREA ŞI IMPOZITAREA
Articolul 60. Organizarea activităţii de avocat
(1) Avocatul acordă asistenţă juridică clientului în baza contractului de asistenţă juridică, încheiat în
formă scrisă.
(2) Împuternicirile avocatului şi ale avocatului stagiar se confirmă prin mandat. Formularul mandatului
este un document de strictă evidenţă. Conţinutul, forma şi modul de utilizare a mandatului se aprobă de
către Guvern.
(3) Avocatul beneficiază de dreptul la concediu, la indemnizaţiile de asigurare socială şi la pensie de
stat.
(4) Stabilirea şi achitarea indemnizaţiilor de asigurare socială şi asigurarea cu pensii de stat a avocaţilor
se efectuează conform legii.
(5) Avocaţii sînt în drept să instituie, în modul stabilit de lege, fonduri pentru necesităţi sociale (de
pensionare, de asigurare etc.).
(6) Perioada exercitării profesiei de avocat se include în vechimea în muncă.
Articolul 61. Asigurarea de răspundere civilă
(1) Pentru a asigura repararea prejudiciului material cauzat în procesul exercitării profesiei, avocatul
este în drept  să încheie, în condiţiile legii, contract de asigurare de răspundere civilă.
(2) Suma minimă asigurată pentru un an de activitate se stabileşte de către Consiliul Uniunii
Avocaţilor.
Articolul 62. Ţinuta vestimentară
Avocatul este obligat să se prezinte la şedinţele de judecată în ţinută vestimentară ce corespunde
normelor Codului deontologic al avocatului.
[În vigoare pîna la 1 ianuarie 2011]
Articolul 62. Ţinuta vestimentară
(1) Avocatul este obligat să poarte robă în faţa instanţelor judecătoreşti.
(2) Modelul robei se aprobă de către Consiliul Uniunii Avocaţilor.
(3) Purtarea robei în afara incintei instanţei judecătoreşti este interzisă, cu excepţia cazurilor cînd
avocatul este delegat de organele baroului să reprezinte profesia într-o ocazie ce impune această ţinută.
[În vigoare din cel tîrziu 1 ianuarie 2011]
Articolul 63. Remunerarea activităţii de avocat
(1) Munca avocatului este remunerată din contul onorariilor primite de la persoanele fizice şi juridice.
(2) Mărimea onorariului se stabileşte prin acordul părţilor şi nu poate fi schimbată de autorităţile
publice sau de instanţa de judecată.
(3) Statul asigură avocaţilor retribuirea asistenţei juridice acordate în conformitate cu Legea cu privire
la asistenţa juridică garantată de stat.
(4) Cheltuielile suportate de client în legătură cu acordarea de către avocat a asistenţei juridice la
apărarea drepturilor şi intereselor lui legitime în cauzele penale, civile şi administrative urmează a fi
compensate integral şi proporţional cerinţelor admise (respinse) de partea adversă.
(5) Cheltuielile suportate în legătură cu acordarea de către avocat a asistenţei juridice în organele de
urmărire penală şi instanţele de judecată în cauzele penale, civile şi administrative se încasează
concomitent cu soluţionarea cauzei în fond, fără o procedură litigioasă prealabilă.
Articolul 64. Restricţii la publicitate
(1) Avocatului i se interzice să folosească, nemijlocit sau prin intermediul unei alte persoane, procedee
incompatibile cu demnitatea profesiei în scopul dobîndirii clientelei.
(2) Avocatului i se interzice să folosească mijloace de reclamă sau de publicitate prin procedeele
menţionate la alin. (1).
(3) Uniunea Avocaţilor stabileşte cazurile şi măsura în care avocatul poate informa publicul cu privire
la exercitarea profesiei sale.
Articolul 65. Raporturile avocaturii cu autorităţile publice
(1) Statul garantează avocaţilor posibilitatea de exercitare a profesiei şi contribuie la crearea de condiţii
favorabile în acest scop.
(2) Ministerul Justiţiei, în limitele competenţei sale:
a) acordă sprijin avocaţilor şi organelor lor de autoadministrare în exercitarea profesiei de avocat;
b) contribuie la reciclarea avocaţilor;
c) acordă asistenţă metodologică la solicitarea avocatului şi asociaţiilor de avocaţi;
d) eliberează licenţe pentru exercitarea profesiei de avocat şi ţine registrul  licenţelor;
e) înregistrează şi ţine registrul cabinetelor avocaţilor şi birourilor asociate de avocaţi;
f) aprobă documentele prevăzute de prezenta lege.
(3) Autorităţile administraţiei publice locale:
a) contribuie la asigurarea birourilor de avocaţi cu spaţii adaptate pentru desfăşurarea activităţii;
b) în caz de necesitate, acordă  birourilor şi asociaţiilor de avocaţi înlesniri, inclusiv la achitarea arendei
spaţiilor;
c) realizează, în colaborare cu organele de autoadministrare ale avocaţilor, alte măsuri în scopul
asigurării liberului acces la asistenţa juridică calificată.
Capitolul XI
RELAŢIILE CU ORGANIZAŢIILE SIMILARE DIN ALTE
ŢĂRI ŞI CU ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE
Articolul 66. Relaţiile cu organizaţiile similare din alte ţări şi cu organizaţiile
internaţionale
Consiliul Uniunii Avocaţilor şi asociaţiile de avocaţi stabilesc relaţii cu organizaţii similare din alte ţări
şi cu organizaţiile internaţionale ale avocaţilor şi juriştilor.
Capitolul XII
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 67
(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, se consideră avocaţi  persoanele care au primit licenţe în
condiţiile Legii nr.395-XIV din 13 mai 1999 cu privire la avocatură. Membrii Uniunii Avocaţilor, precum
şi persoanele care exercită profesia de avocat în baza licenţei pentru acordarea asistenţei juridice, în
termen de 3 luni de la data publicării prezentei legi, vor obţine licenţă pentru exercitarea profesiei de
avocat fără a susţine examenul de calificare, contra unei plăţi în mărime de 360 de lei, achitate în contul
Ministerului Justiţiei.
(2) Eliberarea de licenţe persoanelor specificate la alin.(1) se va efectua de către Comisia de licenţiere,
constituită de Ministerul Justiţiei în condiţiile Legii nr.332-XIV din 26 martie 1999 privind acordarea de
licenţe pentru unele genuri de activitate.
(3) Birourile de avocaţi, înregistrate la Uniunea Avocaţilor, se vor reînregistra, în termen de 3 luni de la
data publicării prezentei legi, la Ministerul Justiţiei. Birourile de avocaţi care nu se vor reînregistra îşi vor
pierde statutul.
(4) Ministerul Justiţiei, în termen de 10 zile de la data publicării prezentei legi, va forma din numărul
avocaţilor, sub conducerea unui viceministru al justiţiei, o comisie pentru pregătirea şi convocarea
Congresului avocaţilor. Comisia în cauză va  convoca Congresul pînă la intrarea în vigoare a prezentei
legi.
(5) Prima şedinţă a Congresului, pînă la alegerea preşedintelui Consiliului Uniunii Avocaţilor, va fi
prezidată de preşedintele comisiei specificate la alin.(4).
(6) Contractele de efectuare a stagiului profesional, încheiate pînă la data intrării în vigoare a prezentei
legi, vor fi înregistrate în termen de o lună la Comisia de licenţiere a profesiei de avocat. Contractele
neînregistrate nu vor fi luate în considerare la susţinerea de către stagiari a examenului de calificare.
(7) Guvernul, în termen de 3 luni:
va prezenta Parlamentului propuneri privid aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta
lege;
va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;
va adopta actele normative necesare pentru realizarea prezentei legi.
(8) Se stabileşte că, pînă la operarea în legislaţia în vigoare a modificărilor rezultate din prezenta lege,
în cazul existenţei de contradicţii între legislaţia în vigoare şi prezenta lege, se vor aplica prevederile
prezentei legi.
Articolul 68
Prezenta lege intră în vigoare peste 3 luni de la data publicării, cu excepţia art.67 care intră în vigoare la
data publicării.
Articolul 69
La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Legea nr.395-XIV din 13 mai 1999 cu privire la
avocatură.
PREŞEDINTELE  PARLAMENTULUI                        Eugenia OSTAPCIUC 
Nr. 1260-XV. Chişinău, 19 iulie 2002.
LEGE Nr. 59
din 29.03.2012
privind activitatea specială de investigaţii
Publicat : 08.06.2012 în Monitorul Oficial Nr. 113-118 art Nr : 373 Data intrarii in vigoare :
08.12.2012
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul I
Articolul 1. Noţiunea şi domeniul de reglementare a activităţii speciale
de investigaţii
(1) Activitatea specială de investigaţii reprezintă o procedură cu caracter secret şi/sau public, efectuată
de autorităţile competente, cu sau fără utilizarea echipamentelor tehnice speciale, în scopul culegerii de
informaţii necesare pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii, asigurarea securităţii statului, ordinii
publice, apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor, descoperirea şi cercetarea
infracţiunilor.
(2) Prezenta lege reglementează măsurile speciale de investigaţii, modalitatea de dispunere şi de
efectuare a acestora, precum şi efectuarea controlului asupra legalităţii lor.
Articolul 2. Sarcinile activităţii speciale de investigaţii
Sarcinile activităţii speciale de investigaţii sînt:
a) relevarea atentatelor criminale, prevenirea, curmarea infracţiunilor şi identificarea persoanelor care
le organizează şi/sau le comit;
b) descoperirea şi cercetarea infracţiunilor;
c) căutarea persoanelor dispărute fără urmă ori a celor care se ascund de organele de urmărire penală
sau de instanţa de judecată ori se eschivează de la executarea pedepsei;
c1) depistarea bunurilor provenite din activităţi ilegale şi colectarea probelor privind aceste bunuri;
[Art.2 lit.c1) introdusă prin LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14]
d) colectarea de informaţii despre posibile evenimente şi/sau acţiuni ce ar putea pune în pericol
securitatea statului.
Articolul 3. Principiile activităţii speciale de investigaţii
Activitatea specială de investigaţii se bazează pe principiile:
a) legalităţii;
b) respectării drepturilor şi libertăţilor persoanei;
c) oportunităţii şi inofensivităţii;
d) îmbinării metodelor publice şi secrete;
e) cooperării cu alte autorităţi de stat;
f) deideologizării şi nepărtinităţii.
Articolul 4. Activitatea specială de investigaţii şi drepturile omului
(1) Orice persoană supusă măsurii speciale de investigaţii are dreptul să fie informată, după efectuarea
acesteia, de către procuror sau de către judecătorul de instrucţie care a autorizat măsura dacă aceasta nu a
atras dispunerea unei alte măsuri speciale de investigaţii.
(2) Orice persoană supusă măsurii speciale de investigaţii are dreptul la repararea prejudiciului material
şi moral cauzat prin încălcarea prezentei legi.
(3) Înfăptuirea măsurii speciale de investigaţii pentru realizarea altor scopuri şi sarcini decît cele
prevăzute de prezenta lege nu se admite.
(4) Activitatea specială de investigaţii exercitată cu încălcarea prezentei legi atrage răspunderea
prevăzută de lege.
(5) Orice informaţie, orice probă care au fost acumulate cu încălcarea drepturilor şi libertăţilor omului
sînt nule şi se consideră inexistente.
Articolul 5. Protecţia datelor cu caracter personal în procesul exercitării
activităţii speciale de investigaţii
(1) Persoanele care au acces la datele cu caracter personal ale persoanei supuse măsurii speciale de
investigaţii sînt obligate să păstreze confidenţialitatea datelor respective în conformitate cu prevederile
Legii nr. 133 din 8 iulie 2011 privind protecţia datelor cu caracter personal.
[Art.5 al.(1) modificat prin LP87 din 28.04.16, MO156/07.06.16 art.306]
(2) Accesul la dosarul special sau la materialele din dosar al altor persoane decît cele care investighează
dosarul special este interzis, cu excepţia conducătorului subdiviziunii specializate a organului respectiv, în
limitele competenţei, şi a procurorului care a autorizat măsura specială de investigaţii sau a solicitat
autorizarea acesteia de către judecătorul de instrucţie, precum şi cu excepţia judecătorului de instrucţie
care a autorizat măsura specială de investigaţii.
Capitolul II
SUBIECŢII CARE EFECTUEAZĂ ACTIVITATEA
SPECIALĂ DE INVESTIGAŢII
Articolul 6. Subiecţii care efectuează activitatea specială de investigaţii
(1) Activitatea specială de investigaţii se efectuează de către ofiţerii de investigaţii ai subdiviziunilor
specializate din cadrul ori subordonate Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Apărării, Centrului
Naţional Anticorupţie, Serviciului de Informaţii şi Securitate, Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat,
Serviciului Vamal şi Administrației Naționale a Penitenciarelor.
[Art.6 al.(1) modificat prin LP245 din 15.11.18, MO462-466/12.12.18 art.774; în vigoare 12.01.19]
(2) Se interzice efectuarea măsurilor speciale de investigaţii de către alte autorităţi decît cele prevăzute
la alin. (1).
(3) Ofiţerul de investigaţii care efectuează activitatea specială de investigaţii îşi realizează sarcinile
în mod independent, cu excepţia cazului cînd acţiunea specială de investigaţii este dispusă şi coordonată
sau este condusă în cadrul procesului penal de către procuror sau de către ofiţerul de urmărire penală,
în interacţiune sau în conlucrare cu colaboratorii confidenţiali.
Articolul 7. Competenţa autorităţilor ale căror subdiviziuni specializate
efectuează activitatea specială de investigaţii
(1) În scopul organizării şi realizării activităţii speciale de investigaţii, autorităţile ale căror subdiviziuni
specializate efectuează activitatea specială de investigaţii au competenţa de:
a) a crea sisteme informaţionale pentru a asigura realizarea sarcinilor activităţii speciale de investigaţii;
b) a încheia acorduri cu privire la folosirea încăperilor de serviciu, a locuinţelor, a mijloacelor de
transport, a bunurilor întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor, unităţilor militare, precum şi a altor
bunuri ale persoanelor fizice şi juridice;
c) a confecţiona şi a folosi, în cadrul efectuării măsurilor speciale de investigaţii, acte care codifică
identitatea persoanelor cu funcţii de răspundere, a subdiviziunilor, organizaţiilor, încăperilor şi
mijloacelor de transport, precum şi identitatea colaboratorilor confidenţiali;
d) a achiziţiona mijloace tehnice speciale, cum ar fi: aparate de înregistrare video şi audio, de
fotografiat, alte mijloace tehnice moderne pentru obţinerea în secret a informaţiei;
e) a înfiinţa, în modul stabilit de lege, întreprinderi, organizaţii şi subdiviziuni în vederea soluţionării
sarcinilor prevăzute de prezenta lege.
(2) Competenţele specificate la alin. (1) lit. c) şi d) revin numai subdiviziunilor specializate ale
Ministerului Afacerilor Interne, Centrului Naţional Anticorupţie şi Serviciului de Informaţii şi Securitate
al Republicii Moldova.
(3) Subdiviziunile specializate ale autorităţilor care efectuează activitatea specială de investigaţii, în
limitele competenţei lor, au dreptul să colecteze informaţiile necesare ce caracterizează persoanele supuse
verificării privind:
a) accesul la informaţiile ce constituie secret de stat;
b) admiterea la muncă la obiectivele care prezintă un pericol sporit pentru viaţa şi sănătatea oamenilor;
c) admiterea la organizarea şi desfăşurarea unor măsuri speciale de investigaţii sau accesul la
materialele primite pe parcursul executării acestor măsuri;
d) stabilirea sau întreţinerea relaţiilor de colaborare la organizarea şi desfăşurarea măsurilor speciale de
investigaţii;
e) examinarea de către organul de licențiere a cererii de eliberare a licenţei pentru activitatea particulară
de detectiv şi/sau de pază;
[Art.7 al.(3), lit.e) modificată prin LP80 din 05.05.17, МО162-170/26.05.17 art.284]
f) asigurarea securităţii interne.
Articolul 8. Conducătorii subdiviziunilor specializate ale autorităţilor
care efectuează activitateaspecială de investigaţii
(1) Conducătorul subdiviziunii specializate a autorităţii care efectuează activitatea specială de
investigaţii, denumită în continuare subdiviziune specializată, repartizează actele prin care se dispune
efectuarea măsurilor speciale de investigaţii, coordonează activitatea ofiţerilor de investigaţii din
subordine şi exercită controlul departamental asupra lor.
(2) Conducătorul subdiviziunii specializate autorizează măsurile prevăzute la art. 18 alin. (1) pct. 3) şi
exercită controlul asupra executării lor.
(3) Conducătorul subdiviziunii specializate poartă răspundere pentru organizarea activităţii şi pentru
respectarea termenului de efectuare a acesteia.
(4) În cazul efectuării activităţii speciale de investigaţii de către conducătorul subdiviziunii specializate,
asupra acestuia se răsfrîng drepturile şi obligaţiile ofiţerului de investigaţii.
(5) În exercitarea funcţiilor administrative, conducătorul subdiviziunii specializate dă indicaţii care sînt
obligatorii pentru ofiţerii de investigaţii.
Articolul 9. Ofiţerul de investigaţii
(1) Ofiţerul de investigaţii este persoana împuternicită care, în numele statului, efectuează măsurile
speciale de investigaţii în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(2) La efectuarea măsurilor speciale de investigaţii în cadrul procesului penal, ofiţerul de investigaţii se
supune indicaţiilor scrise ale procurorului sau ale ofiţerului de urmărire penală.
(3) Identitatea ofiţerilor de investigaţii din cadrul subdiviziunilor specializate, care efectuează măsuri
speciale de investigaţii şi activează în calitate de investigatori sub acoperire, constituie secret de stat şi
poate fi dezvăluită numai cu acordul scris al acestor ofiţeri şi în conformitate cu Legea cu privire la
secretul de stat.
(4) Ofiţerul de investigaţii poartă răspundere pentru realizarea nemijlocită a măsurii speciale de
investigaţii pe care o efectuează.
(5) Ofiţerii de investigații pot fi detaşaţi la procuraturile specializate în condițiile legii.
[Art.9 al.(5) introdus prin LP152 din 01.07.16, MO245-246/30.07.16 art.517; în vigoare 01.08.16]
(6) Ofiţerii de investigații pasibili de detaşare se selectează în mod individual, în baza unor criterii
stabilite de regulamentul de activitate al procuraturii specializate, de către procurorul-şef al procuraturii
specializate. Detaşarea se face cu acordul scris al ofiţerului de investigații selectat, prin ordinul comun al
Procurorului General şi al conducătorului autorității în care activează ofițerul de investigații detaşat.
Articolul 10. Grupul de ofiţeri de investigaţii
(1) În cazul unor măsuri complexe, grupul de ofiţeri de investigaţii poate fi constituit:
a) de către procuror, în baza ordonanţei, în cazul cînd măsura a fost autorizată de către acesta sau
autorizarea a fost solicitată de la judecătorul de instrucţie;
b) de către conducătorul subdiviziunii specializate, cu includerea ofiţerilor de investigaţii din cadrul
aceleiaşi subdiviziuni specializate, sau de către conducătorul autorităţii a cărei subdiviziune specializată
efectuează activitatea specială de investigaţii, cu includerea ofiţerilor de investigaţii din cadrul diferitelor
subdiviziuni specializate, în cazul cînd măsura a fost autorizată de către conducătorul subdiviziunii
specializate.
(2) La momentul constituirii grupului ce efectuează activitatea specială de investigaţii, persoanele
specificate la alin. (1) îl numesc pe unul din ofiţerii de investigaţii conducător al grupului, care
coordonează activitatea ofiţerilor de investigaţii din cadrul acestuia.
Articolul 11. Obligaţiile ofiţerului de investigaţii
Ofiţerul de investigaţii are următoarele obligaţii:
a) să respecte drepturile şi interesele legitime ale persoanei;
b) să întreprindă, în limitele competenţei, toate măsurile în vederea apărării drepturilor şi libertăţilor
omului, protecţiei tuturor formelor de proprietate ocrotite de lege pentru asigurarea securităţii statului şi a
ordinii publice;
c) să execute ordonanţele ofiţerului de urmărire penală, indicaţiile scrise sau ordonanţele procurorului şi
încheierile instanţei de judecată;
d) să informeze alte autorităţi care efectuează activitatea specială de investigaţii despre faptele ilicite
devenite cunoscute, ce ţin de competenţa acestor autorităţi, şi să le acorde ajutorul necesar;
e) să respecte regulile de conspiraţie la exercitarea activităţii speciale de investigaţii;
f) să respecte confidenţialitatea datelor cu caracter personal ce au devenit cunoscute în timpul efectuării
măsurii speciale de investigaţii;
g) să respecte proporţionalitatea dintre dreptul lezat şi necesitatea măsurii ce se efectuează.
Articolul 12. Drepturile ofiţerului de investigaţii
(1) Ofiţerul de investigaţii are următoarele drepturi:
a) să efectueze măsurile speciale de investigaţii potrivit competenţei şi în limitele legii;
b) să stabilească relaţii cu persoanele care şi-au dat consimţămîntul de a colabora, în mod confidenţial,
cu subdiviziunile specializate;
c) să utilizeze sistemele informaţionale ce asigură realizarea sarcinilor activităţii speciale de
investigaţii;
d) să folosească, pe parcursul efectuării măsurilor speciale de investigaţii, în bază de contract sau prin
acord scris, încăperile de serviciu, locuinţele, mijloacele de transport, bunurile întreprinderilor,
instituţiilor, organizaţiilor, unităţilor militare, precum şi alte bunuri ale persoanelor fizice şi juridice;
e) să fie instruit iniţial şi continuu.
(2) Ofiţerul de investigaţii este independent în stabilirea tehnicilor aplicate, a modalităţii şi a tacticii de
efectuare a măsurii speciale de investigaţii.
(3) Ofiţerul de investigaţii are dreptul să refuze executarea indicaţiilor scrise ale procurorului, ale
ofiţerului de urmărire penală dacă acestea sînt ilegale sau dacă există circumstanţe reale ce pun în pericol
viaţa şi sănătatea ofiţerului. Refuzul de a executa indicaţiile scrise se adresează procurorului ierarhic
superior.
Articolul 13. Răspunderea ofiţerului de investigaţii
Ofiţerul de investigaţii răspunde disciplinar, contravenţional sau penal pentru faptele ilegale săvîrşite în
timpul efectuării măsurii speciale de investigaţii.
Articolul 14. Împuternicirile procurorului în cadrul activităţii speciale
de investigaţii
În cadrul activităţii speciale de investigaţii, procurorul are următoarele competenţe:
a) autorizează măsurile speciale de investigaţii care, potrivit prezentei legi, urmează a fi autorizate de
procuror;
b) coordonează sau conduce măsurile speciale de investigaţii efectuate în cadrul unui proces penal pe
care le-a autorizat sau asupra cărora a solicitat autorizarea judecătorului de instrucţie;
c) controlează legalitatea efectuării măsurilor speciale de investigaţii, precum şi rezultatele măsurilor
speciale de investigaţii pe care le-a autorizat sau asupra cărora a solicitat autorizarea judecătorului de
instrucţie;
d) examinează contestaţiile asupra legalităţii măsurilor speciale de investigaţii efectuate de ofiţerul de
investigaţii;
e) solicită conducătorului subdiviziunii specializate desemnarea ofiţerilor de investigaţii în grupul de
ofiţeri de investigaţii;
f) în cadrul urmăririi penale, solicită conducătorului subdiviziunii specializate efectuarea de măsuri
speciale de investigaţii concrete.
Articolul 15. Colaboratorii confidenţiali
(1) Colaboratorii confidenţiali sînt persoane care, printr-un acord scris sau verbal, se obligă să ofere
ofiţerului de investigaţii informaţii, să participe la pregătirea şi efectuarea măsurilor speciale de
investigaţii, precum şi să contribuie într-un alt mod, neinterzis de lege, la activităţile speciale de
investigaţii.
(2) Antrenarea colaboratorilor confidenţiali la efectuarea măsurilor speciale de investigaţii poate fi
realizată cu titlu oneros sau gratuit.
(3) Ofiţerii de investigaţii, după caz, pot încheia acorduri cu colaboratorii confidenţiali în numele
autorităţii ale cărei subdiviziuni efectuează activitatea specială de investigaţii.
(4) Colaboratorii confidenţiali sînt obligaţi să păstreze secretul informaţiilor ce le-au devenit cunoscute
în timpul efectuării măsurilor speciale de investigaţii şi să prezinte informaţii veridice.
(5) În scopul asigurării securităţii colaboratorilor confidenţiali, a membrilor familiilor şi a rudelor
acestora, se permite efectuarea de măsuri speciale de investigaţii în vederea protecţiei lor în modul stabilit
de lege. Informaţia despre colaboratorul confidenţial poate fi făcută publică doar cu acordul scris al
acestuia.
(6) Ofiţerilor de investigaţii li se interzice să antreneze în activitatea specială de investigaţii, în calitate
de colaboratori confidenţiali, deputaţi, judecători, procurori, ofiţeri de urmărire penală şi avocaţi.
(7) Activitatea colaboratorilor confidenţiali se află sub controlul conducătorilor autorităţilor ale căror
subdiviziuni efectuează activitatea specială de investigaţii şi al conducătorilor subdiviziunilor specializate
respective.
Articolul 16. Asistenţa acordată subiecţilor activităţii speciale de investigaţii
(1) Persoanele fizice şi juridice, indiferent de forma de proprietate, sînt obligate să acorde asistenţă
subdiviziunilor specializate, să pună imediat la dispoziţia acestora informaţiile solicitate, precum şi, în
măsura posibilităţilor, bunuri mobile şi imobile, alte obiecte şi documente necesare pentru realizarea
măsurilor speciale de investigaţii.
(2) Persoanele juridice prestatoare de servicii poştale şi de comunicaţii electronice sînt obligate să
asigure echipamentele şi condiţiile tehnice necesare pentru înfăptuirea de către subdiviziunile specializate
a măsurilor speciale de investigaţii, precum şi să întreprindă acţiuni pentru păstrarea confidenţialităţii
conţinutului, metodelor şi tacticii acestor măsuri.
Articolul 17. Garanţiile şi protecţia socială a ofiţerilor de investigaţii
(1) Asupra ofiţerilor de investigaţii se extind garanţiile protecţiei juridice şi sociale a colaboratorilor
autorităţilor în care sînt încadraţi.
(2) Nimeni nu are dreptul să intervină în acţiunile legitime ale ofiţerilor de investigaţii, cu excepţia
persoanelor nemijlocit împuternicite prin lege.
Capitolul III
MĂSURILE SPECIALE DE INVESTIGAŢII
Secţiunea 1
Procedura de dispunere a măsurilor speciale de investigaţii
Articolul 18. Măsurile speciale de investigaţii
(1) Pentru realizarea sarcinilor prevăzute de prezenta lege pot fi efectuate următoarele măsuri speciale
de investigaţii:
1) cu autorizarea judecătorul de instrucţie, la demersul procurorului:
a) cercetarea domiciliului şi/sau instalarea în el a aparatelor ce asigură supravegherea şi înregistrarea
audio şi video, a celor de fotografiat şi de filmat;
b) supravegherea domiciliului prin utilizarea mijloacelor tehnice ce asigură înregistrarea;
c) interceptarea şi înregistrarea comunicărilor şi imaginilor;
d) reţinerea, cercetarea, predarea, percheziţionarea sau ridicarea trimiterilor poştale;
e) monitorizarea conexiunilor comunicaţiilor telegrafice şi electronice;
f) monitorizarea sau controlul tranzacţiilor financiare şi accesul la informaţia financiară;
g) documentarea cu ajutorul metodelor şi mijloacelor tehnice, precum şi localizarea sau urmărirea prin
sistem de poziţionare globală (GPS) ori prin alte mijloace tehnice;
h) colectarea informaţiei de la furnizorii de servicii de comunicaţii electronice;
2) cu autorizarea procurorului:
a) identificarea abonatului, proprietarului sau a utilizatorului unui sistem de comunicaţii electronice ori
al unui punct de acces la un sistem informatic;
b) urmărirea vizuală;
c) controlul transmiterii banilor sau a altor valori materiale extorcate;
d) investigaţia sub acoperire;
e) supravegherea transfrontalieră;
f) livrarea controlată;
g) colectarea mostrelor pentru cercetarea comparată;
h) cercetarea obiectelor şi documentelor;
i) achiziţia de control;
3) cu autorizarea conducătorului subdiviziunii specializate:
a) chestionarea;
b) culegerea informaţiei despre persoane şi fapte;
c) identificarea persoanei.
(2) Lista măsurilor specificate la alin. (1) este exhaustivă şi poate fi modificată sau completată doar prin
lege.
(3) Măsurile prevăzute la alin. (1) pct. 1), precum şi cele prevăzute la alin. (1) pct. 2) lit. c), e), şi f) se
efectuează numai în cadrul unui proces penal, conform Codului de procedură penală al Republicii
Moldova. Celelalte măsuri prevăzute la alin. (1) pct. 2) se efectuează atît în cadrul unui proces penal, cît şi
în afara acestuia. Măsurile prevăzute la alin. (1) pct. 3) se efectuează în afara procesului penal.
(31) Măsurile prevăzute la alin. (1) pct. 1) lit. c), g) şi h), precum şi cele prevăzute la alin. (1) pct. 2) pot
fi efectuate în afara unui proces penal, în cadrul testului de integritate profesională, cu autorizarea
judecătorului, în condiţiile Legii nr. 325 din 23 decembrie 2013 privind evaluarea integrităţii
instituţionale.
(4) Măsura specială de investigaţii prevăzută la alin. (1) pct. 2) lit. c) se efectuează doar de către
subdiviziunile specializate ale Ministerului Afacerilor Interne şi ale Centrului Naţional Anticorupţie.
(5) În procesul efectuării măsurilor speciale de investigaţii se face uz de sisteme informaţionale, de
aparate de înregistrare video şi audio, de aparate de fotografiat şi de filmat, de alte mijloace tehnice, dacă
acestea au fost autorizate în modul stabilit de lege.
(6) Organizarea, metodele efectuării măsurilor speciale de investigaţii, procedurile interne de
autorizare, regulile de întocmire a proceselor-verbale cu privire la gestionarea, păstrarea şi distrugerea
materialelor obţinute, măsurile de asigurare a integrităţii şi confidenţialităţii acestora şi a confidenţialităţii
activităţilor speciale de investigaţii, regulile de înfăptuire a operaţiunilor sub acoperire şi cu privire la
conducerea şi gestionarea activităţii efectuate sub acoperire, modul de înregistrare a dosarelor speciale,
precum şi utilizarea resurselor financiare alocate pentru efectuarea măsurilor speciale de investigaţii, sînt
stabilite printr-un regulament comun al autorităţilor care efectuează activitate specială de investigaţii de
comun acord cu Procuratura Generală.
Articolul 19. Temeiurile pentru efectuarea măsurilor speciale de investigaţii
(1) Temeiurile pentru efectuarea măsurilor speciale de investigaţii sînt:
1) circumstanţele neclare în legătură cu pornirea urmăririi penale;
2) informaţiile, devenite cunoscute, privind:
a) fapta prejudiciabilă în curs de pregătire, de comitere sau comisă, precum şi persoanele care o
pregătesc, o comit ori au comis-o;
b) persoanele care se ascund de organele de urmărire penală sau de instanţa de judecată ori care se
eschivează de la executarea pedepsei penale;
c) persoanele dispărute fără urmă şi necesitatea stabilirii identităţii cadavrelor neidentificate;
d) circumstanţele care pun în pericol ordinea publică, securitatea militară, economică, ecologică sau de
altă natură a statului;
e) circumstanţele ce pun în pericol securitatea investigatorului sub acoperire sau a membrilor familiei
acestuia;
3) actele procesuale ale ofiţerului de urmărire penală, ale procurorului sau ale judecătorului de
instrucţie în cauzele penale aflate în procedura acestora;
4) interpelările organizaţiilor internaţionale şi ale autorităţilor de drept ale altor state în conformitate cu
tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte;
5) raportul ofiţerului de investigaţii privind circumstanţele ce pun în pericol securitatea proprie, a
familiei sale şi a persoanelor apropiate lui.
(2) Măsurile speciale de investigaţii se autorizează şi se înfăptuiesc în cazul cînd sînt îndeplinite
cumulativ următoarele condiţii:
a) realizarea scopului procesului penal este imposibilă pe altă cale ori există un pericol pentru
securitatea statului; şi
b) măsura specială de investigaţii este proporţională cu restrîngerea drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale omului.
Articolul 20. Procedura autorizării măsurilor speciale de investigaţii
(1) Măsurile speciale de investigaţii specificate la art. 18 alin. (1) pct. 1) se autorizează în condiţiile
Codului de procedură penală al Republicii Moldova.
(2) Măsurile speciale de investigaţii specificate la art. 18 alin. (1) pct. 2) se autorizează de către
procuror din oficiu sau la demersul ofiţerului de urmărire penală, al ofiţerului de investigaţii sau al
conducătorului subdiviziunii specializate în cadrul unui dosar special format şi înregistrat. În ordonanţa
procurorului se va indica:
a) măsura concretă autorizată;
b) perioada pentru care a fost autorizată măsura;
c) identitatea atribuită investigatorului sub acoperire, precum şi activităţile pe care acesta le va
desfăşura;
d) numele, prenumele, numărul de identificare al persoanei supuse măsurii speciale de investigaţii sau
datele de identificare ale acesteia, dacă sînt cunoscute;
e) motivul efectuării măsurii speciale de investigaţii;
f) informaţia cu privire la aparatele tehnice necesare pentru efectuarea măsurii speciale de investigaţii.
(3) Măsurile prevăzute la art. 18 alin. (1) pct. 3) se dispun prin rezoluţie de către conducătorul
subdiviziunii specializate din oficiu, precum şi la solicitarea ofiţerului de investigaţii, ofiţerului de
urmărire penală sau a procurorului.
(4) Măsurile speciale de investigaţii autorizate trebuie să înceapă la data indicată în actul de dispunere
sau cel tîrziu la data expirării termenului pentru care a fost autorizată.
(5) Ofiţerul de investigaţii care efectuează măsurile speciale de investigaţii, în termen de o lună de la
data dispunerii măsurilor sau în termenul stabilit în actul de dispunere, va informa printr-un raport
procurorul sau, după caz, conducătorul subdiviziunii specializate care a autorizat măsura specială de
investigaţii despre rezultatele obţinute la implementarea măsurilor speciale de investigaţii.
(6) Dacă, în cadrul examinării raportului, procurorul sau conducătorul subdiviziunii specializate
constată că nu sînt respectate condiţiile de efectuare a măsurii speciale de investigaţii sau că, prin măsura
dispusă, se încalcă disproporţionat ori în mod vădit drepturile şi interesele legitime ale persoanelor, el
dispune încetarea acesteia.
(7) Măsura specială de investigaţii se dispune pe o perioada de 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii
întemeiate pînă la 6 luni. Fiecare prelungire a duratei măsurii speciale de investigaţii nu poate depăşi
termenul de 30 de zile. În cazul în care termenul de autorizare a efectuării măsurii speciale de investigaţii
a fost prelungit pînă la 6 luni, se interzice autorizarea repetată a măsurii speciale de investigaţii pe acelaşi
temei şi asupra aceluiaşi subiect, cu excepţia cazurilor de utilizare a investigatorilor sub acoperire sau de
apariţie a circumstanţelor noi, precum şi a cazurilor de cercetare a faptelor legate de investigarea crimelor
organizate şi a finanţării terorismului.
(8) Procurorul sau, după caz, conducătorul subdiviziunii specializate va dispune încetarea măsurii
speciale de investigaţii înainte de expirarea termenului pentru care aceasta a fost autorizată imediat ce au
dispărut temeiurile şi motivele ce au justificat autorizarea ei.
(9) În cazul în care temeiuri pentru efectuarea măsurilor speciale de investigaţii nu mai există, ofiţerul
de investigaţii solicită procurorului sau, după caz, conducătorului subdiviziunii specializate încetarea
imediată a acestor măsuri.
Articolul 21. Dosarul special
(1) La efectuarea măsurii speciale de investigaţii, ofiţerul de investigaţii este obligat să formeze dosar
special în care include toate materialele acumulate. Formarea dosarului este supusă înregistrării
obligatorii.
(2) Dosarul special nu poate servi drept temei pentru limitarea drepturilor şi libertăţilor omului
prevăzute de lege.
(3) Categoriile dosarelor speciale, modul de gestionare, de încetare şi de nimicire a acestora sînt
stabilite prin acte normative departamentale ale autorităţilor ale căror subdiviziuni specializate efectuează
activitatea specială de investigaţii.
(4) Prin derogare de la alin. (3), dosarele speciale care conţin secret de stat se nimicesc după
desecretizarea acestora conform Legii cu privire la secretul de stat.
(5) Fiecare dosar special va include un borderou al persoanelor care au luat cunoştinţă de materialele
dosarului, în care se înscrie:
a) numele şi prenumele persoanei;
b) funcţia persoanei;
c) ziua, luna, anul şi ora aducerii la cunoştinţă a materialelor dosarului şi ziua, luna, anul şi ora
finalizării acesteia;
d) semnătura persoanei.
Articolul 22. Consemnarea activităţii speciale de investigaţii
(1) Ofiţerul de investigaţii care efectuează măsura specială de investigaţii întocmeşte un proces-verbal
pentru fiecare măsură autorizată de judecătorul de instrucţie sau de procuror, în care consemnează:
a) locul şi data efectuării măsurii, precum şi ora începerii şi finalizării acesteia;
b) funcţia, numele şi prenumele subiectului care întocmeşte procesul-verbal;
c) numele, prenumele şi statutul persoanelor care au participat la efectuarea măsurilor şi, după caz,
adresele acestora, obiecţiile şi explicaţiile lor, cu excepţia datelor privind colaboratorii confidenţiali;
d) descrierea detaliată a faptelor constatate, precum şi a acţiunilor întreprinse în cadrul efectuării
măsurii;
e) menţiunea privind fotografierea, filmarea, înregistrarea audio, utilizarea mijloacelor tehnice,
condiţiile şi modalităţile de aplicare a acestora, obiectele faţă de care au fost aplicate aceste mijloace,
precum şi rezultatele obţinute.
(2) La procesul-verbal se anexează, în plic sigilat, purtătorul material de informaţii care conţine
rezultatele măsurilor speciale de investigaţii.
(3) Procesul-verbal şi purtătorul material de informaţii se anexează la dosarul special, format în
condiţiile prezentei legi.
(4) La încetarea măsurii speciale de investigaţii sau la solicitarea procurorului, ofiţerul de investigaţii
care a efectuat măsura transmite acestuia procesul-verbal, la care se anexează toate materialele acumulate
în cadrul efectuării măsurii speciale de investigaţii autorizate. Procurorul examinează şi se pronunţă, prin
ordonanţă, asupra legalităţii implementării măsurii efectuate.
(5) În cazul în care constată că măsura specială de investigaţii s-a efectuat cu încălcarea vădită a
drepturilor şi libertăţilor omului sau că ofiţerul de investigaţii a acţionat cu depăşirea prevederilor
ordonanţei de autorizare, procurorul declară nulă măsura întreprinsă şi dispune, prin ordonanţă, nimicirea
imediată a purtătorului material de informaţii şi a materialelor acumulate pe parcursul efectuării măsurii
speciale de investigaţii. Ordonanţa procurorului poate fi atacată la procurorul ierarhic superior.
(6) În cazul în care se constată, prin ordonanţă, legalitatea efectuării măsurii speciale de investigaţii,
procurorul informează persoanele care au fost supuse măsurii speciale de investigaţii.
(7) Din momentul informării, prevăzută la alin. (6), persoana supusă măsurii speciale de investigaţii are
dreptul să ia cunoştinţă de procesul-verbal privind efectuarea măsurii speciale de investigaţii şi de
ordonanţa procurorului cu privire la legalitatea măsurii efectuate.
(8) Măsurile speciale de investigaţii autorizate de către conducătorul subdiviziunii specializate se
consemnează într-un raport şi se prezintă acestuia.
Articolul 23. Accesul la sistemele informaţionale
Ofiţerii de investigaţii, în limitele dosarului special, au acces gratuit, inclusiv prin intermediul
platformei de interoperabilitate, la datele sistemelor informaţionale, cu excepţiile prevăzute de legile
respective.
[Art.23 modificat prin LP143 din 19.07.18, MO309-320/17.08.18 art.482; în vigoare 10.11.18]
Articolul 24. Utilizarea rezultatelor măsurilor speciale de investigaţii
(1) Rezultatele măsurilor speciale de investigaţii pot servi drept temei pentru efectuarea altor măsuri
speciale de investigaţii în scopul prevenirii criminalităţii şi asigurării securităţii statului, ordinii publice,
precum şi în calitate de probe dacă au fost efectuate în cadrul unei cauze penale.
(2) Informaţia despre forţele (cu excepţia persoanelor care acordă sprijin autorităţilor ce efectuează
măsuri speciale de investigaţii), mijloacele, sursele, metodele, planurile şi rezultatele activităţii speciale de
investigaţii, precum şi despre organizarea şi tactica desfăşurării măsurilor speciale de investigaţii, care
constituie secret de stat, poate fi desecretizată numai în conformitate cu legislaţia.
(3) În cazul în care ofiţerul de investigaţii constată o bănuială rezonabilă cu privire la săvîrşirea sau la
pregătirea săvîrşirii unei infracţiuni, el transmite imediat, prin raport, toate materialele organului de
urmărire penală.
(4) Utilizarea rezultatelor unei măsuri speciale de investigaţii specificate la art. 18 alin. (1) pct. 2) din
cadrul unui dosar special într-un alt dosar special se efectuează doar cu autorizarea procurorului care a
autorizat măsura iniţială.
Articolul 25. Confidenţialitatea datelor cu privire la măsurile speciale
de investigaţii
(1) Toate datele acumulate în timpul efectuării măsurii speciale de investigaţii constituie informaţie
oficială cu accesibilitate limitată sau secret de stat.
(2) Orice divulgare a datelor specificate la alin. (1) atrage răspunderea prevăzută de lege.
Articolul 26. Procedura de contestare a măsurilor speciale de investigaţii
efectuate în afara urmăririi penale
(1) Ordonanţa procurorului prin care a fost autorizată măsura specială de investigaţii sau prin care s-a
constatat legalitatea efectuării ei se contestă la procurorul ierarhic superior de către:
a) ofiţerul de investigaţii care a solicitat autorizarea măsurii speciale de investigaţii şi/sau care a
efectuat măsura specială de investigaţii;
b) persoana căreia, prin efectuarea măsurii speciale de investigaţii, i s-au încălcat drepturile şi libertăţile
fundamentale.
(2) Persoanele menţionate la alin. (1) sînt în drept să atace ordonanţa cu privire la:
a) refuzul procurorului de a autoriza măsura specială de investigaţii;
b) legalitatea implementării măsurii speciale de investigaţii;
c) declararea nulă a rezultatelor măsurilor speciale de investigaţii.
(3) Cererea de contestare se adresează procurorului ierarhic superior în termen de 15 zile de la data
aducerii la cunoştinţă a ordonanţei şi se depune direct acestuia sau procurorului care a emis actul
contestat. În cazul cînd cererea de contestare a fost depusă procurorului care a emis actul contestat, acesta
este obligat ca, în termen de 48 de ore de la primirea ei, să o înainteze procurorului ierarhic superior,
însoţită de explicaţiile sale, de procesul-verbal privind efectuarea măsurilor speciale de investigaţii şi de
materialele acumulate în legătură cu efectuarea acesteia, după caz.
(4) Pentru a asigura examinarea cererii de contestare, ofiţerul de investigaţii sau conducătorul
subdiviziunii specializate va pune la dispoziţia procurorului ierarhic superior materialele necesare în
legătură cu cererea de contestare, cu excepţia datelor despre persoanele care au contribuit în mod
substanţial la efectuarea măsurii speciale de investigaţii.
(5) Procurorul ierarhic superior examinează cererea de contestare în termen de 5 zile şi dispune:
a) anularea ordonanţei procurorului, cu indicarea acţiunilor ce urmează a fi întreprinse de către acesta;
sau
b) menţinerea ordonanţei în vigoare.
(6) Ordonanţa procurorului ierarhic superior este irevocabilă.
(7) Măsurile speciale de investigaţii autorizate de către conducătorul subdiviziunii specializate se
contestă la conducătorul autorităţii a cărei subdiviziune efectuează activitatea specială de investigaţii.
Secţiunea a 2-a
Definirea măsurilor speciale de investigaţii
Articolul 27. Măsurile speciale de investigaţii ce se efectuează doar în cadrul
urmăririi penale
Măsurile speciale de investigaţii ce se autorizează doar în cadrul urmăririi penale se efectuează în
conformitate cu prevederile Codului de procedură penală al Republicii Moldova.
Articolul 28. Identificarea abonatului, proprietarului sau utilizatorului unui sistem
de comunicaţii electronice ori al unui punct de acces la un sistem
informatic
(1) Identificarea abonatului, proprietarului sau utilizatorului unui sistem de comunicaţii electronice ori
al unui punct de acces la un sistem informatic constă în solicitarea unui furnizor de servicii de a identifica
abonatul, proprietarul sau utilizatorul unui sistem de telecomunicaţii, al unui mijloc de telecomunicaţii ori
al unui punct de acces la un sistem informatic sau de a oferi informaţii despre faptul că un anumit mijloc
de comunicaţii sau un anumit punct de acces la un sistem informatic este folosit sau este activ ori a fost
folosit sau a fost activ la o anumită dată.
(2) Ordonanţa de dispunere a măsurii speciale de investigaţii, pe lîngă elementele prevăzute la art. 20
alin. (2), va mai conţine:
a) datele de identificare ale furnizorului de servicii care dispune sau care ţine la control informaţiile
specificate la alin. (1);
b) datele de identificare ale abonatului, proprietarului sau utilizatorului, în cazul cînd sînt cunoscute,
motivarea îndeplinirii condiţiilor de dispunere a măsurii speciale de investigaţii;
c) menţiunea cu privire la obligaţia persoanei sau a furnizorului de servicii de a comunica imediat, în
condiţii de confidenţialitate, informaţiile solicitate.
Articolul 29. Urmărirea vizuală
Urmărirea vizuală reprezintă relevarea şi fixarea acţiunilor persoanei, a unor imobile, a mijloacelor de
transport şi a altor obiecte.
Articolul 30. Investigaţia sub acoperire
(1) Investigaţia sub acoperire se autorizează pe perioada necesară descoperirii faptului existenţei
infracţiunii.
(2) Investigaţia sub acoperire se dispune prin ordonanţă, în care se va indica:
a) măsura specială de investigaţii autorizată;
b) perioada pentru care a fost autorizată măsura specială de investigaţii;
c) identitatea atribuită investigatorului sub acoperire, precum şi activităţile pe care acesta le va
desfăşura;
d) persoana sau persoanele supuse măsurii speciale de investigaţii ori datele de identificare ale acestora
dacă sînt cunoscute.
(3) În cazul în care apreciază necesitatea folosirii investigatorului sub acoperire, a dispozitivelor tehnice
pentru obţinerea fotografiilor ori a înregistrărilor audio sau video, procurorul sesizează judecătorul de
instrucţie în vederea emiterii unei încheieri pentru efectuarea măsurii speciale de investigaţii.
(4) Investigatorii sub acoperire sînt angajaţi, special desemnaţi în acest scop, din cadrul Ministerului
Afacerilor Interne, Serviciului de Informaţii şi Securitate, Centrului Naţional Anticorupţie, Administrației
Naționale a Penitenciarelor ori sînt persoane antrenate pentru efectuarea unei măsuri speciale de
investigaţii concrete. Investigatorii sub acoperire efectuează măsura specială de investigaţii pe durata
perioadei determinate în ordonanţa procurorului.
(5) Investigatorul sub acoperire culege date şi informaţii pe care le pune, în totalitate, la dispoziţia
procurorului care a autorizat măsura specială de investigaţii.
(6) Investigatorului sub acoperire i se interzice să provoace comiterea de infracţiuni.
(7) Autorităţile publice pot folosi sau pot pune la dispoziţia investigatorului sub acoperire orice
înscrisuri sau obiecte necesare pentru efectuarea măsurii speciale de investigaţii autorizate. Persoana care
foloseşte sau pune la dispoziţie înscrisurile sau obiectele nu poartă răspundere pentru aceasta.
(8) Investigatorii sub acoperire pot fi audiaţi ca martori în cadrul procesului penal. Pentru motive
întemeiate, investigatorul sub acoperire poate fi audiat în condiţiile Legii cu privire la protecţia martorilor
şi altor participanţi la procesul penal.
Articolul 31. Colectarea mostrelor pentru cercetarea comparată
Colectarea mostrelor pentru cercetarea comparată constă în depistarea, ridicarea fizică şi conservarea
suportului material de informaţie (obiecte, substanţe) în scopul comparării acestor mostre cu materialele
de care deja dispun subdiviziunile specializate sau în scopul depistării ulterioare a obiectelor identice cu
obiectele ce prezintă interes special.
Articolul 32. Cercetarea obiectelor şi documentelor
(1) Cercetarea obiectelor şi documentelor constă în aprecierea acestora, din punct de vedere ştiinţific,
pentru a depista semnele activităţii criminale, în studierea conţinutului, în contrapunerea cu alte obiecte şi
acte necesare pentru determinarea realităţii obiective.
(2) Cercetarea obiectelor şi documentelor se efectuează de către ofiţerii de investigaţii cu participarea,
după caz, a specialistului care posedă cunoştinţe necesare pentru studierea lor.
Articolul 33. Achiziţia de control
Achiziţia de control constă în cumpărarea de servicii sau bunuri aflate în circulaţie liberă, limitată sau
interzisă, în scopul efectuării unor constatări tehnico-ştiinţifice sau expertize judiciare ori în scopul
investigării unei infracţiuni sau identificării făptuitorilor care au săvîrşit această infracţiune
Articolul 34. Chestionarea
Chestionarea constă în comunicarea nemijlocită a ofiţerului de investigaţii şi a altor persoane
împuternicite de către acesta cu persoanele care posedă sau care dispun de informaţii despre fapte,
evenimente, circumstanţe sau persoane care prezintă interes.
Articolul 35. Culegerea informaţiei despre persoane şi fapte
Culegerea informaţiei despre persoane şi fapte constă în dobîndirea informaţiei despre persoane fizice
şi juridice, despre faptele, evenimentele, circumstanţele care prezintă interes prin studierea nemijlocită a
documentelor, a materialelor, a bazelor de date, prin întocmirea de solicitări adresate persoanelor fizice şi
juridice care posedă sau care dispun de informaţia nominalizată.
Articolul 36. Identificarea persoanei
Identificarea persoanei constă în stabilirea persoanei după semnalmentele statice (amprente digitale,
componenţa sîngelui şi a salivei, urme de miros şi urme lăsate la locul infracţiunii) şi dinamice (mers,
gesticulare, mimică etc.), precum şi prin intermediul fotorobotului şi al altor metode ce dau posibilitate de
a stabili persoana cu o probabilitate sporită.
Capitolul IV
ASIGURAREA FINANCIARĂ A ACTIVITĂŢII
SPECIALE DE INVESTIGAŢII
Articolul 37. Finanţarea activităţii speciale de investigaţii
(1) Autorităţilor ale căror subdiviziuni specializate sînt împuternicite cu efectuarea activităţii speciale
de investigaţii li se alocă de la bugetul de stat mijloace financiare în scopul realizării prezentei legi.
(2) Controlul asupra utilizării mijloacelor financiare alocate pentru activitatea specială de investigaţii
este exercitat de către conducătorii autorităţilor respective, precum şi de către un reprezentant al
Ministerului Finanţelor special împuternicit, conform regulilor speciale aprobate de Guvern.
Capitolul V
CONTROLUL ŞI COORDONAREA ACTIVITĂŢII
SPECIALE DE INVESTIGAŢII
Articolul 38. Controlul parlamentar
(1) Controlul parlamentar asupra activităţii speciale de investigaţii este exercitat de către Comisia
securitate naţională, apărare şi ordine publică.
(2) Autorităţile care efectuează activitatea specială de investigaţii sînt obligate să prezinte Procurorului
General, pînă la data de 15 ianuarie a anului următor, un raport cu privire la activitatea specială de
investigaţii, care va cuprinde:
a) numărul de măsuri speciale de investigaţii autorizate;
b) numărul de măsuri speciale de investigaţii anulate;
c) rezultatele măsurilor speciale de investigaţii.
(3) Procurorul General, în baza rapoartelor prezentate şi în baza informaţiei de care dispune
procuratura, prezintă Comisiei securitate naţională, apărare şi ordine publică raportul final al activităţii
speciale de investigaţii pînă la data de 15 februarie a fiecărui an.
(4) Comisia securitate naţională, apărare şi ordine publică poate solicita, în limitele competenţei, orice
informaţie suplimentară cu privire la activitatea specială de investigaţii, cu excepţia dosarelor speciale,
dacă consideră că raportul prezentat este incomplet.
Articolul 39. Controlul exercitat de procuror
(1) Controlul asupra executării prezentei legi se efectuează de către procurorii ierarhic superiori.
(2) Controlul se efectuează în baza plîngerilor depuse de către persoanele ale căror drepturi şi interese
legitime se presupune că au fost încălcate sau din oficiu în cazul cînd activitatea specială de investigaţii a
fost autorizată de procuror ori autorizarea a fost solicitată de către judecătorul de instrucţie.
(3) Procurorii ierarhic superiori care efectuează controlul au drept de acces la informaţiile ce constituie
secret de stat în modul stabilit de lege.
(4) Activitatea colaboratorilor confidenţiali se află sub controlul Procurorului General sau al unui
procuror special împuternicit prin ordinul Procurorului General.
Articolul 40. Controlul departamental
(1) Controlul departamental asupra activităţii ofiţerilor de investigaţii se realizează de către
conducătorul organului ce efectuează activitatea specială de investigaţii.
(2) Conducătorul organului ce efectuează activitatea specială de investigaţii exercită controlul prin
solicitarea la control a dosarelor speciale.
Articolul 41. Coordonarea activităţii speciale de investigaţii
(1) Activitatea specială de investigaţii este coordonată de către Consiliul de coordonare, constituit pe
lîngă Procurorul General.
(2) Din componenţa Consiliului de coordonare fac parte Procurorul General, care este, concomitent, şi
preşedintele Consiliului, şi conducătorii subdiviziunilor specializate. Consiliul de coordonare îşi exercită
activitatea în baza regulamentului aprobat de către Procurorul General.
Capitolul VI
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 42
(1) Prezenta lege intră în vigoare la 6 luni de la data publicării.
(2) Guvernul, în termen de 3 luni de la data publicării prezentei legi,va prezenta Parlamentului
propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege.
(3) Măsurile speciale de investigaţii aflate în proces de implementare vor fi efectuate, pînă la încetarea
acestora, în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală al Republicii Moldova şi ale Legii
nr. 45-XIII din 12 aprilie 1994 privind activitatea operativă de investigaţii.
(4) La data intrării în vigoare a prezentei legi, persoanele care, conform Legii nr. 45-XIII din 12 aprilie
1994 privind activitatea operativă de investigaţii, au activat în cadrul subdiviziunilor specializate vor
continua să activeze în calitate de ofiţeri de investigaţii.
(5) La data intrării în vigoare a prezentei legi, Legea nr. 45-XIII din 12 aprilie 1994 privind activitatea
operativă de investigaţii (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr. 11–13, art.
38), cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Marian LUPU
Nr. 59. Chişinău, 29 martie 2012.

PARLAMENTUL
LEGE Nr. 333
din 10.11.2006
privind statutul ofiţerului de urmărire penală
Publicat : 22.12.2006 în Monitorul Oficial Nr. 195-198 art Nr : 918
Capitolul I
Articolul 1. Ofiţerul de urmărire penală
(1) Ofiţerul de urmărire penală este persoana care, în numele statului şi în limitele competenţei sale,
efectuează nemijlocit urmărirea penală în cauze penale şi exercită alte activităţi prevăzute expres de lege.
(2) Nu pot avea calitatea de ofiţer de urmărire penală angajaţii organelor de urmărire penală abilitaţi cu
funcţii de menţinere a ordinii publice, de control sau de exercitare a activităţii operative de investigaţii,
care au statut de persoane învestite cu funcţii de constatare a infracţiunilor, stabilit prin lege.
Articolul 2. Cadrul juridic
Activitatea ofiţerului de urmărire penală este reglementată de Constituţia Republicii Moldova, de Codul
de procedură penală, de prezenta lege, de alte legi şi acte normative, precum şi de normele dreptului
internaţional.
Articolul 3. Principiile de activitate
(1) În exercitarea atribuţiilor, ofiţerul de urmărire penală este independent, se supune numai legii,
indicaţiilor scrise ale conducătorului organului de urmărire penală, ale procurorului şi hotărîrilor instanţei
de judecată, emise în limitele competenţei lor şi în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(2) Urmărirea penală în cauze penale se efectuează în strictă conformitate cu prevederile Constituţiei
Republicii Moldova, ale Codului penal şi ale Codului de procedură penală, ale altor legi, cu principiile şi
normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.
(3) Activitatea ofiţerului de urmărire penală se bazează pe principiul legalităţii, egalităţii tuturor
persoanelor în faţa legii şi prezumţiei nevinovăţiei.
(4) Ofiţerul de urmărire penală este obligat să asigure participanţilor la proces deplina exercitare a
drepturilor procesuale, în condiţiile legii.
(5) Urmărirea penală se efectuează pe principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, fără deosebire de
rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere, origine socială
sau orice altă situaţie.
(6) Ofiţerul de urmărire penală are obligaţia de a porni, în limitele competenţei, urmărirea penală în
cazul în care este sesizat, în modul prevăzut de legislaţie, că s-a săvîrşit o infracţiune şi de a efectua
acţiunile necesare în vederea constatării faptei penale şi a persoanei vinovate.
(7) Ofiţerul de urmărire penală apreciază probele în conformitate cu propria convingere, formată în
urma cercetării tuturor probelor administrate, dobîndite în modul stabilit de legislaţie.
Articolul 4. Organele administraţiei publice centrale
în care activează ofiţeri de urmărire penală
(1) Ofiţerii de urmărire penală sînt desemnaţi şi îşi desfăşoară activitatea în organele de urmărire penală
constituite, conform legii, în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului Vamal şi Centrului
Naţional Anticorupţie.
[Art.4 al.(1) modificat prin LP120 din 25.05.12, MO103/29.05.12 art.353; în vigoare 01.10.12]
(2) Sistemul organelor de urmărire penală include, după caz, departamente, direcţii generale, direcţii,
secţii, servicii sau birouri de urmărire penală constituite în cadrul instituţiilor menţionate la alin.(1) şi al
subdiviziunilor teritoriale ale acestora.
(3) Constituirea, reorganizarea şi lichidarea organelor de urmărire penală de toate nivelurile se
efectuează, în condiţiile legii, de către conducătorii instituţiilor menţionate la alin.(1).
(4) Angajaţii unor alte subdiviziuni din instituţiile menţionate la alin.(1) pot avea atribuţii de ofiţer de
urmărire penală numai în cazul desemnării lor prin ordonanţă a procurorului, la propunerea ofiţerului de
urmărire penală.
Capitolul II
ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII OFIŢERULUI
DE URMĂRIRE PENALĂ
Articolul 5. Atribuţiile
(1) Atribuţiile ofiţerului de urmărire penală sînt stabilite în Codul de procedură penală.
(2) În cadrul urmăririi penale, ofiţerul de urmărire penală ia în mod independent hotărîrile prin care
dispune asupra acţiunilor sau măsurilor procesuale, cu excepţia cazurilor cînd legea prevede încuviinţarea,
autorizarea sau confirmarea de către procuror ori, după caz, de către judecătorul de instrucţie.
(3) Ofiţerul de urmărire penală este responsabil de efectuarea urmăririi penale în conformitate cu
prevederile legale, în termenele stabilite, în volum deplin şi în mod obiectiv.
(4) La desfăşurarea urmăririi penale, ofiţerul de urmărire penală dispune asupra acţiunilor sau măsurilor
procesuale, în condiţiile Codului de procedură penală, prin ordonanţă, rezoluţie sau proces-verbal.
Ordonanţele ofiţerului de urmărire penală emise, în condiţiile legii, în cauzele penale în care efectuează
urmărirea penală sînt executorii pentru toate autorităţile publice, persoanele juridice, persoanele cu funcţie
de răspundere şi persoanele fizice.
(5) Informaţia statistică şi de altă natură, certificatele, documentele şi copiile de pe ele solicitate de
ofiţerul de urmărire penală în cauzele în care efectuează urmărirea penală se prezintă gratuit.
(6) Neîndeplinirea cerinţelor ofiţerului de urmărire penală care derivă din atribuţiile lui, precum şi
neprezentarea la citaţia acestuia atrag răspunderea stabilită de legislaţie.
Articolul 6. Conducătorul organului de urmărire penală
şi atribuţiile luI
(1) În cauzele penale, atribuţiile de conducător al organului de urmărire penală le execută ofiţerul de
urmărire penală din Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Vamal, Centrul Naţional Anticorupţie, numit
în această funcţie în conformitate cu legislaţia.
[Art.6 al.(1) modificat prin LP120 din 25.05.12, MO103/29.05.12 art.353; în vigoare 01.10.12]
(2) În funcţia de conducător al organului de urmărire penală poate fi numită persoana care are o
vechime în muncă în funcţia de ofiţer de urmărire penală de cel puţin 3 ani şi posedă calităţi profesionale
şi organizatorice necesare.
(3) Atribuţiile de conducător al organului de urmărire penală nu pot fi exercitate în cumul cu atribuţiile
de conducător al instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală şi de conducător al
subdiviziunii în care activează acest organ.
(4) Sarcinile şi atribuţiile conducătorului organului de urmărire penală în cauze penale sînt stabilite în
Codul de procedură penală.
(5) În exercitarea atribuţiilor, conducătorul organului de urmărire penală:
a) transmite ofiţerului de urmărire penală spre soluţionare sesizările şi materialele referitoare la
săvîrşirea infracţiunilor;
b) transmite ofiţerului de urmărire penală spre executare cererea de comisie rogatorie, delegaţia privind
efectuarea acţiunilor de urmărire penală parvenite de la alte organe de urmărire penală;
c) repartizează, prin rezoluţie, ofiţerilor de urmărire penală cauze penale pentru efectuarea urmăririi
penale ;
[Art.6 al.(5), lit.c) modificată prin LP85 din 19.04.13, MO104-108/10.05.13 art.327]
d) dispune, cu încuviinţarea procurorului, efectuarea urmăririi penale de către mai mulţi ofiţeri de
urmărire penală;
e) retrage, în condiţiile Codului de procedură penală, prin ordonanţă, materialele şi cauza penală de la
un ofiţer de urmărire penală şi le transmite altui ofiţer de urmărire penală pentru efectuarea urmăririi
penale, informînd despre acest fapt procurorul care conduce urmărirea penală;
[Art.6 al.(5), lit.e) în redacţia LP85 din 19.04.13, MO104-108/10.05.13 art.327]
f) are dreptul să reţină pentru sine sesizările, cauzele penale pentru ca personal să efectueze urmărirea
penală, emiţînd o ordonanţă de primire a cauzei. În acest caz, el exercită atribuţiile ofiţerului de urmărire
penală;
[Art.6 al.(5), lit.f) în redacţia LP85 din 19.04.13, MO104-108/10.05.13 art.327]
[Art.6 al.(5), lit.g) abrogată prin LP85 din 19.04.13, MO104-108/10.05.13 art.327]
h) înaintează procurorului demersuri cu privire la anularea unor acte juridice nelegitime ale ofiţerului
de urmărire penală;
i) efectuează şi alte acţiuni prevăzute de legislaţie.
(6) Indicaţiile conducătorului organului de urmărire penală în cauzele penale se dau în scris ofiţerului
de urmărire penală sau, după caz, conducătorului organului de urmărire penală ierarhic inferior, poartă
caracter obligatoriu şi sînt executorii, cu excepţia cazurilor în care au fost contestate imediat şi au fost
anulate de procurorul care conduce urmărirea penală sau de procurorul ierarhic superior. Conducătorul
organului de urmărire penală nu este în drept să dea indicații sau însărcinări ofițerilor de urmărire penală
detașați la procuratura specializată.
[Art.6 al.(6) în redacţia LP85 din 19.04.13, MO104-108/10.05.13 art.327]
(7) Conducătorul organului de urmărire penală coordonează activitatea ofiţerilor de urmărire penală şi
acordă asistenţă metodică şi ajutor practic la efectuarea urmăririi penale, contribuie la obţinerea datelor şi
materialelor necesare, ia măsuri în vederea executării în termen a misiunilor ofiţerilor de urmărire penală
privind efectuarea măsurilor speciale de investigaţii.
(8) Dacă nu este de acord cu deciziile sau cu indicaţiile conducătorului organului de urmărire penală
privind efectuarea acţiunilor de urmărire penală, ofiţerul de urmărire penală are dreptul să le conteste în
condiţiile stabilite de Codul de procedură penală, înaintînd procurorului care conduce urmărirea penală
materialele aferente şi obiecţiile sale în scris.
(9) Conducătorul organului de urmărire penală ierarhic superior este în drept să solicite, în baza
sesizării procurorului, organului ierarhic inferior cauzele penale pentru control.
(10) Conducătorul organului de urmărire penală ierarhic inferior este obligat, în baza sesizării
procurorului, să prezinte cauzele penale pentru control, aducînd faptul la cunoştinţă procurorului care
conduce urmărirea penală.
Articolul 7. Controlul legalităţii acţiunilor de urmărire penală
Controlul asupra respectării dispoziţiilor legale în efectuarea urmăririi penale, în conformitate cu
legislaţia în vigoare, se exercită de judecată şi de procuror.
Articolul 8. Relaţiile dintre procuror şi ofiţerul de urmărire penală
(1) Relaţiile dintre procuror şi ofiţerul de urmărire penală în cadrul urmăririi penale se întemeiază pe
respectarea strictă a Codului de procedură penală.
(2) Dacă nu este de acord cu deciziile sau cu indicaţiile procurorului privind efectuarea unor acţiuni
procesuale, ofiţerul de urmărire penală are dreptul să le conteste, în condiţiile stabilite de Codul de
procedură penală, procurorului ierarhic superior.
Articolul 9. Subordonarea ofiţerului de urmărire penală
(1) Ofiţerul de urmărire penală se subordonează organizatoric conducătorului instituţiei în cadrul căreia
este constituit organul de urmărire penală şi conducătorului de subdiviziune teritorială, în măsura în care
nu afectează exercitarea atribuţiilor sale procesuale.
(2) Conducătorul instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală, conducătorul
subdiviziunii teritoriale sînt obligaţi să întreprindă măsuri de asigurare a ofiţerului de urmărire penală cu
mijloace tehnico-materiale necesare activităţii lui operative, exercitării atribuţiilor ce îi revin, să
contribuie la completarea funcţiilor de ofiţeri de urmărire penală şi la asigurarea perfecţionării
profesionale şi ridicării prestigiului activităţii lor.
Articolul 10. Interzicerea imixtiunii în activitatea de urmărire
penală
(1) Ofiţerul de urmărire penală nu este obligat să dea explicaţii referitor la cauzele penale în care
efectuează urmărirea penală şi nici să le prezinte spre a se lua cunoştinţă de ele decît în cazul şi modul
prevăzute de legislaţie.
(2) Divulgarea datelor urmăririi penale de către ofiţerul de urmărire penală sau de către persoana
abilitată cu control asupra activităţii de urmărire penală, dacă această acţiune a cauzat daune morale sau
materiale martorului, părţii vătămate sau reprezentanţilor acestora sau dacă a prejudiciat procesul de
urmărire penală, atrage răspunderea prevăzută de legislaţie.
(3) Imixtiunea sub orice formă în activitatea organelor de urmărire penală atrage răspunderea stabilită
de legislaţie.
Articolul 11. Inadmisibilitatea atragerii ofiţerului de urmărire penală
în unele activităţi
Nu se admite atragerea ofiţerului de urmărire penală în activităţi de menţinere a ordinii publice, în alte
activităţi ale instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală care nu sînt legate
nemijlocit de efectuarea urmăririi penale în cauze penale decît în cazul unor situaţii excepţionale care pun
în pericol integritatea, suveranitatea, capacitatea de apărare şi securitatea statului, drepturile şi libertăţile
constituţionale ale cetăţenilor şi numai la indicaţia scrisă a conducătorului instituţiei respective.
Capitolul III
DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE OFIŢERULUI
Articolul 12. Drepturile
(1) Cerinţele ofiţerului de urmărire penală legate de efectuarea urmăririi penale, în condiţiile legii, sînt
obligatorii pentru toate persoanele fizice şi juridice.
(2) În exerciţiul funcţiunii, ofiţerul de urmărire penală are dreptul:
a) să sesizeze persoanele cu funcţie de răspundere din autorităţi publice, întreprinderi, instituţii sau
organizaţii, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, cu privire la luarea de măsuri
pentru înlăturarea cauzelor şi condiţiilor care au contribuit la săvîrşirea infracţiunilor;
b) să păstreze şi să poarte armă de foc, alte mijloace de apărare din dotare;
c) să ceară compensarea, de către instituţia în care este constituit organul de urmărire penală, a tuturor
cheltuielilor de deplasare în interes de serviciu.
(3) Ofiţerii de urmărire penală au dreptul la întemeierea unor organizaţii obşteşti ori la afiliere la astfel
de organizaţii pentru reprezentarea intereselor lor, perfecţionare profesională şi apărarea statutului lor, cu
excepţia cazurilor în care interdicţia este stabilită direct de legislaţie.
(4) Ofiţerul de urmărire penală dispune şi de alte drepturi prevăzute de legislaţie.
Articolul 13. Obligaţiile
(1) Ofiţerul de urmărire penală este obligat:
a) să exercite atribuţiile de serviciu în strictă conformitate cu legislaţia;
b) să pornească urmărirea penală după înregistrarea sesizării despre comiterea infracţiunii şi verificarea
informaţiei, în cazul prezenţei indicilor infracţiunii, şi, potrivit dispoziţiilor din Codul de procedură
penală, să efectueze acţiuni de urmărire penală în vederea descoperirii infracţiunii şi fixării probelor care
confirmă sau infirmă săvîrşirea ei, să ia măsuri de asigurare a acţiunii civile sau a unei eventuale
confiscări de bunuri dobîndite ilicit;
c) să primească plîngeri sau denunţuri referitoare la infracţiunile săvîrşite, pregătite sau în curs de
pregătire, chiar şi în cazul în care cauza nu este de competenţa lui;
d) să explice participanţilor la proces penal drepturile şi obligaţiile lor;
e) să examineze cererile şi demersurile participanţilor la proces penal în condiţiile stabilite în Codul de
procedură penală;
f) să ia măsurile prevăzute de legislaţie pentru ocrotirea vieţii, sănătăţii, onoarei, demnităţii şi bunurilor
părţii vătămate, ale martorului sau ale altor participanţi la proces, ale membrilor de familie ai acestora ori
ale rudelor apropiate dacă există temeiuri suficiente de a considera că pot fi ori sînt ameninţate cu
moartea, cu aplicarea violenţei, cu deteriorarea sau distrugerea bunurilor ori cu alte acte ilegale;
f1) să respecte prevederile Legii nr. 133 din 8 iulie 2011 privind protecţia datelor cu caracter personal;
[Art.13 al.(1), lit.f1) introdusă prin LP87 din 28.04.16, MO156/07.06.16 art.306]
g) să stabilească, în cursul urmăririi penale, cauzele şi condiţiile săvîrşirii infracţiunii;
h) să respecte regulamentul intern, disciplina muncii, normele de conduită şi ţinuta vestimentară
stabilită;
i) să aibă un comportament demn în societate şi să se abţină de la fapte ce ar compromite demnitatea şi
onoarea de ofiţer de urmărire penală.
(2) Ofiţerul de urmărire penală are şi alte obligaţii prevăzute de legislaţie.
(3) Neîndeplinirea de către ofiţerul de urmărire penală a obligaţiilor sale atrage răspunderea prevăzută
de legislaţie.
Capitolul IV
SERVICIUL ÎN ORGANELE DE URMĂRIRE PENALĂ
Articolul 14. Reglementarea raporturilor de muncă
Raporturile de muncă ale ofiţerilor de urmărire penală sînt reglementate de Codul muncii, de alte acte
legislative şi normative care conţin norme ale dreptului muncii, precum şi de actele legislative şi
normative care reglementează activitatea instituţiilor în cadrul cărora sînt constituite organe de urmărire
penală, luîndu-se în vedere particularităţile prevăzute de prezenta lege.
Articolul 15. Condiţiile pentru numire în funcţia de
ofiţer de urmărire penală
(1) În funcţia de ofiţer de urmărire penală poate fi numit cetăţeanul Republicii Moldova care are studii
juridice superioare şi cunoaşte limba de stat, dispune de calităţile profesionale şi morale necesare, este apt
din punctul de vedere al stării de sănătate să exercite atribuţiile care îi revin.
(2) Nu poate fi numită în funcţia de ofiţer de urmărire penală persoana care:
[Art.15 al.(2), lit.a) abrogată prin LP229 din 25.11.11, MO7-12/13.01.12 art.24]
b) este supusă unei măsuri de ocrotire judiciară;
[Art.15 al.(2), lit.b) în redacția LP238 din 08.11.18, MO441-447/30.11.18 art.709]
c) este privată, prin hotărîre judecătorească definitivă, de dreptul de a ocupa funcţii în cadrul
autorităţilor publice;
d) a fost trasă la răspundere penală;
e) suferă de o maladie care, potrivit concluziei medicale, împiedică exercitarea atribuţiilor de serviciu;
f) refuză să treacă procedura privind întocmirea accesului la informaţia ce constituie secret de stat, dacă
exercitarea atribuţiilor de serviciu este legată de folosirea unei asemenea informaţii;
g) are interdicția de a ocupa o funcţie publică sau de demnitate publică, ce derivă dintr-un act de
constatare al Autorității Naționale de Integritate.
[Art.15 al.(2), lit.g) introdusă prin LP74 din 26.04.18, MO235-244/29.06.18 art.368]
Articolul 16. Incompatibilități și interdicții
(1) Funcția de ofiţer de urmărire penală este incompatibilă cu:
a) calitatea de membru al unor organe elective sau organe constituite în cadrul autorităţilor publice;
b) activitatea de întreprinzător ori altă funcție sau activitate remunerată, cu excepţia activităţii didactice,
ştiinţifice și de creaţie;
c) calitatea de membru al unor partide politice și participarea la activitatea acestora.
(2) Ofițerului de urmărire penală i se interzice:
a) să utilizeze în alte scopuri decît cele de serviciu mijloacele financiare, tehnice, materiale și
informaţionale, alte bunuri ale statului, precum şi informaţia de serviciu;
b) să facă uz de serviciu în interesul unor partide politice, asociaţii obşteşti, inclusiv sindicale, şi
comunităţi religioase;
c) să fie membru al unui partid politic sau să participe la colectarea de fonduri pentru activitatea
acestuia, să acorde sprijin logistic candidaţilor la funcţii de demnitate publică.
[Art.16 în redacția LP134 din 17.06.16, MO245-246/30.07.16 art.515; în vigoare 01.08.16]
Articolul 17. Termenul de încercare
(1) Persoanei angajate pentru prima dată în serviciul organului de urmărire penală în funcţia de ofiţer de
urmărire penală i se poate da, cu acordul ei, un termen de încercare de pînă la 6 luni, stabilit de
conducătorul instituţiei în a cărei competenţă intră numirea în funcţie. Termenul de încercare se include în
vechimea în muncă în organul de urmărire penală.
(2) Persoana specificată la alin.(1) se numeşte în funcţia de ofiţer de urmărire penală - interimar şi
exercită, în termenul de încercare, atribuţiile de serviciu în conformitate cu Codul de procedură penală.
(3) Rezultatele încercării sînt evaluate de o comisie de atestare, creată prin ordin al conducătorului
instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală. Pentru evaluarea acestor rezultate,
comisia va solicita şi opinia conducătorului organului procuraturii de nivelul organului de urmărire
penală.
(4) Persoana care a trecut cu succes termenul de încercare este numită în funcţia de ofiţer de urmărire
penală.
(5) Regulamentul comisiei de atestare se aprobă de conducătorul instituţiei în cadrul căreia este
constituit organul de urmărire penală.
Articolul 18. Gradele speciale
Ofiţerilor de urmărire penală li se conferă grade speciale conform actelor normative care reglementează
modul şi ordinea de acordare a gradelor speciale angajaţilor din instituţiile în cadrul cărora sînt constituite
organe de urmărire penală.
Articolul 19. Jurămîntul
(1) Persoana numită pentru prima dată în funcţia de ofiţer de urmărire penală depune jurămînt în
conformitate cu legislaţia care reglementează activitatea instituţiei în care activează.
(2) Modalitatea de depunere a jurămîntului se stabileşte de conducătorul instituţiei în cadrul căreia este
Articolul 20. Numirea şi eliberarea din funcţie
Ofiţerul de urmărire penală este numit şi eliberat din funcţie de către conducătorul instituţiei în cadrul
căreia este constituit organul de urmărire penală.
Articolul 21. Atestarea
(1) Atestarea ofiţerului de urmărire penală se face pentru constatarea corespunderii lui funcţiei ocupate,
ridicarea nivelului de calificare şi întărirea disciplinei de muncă.
(2) Ofiţerul de urmărire penală este atestat în condiţiile legislaţiei care reglementează activitatea
instituţiei respective.
(3) La atestarea ofiţerului de urmărire penală se ia în considerare, în calitate de indicator de
performanţă, impactul acţiunilor acestuia, în timpul exercitării atribuţiilor, asupra drepturilor și libertăților
persoanelor, în vederea atingerii unei eficiențe maxime și a micșorării constante a impactului negativ
asupra acestora.
Articolul 22. Legitimaţia de serviciu
(1) Ofiţerului de urmărire penală i se eliberează legitimaţie de serviciu de modelul şi în modul stabilite
pentru angajaţii instituţiei în care activează.
(2) Legitimaţia de serviciu conţine date despre gradul special al ofiţerului de urmărire penală, despre
dreptul la portarmă, despre alte drepturi şi atribuţii acordate prin lege.
Articolul 23. Stimularea ofiţerului de urmărire penală
(1) Pentru îndeplinirea exemplară a obligaţiilor de serviciu, pentru activitate îndelungată şi impecabilă
în organele de urmărire penală, pentru executarea unor misiuni de importanţă şi complexitate deosebită,
pentru alte merite în serviciu, ofiţerului de urmărire penală i se acordă stimulările prevăzute de legislaţia
muncii, precum şi:
a) grad special mai înalt;
b) grad special ulterior mai înalt cu o treaptă decît gradul special corespunzător funcţiei deţinute;
c) insignă onorifică de modelul stabilit în instituţia în cadrul căreia este constituit organul de urmărire
penală;
d) anularea, înainte de termen, a unei sancţiuni disciplinare;
e) alte stimulări prevăzute de actele legislative sau normative care reglementează modul de stimulare a
angajaţilor instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală.
(2) Pentru merite deosebite faţă de societate şi stat, pentru succese în serviciu, ofiţerul de urmărire
penală poate fi propus spre decorare cu distincţie de stat.
Articolul 24. Răspunderea disciplinară
(1) Pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor de serviciu, inclusiv pentru
emiterea/adoptarea unui act administrativ, încheierea directă sau prin intermediul unei persoane terțe a
unui act juridic, luarea sau participarea la luarea unei decizii cu încălcarea dispoziţiilor legale privind
conflictul de interese, fapt stabilit prin actul de constatare rămas definitiv, pentru încălcarea disciplinei de
muncă şi săvîrşirea unor acţiuni care dezonorează angajatul organului de urmărire penală, ofiţerului de
urmărire penală i se aplică:
a) observaţia;
b) mustrarea;
c) mustrarea aspră;
d) retrogradarea din grad special;
e) retragerea insignei onorifice;
f) concedierea;
g) alte sancţiuni disciplinare prevăzute de actele legislative sau normative care reglementează modul de
sancţionare disciplinară a angajaţilor instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală.
(2) Sancţiunea disciplinară se aplică în termen de o lună de la data depistării abaterii disciplinare, dar
nu mai tîrziu de 6 luni de la data săvîrşirii ei.
(3) În cazul încălcării art.16 sau săvîrşirii unor fapte care au drept rezultat cauzarea nejustificată a unui
prejudiciu în proporţii mari statului, ofiţerul de urmărire penală este concediat indiferent de timpul care a
trecut de la încălcare sau săvîrşire.
Articolul 25. Împuternicirile privind acordarea stimulărilor
şi aplicarea măsurilor de sancţionare
(1) Stimulările ofiţerului de urmărire penală enumerate la art.23 se acordă prin ordin al conducătorului
instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală sau, în caz de detaşare, prin ordin al
conducătorului instituţiei la care este detaşat ofiţerul de urmărire penală.
(2) Sancţiunile disciplinare se aplică ofiţerului de urmărire penală de către conducătorul instituţiei în
cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală sau de către conducătorul instituţiei la care este
detaşat ofițerul de urmărire penală, în baza concluziei cercetării de serviciu, efectuate de organul de
urmărire penală sau cu participarea lui.
(3) Ordinul privind aplicarea sancţiunii disciplinare poate fi contestat în instanţă de judecată, în
condiţiile legislaţiei.
(4) Stimularea ori sancţionarea ofiţerului de urmărire penală poate fi iniţiată şi de procurorul care
conduce urmărirea penală, prin demers sau sesizare adresate conducătorului instituţiei în cadrul căreia este
Articolul 26. Tragerea la răspundere penală sau administrativă
(1) Urmărirea penală a ofiţerului de urmărire penală se porneşte şi se efectuează de procuror.
(2) Pornirea urmăririi penale, precum şi reţinerea, controlul corporal al ofiţerului de urmărire penală,
controlul bunurilor care îi aparţin şi al mijloacelor de transport de care se foloseşte pot fi efectuate doar în
condiţiile şi cu respectarea procedurii prevăzute de Codul de procedură penală.
(3) Ofiţerul de urmărire penală poartă răspundere administrativă în conformitate cu legislaţia, cu
excepţia cazurilor în care asupra lui se extinde acţiunea regulamentelor sau statutelor disciplinare ale
instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală în care activează.
Articolul 27. Suspendarea din funcţie
(1) Ofiţerul de urmărire penală poate fi suspendat din funcţie prin ordin al conducătorului instituţiei în
care este constituit organul de urmărire penală în cazul în care:
a) în privinţa lui este pornită urmărire penală, pînă la adoptarea unei hotărîri definitive privind vinovăţia
sau nevinovăţia lui;
b) suferă de o maladie, constatată în concluzia unei comisii medicale speciale, care nu-i permite să-şi
exercite atribuţiile de serviciu;
c) este considerat dispărut fără urmă, pînă la declararea acestui fapt prin hotărîre judecătorească;
d) a comis o abatere disciplinară gravă ori a săvîrşit acţiuni compromiţătoare pentru care poate fi
concediat, pînă la adoptarea unei hotărîri definitive;
e) participă la campanie electorală în calitate de candidat pentru o funcţie electivă în autorităţile
publice;
f) nu corespunde funcţiei, fapt constatat de comisia de atestare, pînă la soluţionarea problemei
transferului în o altă funcţie sau la eliberare din organul de urmărire penală.
(2) La confirmarea sau infirmarea temeiurilor pentru care a fost suspendat din funcţie, ofiţerul de
urmărire penală este eliberat din organul de urmărire penală ori este repus în toate drepturile, plătindu-i-
se, conform legislaţiei, drepturile băneşti de care a fost privat.
Articolul 28. Încetarea serviciului în organele de urmărire
penală
(1) Serviciul ofiţerului de urmărire penală în organul de urmărire penală încetează la eliberare din
funcţie sau la transfer în o altă funcţie. Pe lîngă temeiurile prevăzute de legislaţia muncii şi de legile
speciale care reglementează activitatea instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de urmărire
penală, ofiţerul de urmărire penală este eliberat din funcţie la cerere, precum şi la iniţiativa conducătorului
acestei instituţii, în cazul în care:
a) a atins limita de vîrstă de aflare în serviciu în organele de urmărire penală, iar termenul de aflare în
serviciu nu a fost prelungit;
b) a pierdut cetăţenia Republicii Moldova;
[Art.28 al.(1), lit.b) modificată prin LP229 din 25.11.11, MO7-12/13.01.12 art.24]
c) a încălcat jurămîntul, depus în conformitate cu art.19, a comis abateri care compromit onoarea de
angajat al organului de urmărire penală;
d) s-a stabilit, prin act de constatare rămas definitiv, încălcarea prevederilor art. 16;
[Art.28 al.(1), lit.d) în redacția LP134 din 17.06.16, MO245-246/30.07.16 art.515; în vigoare
01.08.16]
e) a divulgat date ce constituie secret de stat sau un alt secret apărat prin lege;
f) există alte situaţii prevăzute de legislaţia care reglementează activitatea instituţiei în cadrul căreia
este constituit organul de urmărire penală;
g) nu a depus declarația de avere și interese personale sau a refuzat să o depună, în condițiile art. 27
alin. (8) din Legea nr. 132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate;
[Art.24 al.(1), lit.g) introdusă prin LP134 din 17.06.16, MO245-246/30.07.16 art.515; în vigoare
01.08.16]
h) instanța de judecată a dispus, prin hotărîre irevocabilă, confiscarea averii nejustificate.
[Art.24 al.(1), lit.h) introdusă prin LP134 din 17.06.16, MO245-246/30.07.16 art.515; în vigoare
01.08.16]
(2) Limita de vîrstă de aflare în serviciu a ofiţerului de urmărire penală este stabilită prin legi care
reglementează activitatea instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală. Prin
decizie a conducătorului instituţiei respective, se admite prelungirea termenului de aflare în serviciu a
ofiţerului de urmărire penală care a atins limita de vîrstă, perioadă în care este apt să-şi exercite atribuţiile.
(3) Ordinul de eliberare din funcţie a ofiţerului de urmărire penală poate fi contestat în instanţă de
judecată, în modul stabilit de legislaţie.
Articolul 29. Perfecţionarea profesională
(1) Ridicarea nivelului de profesionalitate este o obligaţie de serviciu a ofiţerului de urmărire penală.
Atitudinea ofiţerului de urmărire penală faţă de studii şi de perfecţionarea profesională se ia în considerare
la examinarea corespunderii funcţiei ocupate, la stimularea şi promovarea lui.
(2) Nivelul înalt de pregătire profesională se asigură printr-un sistem de studii şi de ridicare a calificării
care include stagierea în organele de urmărire penală ierarhic superioare şi pregătirea profesională în
instituţiile şi centrele de perfecţionare specializate, în instituţiile de învăţămînt superior cel puţin o dată la
4 ani.
(3) Instruirea şi perfecţionarea profesională continuă a ofiţerului de urmărire penală au loc în instituţia
în care este constituit organul de urmărire penală sau în instituţia la care este detaşat ofiţerul de urmărire
penală.
Capitolul V
PROTECŢIA DE STAT, ASIGURAREA MATERIALĂ
ŞI GARANŢIILE SOCIALE ALE OFIŢERULUI
Articolul 30. Protecţia de stat
(1) Ofiţerul de urmărire penală, membrii lui de familie, averea sa se află sub protecţia statului.
(2) Prejudiciul material cauzat ofiţerului de urmărire penală sau rudelor lui apropiate în legătură cu
exercitarea atribuţiilor de serviciu se repară integral de la bugetul de stat cu drept de regres împotriva
persoanelor culpabile.
Articolul 31. Asigurarea materială şi garanţiile sociale
Salarizarea, asistenţa medicală, asigurarea cu pensii, acordarea de concedii, alte măsuri de asigurare
materială şi socială a ofiţerilor de urmărire penală, a pensionarilor din rîndul lor se efectuează în volumul,
mărimea, condiţiile şi ordinea stabilite pentru angajaţii instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de
urmărire penală.
Capitolul IV1
OFIŢERII DE URMĂRIRE PENALĂ DETAŞAŢI
LA PROCURATURILE SPECIALIZATE
Articolul 291. Detaşarea ofiţerilor de urmărire penală
la procuraturile specializate
(1) Ofiţerii de urmărire penală pot fi detaşaţi la procuraturile specializate pentru o perioadă de pînă la 5
ani, care poate fi reînnoită pentru o perioadă de pînă la 5 ani.
(2) Ofiţerii de urmărire penală pasibili de detaşare sînt selectați în mod individual, în baza unor criterii
stabilite în regulamentul de activitate al procuraturii specializate, de către procurorul-şef al procuraturii
specializate. Detaşarea se face cu acordul scris al ofiţerului de urmărire penală selectat, prin ordinul
Procurorului General, cu acordul conducătorului instituţiei în care activează persoana detaşată.
(3) Detaşarea ofiţerului de urmărire penală la procuratura specializată încetează înaintea expirării
termenului pentru care a fost detaşat, prin revocare din funcţia în care a fost detaşat, în temeiul ordinului
motivat al Procurorului General, doar la propunerea procurorului-şef al procuraturii specializate.
(4) În perioada detaşării la procuratura specializată, ofiţerul de urmărire penală are drepturile şi
obligaţiile prevăzute de lege, cu excepţiile stabilite în prezentul capitol.
2
Articolul 29 . Statutul şi competenţa ofiţerilor de urmărire
penală detaşaţi la procuratura specializată
(1) Ofiţerii de urmărire penală detaşaţi la procuratura specializată îşi desfăşoară activitatea doar în
cadrul procuraturii specializate, sub autoritatea exclusivă a procurorului-şef al acesteia.
(2) Ofiţerii de urmărire penală detaşaţi la procuratura specializată nu pot primi nicio indicaţie sau
însărcinare de la instituțiile de la care au fost detaşaţi.
(3) Ofiţerii de urmărire penală detaşaţi la procuratura specializată pot efectua doar acțiunile de urmărire
penală dispuse de procurorii procuraturii specializate. Ofiţerii de urmărire penală îşi desfăşoară activitatea
sub directa conducere, supraveghere şi control al procurorilor din cadrul procuraturii specializate.
(4) Dispoziţiile procurorilor din procuratura specializată sînt obligatorii pentru ofiţerii de urmărire
penală detaşaţi. Actele întocmite de ofiţerii de urmărire penală în temeiul ordonanţei scrise a procurorului
se consideră a fi efectuate în numele acestuia.
Articolul 293. Serviciul în cadrul procuraturii specializate
(1) Atribuţiile prevăzute de lege privind asigurarea drepturilor, acordarea stimulărilor și aplicarea
sancţiunilor ofiţerilor de urmărire penală detaşaţi la procuratura specializată sînt exercitate de către
Procurorul General, la propunerea procurorului-şef al procuraturii specializate, sau, după caz, de către
procurorul-șef al procuraturii specializate.
(2) Ofiţerilor de urmărire penală detaşaţi la procuratura specializată gradele speciale le sînt acordate de
către autoritatea competentă potrivit legislaţiei, la propunerea procurorului-şef al procuraturii specializate.
(3) Ofiţerul de urmărire penală detaşat la procuratura specializată este evaluat de către procurorul-şef al
procuraturii specializate în condiţiile legislaţiei care reglementează activitatea instituției de la care este
detaşat.
(4) Ofiţerilor de urmărire penală detaşaţi li se eliberează, de către Procurorul General, legitimaţie de
serviciu de modelul aprobat de Consiliul Superior al Procurorilor.
4
Articolul 29 . Salarizarea ofiţerului de urmărire penală detaşat
la procuratura specializată
Drepturile salariale ale ofiţerilor de urmărire penală detaşaţi la procuratura specializată se plătesc din
bugetul procuraturii specializate.
Capitolul VI
DISPOZIŢII FINALE
Articolul 32
Guvernul, în termen de 3 luni:
a) va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu
prezenta lege;
b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Marian LUPU
Nr.333-XVI. Chişinău, 10 noiembrie 2006.

LEGE Nr. 1260 Cu Privire La Avocatură

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

LEGE Nr. 1260 Cu Privire La Avocatură

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

LEGE Nr.

Publicat : 04.09.2010 în Monitorul Oficial Nr. 159 art Nr : 582

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

PREŞEDINTELE  PARLAMENTULUI                        Eugenia OSTAPCIUC

Nr. 1260-XV. Chişinău, 19 iulie 2002.

privind activitatea specială de investigaţii

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Marian LUPU

Nr. 59. Chişinău, 29 martie 2012.

privind statutul ofiţerului de urmărire penală

Publicat : 22.12.2006 în Monitorul Oficial Nr. 195-198 art Nr : 918

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Marian LUPU

Nr.333-XVI. Chişinău, 10 noiembrie 2006.

S-ar putea să vă placă și

LEGE Nr. 1260 Cu Privire La Avocatură

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

LEGE Nr. 1260 Cu Privire La Avocatură

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

LEGE Nr.

Publicat : 04.09.2010 în Monitorul Oficial Nr. 159 art Nr : 582

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Eugenia OSTAPCIUC

Nr. 1260-XV. Chişinău, 19 iulie 2002.

privind activitatea specială de investigaţii

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Marian LUPU

Nr. 59. Chişinău, 29 martie 2012.

privind statutul ofiţerului de urmărire penală

Publicat : 22.12.2006 în Monitorul Oficial Nr. 195-198 art Nr : 918

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Marian LUPU

Nr.333-XVI. Chişinău, 10 noiembrie 2006.

S-ar putea să vă placă și

PREŞEDINTELE  PARLAMENTULUI                        Eugenia OSTAPCIUC 