Cucută Octavia

Tema 2. CEDO
1. Conform art. 2 § 1 Convenției Europene a Drepturilor Omului, statul nu doar are obligația să
nu provoace cu intenție și nelegal moartea unei persoane, dar și este obligat să ia toate
măsurile necesare pentru a proteja viața persoanelor aflate sub jurisdicția sa.
Obligaţia statului în această privinţă presupune datoria primordială de a proteja dreptul la viaţă
prin implementarea unui mecanism care să previe, elimine, sancționeze și să descurajeze
atingerile aduse drepturilor persoanei. Acest lucru presupune obligația autorităților de a lua în
mod preventiv măsuri de ordin practic pentru protejarea individului a cărui viaţă este ameninţată
de actele criminale ale altor persoane.
Din speța noastră putem determina faptul că Doamna X, a fost amenințată de mai multe ori de
fostul său concubin, Domnul Y, că va fi omorâtă, acesta a amenințat – o de mai multe ori, la fel a
intrat și în apartamentul ei, scriid pe pereții dormitorului ,, Voi face ceea ce am promis”.
Pentru a exista obligația din partea statului de a o proteja pe Doamna X, și pentru a le imputa
autorităților neândeplinirea acestor obligații este important să stabilim dacă autoritățile știau sau
trebuiau să știe pe moment că viața acestei persoane era în pericol în mod real și imediat ca
urmare a actelor infracţionale ale unui terţ şi că autorităţile, în cadrul atribuţiilor lor, nu au luat
măsurile care, din punct de vedere, rezonabil, ar fi atenuat fără îndoială riscul.
Putem stabili din speță că Doamna X, a sesizat poliția, respectiv ea le – a adus la cunoștință
despre existența unui pericol asupra vieții sale, astfel autoritățile nu ar putea invoca faptul că nu
au cunoscut despre aceasta. Nu pote poliția să reacționeze în așa mod, ca cel prezentat în speță.
Ei sunt obligați să înregistreze plângerea, și urgen să întreprindă măsuri de protejare a cel care a
depus – o. Nu poți să refuzi înregistarea unei plângeri, în calitate de autoritate, doar că ți – sa
părut că aceste amenințări sunt ceva ok și ceva obișnuit și nu prea merită atenție.
Problema violenței în familie este una foarte majoră pentru toate statele lumii, indiferent de
nivelul acestora de dezvoltare. La nivel național, cât și local trebuie să existe o serie de
reglementări care ar sancționa serior violența în familie. Statele sunt obligate să implementeze
politici de prevenire a violenței, de ocrotire a victimelor, oferindu – le protecție și siguranță
maximă.1
Eu consider că autoritățile nu și – au îndeplinit obligația de a proteja dreptul la viața a Doamnei
X. Autoritățile nu au întreprins absolut nimic, din ceea ce se aștepta ea ca ei să facă, astfel
minimizând și împiedicând materializarea acestui pericol care putea surveni din partea
Domnului Y.
Doamna X se aștepta ca autoritățile să întreprindă careva acțiunii pentru a preveni acest pericol,
pentru ai proteja viața. Autoritățile aveau obligația să înregistreze plângerea și să dispună din
oficiu unele măsuri de protecție (organul de poliţie este obligat să dispună imediat eliberarea
ordinului de restricţie de urgenţă în privinţa agresorului pentru înlăturarea situaţiei de criză şi,
concomitent, întreprinde acţiunile necesare de constatare a comiterii infracţiunii de violenţă în
familie.) 2
1
Recomandarea (2002) din 30 aprilie 2002 cu privire la ocrotirea femeilor împotriva violenței a Comitetul de
Miniștri al Consiliului Europei;
2
Autorităţile abilitate cu funcţii de prevenire şi combatere a violenţei în familie sînt obligate să reacţioneze prompt
la orice sesizare şi să informeze victimele despre drepturile lor, despre asistenţa disponibilă, unde şi cum pot
depune o plîngere; cum pot obţine protecţie; în ce măsură şi în ce condiţii au acces la consultanţă sau asistenţă
juridică;
Respectiv, am ajuns la concluia că în speță s – a încălcat art. 2 al Convenției Europene a
Drepturilor Omului.
Cu referire la faptul dacă viața unui copil nenăscut este protejat de CEDO, și în general
dacă copilul nenăscut este sau nu o persoană nu există nu răspuns exact. Este însă clar că
Convenției Europene a Drepturilor Omului nu se referă expres la copilul nenăscut, dar nici nu
stipulează expres că acesta nu este considerat persoană sau că viața acestuia nu este protejată de
art. 2 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În jurisprudența CEDO, însă sunt multe cauze, în care Curtea s – a expus cu referire la
momentul începerii vieții.

 De exemplu în cauza Evans vs Marea Britanie din 10 februarie 20073Curtea a stabilit că

embrionii nu au dreptul de viață în sensul art. 2 al Convenției Europene a Drepturilor
Omului. Menționând că nu există o regulă clară asupra momentului începerii vieții, la
fel a stabilit că aprecierea dreptului la viață al embrionilor este lăsat la marja de
apreciere a statelor. Argumentele oferite de Curte nu au făcut lumină în această
întrebare, stipulându – se doar faptul că chestiunea începutului la viață râmâne
neelucidată.

 În alt caz, X vs Regatul Unit din 13 mai 1980, Curtea la fel a ajuns la concluzia că viața
copilului nenăscut este legat intim de viața femeii care il poartă și nu poate fi privită
izolat de aceasta.
Problema determinării momentului începerii vieții este foarte înteresant. Studiind jurisprudența
Curții ajungem la conluzia că nu există un concept unic cu privire la dreptul la viață a copilului
nenăscut și ține de marja de apreiere a fiecărui stat în parte. Curtea nu a dat nici un răspuns exact
la întrebarea dacă un copil care urmează să se nască este sau nu o persoană în sensul art. 2 al
Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Eu aș opta pentru ideea că copilul nenăscut ar putea fi considerat persoană nu de la concepere și
nici de la naștere, dar din momentul în care el poate să supraviețuiască singur. Făcând referire la
legistația națională, avortul în Republica Moldova este permis până la termenul de 14 săptămâni
de sarcină, desigur cu unele excepții, dar logica unei asemenea prevederi este că de la 14
săptămâni teoretic copilul încă nenăscut ar putea supraviețui singur. ( separat de corpul mamei);
Dar nu putem desigur că nega și punctul de vedere al unor autori care afirmă că al Convenției
Europene a Drepturilor Omului. protejează dreptul la viață a persoanelor, respectiv a ființelor
vii, și evident că nu putem nega că și copilul nenăscut este o ființă vie. Respectiv chair dacă
acesta nu este născut, este o ființă vie, deci o persoană, care merită protecție, indiferent la ce
etapă a dezvoltării nu s – ar afla.
2. Consider că nu sa încălcat art. 14 al Convenției Europene a Drepturilor Omului deoarece nu
avem dovezi care ar determina cu exactitate că autoritățile nu au reacționat la plângerea
persoanei din motiv să ea vorbea o altă limbă sau din motivul originii sale naționale.
Autoritățile nu au reacționat nu din motivul originii sale naționale sau al limbii vorbite, dar
nu au aționat din motiv că au considerat că nu este ceva important, fiind astfel o lipsă de
profesionalism și dovadă a incompetenței, dar nu a unei discriminări.

3
https://hudoc.echr.coe.int/rus#{%22itemid%22:[%22001-80046%22]}