Rarinca Raluca

a X-a B 20/03/2020

DORINTA
De Mihai Eminescu

Mihai Eminescu a pătruns pe cale universală în sufletele iubitorilor de

poezie, graţie profunzimii şi armoniei versurilor sale. Mesajul său liric se
materializează în esenţe umane de încântare şi înfiorare în faţa frumuseţii,
sensibilităţii şi armoniei poeziei sale, căci adâncurile sufleteşti ale poetului
uimesc mereu, prin acel inefabil şi mister ce-nvăluie fiinţa ce-a creat o opera
nemuritoare. Prima variantă a acestei poezii a fost concepută sub forma unei
scrisori de dragoste, pe care poetul o adresa iubitei, stilul epistolar fiind un
procedeu artistic foarte des întâlnit în creaţiile lirice ale epocii.
Este o poezie definitorie în viziunea lui Mihai Eminescu, un mic poem
pastoral, în genul idilei clasice, complicat în spirit romantic prin intensitatea
visului de dragoste. Eul poetic aspiră spre o iubire infinită proiectând pe
fundalul unei naturi feerice o poveste de dragoste ideală, în care gesturile
celor doi îndrăgostiți se împletesc într-un ritual al înțelegerii depline.În
poezia Dorinţa, eul liric imaginează o idilă ce se manifestă în cadru rustic, o
poveste de dragoste ideală ce are loc în mijlocul naturii, o fericire ce ar fi
posibilă prin intermediul visului, proiectată într-un viitor neprecizat, sub forma
lirismului subiectiv, propriu artei poetice.
Titlul Dorinţa argumentează romantismul şi sugerează imaginea
iubirii posibile, dar neîmplinite. Dragostea este proiectată într-un plan
imaginar, exprimând aspiraţia poetului pentru un sentiment ideal,
dorinţa profundă a acestuia de a atinge perfecţiunea trăirii acestui
sentiment profund.
Tema operei ‘’Dorinta’’ intruchipeaza o idilă romantică, ce exprimă
intensitatea visului de dragoste ideală, pe care poetul aspiră să o atingă,
posibila sa fericire, dacă această perfecţiune a cuplului s-ar împlini.
Poezia este structurata in 5 tablouri, miniaturizate pefect, dominate de vocea
autorului, care exprima o stare de emotionala, mai exactdorinta implinirii unei
iubiri absolute.Opera are o structura epistolara, sugerata de verbele la
imperativ si pronumele si adjectivele pronominale de persoanele I si a II-a.
Prima strofa este o chemare, o adresare directa catre iubita, care este
asteptata cu nerabdare si emotie puternica in mijlocul unui cadru natural
compus din elemente specifice naturii eminesciene (codrul si izvorul). Verbele
la imperativ, adresarea directa exprima intensitatea dorintei la care participa
si natura umanizata (Vino-n codru la izvor\ Care tramura pe prund,)
Strofa a II-a constituie o imagine a asteptarii si a intalnirii.Sunt
Imaginate gesturile gingase ca un joc al iubirii.Verbele la modul conjunctiv’’Sa
Rarinca Raluca
a X-a B 20/03/2020

alergi,sa-mi cazi,sa-ti desprind,sa-l ridic’’,sugereaza dorinta puternica pentru

implinirea iubirii.Motivul florilor de tei’’care or sa cada infiorate’’ in paul iubitei
amplifica intensitatea sentimenului de dragoste profunda sugerant in acelasi
timp idea permanenta de din poezia eminesciana a comuniunii om natura.
Strofa a III-a ilusreaza un portret deosebit al iubitei.’’Fruntea’’ alba si
‘’parul blond’’ sunt structurile poetice care prin epitetele cromatice alcatuiesc
un potret fizic ce sugeeaza trasaturi precum gingasia,puritatea,delicatetea.
Strofa cu numaul patru ilustreaza idea ca visul se poate prelungi in timp
doar prin depasirea realitatii.Adormirea sugereaza posibilitatea prelungirii
iubirii prin integrarea ei in circuitul cosmic.
Ideea centrala a poeziei este prezentata printr-un limbaj tipic,figurat de mare
expresivitate.Desi lexiul este simplu,versurile au farmec prin armonia
deosebita.Aliteratiile’’blanda batere de vant’’,asonantele’’adormind de
armoniea’.Expresivitatea stilistică a poeziei sporeşte emoţia artistică a
cititorului prin personificarea „codrului bătut de gânduri”, a izvoarelor
„singuratice”, a florilor de tei „înfiorate”, precum şi prin adresarea directă, ca
marcp a lirismului subiectiv manifestat în toată poezia.

Registrul stilistic este popular, prin formele la viitor ale verbelor „or să-ţi
cadă”, „şede-vei”, care amplasează povestea de dragoste într-un cadru
rustic. Verbele aflate la conjunctiv ilustrează, în principal, concepţia lui Mihai
Eminescu despre iubirea ideală, pe care n-o împlineşte, dar o doreşte cu
patimă: „să alergi”, „să-mi cazi”, „să ridic”, „să desprind”, „s-o culci”. Verbele la
viitor sugerează optimismul eului liric privind posibila împlinire a iubirii
absolute, într-un cândva nedefinit, ca un vis de fericire ce urmează să se
împlinească într-un viitor neprecizat: „vom visa”, „îngâna-ne-vor”, „or să
cadă”.

Metafora „Iar în păr înfiorate / Or să-ţi cadă flori de tei” sugerează

emoţia puternică a celor doi îndrăgostiţi, la care participă afectiv florile
„înfiorate”.

Personificările prezente în poezie au rolul de a preciza participarea

naturii la trăirea sentimentului de iubire, fiind în deplină armonie cu cei doi
îndrăgostiţi: „îngâna-ne-vor c-un cânt / Singuratice izvoare / Blânda batere de
vânt”, „... armonia / Codrului bătut de gânduri”.

Epitetele din poezie compun imaginea iubitei, care are „fruntea albă”, „părul
galbăn” şi „buze dulci”, ilustrând concis dar sugestiv un portret fascinant, plin
de gingăşie şi delicateţe al fetei.
Rarinca Raluca
a X-a B 20/03/2020

Versurile au măsura doinei populare, de 7-8 silabe. Ritmul trohaic şi

rima, care este construită printr-o singură pereche în fiecare strofă,
diminuează tonalitatea poeziei populare.
Mihai Eminescu sintetizează în poezia Dorinţa concepţia sa
despre iubire, care poate fi o poveste de dragoste ideală posibilă,
manifestată numai în mijlocul naturii participative şi ocrotitoare.
Poezia Dorinţa este un mic poem pastoral, o poveste de iubire posibilă
doar prin intermediul visului de fericire deplină, de aceea poezia este o
idilă.
Reunind toate aceste aspect putem afirma ca Mihai Eminescu
sintetizează în poezia Dorinţa concepţia sa despre iubire, care poate fi o
poveste de dragoste ideală posibilă, manifestată numai în mijlocul naturii
participative şi ocrotitoare. Poezia Dorinţa este un mic poem pastoral, o
poveste de iubire posibilă doar prin intermediul visului de fericire deplină, de
aceea poezia este o idilă.