Universitatea Babeș Bolyai, Facultatea de Psihologie și Știinte

ale Educației, Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

Extensia Năsăud , anul universitar 2019-2020, Semestrul II, ID

EDUCAȚIA INTERCULTURALĂ

Student : Vilcinschi Angela Daniela

 1. EXEMPLE DE PREJUDECĂȚI, STEREOTIPURI ȘI SITUAȚII DE
DISCRIMINARE ÎN LEGĂTURĂ CU ACTIVITATEA DINTR-O ȘCOALĂ

Discriminarea nu este altceva decat incalcarea dreptului la egalitate, iar acest drept este
incălcat de cele mai multe ori în școli. Discriminarea se bazează pe o prejudecată, care nu este
altceva decât o idee preconcepută, greșită , pe care și-a făcut-o un om despre altcineva. Ce au la
bază aceste prejudecăți? Este foarte simplu: ZVONURI. Ele sunt lansate de anumiți elevi.
Fenomenul discriminării în instituțiile de învățământ poate fi prevenit dacă toți adulții, în
special profesorii, ar avea abilitățile necesare pentru a-l discuta cu elevii și maturii într-o manieră
respectuoasă și într-un mediu sigur. Administrațiile școlare trebuie să procedeze astfel încât
segregarea (în funcție de rasă , etnie, convingeri religioase , dizabilitate etc.) să nu existe în
instituțiile de învățământ și, în consecință, copiii să știe că e firesc să interacționeze cu diferiți
oameni, cu diferite abordări. Fiecare tânăr are drepturile la manifestarea propriei identități, fără
nicio discriminare, iar personalul instituției are obligația de a le proteja. Foarte mulți adolescenți
nu se simt în siguranță emoțională și fizică în instituțiile școlare și mulți dintre ei abandonează
studiile sub diferite pretexte, dar adevărata cauză este că nu se simt acceptați și respectați pentru
ceea ce sunt ei. Demnitatea umană, diversitatea culturală, democrația, dreptatea socială,
echitatea, egalitatea și statul de drept sunt valorile în baza cărora trebuie proiectat, realizat și
evaluat demersul educațional axat pe dezvoltarea holistică a adolescenților și implicarea activă și
responsabilă a acestora în viața școlii. Acesta este idealul educațional consfințit în Codul
educației.

Termenul „discriminare” este curent utilizat dincolo de domeniul dreptului, al ştiinţelor

umane şi politice. El a intrat în limbajul comun. Acest fapt demonstrează gradul de
conştientizare, astăzi, a existenţei unei problematici a discriminării şi mobilizarea pe care
obiectivul combaterii discriminării este capabil să o asigure.
Utilizarea sa extensivă produce deseori confuzii cu noţiuni înrudite. În procesul educativ,
clarificarea distincţiilor între termeni reprezintă o componentă a înţelegerii şi a stabilizării
acestora. Noţiunii fundamentale a discriminării directe i s-au adăugat şi alte câteva derivate.

Lumea în care trăim este diversă, ea impune persoanelor cu identităţi variabile să interacţioneze
generând comportamente de cooperare şi caritate, alteori competiţia şi atitudinea exclusivistă.
Motivaţiile discriminărilor pe criterii identitare sau de opţiune sunt cel mai des sexul, rasa,
naţionalitatea, etnia, limba, religia, categoria socială, convingerile, orientarea sexuală,
vârsta,handicapul, boala cronică necontagioasă, infectarea HIV, apartenenţa la o categorie
defavorizată. Combaterea discriminării are însă în vedere orice alt criteriu ce a determinat
tratamentul inechitabil al unei persoane.

Discriminarea constă în orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă (pe baza unuia
dintre criteriile de discriminare) care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea
recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic,
social şi cultural, sau în orice alte domenii ale vieţii publice.

Există mai multe idei care pot duce la discriminare, dar cea mai des intalnită este ideea
diferențelor dintre negrii si albi, numită si rasism. Rasismul poate duce la segregare rasială, mai
precis separarea si izolarea unor oameni de ceilalti.

Un copil, la scoală, poate fi exclus din anumite activități pentru că este de altă religie,
culoare sau de altă etnie. Principalele motive pentru care, în ziua de azi, a crescut discriminarea
in rândul elevilor sunt mai multe, dar cea mai des intâlnită sițuatie este aceea când cineva cu
handicap este exclus din anumite activități, nu-și poate exprima liber opiniile sau este exclus din
anumite cercuri de prieteni.
 In cazul unor prejudecăți formate de către anumiți elevi, cea mai bună soluție este
COMUNICAREA. Prin comunicare se poate stabili dacă afirmațiile făcute cu privire la persoana
respectivă sunt adevarate sau sunt doar niște prejudecăți. În cazul în care acei oameni sunt de altă
religie, etnie, nationalitate sau au vreun handicap, trebuie să li se acorde șansa de a se integra în
comunitate. Situația copiilor rromi este una critică, majoritatea aparținând unor familii extrem de
sărace. Mulți dintre ei abandonează școala datorită lipsurilor materiale, iar cei care continuă sunt
deseori discriminați față de colegii lor: puși în ultimele bănci ale clasei, tratați cu indiferentă, sau,
mai rău câteodată, agresați verbal de către copii sau profesori. Educarea adulților (cadrelor
didactice) și a copiilor în spiritul toleranței și nediscriminării constituie o prioritate dacă dorim
schimbarea mentalităților.
Integrarea populației rome continuă la vârsta școlii, o școala căreia ii revine ca misiune
promovarea printre profesorii si elevii celorlalte naționalități, valorile și cultura elevilor etnici.
Trebuie încurajată dorința rromilor de integrare și accentuat că integrarea nu înseamnă pierderea
culturii tradiționale. Teama etniei rrome de diversitatea culturală ar trebui să fie inlocuită de
interesul mutual si de deschiderea către schimbul de experiențe cu ceilalți.
Ințelegerea mutuală va reduce riscul discriminării și va contribui la crearea de condiții mai
bune de invățătură pentru copiii rromi. Condițiile mai bune de învățare vor stimula încrederea de
sine a elevilor și vor contribui la reducerea abandonului școlar – o problemă extrem de frecventă
între romi.
Din păcate, foarte mulți elevi din ziua de azi nu pot accepta elevi diferiți. Tocmai pentru că
nu suntem uniți, această societate se destramă și apare astfel în școli și violența, fie ea verbală
sau fizică.
 Romii vor să-şi dea copiii la şcoală, în ciuda părerii majoritarilor, dar îi împiedică sărăcia şi, de
multe ori, atitudinea discriminatorie a profesorilor şi a colegilor, care refuză să-i aibă în clasă.
Prin urmare, nu e de mirare că există şcoli speciale în care sunt integraţi copiii romi, chiar dacă
aceştia nu suferă de nicio dizabilitate.
De multe ori se întâmplă acest lucru la recomandarea profesorilor sau chiar la cererea
părinţilor, pentru că acolo nu mai sunt discriminaţi de profesori şi mai au colegi romi Potrivit
ultimelor date, doar 3% dintre copiii romi sunt incluşi în creşe şi doar o cincime în
grădiniţe.Părinţii copiilor neromi refuză să-şi trimită copiii în clasele unde sunt şi elevi rom
cer să fie mutaţi.

În sensul cel mai general, discriminarea este înțeleasă ca un tratament favorabil sau
defavorabil în relație cu o persoană, datorat apartenenței acelei persoane la un anumit grup, clasă
sau categorie socială. Caracteristicile care atrag tratamentul discriminatoriu conducând la
excluziune, sunt asociate și marchează apartenența indivizilor la anumite grupuri sau categorii
sociale considerate indezirabile. Conceptul de discriminare se referă la tratamentul
necorespunzător și potențial nedrept al indivizilor, datorat apartenenței lor de grup.
Discriminarea înseamnă atât tratament explicit negativ față de membrii unui grup, cât și
tratament mai puțin favorabil decât față de membrii unui alt grup, în contexte similare.
Cu alte cuvinte, discriminarea este o acțiune care presupune un tratament diferit, nedrept fată
de persoane din cauza apartenenței lor la un anumit grup social. Există mai multe forme de
comportamente discriminatorii, dar toate au în comun faptul că implică o anumită formă de
excludere sau de respingere. Deși în toate societătile democratice orice formă de discriminare
este interzisă, din păcate, în realitate discriminarea este practicată atât de indivizi, cât și de
instituții: companii, școli, spitale, primării, guvern. Acest lucru se întâmplă deoarece, așa cum
am văzut, discriminarea este fundamentată pe stereotipurile și prejudecățile pe care le avem, iar
acestea nu sunt întotdeauna conștientizate. Toti oamenii au drepturi egale, iar în momentul în
care cineva se folosește de un criteriu nerelevant pentru a limita aceste drepturi unei categorii de
oameni, acea persoană comite un act de discriminare. Exemple de discriminare sunt multe și pot
părea probleme mărunte. În fond, ce importanță are dacă unei fetite de etnie rromă nu îi este
permisă înscrierea la școală sau este înscrisă la o clasă formată numai din elevi rromi sau cu
cerințe educative speciale? Cu ce ne afectează pe noi problemele întâmpinate de persoanele
respective?

Problema e că dacă acceptăm asemenea comportamente discriminatorii, mai devreme sau mai
târziu, se va răsfrânge și asupra noastră. Dacă azi nu intervenim atunci când se interzice intrarea
la film sau în anumite spații publice a unui tânăr rrom, cine ne poate promite că mâine nu se va
interzice și accesul blonzilor sau al elevilor cu medii mai mici de 9 la limba română?
Orice atentat la drepturile unei persoane sau ale unui grup trebuie privit ca un atentat la propriile
drepturi. Istoria ne oferă nenumărate exemple de astfel de discriminări care au scăpat de sub
control, ajungându-se chiar până la exterminarea unor grupuri de oameni pe criteriu etnic, rasial
sau religios, ca de exemplu: Holocaustul a fost un eveniment tragic. În prima jumătate a
secolului XX, Partidul Nazist, condus de Adolf Hitler, a promovat o serie de prejudecăți legate
de evrei și alte grupuri considerate indezirabile, precum romii, homosexualii, persoanele cu
dizabilități sau cu probleme de sănătate mintală etc. Visul naziștilor era exterminarea acestor
grupuri, pentru a obține, în final, o rasă superioară de oameni. Soluția pe care au găsit-o pentru a
atinge acest obiectiv a fost exterminarea. Evreii, romii și celelalte grupuri au fost trimise în
lagăre în care condițiile de trai erau îngrozitoare. În timpul Holocaustului au fost omorâți
aproximativ 11 milioane de oameni într-un mod crud, inuman și sadic. Pentru ca astfel de
tragedii să nu mai aibă loc, astăzi drepturile omului sunt protejate de legislația națională și
internațională, dar respectarea lor este o responsabilitate care revine fiecăruia dintre noi.
A fi rrom în România, în prezent, aduce după sine o serie de prejudecăți, stereotipuri și
discriminare. Încă din prima zi de viață te vei confrunta cu ostilitatea majoritarilor și cel mai
probabil vei trăi într-un mediu marcat de sărăcie. Ai fi hrănit mai prost decât alți copii și ai avea,
cel mai probabil, un singur rând de haine cu care să mergi la școală. Profesorii vor avea grijă să
te pună în ultima bancă și să te dea mereu ca exemplu prost, sau, mai rău , chiar să fii mutat la o
școală specială doar pentru că ești rrom. Prin urmare, există o șansă mare să nu mai vrei să mergi
la școală (cui i-ar plăcea să meargă în fiecare zi într-un loc în care nu este deloc bine primit?) și
să o abandonezi cu prima ocazie, lucru pe care mulți dintre rromi l-au făcut deja.
Abandonarea școlii îti va diminua drastic șansele de a duce o viată normală la maturitate. Lipsa
educației și a calificărilor îți vor reduce șansele de a-ți găsi un loc de muncă. În cel mai bun caz,
vei putea munci cu ziua, pe bani foarte puțini, care nu-ți vor permite să-ți întreții familia
corespunzător: copiii tăi vor fi la fel de săraci și se vor confrunta cu aceleași probleme cu care te-
ai confruntat tu. Un alt scenariu e acela în care împlinești profețiile celor care spuneau că „toti
țiganii fură“. Prin urmare, ai șanse mari să închizi cercul și să perpetuezi această spirală a
sărăciei și discriminării.
Istoria romilor este așadar una zbuciumată, marcată de secole de sclavie, stigmatizare și
evenimente tragice. Deși recent a început să se acorde din ce în ce mai multă atentie identificării
de solutii pentru integrarea romilor și recuperarea decalajului dintre romi și populatia majoritară,
atitudinea negativă fată de această etnie persistă și va persista încă mult timp de acum încolo.
Schimbarea poate, însă, să înceapă cu fiecare dintre noi.
Discriminarea persoanelor cu dizabilități:
Deoarece termenul „handicap“ a căpătat în timp o conotație peiorativă, astăzi folosim în locul lui
termenul „dizabilitate“.

Vorbim, așadar, despre persoane cu dizabilități, nu despre handicapați sau persoane cu handicap.
Dizabilitatea se referă la una sau mai multe deficiențe fizice, psihice, mintale sau senzoriale care,
în lipsa unui mediu accesibilizat, pot împiedica parțial sau total șansele unei persoane de a duce
un trai independent. Dizabilitatea are așadar două componente: una dată de afecțiunea medicală
în sine, iar cealaltă dată de capacitatea mediului social de a răspunde nevoilor specifice ale
persoanelor cu dizabilități.
Cu cât dizabilitatea e mai severă, cu atât mai mult scade nivelul de educație, iar abandonul
școlar după primele patru clase este de două ori mai mare decât în rândul populației generale.
Prin urmare, putem concluziona că, în România, sistemul educațional este greu accesibil
persoanelor cu dizabilități. Conform unui raport publicat de către Organizația Mondială a
Sănătății, includerea copiilor și adultilor cu dizabilități în sistemul educațional este extrem de
importantă pentru că: * educaţia contribuie la formarea capitalului uman, fiind astfel un factor
cheie pentru dezvoltarea şi bunăstarea personală; *excluderea copiilor cu dizabilităţi de la
oportunităţile educaţionale şi de angajare în muncă prezintă costuri sociale şi economice ridicate.
De exemplu, există tendinţa ca adulţii cu dizabilități să aibă o situaţie materială mai proastă decât
adulţii fără handicap, însă prin educaţie această tendinţă este diminuată. Soluția cea mai potrivită
este includerea copiilor cu dizabilităti în școlile de masă acolo unde este posibil. În vederea
îndeplinirii acestui deziderat este nevoie de accesibilizare, prin aceasta înțelegând atât adaptarea
mediului fizic cât și adaptarea programelor educaționale în așa fel încât să răspundă copiilor cu
cerințe educaționale speciale.

Tipuri de discriminare:
-Discriminarea directă are loc atunci când o persoană refuză unei alte persoane un drept sau
îi limitează acesteia accesul la informații, servicii, accesarea unor drepturi pe baza apartenenței la
o anumită categorie.
De exemplu: *Angajații unui loc de joacă refuză intrarea unui copil în spațiu doar pentru că este
de etnie rromă.
*Un angajator scoate la concurs un post cu mențiunea că se adresează doar bărbaților.
*Unui copil cu dizabilități îi este refuzată înscrierea într-o școală de masă, deși nivelul său
intelectual i-ar permite să facă față cerințelor școlare.
-Discriminarea perceptivă este discriminarea directă îndreptată împotriva unui individ,
cauzată de faptul că ceilalți cred că el posedă o anumită caracteristică. Acest tip de discriminare
apare chiar și atunci când respectiva persoană nu posedă, în fapt, acea caracteristică ce i se
atribuie.
-Discriminarea asociată apare atunci când cineva are parte de un tratament nefavorabil sau
mai puțin favorabil, din cauză că este asociată unor persoane/unui grup care posedă anumite
caracteristici considerate discriminatorii.
-Discriminarea indirectă intervine atunci când o prevedere, un criteriu, o practică aparent
neutră pune într-o situație de dezavantaj persoane apartinând unui grup vulnerabil, față de alte
persoane aparținând grupului majoritar. Desigur, sunt acceptate de la această regulă situațiile în
care respectiva prevedere este justificată de un scop legitim, iar măsurile folosite pentru atingerea
acelui scop sunt adecvate și necesare.
De exemplu:*Accesul în școală este permis numai elevilor care poartă uniforma școlii, ceea
ce ar putea reprezenta o problemă pentru elevii din medii defavorizate, care nu își permit
achizitionarea uniformei respective.
* Evaluarea performanțelor elevilor ia în considerare criterii precum contribuția la fondul
clasei/școlii sau achiziționarea anumitor materiale didactice.
-Discriminare multiplă, ca termen, a intrat în circuitul de idei în ultimii ani, pentru a descrie
situaţia în care două sau mai multe tipuri de discriminare, bazate pe diverse criterii, se conjugă,
producând efecte agregate asupra indivizilor victime ale discriminării.
De exemplu: *O persoană este discriminată nu doar din cauză că este, de exemplu, femeie, ci
și pentru că este în vârstă.
 *Un elev este discriminat nu doar pentru că este rrom, ci și pe criteriu social, familia lui
fiind săracă.

Hărțuirea, definită ca fiind un comportament nedorit în legătură cu un criteriu de discriminare

(apartenență etnică, gen, dizabilitate, orientare sexuală etc.), care are ca scop sau efect violarea
demnității personale a persoanei sau crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant, umilitor sau
ofensiv, în mod intenționat sau neintenționat.
De exemplu: *Un elev este în mod repetat ridiculizat de ceilalți colegi pe seama apartenenței
etnice sau orientării sexuale, însă acest lucru este ignorat de cadrele didactice și conducerea
școlii, pe motiv că „așa sunt copiii, se joacă unii cu altii“
Victimizarea se referă la protejarea indivizilor de la orice formă de tratament advers (ex.:
exmatricularea, concedierea etc.) ca reactive la o plângere, acțiune sau alte proceduri prin care se
urmărește respectarea principiului egalității de tratament. Vizatăm de asemeneam protecția nu
doar a persoanei discriminate, ci și a celor ce pot oferi probe utile în procedura antidiscriminare
sau care sunt implicați într-un fel sau altul în această procedură.
Exemple: * Mama unui elev rrom, sătulă de hărțuielile la care era supus fiul său în mediul
școlar, decide să facă o plângere la inspectoratul școlar. La scurtă vreme după realizarea anchetei
și sancționarea persoanelor responsabile, elevului în cauză i se scade nota la purtare sub un
pretext inventat, iar ulterior este exmatriculat. Alți elevi care se confruntă cu discriminarea sunt
astfel intimidați și nu mai îndrăznesc să semnaleze eventualele abuzuri ale colegilor sau cadrelor
didactice.
- Discriminarea structurală are loc atunci când refuzarea unui drept al unei persoane este un
efect al modului în care sunt organizate sistemele sociale.
De exemplu: *Curriculumul școlar nu include referiri la istoria și originile minorităților
entice sau activități care să vizeze explorarea și demontarea stereotipurilor. În manualul de istorie
nu se face nici o referire la perioada de sclavie a rromilor și la genocidul acestora.
* Criteriile avute în vedere pentru accesibilizarea instituțiilor pentru accesul persoanelor
cu dizabilități nu sunt suficient de relevante, de aceea accesibilizarea se reduce la construirea
unei rampe de acces, care de multe ori este impracticabilă, fiind prea abruptă.
- Atingerea adusă demnității persoanei constituie orice manifestare publică ce are ca
rezultat atingerea demnităţii persoanei şi care este motivată de apartenenţa acelei persoane la o
anumită categorie constituie discriminare.
De exemplu: * În timpul orei, un profesor se adresează unui elev cu o dizabilitate fizică cu
apelativul „handicapatule“. Se observă că, în toate exemplele de mai sus, cazurile de
discriminare se caracterizează prin reunirea celor două elemente: - existenţa unui tratament
diferit in situaţii identice sau similare (sau tratarea identică in situaţii diferite); şi - lipsa unei
justificări obiective pentru un astfel de tratament.

Oamenii au tendința să împartă tot ce îi înconjoară în categorii, indiferent că este vorba despre
obiecte sau despre persoane. În funcție de câteva atribute care îi diferențiază, precum aspectul
fizic (culoarea pielii, aspectul feței), cultura, zona geografică din care provin, religia, limba sau
naționalitatea, oamenii au fost împărțiți din cele mai vechi timpuri în grupuri distincte sau rase.
După cum vedem, această împărțire este făcută mai ales pe baza unor atribute care nu au de-a
face cu personalitatea sau cu inteligența individului. Cu toate astea, există oameni care consideră
că trăsăturile pe care le au în comun membrii aceleiași rase pot face grupul mai bun sau mai rău
decât alte grupuri. Rasismul se referă la opinii, practici și acțiuni derivate din credința că oamenii
pot fi împărțiți în grupuri biologice distincte (rase) și că membrii aceleiași rase au în comun o
serie de atribute care pot face grupul, per ansamblu, mai mult sau mai puțin dezirabil, inferior
sau superior.

Discriminarea poate avea un impact negativ semnificativ asupra victimelor vizând starea
socială şi economică, bunăstarea şi sănătatea. Experienţele privind actele de discriminare au dus
la concluzia că acestea pot fi asociate la nivel individual, prin prisma efectelor, cu simptome
legate de stres şi depresie. Discriminarea nu are un efect ameninţător doar asupra victimelor, ci şi
asupra întregii societăţi în general, ducând la disfuncționalități economice, la denaturarea
concurenţei între firme şi la subminarea coeziunii sociale. Oamenii care au experienţa umilitoare
a discriminării sunt afectaţi într-o multitudine de forme şi, de regulă, nu doresc să abordeze
aceste probleme în public. Chiar dacă pentru unele persoane discriminarea a devenit o experienţa
de zi cu zi, ele nu sunt dispuse să ia unele măsuri, cum ar fi de exemplu să depună plângeri la
organismele statului.
BIBLIOGRAFIE

*Gabriel Andreescu, „Prezenţa simbolurilor religioase în şcolile publice: o bătălie

pentru viitorul învăţământului“, Noua Revistă de Drepturile Omului.
* Gabriel Andreescu, „Libertatea de exprimare şi legislaţia de combatere a
discriminării în România”, Noua Revistă de Drepturile Omului.
* Corneliu Bârsan, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului – Comentariu pe
articole, Ed. C.H. Beck 2005.
* Discriminarea multiplă în România.