A doua revenire a Domnului Isus Hristos

“Iată Eu vin curând şi răsplata Mea este cu Mine ca să dau fiecăruia după fapta
lui”  (Apoc. Cap.22:12).

Cea de a doua venire a Domnului Isus Hristos este binecuvântata nădejde a bisericii, marele
apogeu al Evangheliei. Venirea Mântuitorului va fi literală, personală, vizibilă şi mondială.
Când El va reveni, morţii neprihăniţi vor fi înviaţi şi, împreună cu neprihăniţii cei vii vor fi
glorificaţi şi luaţi la cer, dar cei nelegiuiţi vor muri. Împlinirea aproape completă a majorităţii
profeţiilor, împreună cu condiţiile existente în prezent în lume, arată faptul că venirea
Domnului Hristos este iminentă. Timpul acestui eveniment n-a fost descoperit de aceea
suntem îndemnaţi să fim gata în orice vreme.

Într-o zi El va veni, dar chiar şi pentru sfinţi venirea Lui va fi o surpriză copleşitoare.
La “miezul nopţii”, cel mai întunecat ceas al istoriei pământului, Dumnezeu îşi va manifesta
puterea de a elibera pe poporul Său. “Şi din scaunul de domnie a ieşit un glas tare care
zicea: “S-a isprăvit!” şi au urmat fulgere, glasuri tunete şi s-a făcut un mare cutremur de
pământ aşa de tare cum, de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur aşa de
mare” (Apoc. Cap.16:17-18). Munţii se clatină, stânci sunt aruncate pretutindeni şi întreg
pământul se clatină asemenea valurilor oceanului. Suprafaţa lui se crapă şi “cetăţile
neamurilor s-au prăbuşit... Toate ostroavele au fugit şi munţii nu s-au mai găsit” (Apoc.
Cap.16:19-20). “Cerul s-a strâns ca o carte de piele pe care o faci sul. Şi toţi munţii şi toate
ostroavele s-au mutat din locurile lor”(Apoc. Cap.6:14).

În ciuda haosului ce coboară asupra lumii fizice, poporul lui Dumnezeu prinde curaj
văzând “semnul Fiului Omului” (Matei cap.24:30). În timp ce El coboară, venind pe norii
cerului, fiecare ochi vede pe Prinţul Vieţii. De data acesta, El vine nu ca un om al durerilor, ci
ca un biruitor şi un cuceritor să-şi ia ceea ce este al Lui (Ioan cap.14:1-3). În locul coroanei de
spini, El poartă o coroană de slavă, iar pe haina şi pe coapsă are scris numele
acesta “Împăratul Împăraţilor şi Domnul Domnilor” (Apoc. Cap.19:12.16).

La venirea Sa, o mare disperare pune stăpânire pe aceia care au refuzat să-L recunoască pe
Isus ca Domn şi Mântuitor şi au respins în viaţa lor cerinţele Legii Sale (cele 10 porunci).
Nimic nu face pe cei ce au respins harul Său aşa de conştienţi de vinovăţia lor ca acea voce
care a chemat atât de stăruitor: “Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la calea voastră cea rea!
Pentru ce vreţi să muriţi voi, casa lui Israel?” (Ezechiel cap.33:11). “Împăraţii pământului,
domnitorii, căpitanii oştirilor, cei bogaţi şi cei puternici toţi oamenii slobozi s-au ascuns în
peşteri şi în stâncile munţilor. Şi ziceau munţilor şi stâncilor: “Cădeţi peste noi şi
ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului: căci a venit
ziua cea mare a mâniei Lui şi cine poate sta în picioare? “(Apoc. Cap.6:15-17).

Dar bucuria acelora care L-au aşteptat atât de mult lasă în umbră disperarea celor nelegiuiţi.
Venirea Răscumpărătorului constituie apogeul glorios al istoriei poporului lui Dumnezeu: este
momentul eliberării lor. Cu emoţionantă ardoare ei izbucnesc:” Iată Acesta este Dumnezeul
nostru, în care aveam încredere că ne va mântui. Acesta este Domnul în care ne
încredeam, acum să ne veselim şi să ne bucurăm de mântuirea Lui!” (Isaia cap.25:9). Pe
măsură ce Domnul Isus se apropie, El cheamă pe sfinţii adormiţi din morminte şi trimite pe
îngerii Săi”... să adune pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până
la cealaltă” (Matei cap.24:31). De jur împrejurul lumii, neprihăniţii cei morţi aud vocea Sa şi
ies din mormintele lor. Ce moment plin de bucurie! Apoi neprihăniţii cei vii sunt
schimbaţi, “într-o clipeală din ochi”  (1Cor. Cap.15:52). Glorificaţi şi dându-li-se
nemurirea, împreună cu sfinţii înviaţi, ei sunt ridicaţi pentru a se întâlni cu Domnul în
văzduh şi pentru a rămâne pentru totdeauna cu El (1Tes. Cap.4:16-17).

Certitudinea revenirii lui Hristos

Apostolii şi primii creştini au considerat revenirea Domnului Hristos ca fiind “fericita

nădejde” (Tit cap.2:13; Evrei cap.9:28). Ei aşteptau ca toate profeţiile şi făgăduinţele
Sfintelor Scripturi să se împlinească la a doua venire (2Petru cap. 3:13; Isaia cap.65:17) căci
ea este ţinta peregrinării creştine. Toţi aceia care Îl iubesc pe Domnul Hristos privesc cu dor şi
nerăbdare înainte spre ziua când vor putea să se împărtăşească faţă către faţă de comuniunea
cu El ca şi cu Tatăl, cu Duhul Sfânt şi cu îngerii Săi.

Certitudinea celei de a doua veniri este întemeiată pe exactitate vrednică de încredere a

Scripturii. Chiar înainte de moartea Sa, Domnul Isus, a spus ucenicilor Săi că El se va întoarce
la Tatăl Său ca să le pregătească un loc. Dar El le-a făgăduit “Mă voi întoarce” (Ioan
cap.14:3). După cum prima venire a Domnului Hristos a fost profetizată, tot astfel este
profetizată şi a doua venire a Sa în întreaga Scriptură. Chiar înainte de potop, Dumnezeu a
spus lui Enoh că venirea în slavă a Domnului Hristos va pune capăt păcatului. El a
profetizat “Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi, ca să facă o judecată
împotriva tuturor şi să încredinţeze pe toţi cei nelegiuiţi, de toate faptele nelegiuite pe care
le-au făcut în chip nelegiuit şi de toate cuvintele de ocară, pe care le-au rostit împotriva Lui
aceşti păcătoşi nelegiuiţi”(Iuda vers.14,15).

Cu o mie de ani înainte de Hristos, psalmistul vorbea despre venirea Domnului ca să strângă
pe poporul Său spunând: “Dumnezeul nostru... vine şi nu tace. Înaintea Lui merge un foc
mistuitor şi împrejurul Lui o furtună puternică. El strigă spre ceruri sus şi spre pământ, ca
să judece pe poporul Său: Strângeţi-Mi pe credincioşii Mei, care au făcut legământ cu
Mine prin jertfă” (Ps. Cap.50:3-5).

Ucenicii Domnului Hristos s-au bucurat de făgăduinţele revenirii Sale. În mijlocul tuturor
dificultăţilor pe care le-au întâmpinat, încrederea pe care această făgăduinţă le-a adus-o a
făcut ca niciodată să nu înceteze să renască curajul şi tăria lor. Învăţătorul lor se va întoarce
ca să-i ia cu El în casa Tatălui Său.

A doua venire este legată de prima venire a Domnului Hristos. Dacă Domnul Hristos n-ar fi
venit prima dată şi n-ar fi câştigat o biruinţă decisivă asupra păcatului şi asupra lui Satana
(Col. cap.2:15) atunci n-am avea nici un motiv să credem că El va veni în cele din urmă să
pună capăt stăpânirii acestei lumi de către Satana şi s-o readucă la desăvârşirea ei de la
început. Dar, deoarece noi avem dovada că “El s-a arătat... ca să şteargă păcatul prin jertfa
Sa” avem şi motiv să credem că El “se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ci ca
să aducă mântuirea celor ce-L caută” (Evrei cap.9:26 şi 28).

Lucrarea Domnului Hristos în cer

Descoperirea lui Isus Hristos, dată lui Ioan, arată clar faptul că Sanctuarul ceresc este centrul
planului de mântuire (Apoc. Cap.1:12-13; cap.3:12; cap.4:1-5; cap.5:8; cap.7:15; cap.8:3;
cap.11:1; cap.19:14; cap.15:5,6 şi 8; cap.16:1,17). Profeţiile care arătau că El a început
lucrarea Sa finală în favoarea păcătoşilor au adăugat un plus la certitudinea că în curând El va
veni să ia acasă pe poporul Său. Încrederea că Hristos este angajat în mod activ ca să aducă la
finalizare răscumpărarea realizată deja la cruce a adus o mare încurajare creştinilor care
aşteaptă revenirea Sa.

Modul revenirii lui Hristos

Când Domnul Hristos a vorbit despre semnele ce vor arăta că revenirea Sa este aproape, El şi-
a arătat şi preocuparea ca poporul Său să nu fie înşelat de false pretenţii. El a avertizat că mai
înainte de a doua venire “se vor scula Hristoşi mincinoşi prooroci mincinoşi, vor face semne
mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă chiar şi pe cei aleşi”. El a
spus” Dacă cineva va spune:” Iată Hristosul este aici sau acolo” să nu-l credeţi” (Matei
cap.24:23,24). Cel prevenit de primejdie este pregătit să se apere. Pentru a face în stare pe
credincioşi să facă deosebire între un eveniment adevărat, real şi o venire falsă mai multe
pasaje Biblice prezintă detalii ale modului în care va veni Hristos.

·        O revenire literală şi personală. Când Domnul Isus s-a înălţat într-un nor, doi îngeri s-
au adresat ucenicilor care încă mai priveau uimiţi după ce Domnul lor s-a înălţat la
cer: “Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care s-a înălţat la cer din
mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer”  (Fapte Ap.
Cap.1:11). Cu alte cuvinte, ei le-au spus că acelaşi Domn, care tocmai îi părăsise – o Fiinţă
personală în carne şi oase şi nu un duh (Luca cap. 24:36-43) – va reveni pe pământ. Iar a doua
Sa venire va fi tot aşa de literală şi personală cum a fost şi plecarea Sa.

·        O reîntâlnire vizibilă. Venirea Domnului Hristos nu va fi o experienţă lăuntrică,

invizibilă ci o întâlnire reală, cu o persoană vizibilă. Ca să nu lase loc de îndoială cu privire la
vizibila Sa revenire, Isus a avertizat pe ucenicii Săi împotriva faptului de a fi înşelaţi de o
revenire secretă, comparând revenirea Lui cu strălucirea fulgerului (Matei cap.24:27).
Scriptura declară în mod clar că cei neprihăniţi şi cei răi vor fi, în acelaşi timp, martori ai
venirii Sale. Ioan a scris: “Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi îl va vedea şi cei ce L-au
străpuns” (Apoc. Cap.1:7), iar Domnul Isus Hristos descrie răspunsul celor
nelegiuiţi:  “Toate naţiunile pământului se vor boci şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe
norii cerului cu putere şi cu slavă mare” (Matei cap.24:30).

·        O revenire auzită de toţi. Venirea Domnului va fi făcută cunoscut atât prin sunet cât şi
prin vedere: “Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa
lui Dumnezeu, se va pogorî din cer” (1Tes. Cap.4:16) “Trâmbiţa răsunătoare” (Matei
cap.24:31) va însoţi strângerea poporului Său. În aceasta nu este nici un secret.

·        O reîntoarcere glorioasă. Când Domnul Hristos se întoarce, El vine ca un cuceritor, cu

putere şi cu “slava Tatălui Său, cu îngerii Săi” (Matei cap.16:27). Ioan înfăţişează slava
revenirii lui Hristos în modul cel mai dramatic. El înfăţişează pe Domnul Hristos călărind pe
un cal alb şi conducând oştirile nenumărate ale cerului. Splendoarea supranaturală a lui
Hristos glorificat este vizibilă (Apoc. Cap. 19:11-16).

·        O revenire fără veste, neaşteptată. Creştinii credincioşi care aşteaptă şi tânjesc după
revenirea Lui Hristos, vor fi conştienţi atunci când Domnul se apropie (1Tes. Cap.5:4-6). Dar
pentru locuitorii lumii, în general, Pavel scria: “Ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea.
Când vor zice: pace şi linişte, atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile
naşterii peste femeia însărcinată şi nu va fi chip de scăpare”  (1Tes. Cap.5:2-3) Unii au tras
concluzia că, compararea revenirii Domnului Isus cu aceea a unui hoţ arată faptul că El va
veni în secret, în mod invizibil şi tainic. Totuşi o astfel de concepţie contrazice tabloul biblic
al revenirii Domnului în slavă şi glorie astfel încât toţi să-L vadă (Apoc. Cap.1:7). Ideea lui
Pavel nu este aceea că Domnul Isus va veni în secret, ci aceea că, pentru o minte lumească,
revenirea Sa este tot atât de neaşteptată ca şi aceea a unui hoţ. Domnul Hristos exprimă
acelaşi punct de vedere, comparând venirea Sa cu distrugerea neaşteptată a lumii
antediluviene prin potop. “În adevăr cum era în zilele dinainte de potop când mâncau şi
beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie şi n-au ştiut
nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului
Omului” (Matei cap.24:38-39). Deşi Noe a predicat mulţi ani despre potopul ce avea să vină,
potopul a luat prin surprindere pe aproape toţi oamenii. Printre cei în viaţă atunci au existat
două clase de oameni: o clasă a crezut în cuvântul lui Noe, a intrat în corabie şi a fost salvată
şi altă clasă a ales să stea în afara corăbiei şi “potopul i-a luat pe toţi” (Matei cap.24:39).

·        Un eveniment cataclismic. Asemenea comparaţiei cu potopul, chipul metalic din visul

lui Nebucadneţar, înfăţişează modul cataclismic în care Domnul Hristos va stabili Împărăţia
Slavei Sale (Daniel cap.2:32-35). Prin acest vis, Dumnezeu a făcut