Nursing în dermatolgie

ANATOMIA PIELII

Pielea este un înveliş membranos, conjunctivo-vascular, care acoperă corpul în

întregime şi care se continua cu semimucoasele (ex: buzele) şi mucoasele cavităţii naturale.
Grosimea variază în funcţie de regiune: 4 mm la palme şi plante şi între 0.2-0.5 mm la
nivelul pleoapelor, prepuţului şi glandului. Variază după sex şi vârsta. Este foarte elastic, o
fâşie de 2-3 mm lăţime suporta o greutate de 2 kg.
Culoarea este în funcţie de pigmentul melanic şi vascularizaţie. Are o suprafaţă de 1.5-
2m2, este catifelată, umedă, are pliuri şi pori care corespund glandelor sudoripare.
Este acoperită de peri foarte fini abia vizibili, alţii vizibili cu excepţia palmelor şi
plantelor.
Pielea este formată din epiderm, derm şi hipoderm.
Epiderm: keratocite 80%, melanocyte 20%
Epidermul este alcătuit dintr-un epiteliu stratificat și pavimentos, cornificat, celulele
sale fiind în permanență regenerare. El este lipsit de vase sangvine, nutriția celulelor are loc
prin difuzarea limfei interstițiale din derm, prin intermediul membranei bazale și prin spațiile
înguste (de cca 10 milimicroni), care separă între ele celulele vitale ale acestui strat.
Epidermul este un protector mecanic contra pierderilor de apă din straturile profunde ale pielii
și împiedică pătrunderea microbilor în ele. Celulele epidermului se împart, după origine,
aspect microscopic și funcții, în două linii distincte: keratinocitele, care constituie marea
majoritate a masei celulare și melanocitele mult mai puțin numeroase.
Dermul are o grosime de 1-2 mm, este mai subţire la nivelul pleoapelor, mai gros la
palme. Are reţea vasculară şi nervoasă.
Dermul constituie scheletul nerezistent conjunctivo-fibros al pielii. El este separat (și
totodată reunit) de epiderm prin membrana bazală.
Hipodermul este în continuarea dermului, este format din cellule care conţin grăsimi.
Hipodermul este stratul care separă pielea de straturile subiacente. El este alcătuit din
lobuli de celule grase (lipocite) conținând trigliceride, cu rol de rezervă nutritivă și de izolator
termic și mecanic
Pleoapele, urechile şi organele genital masculine nu au hipoderm.
 Epidermul ca orice epiteliu nu este vascularizat el fiind hrănit prin osmoză. În schimb
dermul şi hipodermul sunt bogat vascularizate printr -o reţea foarte sistematizată de
arteriolede calibru mediu apoi mic, capilare şi venule

ANEXELE PIELII:

Anexele cutanate sunt reprezenate de fanere și glandele pielii.

Fanerele
Fanerele sunt organe anexe ale pielii diferențiate la suprafața ei, cu funcție de apărare a
organismului, fiind prezente la om sub forma unghiilor și a părului.
Unghia
Unghia (unguis) este formată dintr-o lamă cornoasă dură, distală, numită corpul
unghiei (corpus unguis), alcătuit din limbul și patul unghial și o rădăcină (radix unguis),
situată proximal, corespunzând părții acoperite de un repliu cutanat, numit plica supraunghială,
care se prelungește pe laturile unghiei. Plica acoperă lunula, porțiunea roză, palidă semilunară
a corpului, care în profunzime, se continuă cu rădăcina.
Lama unghială e formată dintr-o porțiune superficială dură și un strat profund moale.
Stratul dur este regenerat de matricea unghială (porțiunea cea mai profundă a rădăcinei), în
timp ce stratul moale ia naștere prin cornificarea celulelor patului unghial, pe care zace unghia.
Sub marginea liberă a unghiei se găsește șanțul subunghial, la nivelul căruia epidermul, cu
stratul său cornos, se continuă cu unghia, formând hiponichium-ul. Limbul unghiei este
unghia propriu-zisă și este format din celule solzoase, cheratinizate. Cele de la suprafața
limbului se continuă la nivelul plicii supraunghiale cu stratul cornos al epidermului formând
eponichium (perionix).
Părul
Firul de păr este alcătuit din două părți: una externă, vizibilă, liberă, numită tulpină sau
tijă și o parte ascunsă profund în derm, numită folicul pilosebaceu sau rădăcină (radix pili).
Ultima se termină printr-o parte umflată ca o măciucă, numită bulb al părului (bulbi pili)
creșterea părului se produce în regiunea bulbului.

GLANDELE PIELII

Glanda sebacee
Glanda sebacee este glanda acinoasă (în ciorchină). Ea o holocrină, sebumul secretat
luând naștere prin degenerescența groasă a celulelor care căptușesc pereții glandei. În
regiunile numite seboreice (nas, frunte, menton, ureche, mediosternal etc.) aceste glande sunt
 hipertrofiate, conferind regiunilor respective o onctuozitate și o reactivitate particulară.
Funcția acestor glande este endocrino-dependentă (sistemul hipofizo-steroidic cortico-
suprarenal și sexual). Ele secretă grăsimea pielii, care unge stratul cornificat al epidermusului
și părul, îi apără de apă, microorganisme, înmoaie pielea. Canalele glandelor sebacee se
deschid de obicei în sacii pieloși.
Glandele sudoripare
Glandele sudoripare sunt tubulare, fiind terminate cu un glomerul secretor. Ele sunt de
două tipuri: glandele ecrine mai mici, dispuse aproape toată suprafața corpului și care se
deschid direct la suprafața epidermului prin pori și glandele apocrine, mult mai mari, dispuse
numai la nivelul axilelor, în jurul mamelonului și la perineu.
Fototipurile cutanate:
Tipul 1: piele albă, se arde întotdeauna, nu se bronzează niciodată
Tipul 2: piele albă, se arde uşor, se bronzează puţin
Tipul 3: piele albă, se arde puţin, se bronzează progresiv
Tipul 4: piele mata, se arde puţin, se bronzează
Tipul 5: piele brună, se arde rar, se bronzează intens
Tipul 6: piele brun închisă, nu se arde niciodată, se bronzează intens profund
FUNCŢIILE PIELII:
1. Bariera cutanată: este colonizată de o floră stabile, stafilococi, paraziţi din familia
acarienilor demodex
2. Pigmentarea pielii: razele solare sunt indispensabile vieţii, au efecte positive precum sinteza
de vitamin D şi efecte negative cum sunt fenomenele de fotosensibilizare, îmbătrânirea pielii,
inducerea de cancere cutanate şi scăderea imunităţii
3. Termoreglare: pielea este cea care determină menţinerea temperaturii organismului (frig-
vasoconstrctie, cald-transpiratie)
4. Rol în procesele imunologice
5. Cicatrizarea pielii