Viziunea impresionistă asupra lumii

Scriitura cehoviană se construiește într-o neîntreruptă confruntare a eului originar cu

ambianța imediată. Motivul recurent al demnității ultragiate de puterea opresivă ce ia
înfățișările trivialității și totalitarismului, ale dogmei cu pretenții de adevăr absolut și ale
obscurantismului traduce psihanalitic efortul de autodisciplinare și aspirația spre libertatea
spiritului, ca rezistență psihologică a nepotului de șerb la oprimarea ce mutilează
personalitatea umană. Detașarea de obiect, act conștientizat, ține de scriitură, dar înainte de
scriitură și mai puternic decât aceasta se simte aici viziunea artistului, neprescriptibilă în
esența ei, ca revelație a modului specific cehovian în care lumea îi apare scriitorului.(…)
Ochiul avid de frumos al creatorului deslușește cu o curiozitate de pictor și anatomist,
succedanee vrednice de interes acolo unde privirea comună se oprește la stratul vătuit al
platitudinii. Desprinderea de dogmă și șablon ca program pe care scriitura îl face perceptibil
derivă din viziunea impresionistă asupra lumi. După remarca lui A. Derman, căruia critica
postcehoviană îi datorează una din cele mai substanțiale monografii, „ pentru Cehov viața nu
se derula ca un fir uniform și cenușiu, ci lua forma unui torent de impresii distincte, vii și
strălucitoare,interesante și neobișnuite, în ciuda aparențelor de cotidian”.

Sorina Bălănescu- Impresionismul cehovian în vol. Dramaturgia cehoviană-simbol și

teatralitate