Omul și banul

Capitalismul este structura economică și socială care a pus în prim-plan relația cu

banul și a subordonat în mod progresiv banului viața individuală și colectivă. Acesta a
devenit criteriul după care au început să fie judecați omul și activitatea lui. Succesiv, Statul,
Dreptul, Arta, Biserica au fost supuse puterii banului. Nu e vorba aici de corupție sau de fapte
ieșite din comun: toată lumea a început să creadă că banul, care îți permite să faci orice,
trebuie să fie situat deasupra tuturor celorlalte valori. Iar acest fenomen a fost susținut de
minune, pe de o parte, de pierderea generalizată a simțului spiritual (dacă nu și a credinței),
iar, pe de altă parte, de o dezvoltare miraculoasă a tehnicii.
În fața unui asemenea succes material, obținut datorită banului, cum puteai să nu
recunoști excelența acestuia, privit ca sursă de progres?
Banul, care permite procurarea tuturor lucrurilor dezirabile pentru natura josnică a
naturii umane, a încetat să mai fie o valoare economică pentru a deveni o valoare morală și
etică.
Nici în socialism rolul banului nu este așa diferit. El are în practică funcția de măsură a
valorii, a circulației valorii, a capitalizării. Nu există nici o economie care să poată funcționa
în absența banului.
E adevărat că astăzi se întrezărește posibilitatea strivirii omului prin intermediul
propagandei, care ar permite ca el să fie total integrat total în Sistem și să nu mai aibă nicio o
problemă personală în relație cu banul, din simplul motiv că nu va mai fi om, ci doar un
mecanism psihologic. Nimicirea conștiinței constituie singura ieșire care i-ar permite
sistemului să regleze în același timp organizarea obiectivă a societății și drama, încă de la
origini, a omului, aceea a pasiunii, care supune și este supusă, pe rând, pentru ban.

Fragment din vol. Omul și banul de Jacques Ellul