Scurt istoric al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” Iași

 Dacă în 1816 la Iași a fost jucat primul spectacol de teatru în limba română și teatrul contribuia la șlefuirea
și la descoperirea spiritului limbii române, din 1840 teatrul românesc s-a dezvoltat aici și la nivel
instituțional ca o consecință a necesității accesului la cultură și educație pentru toate păturile sociale. În
1840 marii patrioți și oameni de teatru Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri și Costache Negruzzi
înființează un teatru național pentru a sublinia cu claritate programul românesc.

 Mihai Sturza-Vodă hotărăşte în 1846 să dea una din casele primite de la boierul Balş pentru a fi
transformată în local pentru teatru. Noua casă a Thaliei se va numi Teatrul cel Nou de la Copou. Aici au
văzut luminile rampei Chiriţele lui Vasile Alecsandri şi prima operetă românească, „Baba Hârca“, scrisă de
Matei Millo.

 În seara zilei de 17 februarie 1888 Teatrul cel nou de la Copou s-a aprins din mai multe părţi şi a ars până în
temelii. Pentru Naţionalul ieşean urmează o perioadă dificilă.

 În 1892 Miltiade Ţoni, profesor universitar şi deputat, propune guvernului construirea unui teatru naţional
în Iaşi printr-un proiect de lege. După multe şi agitate întruniri ale consiliului, primarul Vasile Pogor decide
angajarea arhitecţilor vienezi Fellner şi Helmer.Construcţia noii clădiri începe în vara anului 1894.

 In toamna anului 1896 se execută ultimele lucrări necesare finalizării impunătorului edificiu, iar la 1
decembrie se inaugurează noua clădire a Teatrului Național din Iași.

 Pe 15 octombrie 1906 s-a sărbătorit cu mare fast, dezvelirea statuii lui Vasile Alecsandri, din faţa teatrului.

 În perioada 1916-1918, Teatrul Naţional din Iaşi ajunge în centrul atenţiei întregii ţări. După dezastrul
militar al retragerii în Moldova, majoritatea actorilor de la Teatrele Naţionale din Bucureşti şi Craiova
joacă pe scena de de aici. Evitând pericolul de a fi transformată în spital, clădirea teatrului a adăpostit
Parlamentul, Curtea de Casaţie, ofițeri ai trupelor străine şi o serie de servicii ale Primăriei Iaşi.

 În perioada interbelică, regizorii Aurel Ion Maican și Ion Sava duc Naționalul ieșean către cel mai bun
moment al său; tendinţele europene din arta spectacolului sunt aici cel mai vizibile.

 În anii războiului, teatrul este evacuat şi începe calvarul actorilor ieşeni cazaţi mai întâi la Timişoara şi
mutaţi apoi, din lipsă de spaţiu, la punctul de graniţă de la Jimbolia.

 După război, păstrarea liniilor esenţiale ale arhitecturii repertoriale, cu tot eclectismul şi spaimele identitare,
cu toată vulnerabilitatea dar şi cu rezistenţa la presiunile unui sistem opresiv care a îmbrăcat adesea
manifestări aberante, intră în strategia prin care Naţionalul ieşean a reuşit, parafrazându-l pe Shakespeare,
să trăiască şi să reprezinte ”viaţa în adevăr”.

 La Teatrul Naţional din Iaşi se reprezintă în anul 1958, în premieră pe ţară Mutter Courage de Bertoldt
Brecht iar protagonista, actriţa Margareta Baciu, primeşte premiul naţional de interpretare.

 Între 1960-1970 Teatrul Naţional din Iaşi vădeşte o diversificare a repertoriului dar şi a portofoliului de
regizori -montează la Iaşi Sorana Coroamă Stanca, Cătălina Buzoianu, Dan Nasta, Crin Teodorescu, Valeriu
Moisescu, Aurel Manea, Lucian Pintilie, Anca Ovanez- care infuzează trupa ieşeană cu noi energii
creatoare.

1
 In 1971, „primăvara” teatrală este încheiată brutal cu ranforsarea mecanismelor cenzurii când, revoluţia
culturală și Tezele din iulie ale propagandei de partid creează sistemul de supraveghere, control şi aprobare
a culturii şi artei din România.

 După 1989 și la Iaşi au loc convulsii şi se redesenează geografia repertorială .

Astăzi Teatrul Naţional din Iaşi, prin consolidarea brandului de „Cel mai vechi teatru din ţară, cel mai nou
complex teatral”, a orientat şi suprapus (în cea mai mare parte) programele din portofoliu cu specializarea
spaţiilor de joc: Sala Mare, Sala Studio „Teofil Vâlcu”, Sala Teatru³ şi Sala Uzina cu Teatru. Işi
consolidează notorietatea binemeritată pentru care a construit o strategie repertorială echilibrată,
fidelizează publicul existent şi atrage noi categorii de public. Produce 8-10 premiere pe stagiune iar
prezenţa pe afişul Naţionalului ieşean a unor regizori precum Silviu Purcărete, Mihai Măniuţiu, Alexandru
Dabija, Tompa Gabor, Radu Afrim, Radu Nica, Alexander Hausvater sau Claudiu Goga a creat aura şi
conţinutul de eveniment pentru fiecare proiect în parte.