IAȘI

IAȘI ESTE MUNICIPIUL DE REȘEDINȚĂ AL JUDEȚULUI CU ACELAȘI NUME, MOLDOVA, ROMÂNIA.

IAȘIUL A FOST CAPITALA MOLDOVEI ÎN PERIOADA 1564-1859, UNA DINTRE CELE DOUĂ CAPITALE
ALE PRINCIPATELOR UNITE ÎNTRE 1859 ȘI 1862 ȘI CAPITALA REGATULUI ROMÂNIEI ÎNTRE 1916 ȘI
1918 (ÎN PERIOADA PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL, ATUNCI CÂND BUCUREȘTIUL S-A AFLAT SUB
OCUPAȚIE GERMANĂ).
• LA RECENSĂMÂNTUL DIN 2011, MUNICIPIUL IAȘI AVEA O POPULAȚIE DE 290.422 ȘI ERA AL
PATRULEA ORAȘ CA MĂRIME DIN ROMÂNIA. POPULAȚIA IAȘULUI ARE O CREȘTERE CONSTANTĂ
DE LA AN LA AN DATORITĂ OPORTUNITĂȚILOR ECONOMICE ȘI FINANCIARE. CONFORM
EUROSTAT, CU O POPULAȚIE DE 507.100 LOCUITORI (ÎN 2019), ZONA METROPOLITANĂ IAȘI ESTE A
DOUA CA MĂRIME DIN ROMÂNIA (DUPĂ BUCUREȘTI).
 VIAȚA CULTURALĂ

• „…CĂLĂTOR ȘI TRECĂTOR, CUM ERAM ÎNTOTDEAUNA, IAȘII SUNT PENTRU MINE

UN POPAS TIHNIT (…). VESELIA LUI ÎMI APARE ÎN FEL CU TOTUL INTELECTUAL,
SUB ICOANA AMICILOR MEI LITERAȚI, ADUNAȚI ÎN DISCUȚIUNI ȘI LECTURĂ (…).
O ZI PETRECUTĂ ÎN IAȘI ERA PENTRU MINE O SĂRBĂTOARE DISCRETĂ ȘI ALES
NUANȚATĂ. MĂ SIMȚEAM ÎN IAȘI MAI APROAPE DE LOCUL IDEAL UNDE FIECARE
AR VREA SĂ-ȘI PETREACĂ VIAȚA CA NICĂIERI AIUREA. ERA, ÎN ACEST ORAȘ
DOMNESC, CUPRINS DE MELANCOLIA AMINTIRILOR PREA MARI, MAI MULTĂ
INTELIGENȚĂ ȘI MAI MULT CULT PENTRU CELE INTELECTUALE, DECÂT ÎN
ORICARE CENTRU ROMÂNESC…”
—GALA GALACTION – „IAȘII – PRECUM ERAU”
 TEATRUL NAȚIONAL „VASILE
ALECSANDRI” DIN IAȘI

Înființat în 1840, sub direcțiunea lui Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri și Mihail Kogălniceanu, conducerea trupei românești
fiind asigurată de Costache Caragiali, Teatrul Național a funcționat din 22 decembrie 1846 în noua sală a Teatrului cel Mare de la
Copou.

În noaptea de 17 spre 18 februarie 1888, în urma unui incendiu devastator, clădirea Teatrului de la Copou este distrusă.
Demersurile pentru construirea unui nou local de teatru au durat până în 1894 când este aprobat contractul cu arhitecții vienezi
Fellner și Helmer.

Vechea clădire a Teatrului Naţional din Iaşi (de la Copou), distrusă de un incendiu în 1888.
Actuala clădire a fost construită pe locul vechii primării,[1] între anii 1894 și 1896, fiind considerată a fi cel mai vechi și cel mai
frumos lăcaș de acest gen din țară. La 1 decembrie 1896, clădirea Teatrului Național a fost inaugurată de primarul Nicolae Gane.

Planurile clădirii aparțin celebrilor arhitecți vienezi Fellner și Helmer, ce au proiectat construcții similare din Viena, Praga,
Odessa, Zürich.

Inaugurată odată cu teatrul, uzina electrică a acestuia a marcat începutul iluminatului electric la Iași.
TRUPA ESTE ALCĂTUITĂ DIN 36 DE ACTORI, 2 REGIZORI ȘI 2 SCENOGRAFI ALĂTURI DE
COMPARTIMENTELE MANAGERIALE, ADMINISTRATIVE ȘI TEHNICE, ȘI DE ALȚI
NUMEROȘI COLABORATORI ȘI INVITAȚI PE PROIECT TEATRAL. NUMĂRUL
PREMIERELOR PE STAGIUNE VARIAZĂ (8-10 TITLURI), LOR ADAUGÂNDU-LI-SE
RELUĂRILE SPECTACOLELOR DE SUCCES.
• REPERTORIUL, ALCĂTUIT PE BAZA VALORII ARTISTICE A TEXTELOR PROPUSE, PE
BAZA CRITERIILOR DE UTILIZARE A TRUPEI, ÎN URMA OFERTELOR REGIZORALE ȘI A
TESTELOR DE PIAȚĂ, CUPRINDE PIESE DIN DRAMATURGIA CLASICĂ ȘI UNIVERSALĂ,
URMĂRIND ÎN ACEEAȘI MĂSURĂ ȘI PROMOVAREA NOII DRAMATURGII ROMÂNEȘTI.
OPERA NAȚIONALĂ ROMÂNĂ DIN IAȘI
OPERA NAȚIONALĂ ROMÂNĂ IAȘI ESTE
UNA DIN CELE PATRU OPERE NAȚIONALE
DIN ROMÂNIA.

A FOST ÎNFIINȚATĂ PE 1 IANUARIE 1956

SUB TITULATURA DE OPERA DE STAT DIN
IAȘI.
• DIN ANUL 1974 A PRIMIT DENUMIREA DE
OPERA ROMÂNĂ IAȘI, IAR LA 8 IULIE
2003 A PRIMIT STATUTUL DE INSTITUȚIE
NAȚIONALĂ, DEVENIND OPERA
NAȚIONALĂ ROMÂNĂ DIN IAȘI.
• OPERA NAȚIONALĂ ROMÂNĂ DIN IAȘI
ÎȘI DESFĂȘOARĂ ACTIVITATEA, CA
INSTITUȚIE PUBLICĂ, CU
PERSONALITATE JURIDICĂ, AFLATĂ ÎN
SUBORDINEA MINISTERULUI CULTURII
ȘI CULTELOR, ÎN CLĂDIREA
TEATRULUI NAȚIONAL, CONSTRUIT ÎN
1896, DUPĂ UN PROIECT AL
ARHITECȚILOR AUSTRIECI FELLNER ȘI
HELMER, CEI CARE AU PROIECTAT ȘI
OPERELE DIN VIENA, ZURICH, ODESA,
ZAGREB, CLUJ, ETC. SALA ARE 740 DE
LOCURI, DIN CARE 390 ÎN STAL, 108 LA
LOJĂ ȘI 242 LA BALCON.
 MUZEUL „MIHAI EMINESCU”

• CLĂDIREA MUZEULUI A FOST CONSTRUITĂ ÎN 1989 DUPĂ PLANURILE ARHITECULUI VIRGILIU

ONOFREI, ÎNLOCUIND O CONSTRUCȚIE MAI VECHE DE LA SFÂRȘITUL SECOLULUI AL XIX-LEA. ESTE
SITUATĂ ÎN ZONA CENTRALĂ A PARCULUI, LA CIRCA 100 DE METRI DE TEIUL LUI EMINESCU.
• MUZEUL A FOST INAUGURAT CU OCAZIA CENTENARULUI MORȚII POETULUI, LA 15 IUNIE 1989. SUNT
PREZENTE EXPOZIȚII DEDICATE OPEREI EMINESCIENE (EDIȚII PRINCEPS ȘI EDIȚII CRITICE), EXPOZIȚII
DE GRAFICĂ, PICTURĂ ȘI SCULPTURĂ (I. NEAGOE, AL. ICHIM, T. MOCANU, IFTIMIE BÂRLEANU,
RICHARD HETTE, DAN HATMANU), PRECUM ȘI PIESE DE MOBILIER ȘI ARTĂ DECORATIVĂ. TOT AICI
SUNT EXPUSE RARITĂȚI, FOTOGRAFII ORIGINALE (MIHAI EMINESCU, VERONICA MICLE, FIICELE
SALE), SCRISORI ALE LUI EUGEN LOVINESCU, MITE KREMNITZ, IOSIF VULCAN ȘI ALȚII.
• UN PUNCT DE INTERES NOTABIL ÎL CONSTITUIE ȘI EXPOZIȚIA DE FOTOCOPII DUPĂ CAIETELE
EMINESCIENE, AFLATE ÎN MANUSCRIS LA ACADEMIA ROMÂNĂ DIN 1902.
 BOJDEUCA LUI ION CREANGĂ

Bojdeuca lui Ion Creangă este o casă din cartierul Țicău, Iași, în care a
locuit între anii 1872 și 1889 marele povestitor Ion Creangă. Pragul
acestei case a fost trecut și de Mihai Eminescu, bun prieten al lui
Creangă. Căsuța, având două camere dispuse de o parte și de alta a unui
antreu, a devenit muzeu memorial la 15 aprilie 1918, restaurări având
loc în anii 1942 și 1985. Casa este înscrisă în Lista monumentelor
istorice, având codul IS-IV-m-B-04328
BOJDEUCA LUI ION CREANGĂ ESTE PRIMA CASĂ MEMORIALĂ DIN ROMÂNIA. PRIMUL
MUZEOGRAF CARE A PREZENTAT BOJDEUCA CELOR CE VENEAU SĂ O VIZITEZE A
AVUT DREPTUL SĂ LOCUIASCĂ ÎN MICA BUCĂTĂRIOARĂ DIN STÂNGA INTRĂRII,
ÎMPREUNĂ CU SOȚIA, TREI COPII ȘI BUNICA.
• LA VREMEA SA, ION CREANGĂ ERA RECUNOSCUT PENTRU FAPTUL CĂ LA CĂSUȚA
SA DIN ȚICĂU DEȚINEA UN GRUP DESTUL DE MARE DE PISICI (APROXIMATIV 30),
IAR FIECARE PURTA CÂTE UN NUME ASOCIAT UNEI PERSOANE REALE DIN VIAȚA SA.
SPRE EXEMPLU, ÎNTOTDEAUNA A AVUT O PISICĂ PE NUME MARIOARA CA ȘI
MĂTUȘA SA ZGÂRCITĂ DIN SATUL NATAL HUMULEȘTI.
MULȚUMESC PENTRU TIMPUL ACORDAT