TEMA I – VIZIUNI GENERALE PRIVIND DREPTUL PROCESUAL CIVIL

1. FORME DE APĂRARE A DREPTURILOR, LIBERTĂȚILOR ȘI

INTERESELOR LEGITIME ALE PERSOANELOR

Apărarea drepturilor subiective civile este activitatea titularilor drepturilor subiective încălcate
ori contestate și a unui organ jurisdicțional desfășurată în vederea restabilirii situației anterioare
încălcării sau contestării, în scopul exercitării firești, fără impedimente a drepturilor încălcate ori
contestate.

Trăsături ale conceptului de apărare a dreptului:

1. Apărarea se realizează ulterior încălcării sau contestării;
2. Apărarea este o activitate;
3. Apărarea este de regulă realizată de un organ jurisdicțional.

Laturile apărării:
1. Latura procesual – juridică – care determină forma activității de apărare. (acțiunile
titularului dreptului și a organului ce va efectua apărarea)
2. Latura material – juridică – determină metodele activității de apărare. (metoda concretă/
acțiunea prin care se va înlătura încălcarea).

Forme de apărarea a drepturilor, libertăților și intereselor legitime:

1. Judiciară;
2. Administrativ – judiciară;
3. Forma arbitrală;
4. Forma neguvernamental – judiciară;
5. Calea amiabilă.

Metode de apărare: (a se vedea art. 16 CC + art.6 CPC)

1. Metode ce pot fi aplicate numai de organe jurisdicționale care sunt terțe litigiului:
1.1. recunoașterea dreptului;
1.2. restabilirea situației anterioare încălcării dreptului și suprimarea acțiunilor prin
care se încalcă dreptul sau creează pericolul încălcării lui;
1.3. recunoașterea nulității actului juridic;
1.4. declararea nulității actului emis de o autoritate publică.
1.5. Rezoluțiunea sau modificarea contractului;
1.6. Neaplicarea de către instanța de judecată a actului ce contravine legii emis de o
autoritate publică
2. Metode care pot fi aplicate atât de organe jurisdicționale cât și de titularii raportului
material litigios.
2.1. Repararea prejudiciilor materiale;
2.2. Repararea prejudiciului moral;
2.3. Încasarea penalității sau dobânzii de întârziere;
2.4. Impunerea la executarea obligației în natură.
3. Metode ce sunt aplicate doar de titularii raportului material propriu-zis.
3.1. autoapărarea
 2. CONCEPTUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ și PROCES CIVIL

1. Înfăptuirea justiției – se realizează doar în instanțele de judecată - a se vedea art.114

din Constituția RM;
2. Proces civil – totalitatea acțiunilor procesuale desfășurate de către participanții la proces
și instanțele de judecată în legătură cu examinarea și soluționarea litigiilor civile.
3. Procedură civilă – o modalitate de organizare și ordonare a activității instanțelor de
judecată în cadrul înfăptuirii justiției civile prin intermediul normelor procesuale.
4. Formă procesual civilă (formă judiciară) – modul specific de acționare a instanței de
judecată și altor subiecți procesuali, reglementat printr-un sistem unic de norme
procesuale, realizat în cadrul desfășurării unui proces civil, în vederea apărării
drepturilor, libertăților și intereselor legitime.
Trăsături ale formei procesual civile:
a) Procedura de examinare și soluționare a cauzelor civile în instanțele de judecată este
reglementată de ramura autonomă de drept – drept procesual civil – prin NJ procesuale.
b) Întreaga procedură de examinare și soluționare a cauzelor civile se realizează de organe
specializate – instanțele de judecată.
c) Pentru toate litigiile civile se aplică aceeași formă procesual civilă în cadrul aceluiași
sistem de instanțe de judecată (universalitatea formei procesuale);
d) Întreaga procedură este realizată într-o ordine strict prestabilită (imperativitatea
procedurii).
e) Realizarea formei procesuale presupune oferirea anumitor garanții procesuale;
f) Hotărârea judecătorească trebuie să fie bazată pe fapte stabilite și probate în ședința de
judecată prin probe pertinente și admisibile.

3. FELURILE PROCEDURII CIVILE

Diversitatea litigiilor determină existența diverselor feluri de proceduri civile care în

pofida formei procesuale care le unește comportă aplicarea unor norme specifice.
Fel de procedură civilă – este modul de intentare, examinare și soluționare a unei cauze
civile, determinat de categoria și specificul dreptului sau interesului ce urmează a fi protejat.
CPC prevede următoarele feluri de proceduri civile:
1. Procedura contencioasă – acțiunea civilă (cap. XII – XXI CPC);
2. Procedura contenciosului administrativ (cap. XXII + Codul Administrtiv);
3. Procedura specială (cap.XXIII – XXXIV CPC);
4. Procedura în ordonanță (cap XXXV CPC);
5. Procedura de declararea a insolvabilității (cap. XXXXVI CPC + Legea
insolvabilității);
6. Procedura de recunoașterea a hotărârilor judecătorești și arbitrale străine (cap. XL –
XLII CPC);
7. Procedura în cauzele de contestarea a hotărârilor arbitrale (cap. XLIII CPC);
8. Procedura în cauzele de eliberarea a titlului de executare silită a hotărârilor arbitrale
(cap XLIV CPC).

4. FAZELE PROCESULUI CIVIL

 Faza este activitatea în cadrul procesului civil caracterizate printr-un anumit scop
procesual.
Trăsături:
A) Totalitatea de acte și acțiuni procesuale ce formează un subsistem distinct și omogen
în sine;
B) Sunt îndreptate spre un scop separat, de realizarea căruia depinde îndeplinirea
sarcinilor întregului proces civil;
C) În majoritatea cazurilor începutul și sfârșitul fazei este marcat printr-un act procedural
distinct, specific în raport cu alte faze.

Faze:
Obligatorii:
1. Intentarea (Pornirea) procesului (art.7, 166-173 CPC);
2. Pregătirea cauzei pentru dezbaterilor judiciare (art. 183-191 CPC);
3. Dezbaterile cauzei în fond în prima instanță; (se finisează faza în fond). (art.192-237
CPC)
4. Executarea benevolă a hotărârii judecătorești;
Facultative:
5. Procedura în apel ( art. 357-396 CPC);
1. Procedura în instanța de recurs (art.429-445 CPC);
2. Revizuirea hotărârilor, încheierilor și deciziilor irevocabile (art.446-453 CPC);
3. Procedura de executare (Codul de executare).

5. NOȚIUNEA DPC. OBIECTUL, METODA, SISTEMUL DPC

Dreptul procesual civil – totalitatea normelor juridice care reglementează relațiile

sociale ce se stabilesc între instanțele de judecată și alți subiecți procesuali în legătură cu
examinarea și soluționarea cauzelor civile.
Obiectul dreptului procesual civil – relațiile sociale ce se stabilesc între instanțele
de judecată și alți subiecți procesuali în legătură cu examinarea și soluționarea cauzelor civile.
Obiectul procesului civil – raportul material litigios dedus examinării.
Metoda dreptului procesual civil – dispozitiv – imperativă – participanții au dreptul
de a dispune de dreptul lor, însă doar în modul stabilit.
Sistemul dreptului procesual civil – partea generală / specială.

6. IZVOARELE DREPTULUI PROCESUAL CIVIL.

Clasificare:
1. După conținut:
1.1. Materiale;
1.2. Formale.
2. După sfera de aplicare a izvorului de drept:
2.1. Izvoare internaționale de drept (CEDO; Hotărârile CtEDO);
2.2. Izvoare naționale de drept (CPC, HCC nr.16 din 1998 cu privire la
interpretarea art.20 din Constituție).
3. După forța juridică a actului normativ:
 3.1. Izvoare ce se regăsesc în legi;
3.2. Izvoare ce se regăsesc în actele normative subordonate legii.

Categorii de izvoare ale procesului civil în RM:

1. Convențiile și tratatele internaționale la care RM este parte; (art.2 al.3 CPC + art.8
Constituția RM); (convenția privind procedura civilă, Haga, 1.03.1954; Convenția pentru
apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, 4.11.1950; Convenția pentru
recunoașterea și executarea hotărârilor arbitrale străine, New York, 10.06.1958; Convenția
Europeană de Arbitraj Comercial Internațional, Geneva, 21.04.1961; Convenția cu privire la
asistența juridică și raporturile juridice în materie civilă, familială și penală încheiată între
statele membre ale CSI, Minsk, 22.01.1993 + Tratate între RM și alte state privind asistența
juridică în materie civilă și penală)
2. Hotărârile CtEDO (art.2 al.1 CPC + art.8 Constituția RM + art.32 și 46 din CEDO);
3. Legile constituționale (art.115 din Constituție + art.2CPC;)
4. Hotărârile Curții Constituționale (art.2 aln.1 CPC, art.134 + 135 al.1 lit.b) Constituție, 4
alin.1 lit.b) Codul jurisdicției constituționale, + art.4 din Legea cu privire la Curtea
Constituțională);
5. Legile organice (CPC, Cod de executare, Codul Administrativ, Legea insolvabilității, Legea
cu privire la organizarea judecătorească, Legea cu privire la CSJ, Legea cu privire la statutul
judecătorului, Legea cu privire la CSM, Legea cu privire la arbitraj, Legea cu privire la
avocatură, Legea cu privire la notariat, Legea cu privire la procuratură, Legea taxei de stat
ș.a.)

Soluționarea coliziunilor normative:

Legi constituționale + Hotărâri ale Legi organice
Curt. Constituționale
Norme Se aplică prevederile internaționale Se aplică prevederile internaționale
internaționale
Legi consituționale - Se aplică legile constituționale
+ Hotărâri ale Curt. (art.2 al.2 CPC)
Constituționale
Legi organice Se aplică legile constituționale Legea mai nouă (art.2 al.2 CPC)

Aplicarea în timp
Începutul – nu mai devreme de data publicării în Monitorul Oficial al RM sau data prevăzută în
act sau expirarea unei perioade de la data publicării.
Legea nu are putere retroactivă – art.3 CPC – deci ea nu produce efecte pentru raporturile
juridice deja încheiate.
Legea ar putea să ultaactiveze dacă este prevăzut așa în lege.

Aplicarea în spațiu – se aplică pe întreg teritoriul RM.

Aplicarea asupra persoanei – art.16 al.2 Constituția RM prevede că toți cetățenii sunt egali în
fața legii și autorităților publice fără deosebire de rasă, naționalitate ș.a.m.d. Art.19 al.1 din
Constituție spune că cetățenii străini și apatrizii au aceleași drepturi ca și cetățenii cu excepțiile
stabilite de lege.
Regula toți sunt egali.