Holera

Student: Adina-Cristina Ujupan

Holera este o boală infecțioasă intestinală acută, contagioasă, cauzată de bacteria Vibrio
cholerae (V. cholerae), denumită și vibrionul holeric. Prezintă 2 biotipuri: cel clasic și El Tor, fiecare
având 2 tulpini ce prezintă risc epidemiologic: Inaba (AC) și Ogawa(AB), serotip O 1 și O139.
Organizația Mondială a Sănătății a anunțat că au mai fost identificate tulpini noi cu un potențial risc
letal în zone din Asia și Africa. Aceasta este o bacterie gram-negativ, în formă de virgulă, facultativ-
anaerobă ce prezintă pili si un flagel. Este rezistentă la dezinfectanții alcalini, dar sensibilă la
substanțele acide. Cu toate că infecția este provocata de vibrionul holeric, efectele mortale ale bolii
sunt rezultatul unei toxine puternice numite CTX pe care bacteria o produce in intestinul subțire. CTX
se leagă de pereții intestinali, unde interferează cu fluxul normal de sodiu si clorură. Acest lucru
determina organismul să secrete cantități enorme de apa, ceea ce duce la diaree și la o pierdere rapidă
de fluide si săruri (electroliți).
Vibrionul holeric trăiește în apă puțin adâncă și sărată sau pe crustacee microscopice. Ca
principal factor de risc sunt considerate zonele periurbane insalubre, campusurile de izolare sau pentru
refugiați, zone în care apa este contaminată cu fecale umane; fie că apa este consumată sau utilizată
pentru stropirea plantelor ea reprezintă un risc de infectare, astfel fiind cel mai des răspândită holera.
Transmiterea bolii se mai poate face și în mod direct de la omul bolnav sau purtător, prin intermediul
vectorilor cum ar fi musca sau în urma folosirii unor obiecte recent folosite si contaminate de către o
persoană bolnavă (haine, veselă). Cadavrele nu par a fi o sursă de transmitere a bolii.
Holera este o afecțiune extrem de agresivă ce poate afecta atât adulții cât și copiii. 80%dintre
persoanele infectate sunt asimptomatice, însă bacteria rămâne viabilă transmiterii în fecalele
persoanelor infectate pe o perioadă de până la 10 zile. Dintre cei simptomatic, majoritatea
(aproximativ 80%) prezintă o simptomatologie ușoară sau moderată, iar la cei 20% care prezintă o
formă gravă a bolii, simptomatologia este reprezentată de diaree apoasă ce duce la deshidratare severă
ce poate duce la deces dacă nu este tratată la timp. Simptomele pot apărea după 12 ore, până la 5 zile
de la expunere, putând varia de la o simptomatologie ușoară la una severă.
Simptomele holerei includ:

 Scaune diareice frecvente, numite și ”scaune de apă de orez”

 Vărsături
 Crampe musculare
 Deshidratare severă ce se recunoaște prin: ochi înfundați în orbită, gură uscată, tahicardie,
hipotensiune, veritj, pierdere rapidă în greutate, somnolență.
O persoană cu holeră poate pierde pană la 20 de litri de lichide pe zi, fiind nevoie de cel puțin
7 litri de fluide intravenoase/zi pentru o persoană de 70kg, astfel persoana suferi șoc
hipovolemic, insuficiență renală sau chiar comă.
Un risc ridicat de a prezenta o formă mai gravă a holerei îl au persoanele cu aclorhidie,
persoanele cu grupa sanguina 0, cele cu afecțiuni cronice și persoanele fără acces la serviciile
medicale.
Pentru a fi prevenită răspândirea holerei este posibilă vaccinarea populației. Acest vaccin este
indicat persoanelor care călătoresc în zonele endemice și sunt expuse unui risc crescut de transmitere,
în cazul dezastrelor naturale, persoanelor care locuiesc în centre de adăpost cu sisteme ineficiente de
filtrare a apei, persoanelor care nu au acces la surse de apă potabilă sau mâncare preparată
corespunzător, la persoane imunocompromise (SIDA, subnutriți).
 La momentul actual există două tipuri de vaccinuri orale împotriva vibrionului holeric.
Dukoral® şi Sanchol®. Dukoral® este alcătuit dintr-o formă inactivată a celulelor de Vibrio cholerae,
serotipul O1, în combinație cu o toxină holerică recombinată (subunitatea β a toxinei holerice). Este un
vaccin bine tolerat ce conferă protecție înaltă la 85-90% dintre persoanele vaccinate, cu vârsta mai
mare de 2 ani, pentru 6 luni de la imunizarea completă. Studiile au confirmat că la 3 ani de la
imunizare încă există o protecție de aproximativ 50% la indivizii cu vârste mai mari de 5 ani
vaccinați. Deoarece vaccinul nu oferă o imunitate de 100% împotriva bolii, se recomandă, de
asemenea, luarea de măsuri suplimentare privind igiena alimentelor atunci când persoana vizitează o
zonă în care există un risc ridicat de a se infecta cu holeră.
Sanchol® este disponibil în India şi Vietnam, acestea conținând tulpini inactivate ale V.
cholerae serogrupurile O1 și O139, însă nu conține subunitatea β a toxinei holerice. S-a dovedit a avea o
eficacitate bună, protecția oferită pentru o perioadă de cel puțin 2 ani de la vaccinare fiind de 66-67%
împotriva apariției cazurilor clinice de holeră în arealele predispuse la endemii pe întregul teritoriu al
acestor tari.
A fost evidențiat faptul că forma combinată cu toxina holerică inactivată (Dukoral®) ar fi
eficientă, în circa 50% dintre cazuri și împotriva Escherichia coli enterotoxigen (ETEC), bacterie care
determină apariția unui sindrom diareic ce poartă numele de diareea călătorului.
Corelațiile imunologice în privința protecție nu sunt certe, însă se presupune că o importanță
majoră în crearea imunității ar avea imunoglobulinele de tip IgA de la nivelul intestinului. Anticorpii
împotriva vibrionului holeric creați previn atașarea bacteriei la peretele intestinal. Anticorpii
antitoxină holerică previn declanșarea diareii. Rolul asupra toxinei termolabile a E. coli
enterotoxigen este datorat similitudinilor structurale, funcționale și imunologice cu toxina holerică.
Vaccinarea trebui făcută cu 2 săptămâni înainte de a călătorii în zonele cu risc crescut de
infectare. Aceste vaccin nu este recomandat de primă intenție pentru cei care se deplasează doar cu
scop turistic chiar și în zonele endemice. În locul vaccinării este recomandat ca aceștia să aibă o sursă
sigură de apă și hrană, ținând cont de reguli de igienă mai stricte. La momentul actual nicio țară nu
impune vaccinarea obligatorie înaintea intrării pe teritoriul ei.
Vaccinarea la adulți constă în administrarea a două doze de vaccin Dukoral® la diferență de
una, până la 6 săptămâni. Dacă următoarea doză a fost administrată la mai mult de 6 săptămâni este
recomandată reluarea întregului proces. Protecția pe care o oferă acest vaccin este de 4 până la 6 luni.
În cazul vaccinului Sanchol®, vaccinarea se face cu două doze administrate la distanță de 2
săptămâni. În ambele cazuri vaccinul se administrează pe cale orală împreună cu o soluție tampon de
bicarbonat de sodiu care protejeze antigenele din vaccin de acțiunea acidului gastric. Din acest motiv,
nu se recomandă consumul de alimente înainte cu o oră sau după o oră de la administrarea vaccinului,
întrucât pot induce creșterea acidității gastrice și implicit, distrugerea antigenelor din componența
vaccinului. Pentru persoanele ce sunt expuse unui risc continuu de contactare a bolii, rapelurile se fac
odată la 2 ani. Dacă a trecut mai mult de 5 ani de la momentul imunizării se va relua schema inițială
de vaccinare.
În urma vaccinării pot apărea ca reacții adverse mai frecvent tulburări gastrointestinale minore
precum dureri abdominale, diaree, greață, vărsături. Ca reacții mai puțin frecvente au fost observate
șoc anafilactic, parestezii, sufocare, urticarie, pururit, angioedem, gastroenterită, sindrom gripal,
hipertensiune arterială, veritj, uscăciunea gurii și a gâtului, ulcer oral. Pentru a se evita riscul apariției
șocului anafilactic, se recomanda ca pacienții să fie supravegheați timp de 30 de minute de la
administrarea vaccinului.
Principalele contraindicații ale vaccinului antiholeric constau in hipersensibilitatea apărută la
doza anterioară sau orice sensibilitate la una dintre componentele vaccinului. Deoarece nu există
studii efectuate în acest sens, la femeile însărcinate nu se recomandă administrarea vaccinului.
În cazul în care persoana a efectuat și un vaccin împotriva tifosului, între cele două vaccinări
trebuie să existe o distanță de cel puțin 8 ore.
În cazul persoanelor infectate cu HIV, vaccinul poate determina creșterea încărcăturii virale,
iar în stadiul de SIDA avansată acesta poate să nu inducă niveluri protectoare de anticorpi.
Vaccinarea în cazul copiilor se face doar după vârsta de 2 ani. La copiii cu vârste cuprinse
între 2 și 6 ani, vaccinarea cu Dukoral® se vor administra 3 doze, la interval de 1-6 săptămâni. La
copiii cu vârstă de peste 6 ani, vaccinarea consta în administrarea a 2 doze la interval de 1-6
săptămâni.
Pentru copiii mai mari de 6 ani, expuşi unui risc crescut de contactare a bolii, revaccinarea
trebuie efectuată la 2 ani. Pentru copiii cu vârste cuprinse între 2-5 ani rapelurile trebuie efectuate la
fiecare 6 luni. În cazul ETEC, la copiii mai mari de 2 ani, se va reface 1 doză la fiecare 3 luni.
Rapelul se face în funcţie de segmentul de vârstă. Pentru cei cu vârsta cuprinsă între 2-5 ani se
va readministra o doză la fiecare 6 luni. Pentru copiii cu vârsta mai mare de 6 ani, se va administra o
doză la fiecare 2 ani.
Reacţiile adverse la copii sunt similare celor ce pot fi declanşate la adulţi.
Chiar dacă această boală poate fi tratată cu ușurință dacă este depistată la timp, ea prezintă un
risc epidemiologic crescut. Vaccinul nu oferă o protecție de 100%, deci nu este suficientă vaccinarea
populației pentru a eradica această boală. Este nevoie de implementarea unor masuri de igienă și
racordarea populației la apa potabila, controlată riguros pentru a evita contaminarea. Chiar și în ziua
de azi, numeroase țări se confruntă cu epidemii de holeră, astfel persoanele ce călătoresc în aceste
zone trebuie să acorde o atenție importantă vaccinului și igienei.