Crăciunelul

Craciunelul se numeste popular Nu ma deranja.

Este un cactus de padure, dar nu are spini. Planta infloreste
numai daca timp de cateva luni inainte de sezonul de iarna nu i
se schima amplasarea.
Planta poate atinge 30-45 cm. Tulpina este cilindrica, formata
din segmente aplatizate, cu margini dintate, verde intens. Florile
apar in varful acestor segmente, sunt tubuloase, cu petale
colorate in nuante diferite de alb, roz, rosu sau galben, cu
stamine mai proeminente .
Ingrijirea florilor. Craciunelul infloreste la sfarsitul toamnei
si iarna, cand zilele se scurteaza. Ideal ar fi sa aiba o
temperatura de 12-14 grade pentru ca florile sa dureze.
Vara trebuie tinut neaparat la umbra. Toamna are nevoie
de ingrasaminte bogate in potasiu ca sa infloreasca.
Perioada de repaus incepe cand se ofilesc florile si nu mai
apar boboci noi. La sfarsitul acestei perioade, se
recomanda transpalntarea intr-un ghiveci cu putin mai
mare si intr-un amestec nou de pamant. Cand vremea
este calda, Craciunelul trebuie stropit des cu apa calduta
deoarece este in perioada de crestere.
In sezonul rece se uda rar, pamantul trebuie sa se usuce
intre doua udari. Craciunelul se inmulteste usor, prin
segmente de tulpina puse direct in nisip sau compost
pentru a prinde radacini.
 Papagalul Ara

Poate atinge până la 76 – 86 cm lungime și 900 - 1300 g greutate. Coloritul pe

coadă, aripi și spate este albastru, partea abdominală galbenă - portocalie,
fruntea verde, sub bărbie negru, bărbia și în jurul ochilor sunt golașe, obrajii au
culoare albă, ciocul negru, iar picioarele sunt negru - cenușiu.
Răspândire
Sunt originari din America de Sud și America Centrală. În libertate sunt răspândiți
prin nord - vestul Columbiei,
estul Panamei, Venezuela, Ecuador, Peru, Surinam, Guyana, Brazilia, Bolivia,
nordul Argentinei și Paraguay.
În unele regiuni sunt deja dispăruți din cauza braconajului și distrugerii habitatului.
În libertate trăiesc în grupuri de 20 - 100 de păsări. Deseori sunt împreună cu Ara
cloroptera și Ara macao.
Această specie de papagali este foarte populară, datorită aspectului frumos și a
abilității de a vorbi. Sunt păsări sociabile și inteligente. Dacă sunt îngijite
corespunzător sunt cuminți, iubitoare și devin foarte atașate de stăpâni. Păsări
foarte active cu o voce foarte puternică, sunt foarte curioși, plini de energie și
foarte robuști. În afara perioadei de împerechere se pot ține ușor și cu alte specii
de papagali. Acești papagali se împerechează pe viață și se reproduc destul de
ușor, important este să fie o pereche care armoniează.

În perioada împerechierii sunt foarte agresivi. Perioadă care începe prin

luna aprilie. Depun 1-3 ouă, uneori chiar 4. Deseori, însă, sunt ouă infertile.
Perioada incubației este de 25-28 zile. Puii ies din cuib la vîrsta de 12-13
săptămâni și este indicat să mai rămînă o perioadă în compania părinților. Unele
perechi se reproduc chiar și de două ori pe an.
 Cobai

Cobaiul (Cavia porcellus) este un animal care a fost folosit până

în secolul XX ca animal pentru examene sau teste de laborator. El face
parte din familia Caviidae și probabil este înrudit cu „Cavia tschudii”.
În Europa și Asia cobaiul este ținut frecvent ca animal de casă, cu
denumirea porcușor de Guineea. El provine din America de Sud, unde
a fost domesticit între 5000–2000 î.Hr. În Europa a fost importat ca
animal de casă prin secolul XVI, iar din Europa a fost dus de om
în America de Nord. Cobaiul din America de Sud este mai mare decât
cel european și nord-american, fiind consumat de om. Până în secolul
XX a fost consumat și în Europa.
Cobaii nu sunt foarte agili, însă pot sări peste obiecte mici. Nu sunt prea
buni cățărători.
Când cobaii sunt entuziasmați vor incepe să sară (în engleză:
popcorning). Sunt, de asemenea, foarte buni înotători.
Vederea unui cobai nu este la fel de bună ca a unui om, dar poate
vedea foarte bine obiectele care sunt relativ aproape.
Sunetele pe care le scot sunt modul lor de comunicare. Exemple de
sunete:

1. Expresie care în general este folosită pentru a arăta

entuziasmul. (asculta)
2. Acest sunet îl scoate doar un cobai fericit! Este scos de
obicei când este periat sau mângâiat. (asculta)
3. Sunet care arată dominarea ( asculta)
4. Sunet de "avertizare" pentru prădători (este făcut frecându-și
dinții rapid)
 Crinul de apă

Un crin de apa este o planta de apa care are frunze

subacvatice care difera de cele care plutesc pe suprafata.
Trebuie remarcat faptul că speciile rezistente la frig au plăci de
frunze direct pe apă, iar în speciile tropicale se ridică deasupra
suprafeței apei. Ele pot avea o formă în formă de inimă,
eliptică sau rotundă. Dimensiunea crinului depinde direct de
soi. Culorile culorilor pot varia de la verde roșu-burgund.
Datorită schemei mari de culori, această plantă este utilizată
pentru decorarea iazurilor artificiale. Lungimea pintenilor
elastici depinde de adâncimea rezervorului, permit frunzelor
să se deplaseze de-a lungul rezervorului sub influența
curentului sau a vântului. În cazul în care nivelul apei scade -
planta este aproape pe uscat - pețiolele devin groase și scurte,
iar frunzele încep să înfășoare marginea. Crinul de apă este
ținut pe suprafața apei datorită faptului că toate părțile
vegetative ale plantei sunt permeate cu canale ale căilor
respiratorii. În regiunile nordice, planta începe să înflorească
în iunie, iar în regiunile din sud - în mai. Perioada de înflorire a
unei flori este de 4 zile. Trăsătura lor principală este că ei se
închid seara și se scufundă în apă și, în vremea tulbure, pot fi
tot timpul sub apă.
 Peștișorul de aur

Este un pește dulcicol din familia ciprinide, originar din China,

cultivat și în parte introdus în apele naturale din Europa, America
de Nord, Australia etc. În România și Republica Moldova este
crescut ca pește ornamental de amatori în bazine și acvarii;
cultivat în bazine, în parcuri, grădini botanice etc.; se întâlnește
ocazional, scăpat din cultură și în ape naturale.
În Europa se cultivă o formă de cultură, caracterizată prin
culoarea roșie-aurie; există și variante albe-rozacee și brune-
închis. Se aseamănă mult cu carasul argintiu, principala
deosebire constând în coloritul corpului care poate să fie roșu-
auriu, alb-rozaceu sau brun închis. Carasul argintiu (Carassius
gibelio) are un colorit galben-argintiu și trăiește în ape naturale,
iazuri și heleșteie. Prin selecție (metisare) s-au obținut o serie de
varietăți ale acestei frumoase specii. Astfel sunt varietățile: cu
fondul roșu și pete rozacee, "coadă de cometă" (cu coada adânc
scobită), "voal de mireasă" (cu înotătoarele foarte lungi, în formă
de văl simplu, dublu sau chiar triplu), "cu ochi telescopici", cu
caudale trifurcate.
Corpul acestui pește poate fi turtit, lunguieț sau globulos. Ajunge
la dimensiuni de până la 20 cm. Poate trăi până la 20-30 de ani.
Este un pește omnivor care consumă zooplancton, vegetație (mai
ales alge). În acvariu consumă pe lângă hrana artificială,
musculițe și pâine (în special fidea). Se cresc într-un acvariu mare
la temperatura camerei, dar pot rezista chiar atunci când apa
prinde deasupra o pojghiță de gheață; temperatura optimă a apei
din acvariu este de 20°C. În acvariu poate fi asociat cu alți pești
ca peștele paradis (Macropodus opercularis), barbul roșu
(Puntius conchonius), peștele jandarm (Danio malabaricus).