Cap.3.

Plăţi şi finanţări internaţionale

3.1.Acreditivul documentar
3.1.1.Părţi implicate
3.1.2.Forme şi tipuri de AD
3.1.3.Modalităţi de stingere a obligaţiilor de plată
3.1.4. AD utilizate în operaţiuni de intermediere (AD revolving, AD transferabil,
AD cu clauza roşie, AD cesionat, AD back to back) – definire, caracteristici
generale
3.1.5. AD de compensaţie – definire, caracteristici generale
3.1.6. Mecanismul delurării AD
3.2.Incasso documentar
3.2.1.Părţi implicate în derularea ID
3.2.2.Mecanismul ID
3.2.3.Elementele ID
3.2.4.Riscurile derulării plăţii prin ID
3.2.5.Modalităţi de diminuare a riscurilor operaţiunilor comerciale cu plata prin
ID
3.3. Instrumente de plată şi credit
3.3.1.Cambia
3.3.2.Biletul de ordin
3.3.3. Cecul
3.4. Garantarea plăţii în tranzacţiile internaţionale
3.4.1. Garanţii reale
3.4.2. Garanţii personale.

1
Cuprins
3.1. Acreditivul documentar-def si caracteristici generale ......................................................... 3
3.1.1.Părţi implicate ............................................................................................................... 4
3.1.2 Forme si tipuri de AD .................................................................................................... 5
3.1.3. Modalitati de stingere a obligatiunilor de plata ............................................................. 6
3.1.4. AD utilizate în operaţiuni de intermediere (AD revolving, AD transferabil, AD cu clauza
roşie, AD cesionat, AD back to back) – definire, caracteristici generale ................................ 7
3.1.5. AD utilizate în operaţiuni de compensaţie- def si caracteristici generale .............. 15
3.1.6. Mecanismul derularii AD ............................................................................................ 18
3.2. Incasso documentar (ID)-def, caracteristici generale ...................................................... 19
3.2.1. Parti implicate in derularea ID .................................................................................... 20
3.2.2. Mecanismul ID ........................................................................................................... 22
3.2.3. Elementele ID ............................................................................................................ 23
3.2.4. Riscurile derularii platii prin ID ................................................................................... 23
3.2.5. Modalităţi de diminuare a riscurilor în operaţiunile comerciale cu plata prin ID.......... 24
3.3. Instrumente de plata si credit ........................................................................................... 25
3.3.1. Cambia ...................................................................................................................... 25
3.3.2. Biletul la ordin ............................................................................................................ 30
3.3.3. Cecul ......................................................................................................................... 31
3.4. Garantarea platii in tranzactiile international .................................................................... 33
3.4.1 Garantii reale .............................................................................................................. 33
3.4.2. Garantii personale ..................................................................................................... 35

2
3.1.Acreditivul documentar-def si caracteristici generale
DEF: Acreditivul documentar reprezinta angajamentul ferm asumat de o banca de a asigura
plata contravalorii unui export contra documentelor prezentate de exportator in conditiile si
termenii stabiliti de importator.

Caracteristici:

• Acreditivul documentar, prin natura sa, este o tranzactie separata de contractul de

vanzare sau de alt contract ce poate sta la baza lui.
• In toate etapele derularii acreditivului, toate partile iau in considerare documentele si
nu marfurile, serviciile si/sau alte prestatii la care documentele se refera.
• Acreditivele documentare sunt supuse Regulilor si Uzantelor Uniforme privind
acreditivul documentar, Publicatia 500 a Camerei Internationale de Comert, Paris.
• Deschiderea acreditivului se face la cererea ordonatorului, in baza existentei sursei de
deschidere a acreditivului care poate fi: sursa proprie a clientului/credit/finantare
externa.

Avantajele şi dezavantajele acreditivului documentar

Avantaje pentru exportator
1. Efectuarea plăţii către exportator depinde de gradul de solvabilitate al băncii şi nu de
situaţia financiară a importatorului, ceea ce este mai puţin riscant.
2. Dacă acreditivul este confirmat de o bancă din ţara exportatorului, atunci el nu mai
este supus riscului de ţară, iar încasarea se poate realiza mai rapid.
3. Acreditivul documentar irevocabil nu poate fi anulat fără acordul exportatorului.
Dezavantaje pentru exportator
1. Documentele trebuie să fie strict conforme cu prevederile din acreditiv, deoarece
discrepanţele pot cauza întârzieri.
2. Dacă acreditivul documentar este revocabil, el poate fi anulat între momentul
expedierii mărfii şi plata ei.
3. Nu este la fel de sigur ca plata în avans.
Avantaje pentru importator
1. Poate negocia mai bine condiţiile acreditivului, întrucât plata exportatorului este
garantată de o bancă.
2. Poate corela momentul expedierii cu data sosirii la destinaţie a mărfii.
3. Importatorul are siguranţa că exportatorul nu va fi plătit dacă acesta nu prezintă la
bancă, în termenul stabilit, documentele solicitate de el în cererea de deschidere a
acreditivului documentar.
Dezavantaje pentru importator
1. Acreditivul documentar irevocabil nu poate fi modificat fără consimţământul
exportatorului.
2. Importatorul are responsabilitatea deschiderii acreditivului documentar.
3. Acreditivele sunt scumpe din punctul de vedere al comisioanelor, iar importatorul
suportă atât cheltuielile privitoare la marfă, transport şi asigurare, precum şi costul deschiderii
acreditivului documentar.

3
 4.Banca lucrează cu documente nu cu mărfuri, deci importatorul nu are nici o siguranţă
privind calitatea mărfurilor.

3.1.1.Părţi implicate

1. Ordonatorul ( importatorul) - iniţiaza relaţia de AD, prin instrucţiunile pe care le da băncii

sale de a plăti exportatorul, instrucţiuni cuprinse în “ordinul de deschidere AD”, unde
precizează tote condiţiile de termene şi documente potrivit cărora banca să efectueze plata.
2. Beneficiarul ( exportatorul) - în favoarea căruia banca importatorului s-a angajat la plată
şi care, îndeplinind condiţiile de termene şi documente cuprinse in textul AD, încaseaza banii.
3. Banca emitentă ( banca ordonatorului) - la solicitarea ordonatorului îşi asumă
angajamentul de a plăti exp documentele, în anumite condiţii.
Angajamentul de plată poate fi asumat :
▫ direct în sensul că ea însăşi efectuează şi plata, îndeplinind atât rolul de bancă
emitentă cât şi de bancă plătitoare
▫ indirect, desemnând o altă bancă să efectueze plata in numele ei, banca numită
plătitoare sau dupa caz negociatoare
4. O alta bancă, denumită si bancă corespondentă, situată de regulă in ţara exportatorului
prin care banca emitentă transmite textul AD spre a fi comunicat beneficiarului AD,
exportatorului. În funcţie de modul cum se face plata, aceasta bancă poartă urmatoarele
denumiri:
● bancă notificatoare sau avizatoare - are rolul unui simplu intermediar, manipulator de
documente dacă plata documentelor are loc la banca emitentă sau la o terţă bancă.
Ea anunţa exportatorul de deschiderea AD, primeşte de la exportator documente şi le
transmite băncii plătitoare, primind un comision de notificare / preluare de documente.
● bancă plătitoare - de obicei este situată în ţara exportatorului, este autorizată să
plăteasca exportatorului documentele pe care le remite băncii emitente iar aceasta îi
rambursează suma plătită. Încasează un comision de plată contra documente.
● bancă trasă / acceptată - când plata urmează să se facă prin cambii trase asupra
unei bănci, banca asupra căreia au fost trase cambiile şi care la scadenţă le va
achita se numeşte banca trasă. Ea primeşte documente însoţite de cambii de la
exportator, acceptă cambiile şi i le restituie, iar documentele le remite importatorul sau
băncii emitente. La scadentă banca trasă achită cambiile beneficiarului. Încasează
comisionul de accept de plată documente.
● bancă negociatoare - în cazul cambiilor trase asupra băncii emitente deci locul plaţii
este la ea (domiciliul trasului) daca o altă bancă este însărcinată cu negocierea
înseamnă că banca negociatoare este autorizată să preia documentele de la
exportator să i le achite, contra unui comision de negociere şi să le remită apoi la
băncile emitente. Comisionul de negociere este egal cu dobânda la suma contra
documente, plătită exportatorului, calculată pe intervalul de timp dintre momentul plăţii
şi cel al rambursării banilor la banca emitenă.
● bancă confirmatoare - care adaugă propriul ei angajament de plată la angajamentul
asumat de banca emitentă. Angajamentul este egal ca valoare şi condiţii. În cazul în
care banca emitentă nu-şi onorează angajamentul de plată, banca emitentă va efectua
plata.

4
 - poate fi din ţara exportatorului, banca plătitoare sau o
bancă dintr-o ţara terţă
- ea încasează un comision de confirmare
3.1.2 Forme si tipuri de AD

Tipuri de AD
D.p.v. al fermiăţii angajamentului bancar: - revocabile
- irevocabile - neconfirmate
- confirmate
D. p.v. al domicilierii: - domiciliu în ţara exportatoare
- domiciliu în ţara importatoare
D. p.v. al stingerii obligaţiei de plată: - cu plata la vedere
(modul de utilizare): - cu plata diferată ( la termen)
- cu plata prin acceptare
- cu plata prin negociere

D. p.v. al clauzelor pe care le coţin: - reânoibil (revolving) (a)

- transferabil (b)
- cu clauză roşie (red clause) (c)
- de compensaţie (reciprice) (f)
- stand – by (g)
D. p.v al folosirii combinate de beneficiar: - cesionat (d)
- subsidiar (back-to-back) (e)

Forma AD
• Acreditivul documentar revocabil
- poate fi modificat sau anulat de banca emitentă în orice moment fără nici o avizare
prealabilă a beneficiarului
- dreptul de revocare, anulare sau modificare se stinge în momentul în care plata a fost
facută. O plată făcută rămane făcută iar banca emitentă e obligată să ramburseze banii băncii
plătitoare.
- oferă importatorului o marjă mare de manevră însă nu dă siguranţa necesară
exportatorului => rar utilizat în comerţul internaţional datorită riscurilor pe care le incubă

• Acreditivul documentar irevocabil

- presupune un angajament ferm al băncii emitente de a executa sau a face să se
execute (desemnând o altă bancă) plata / acceptarea / negocierea în favoarea beneficiarului,
cu condiţia ca documentele prezentate de acesta să fie strict conforme cu condiţiile şi termenii
din AD
- angajamentul băncii poate fi modificat numai cu acordul tuturor părţilor implicate.
Semnifică pentru beneficiar o certitudine absolută privind plata.
▫ neconfirmat
▫ confirmat

5
▫ neconfirmat - banca emitentă este singura angajată ferm la plată, celelalte bănci care
intervin în relaţie de AD acţionează ca mandatar, în numele băncii emitente si potrivit
instrucţiunilor acesteia, fără să-şi asume vreun angajament ferm de plată.
▫ confirmat - angajamentul ferm al băncii emitente este dublat de angajamentul de plată
ferm al unei terţe bănci - banca confirmatoare
- banca confirmatoare poate fi banca exportatorului sau o bancă
situată într-o bancă terţă
- în cazul în care banca emitentă nu plăteşte documentele care sunt
conforme cu condiţiile AD banca confirmatoare în virtutea angajamentului va plăti
documentele

3.1.3. Modalitati de stingere a obligatiunilor de plata

a) Acreditiv documentar cu plată la vedere :

- în momentul prezentarii documentelor la bancă, după efectuarea controlului
documentelor, dacă acestea sunt în concordanţă cu condiţiile şi termenii din AD şi dacă se
încadrează în termenul de valabilitate al acreditivului documentar exportatorul este plătit
imediat.

b) Acreditivul documentar cu plată diferită (amânată):

- plata documentelor nu se face în momentul prezentarii la bancă ci la o dată ulterioară
mentionată expres în textul AD (de regulă 30-60 zile de la prezentarea documentelor)
- importatorul intră în posesia documentelor şi îşi ridică marfa înainte să o achite iar
expeditorul care a facut de fapt o vânzare pe credit are certitudinea, prin angajamentul bancar
din AD că va fi plătit la termenul diferat (amanat)
- în baza unui astfel de AD băncile adesea acordă avansuri şi/sau credite pe termen
scurt exportatorilor, care cesionează AD în favoarea băncii sale drept garanţie, garanţia
constituind-o deci angajamentul de plată al băncii emitente a AD.
c) Acreditiv documentar cu plata prin acceptare :
- sunt utilizate în cazul vânzărilor pe credit pe termene scurte şi foarte scurte (între 60
şi 180 de zile)
- elementul caracteristic este faptul că întotdeauna setul de documente cuprinde una
sau mai multe cambii, iar plata contravalorii mărfurilor se face la scadenţa cambiei
- la depunerea documentele care atestă expedierea mărfii, exportatorul prezintă băncii
plătitoare şi o cambie sau setul de cambii trase asupra băncii indicate în textul AD (poate fi
banca emitentă, banca acceptantă sau o bancă trasă expres desemnată) cu scadenţa
corespunzătoare numărului de zile precizat în AD. Banca acceptă cambiile, devine debitor
cambial principal, le restituie exportatorului iar documentele le remite importatorului. La
scadentă exportatorul prezintă cambiile iar banca acceptantă le achită.
- exportatorul, care a acordat o facilitate importatorului vânzând mărfurile pe credit, poate să
nu aştepte scadenta şi să sconteze cambiile la o bancă comercială, plătind o taxă de scont.
Astfel vânzarea pe credit se transformă în vânzare cu plata la vedere, exportatorul
recuperându-şi mai devreme banii mai puţin taxa scontului, de aceea în negocierea preţului,
exportatorul trebuie să aibă în vedere atat dobanda aferentă vanzării pe credit, cat şi costul
refinanţării sale prin scontarea cambiei (taxa scontului).

6
- importatorul are posibilitatea, dacă este intermediar, să vândă marfa şi să o achite după
vânzare, în acest mod neavansând fonduri proprii în afaceri sau evitând recurgerea la credit
bancar. Dacă este producător va utiliza marfa pentru realizarea produselor finite şi, după
vânzarea acestora, să achite importul, desigur, la termenul scadent.
Obs: cambiile se trag de trăgător, exportator asupra băncii acceptante (trase) sau
asupra băncii emitente. Dacă sunt trase asupra ordonatorului, băncile le vor trata ca pe nişte
simple acte adiţionale.
d) Acreditiv documentar cu plata prin negociere:
- este o variantă a AD denumită şi scrisoare comercială de credit (S/C), utilizată cu
precădere în ţările de drept bancar anglo – saxon - este deschisă de banca emitentă, cel mai
adesea în moneda locală a propriei ţări
- presupune prezentarea de beneficiar a documentelor însoţite de una sau mai multe
cambii trase asupra băncii emitente. Potrivit dreptului cambial, locul plăţii este domiciliul
trasului deci al băncii emitente. Situaţia e dezavantajoasă pentru exportator pentru ca locul
plăţii este în străinătate, la banca emitentă. Pentru a elimina acest neajuns, banca emitentă la
instrucţiunile ordonatorului poate autoriza o alta bancă să negocieze documentele adică dă
dreptul băncii negociatoare de a “cumpara” documentele deci de a plăti exportatorului şi de a
le transmite băncii emitente, percepând pentru aceasta un comision de negociere. Comisionul
reprezintă dobanda la suma plătită pe documente, pe intervalul dintre plata lor şi rambursarea
sumei de la banca emitentă. În cazul cel mai des întalnit în practică, beneficiarul dacă doreşte
să încaseze banii la banca sa, întotdeauna va suporta el comisionul de plată, respectiv
comisionul de negociere.

3.1.5. AD utilizate în operaţiuni de intermediere (AD revolving, AD

transferabil, AD cu clauza roşie, AD cesionat, AD back to back) – definire,
caracteristici generale

AD revolving (reânoibil)
• sunt folosite în situaţiile în care marfa se livrează în mai multe tranşe şi parţile
vor să deschidă un singur acreditiv pentru toate livrările
• constă în obligaţia băncii emitente de a reactiva acreditivul la valoarea iniţiala
după ce acesta a fost utilizat, fără a fi nevoie de un amendament
• poate fi revocabil sau irevocabil
•
Caracteristicile AD revolving:
 toate livrările sunt acoperite de unul şi acelşi AD;
 plăţile se fac dupa fiecare livrare şi aceasta este tratată de bănci ca o livrare
independentă; de regulă, plata la vedere. După efectuarea unei plăţi, valoarea
AD se reântregeşte automat, de unde şi numele revolving;
 valoarea AD este dată de valoarea unei livrări şi nu de suma tuturor livrărilor
la un loc, drept urmare şi comisioanele bancare mai mici;
 întotdeauna aceste AD prevăd livrări şi plăţi parţiale ferme.

7
Tipuri de AD revolving:
► AR de număr / timp - în această formă, acreditivul poate fi reactivat pentru o
anumită valoare şi un anumit număr de perioade (de exemplu, 10 000 USD pe
lună, timp de 12 luni).
▪ Cumulativ -orice sumă neutilizată de beneficiar pe parcursul unui interval de
timp se adaugă la suma pe care trebuie să o primească în intervalul următor.
▪ Necumulativ - în cazul unui astfel de acreditiv, suma neutilizată pe parcursul
unui interval de timp nu se adaugă la suma din intervalul următor.
► AR valoric - suma din acreditiv este reactivată indiferent de câte ori a fost folosit
acreditivul pe parcursul perioadei de valabilitate a acestuia

Avantajele utilizării AD revolving:

Importator
- necesarul de valută pentru deschiderea unui AD revolving de importator se situează
la nivelul valorii ce se va revolva si nu la nivelul valorii intregului AD
- comisioanele bancare sunt mai mici
- printr-o bună corelare de către importator a: livrărilor, producţiei şi vânzărilor, livrările
următoare pot fi achitate din încasări realizate din marfa produsa ca urmare a importului
Exportator
- este avantajat prin perspectiva sigura a livrărilor si certitudinea încasării banilor prin
angajamentul bancar specific AD.

Dezavantajele privesc:
- comisioanele bancare fiind mai mici, băncile sunt reticente în a acceptarea AD
revolving
- dacă la o livrare exportatorul nu îndeplineşte condiţiile din acreditiv, AR devine
neutilizabil in continuare
- fiind un contract de livrări pe timp îndelungat (6 luni, 1 an, etc), pretul mărfurilor se
poate modifica: daca preţurile cresc este dezavantajat exportatorul, iar daca scad,
importatorul.

AD transferabil (ADT)

• dă dreptul beneficiarului să solicite bancii însărcinata cu plata, acceptarea sau

negocierea să facă AD utilizabil total sau parţial pe unul sau mai mulţi terţi
(beneficiari secunzi)
• e utilizat atunci când primul beneficiar (intermediarul) nu furnizează el însuşi
marfa şi doreşte să îl transfere total sau parţial furnizorului sau furnizorilor reali
care apar în calitate de beneficiari secunzi

8
Caracteristici:
• ordontorul trebuie sa specifice că acesta va fi transferabil
• acreditivele transferabile pot fi transferate o singura dată în favoarea unuia sau
mai multor beneficiari secunzi (dacă sunt mai mulţi furnizori. Dar, beneficiarii
secunzi la rândul lor nu mai pot transfera încă o dată AD transferat în
favoarea lor. Un şir neântrerupt de transferuri ar periclita interesele
importatorului şi, inclusiv, pe cele ale bancii emitente
• toate comisioanele şi spezele bancare legate de transferul ADT cad în sarcina
beneficiarului principal. Astfel, ADT este, pe ansamblu, mai scump decât un
acreditiv obişnuit
• domicilierea plăţii ADT este întotdeauna la banca plătitoare, ea fiind denumită
banca transferatoare. La ea se schimbă documentele primite de la beneficiarii
secunzi cu cele ale beneficiarului principal.
• acreditivele transferabile pot fi transferate în totalitate sau parţial
• ADT nu poate fi decât irevocabil
ADT implică existenta simultană a două relaţii de acreditiv:
- unul originar, care e ADT deschis de ordonator în favoarea beneficiarului
principal
- al II-lea deschis de beneficiarul principal pe baza ADT originar cu
urmatoarele diferenţe:
 valoarea AD şi preţurile unitare pot fi reduse
 perioada de valabilitate şi termenul de expediere pot fi reduse
 data pană la care trebuie prezentate documentele la bancă poate fi mai
apropiată

9
  termenul pentru încărcarea mijlocului de transport poate fi scurtat, afară de
cazul în care AD de bază prevede o dată fixă pentru expediţie
 numele şi adresa ordonatorului pot fi înlocuite cu cele ale beneficiarului principal

Avantajele ADT:
- permite unei firme dezvoltarea afacerilor fără să-şi angajeze într-un fel propriile
fonduri;
- permite diversificarea operaţiunilor de export şi în afara specificului de activitate
a firmei;
- cum pe teritoriul ţarii noastre, în prezent, legislaţia interzice plăţile în valută,
ADT permite legal plata în valută a unui producător intern;
- câstigurile din diferenţele de preţ, dat fiind confidenţialitatea operaţiunilor
efectuate de bancă, nu sunt de neglijat.

Dezavantajele ADT:
- costurile bancare mai mari decât la un AD obişnuit, şi suportarea lor în
totalitate de beneficiarul AD
- riscul izvorât din relaţia cu beneficiarii secunzi, în sensul ca aceştia pot să nu
livreze marfa de calitate, să nu respecte termenele şi condiţiile impuse prin AD emis
în favoarea lor etc. => viciază relaţia ordonator-beneficiar principal deoarece
nerespectarea condiţiilor din al doilea AD atrage dupa sine imposibilitatea îndeplinirii
condiţiilor şi a termenelor din ADT de baza, originar
- nu se poate păstra confidenţialitatea totală a operaţiunii (ca în cazul back-to-
back) caci ordonatorul făcând menţiunea “transferabil” ştie că total sau parţial marfa
este furnizată de altcineva. Desigur, aceasta numai în cazul în care se doreşte
păstrarea secretului operaţiunii. Acelaşi aspect şi pentru relaţia beneficiar principal-
beneficiar secund în raport cu importatorul.
- implică o pregătire minuţioasă a operaţiunii în ansamblul ei, rapiditate şi
coordonarea strictă a condiţiilor şi termenelor din cele doua acreditive

AD cu clauză roşie

Elementele caracteristice ale AD cu clauză roşie sunt:

• menţinerea expresa în textul AD “Clauza roşie” sau “plata în avans”
• precizarea de ordonator a sumei (întreaga valoare a AD) sau a procentului din
valoarea AD ce va fi dată de banca plătitoare sub forma de avans
exportatorului
• documentele ce se solicită la acordarea avansului, de regulă, o scrisoare de
angajament, prin care beneficiarul AD se angajează să nu utilizeze banii decât
pentru procurarea mărfii în discuţie şi ca va restitui suma şi dobânda aferentă
în caz de neexpediere a mărfii
• termenul limită până la care trebuie să prezinte băncii documentele de expediţie
ale mărfii; şi o chitanţa ce atestă ridicarea banilor
• banca plătitoare este întotdeauna situată în ţara exportatorului

10
AD clauză roşie se utilizează:
• în cazul operaţiunilor de intermediere, când exportatorul are mai mulţi furnizori
locali care trebuie platiţi imediat ce marfa a fost cumpărată
• în activitatea de producţie destinată exportului, când producătorul nu are resurse
financiare să producă marfa, iar importatorul este interesat în produsele
respective, şi îl finanţeaza în acest mod
• când mărfurile sunt procurate de la licitaţii sau târguri locale şi plata se face pe
loc
Avantajul:
- AD clauză roşie este că permite exportatorului să primească un avans în raport
cu momentul expedierii mărfii
Dezavantajul:
- este al importatorului: deşi plata în avans este făcută de banca corespondentă
(banca exportatorului), angajamentul de plată este al băncii emitente. În cazul în
care exportatorul nu livrează marfa, dar a luat avansul, banca emitentă trebuie
sa ramburseze banii băncii plătitoare. La rândul ei, banca emitentă cere
restituirea plăţii în avans ordonatorului, importatorului

De aceea, AD clauză roşie:

• se utilizează între parteneri între care există o deplină încredere, respectiv
importatorul are siguranta că exportatorul va livra marfa în condiţiile AD
• adesea, aceste acreditive sunt dublate de o scrisoare de garanţie bancară
emisă de banca corespondentă (banca plătitoare a avansului) la ordinul
exportatorului, prin care se angajează ca daca exportatorul nu va livra marfa
sau nu va restitui avansul, ea, în calitate de bancă garantă, va restitui suma
băncii emitente, respectiv importatorului

În ceea ce priveste garantarea avansului (în sensul garantării materialelor) în practică

se utilizează:
- Packing Credit (în fapt, S /C red clause) garantat în care caz exportatorul
prezintă băncii negociatoare, fie o recipisă de depozit (Warehouse Receipt) ca dovadă
a faptului ca o marfă în valoare egala este depozitată, fie o recipisă de încredere
(Trust Receipt) sau altă formă de garantare (cesiuni de drepturi, drept de gaj etc.)
Indiferent de forma garantării, suplimentar, exportatorul trebuie, în scris,
să-si asume obligaţia de a prezenta documentele de export la timp.
- Packing Credit negarantat, în care caz avansul este acordat numai contra
obligaţiei scrise a exportatorului de a prezenta documentele de export la timp. Acest
tip de S/C– negarantată, este desemnat prin noţiunea “Green clause” (clauza verde).

AD cesionat

Cesionarea AD presupune:

11
 • o mai simplă utilizare a AD de către beneficiar, el poate cesiona sume din
orice tip de AD (cu plata la vedere, diferita/prin acceptare/prin negociere etc.)
fară ca acesta să poarte menţiunea transferabil;
• respectarea legilor aplicabile privitoare la actul cesiunii;
• posibilitatea cesionarii sumelor o poate face către unul sau mai multi terţi,
cesiunea putând fi totodata modificată sau anulată;
• întocmirea unui document - Declaraţie de cesiune, prin care cere băncii
plătitoare cesiunea unei sume din AD deschis în favoarea sa, în favoarea unui
terţ numit (sau mai multora);
• posibilitatea utilizării unui AD atât în operaţiunile de intermediere, respectiv
beneficiarul AD nu produce el marfa, cât şi de producătorii-exportatori care prin
cesionare pot achita subfurnizorii pentru diferite materiale sau subansamble
livrate.
Mecanismul cesionarii unui AD este simplu :
1. încheierea contractului comercial internaţional;
2. importatorul ordonă deschiderea unui AD obişnuit
3. deschiderea AD
4. dupa primirea deschiderii AD, beneficiarul AD prezintă băncii sale o declaraţie
de cesiune prin care îi solicită ca acesta să procedeze la cesionarea unor sume
în favoarea unui terţ numit (sau mai multor subfurnizor)
Riscuri:
• pentru firma care cesioneaza, există riscul ca subfurnizorul să nu îşi
îndeplinească, sau să-şi îndeplinească defectuos obligaţia de livrare asumată
ceea ce perturbă desfaşurarea corespunzatoare şi în timp util a afacerii, deşi
beneficiarul AD poate anula cesiunea şi să îşi găsească un alt furnizor, dar
aceasta înseamnă timp
• subfurnizorii nu sunt platiţi decât dupa ce AD a fost încasat şi nu există nici o
garanţie că firma intermediară depune documentele în bună ordine şi la timp
pentru a încasa banii
În general, cesiunea AD presupune relaţii de încredere între subfurnizori şi
intermediar, beneficiarul AD.

AD back to back
Un acreditiv documentar back - to - back este un acreditiv nou deschis în favoarea
unui alt beneficiar pe baza unui acreditiv documentar irevocabil netransferabil deja
existent.
Deşi denumirea este unică, back - to – back, în fond, este vorba de doua
acreditive:

12
 • un acreditiv documentar deschis de importator, în care exportatorul este numit
drept beneficiar, numit în continuare acreditiv de export
• un al doilea acreditiv deschis de exportator, în care furnizorul final al mărfii
este numit drept beneficiar, numit în continuare acreditiv de import
Ambele sunt domiciliate la aceeaşi bancă, banca intermediarului operaţiunii.

Caracteristici:
• acreditivul back - to- back se utilizează în cazul în care acreditivul iniţial nu este
transferabil, iar banca este dispusă să emită un al doilea acreditiv la cererea
exportatorului, fiind primul acreditiv drept garanţie sau suport pentru al doilea
• din moment ce exportatorul este solicitantul celui de-al doilea acreditiv, el este
răspunzator în fata băncii de efectuarea plăţii, indiferent dacă el însuşi este
plătit sau nu, potrivit primului acreditiv
Realizarea unei operaţuni back - to - back presupune:
• deşi cele doua AD sunt total independente ele sunt corelate valoric şi din punct
de vedere a termenelor de către firma intermediară. Astfel:
• AD de export are o valoare şi un preţ unitar mai mare şi o valabilitate mai
îndelungată;
• AD de import o valoare şi un preţ unitar mai mic si o valabilitate, inclusiv
termen de expediţie care să se încadreze în termenele AD de export;
• confidenţialitatea operaţiunii, de regulă, exportatorul real nu cunoaşte importatorul
final;
• documentele cerute exportatorului real trebuie să fie “neutre” şi emise la ordinul
băncii intermediarului;
• ambalajul / marcajul mărfii să fie neutru;
• documentele privitoare la marfă (factura, în primul rând) sunt schimbate de
iniţiatorul operaţiunii la banca sa;
• acordul băncii de a găzdui operaţiunea
Mecanismul derulării:
1. importatorul final deschide un AD-I (primul AD, de import) în favoarea firmei
intermediare care apare în relaţia cu acesta ca exportator
2. în baza AD I deschis, intermediarul în calitate de importator ordonă deschiderea
unui AD II (al doilea AD, de import) în favoarea exportatorului real
3. exportatorul real expediază marfa pe adresa indicată şi depune documentele spre
plată la banca firmei intermediare.
4. firma intermediară, la primirea documentelor celei de al II-lea AD, le schimbă cu
documentele conforme cu primul AD şi le depune pentru încasare

13
5. firma intermediară încasează contravaloarea documentelor privind AD I, îşi
păstreaza diferenţa valorică dintre cele doua AD şi, simultan, dispune plata în
favoarea celui de al II-lea AD
În practică, utilizării AD back - to - back pot apărea urmatoarele situaţii:
◘ Părţile implicate în derularea celor doua acreditive ştiu unele de existenţa celorlalte.
În acest caz, marfa este expediata de exportatorul real direct importatorului final.
◘ A doua situaţie este când cel ce iniţieaza operaţiunea nu doreşte, dintr-un motiv
oarecare, ca parţile să ştie unele de celelalte. În acest caz, operaţiunea are un
caracter strict confidenţial şi ea se rezolvă în doua moduri:
- fie marfa este adusă în ţara intermediarului (zona libera) şi neutralizată
respectiv se şterge orice urmă care ar permite identificarea originii mărfii, se
rambursează şi se reexpediază;
- fie se solicită direct exportatorului real ca marfa sa fie marcată neutru şi
expediată direct în ţara importatorului real.
Privitor la plată:
• este obligatorie colerarea în timp a încasării contravalorii documentelor celor
doua acreditive. A nu se uita ca cel de al II-lea AD este plătit din primul AD
• daca nu se poate realiza o sincronizare, atunci se poate conveni cu
exportatorul real (al II-lea AD) ca plata să fie diferită la 30, 45 sau 60 de zile.
În acest mod dupa încasarea primului AD există suficient timp pentru plata celui
de al II-lea AD
Practica a imaginat şi alte variante ale unor astfel de operaţiuni:
• aducerea mărfii în ţară, prelucrarea sumară, reambalare si export
• aducerea mărfii în ţara şi reexportul unei mărfi similare româneşti, în cazul când
se exportă pe piaţa unei ţari în care România beneficiează de preferinţe vamale
şi este suficient şi certificatul de origine etc
Riscurile:
• posibilitatea abandonării afacerii de unul din cei doi parteneri. Fie importatorul
final nu mai deschide primul AD, iar intermediarul deja a discutat cu
exportatorul real să pregătească marfa şi astfel nu va putea să-i deschidă al II-
lea AD; fie exportatorul real nu mai este dispus sa efectueze exportul;
• nerespectarea condiţiilor şi termenelor din AD II de catre exportatorul real.
În esenţă, marfa şi condiţiile de livrare corespunzatoare depind, în primul rând, de
expeditorul real.
Derularea unei operaţiuni prin AD back - to – back comparativ cu AD
transferabil prezinta avantaje ca:

14
 - importatorul final nu ştie ca exportatorul, partenerul sau de contract este un
intermediar
- mărfurile pot fi procurate de la diverşi furnizori din străinătate sau din ţară fără
să existe o restricţie (de exemplu, la ADT poate exista menţiunea: “Transferabil
numai în ţara x , numai în favoarea firmei y, etc)
- al II-lea AD, cel de import poate conţine clauze suplimentare care sa asigure
eficienta operaţiunii, în timp ce transferul unui AD nu se poate face decât în
termeni AD de baza

3.1.4. AD utilizate în operaţiuni de compensaţie- def si

caracteristici generale
Derularea unei operaţiuni de compensaţie implică urmatoarele riscuri:
• Riscul primului exportator - partenerul de compensaţie sa nu mai livreze marfa
sau să o livreze cu întârziere, parţial
• Riscul comercial al ambilor parteneri - mărfurile reciproc livrate să nu
corespundă calitativ, cantitativ
- termenele de livrare să nu se respecte
• Plata comisioanelor bancare şi a penalizărilor de întârziere a livrărilor.
• Poziţia de pe care se face negocierea - de regulă, oferta de a plăti un import
în compensaţie este făcută de firmele fără disponibilităţi valutare
AD reciproce
Caracteristici:
• cei doi parteneri îşi deschid reciproc câte un AD. Astfel, fiecare dintre ei este:
ordonator şi beneficiar
• “cheia” AD reciproce este determinată de clauze speciale cuprinse în textul AD
şi este rezultatul negocierilor comerciale
• întotdeauna AD reciproce sunt irevocabile şi corelate:
▫ valoric - respectiv valoarea unui AD este egală cu valoarea celuilalt AD;
dacă compensaţia nu este integrală, diferenţa se acoperă prin plata în valută,
menţiune ce se regăseşte în textul AD;
▫ în timp - AD se deschid aproape simultan, stabilind termenele de livrare,
prezentare de documente cât mai apropiate, astfel ca perioada de “creditare”
acordată de primul exportator să fie cât mai mică
• partenerul solicitat să accepte “plata” mărfi sale printr-o alta marfă şi nu în bani
este cel care dictează condiţiile operaţiunii de compensaţie în general, şi al
derulării AD reciproce, în particular
• elementul specific AD reciproce îl constituie clauzele speciale. Acest aspect nu
limitează diferitele moduri de utilizare a AD: plata la vedere, diferata la un

15
 numar de zile; prin acceptare; sau inserarea altor menţiuni specifice oricarui AD:
livrări parţiale permise; expedierea mărfii altor destinatari folosirea lor în
operaţiuni de intermediere etc.
Tipuri:
1. ADR cu clauză de “intrare în vigoare”
Caracteristici:
• utilizarea primului AD deschis în favoarea partenerului este condiţionata de
deschiderea de către aceasta a celui de-al II-lea AD
• dupa ce a fost deschis a II-lea AD, cele doua AD devin independente,
respectiv, utilizarea lor de către partenerii de compensaţie este similară unei
plaţi obişnuite prin AD, şi anume:
- fiecare partener expediază marfa
- întocmeşte şi depune setul de documente corespunzator condiţiilor din
AD
- încasează banii pe documente
Pentru firma care nu are resurse financiare şi oferă drept plată livrare de mărfuri
în compensaţie ADR cu clauză intrarii în vigoare prezintă:
▫ avantajul că suma încasată o poate utiliza cu altă destinaţie până la plata
importului (întotdeauna el exportând primul va încasa banii mai repede) şi
▫ dezavantajul că deşi a deschis AD în favoarea partenerului acesta poate să
livreze marfa cu întârziere (cerând prelungirea valabilitaţii etc.) sau pur şi simplu să
nu mai livreze marfa
2. ADR cu clauză de “valoare”
Se caracterizează prin:
• cele doua AD sunt legate în utilizarea lor de către cei doi parteneri
• valoarea primului AD deschis nu este pusă efectiv la dispoziţia beneficiarului, ci
plata se consideră facută când însuşi ordonatorul primului AD a depus
documentele privind exportul sau în compensaţie
• ambele AD sunt domiciliate, de regulă, la banca emitentă a partenerului ce
deschide AD cu clauză de valoare.
ADR prezintă, pentru exportatorul fără disponibilitaţi financiare, interesat în importul
prin compensaţie, anumite dezavantaje:
• partenerul străin poate tergiversa deschiderea AD, sau chiar să nu îl mai
deschidă deloc. Rezolvarea conflictului pe cale comercială şi anumite
despăgubirii nu rezolvă, în fond, problema importului.
• are riscul că, deşi deschide AD de import de îndată dupa primirea AD de
export, partenerul străin să nu expedieze marfa la termenele precizate, cerând
modificari privind valabilitatea, termenele etc

16
• băncile deschid pentru astfel de AD, conturi speciale în care evidenţiază (prin
debitare sau creditare, după caz) primul export (pe bază de documente) şi sunt
balansate, închise în momentul în care s-a realizat exportul în compensaţie, al
doilea, şi au primit documentele de export

3. Acreditivul documentar escrow

Se caracterizează prin:
• cuprinde clauza de valoare, prin care banca emitentă ţine evidenţa fondurilor,
pentru acoperirea livrărilor în compensaţie
• mai cuprinde o clauză, cu valoare de garanţie, prin care banca emitentă se
angajează că dacă fondurile astfel evidenţiate, în contul denumit escrow, nu vor
fi utilizate pentru acoperirea exportului în compensaţie, va efectua plata în valută
în favoarea beneficiarului AD
• adesea, plata din contul “escrow” astfel constituit, este asociată plăţii unei
dobânzii pe intervalul de timp dintre momentul prezentării documentelor de
beneficiarul AD şi al plăţii în valută a contravalorii exportului neacoperit de
livrarea mărfii în compensaţie
Avantaje :
- dacă partenerul de contract - ordonatorul AD - nu livrează marfa în
compensaţie într-un interval de timp dat, precizat ca atare în AD, banca
emitentă se angajează ferm să plătească contravaloarea documentelor prezentate
de beneficiarul AD (primul exportator) şi adesea, şi o dobândă pe perioada de
la prezentarea documentelor pâna la plata efectivă.

AD stand by
Caracteristici:
- banca emite un AD stand-by la solicitarea unui client (ordonatorul), care
trebuie să ofere partenerului de contract (beneficiarul), o garanţie că dacă el nu
îşi va îndeplini obligaţia asumată prin contractul comercial, ea, banca îl va plăti,
despagubindu-l băneşte
=> beneficiarul AD stand-by nu apelează la utilizarea AD decât în masura
în care ordonatorul nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată prin contract:
▫ restituirea avansului de către exportator importatorului în cazul rezilierii
contractului, în caz contrar importatorul, în favoarea căruia a fost emis AD stand-
by, va cere băncii suma
▫ plata contravalorii mărfurilor livrate, daca importatorul nu plăteşte
mărfurile cumpărate, banca care a emis AD stand-by, va plăti în locul său
▫ plata ratelor scadente la un credit, garantarea participarii la licitaţie;
buna executare a contractului sunt alte situatii în care se utilizează AD stand-by

17
 Avantajele AD stand-by:
- da posibilitatea garantării independente a unui partener prin angajamentul ferm
de plata al unei banci
- adaptabilitatea la diferite obligaţii de plată ale exportatorului sau importatorului
altele decât cele ce privesc compensaţiile
- este reglementat de Publicaţia 600 cunoscută tuturor părţilor implicate în
afacere, depaşind dificultatea cunoaşterii regimului (legislaţiei) garanţiilor bancare din
diferite ţări
Dezavantaje:
- atitudinea băncilor care sunt prudente în deschiderea AD stand-by; tratânde-le
ca pe garanţii, selectează atent pentru cine şi în favoarea cui garantează, respectiv le
emit
- ridică costul operaţiunii de compensaţie, comparativ cu, de exemplu, schimbul
direct de document

3.1.5. Mecanismul derularii AD

AD cuprinde următoarele etape :

Etapa 1
Importatorul solicită emiterea unui acreditiv documentar. El trebuie să completeze un
formular pentru deschiderea lui, formular ce diferă de la o bancă la alta, sau de la o ţară la
alta.
Formularul conţine informaţii ce acoperă toate prevederile contractului comercial, detalii
referitoare la expediere conform condiţie de livrare INCOTERMS, detalii privind plăţile şi
comisioanele.

18
 Etapa 2
Banca emitentă preia cererea de deschidere de la importator. Banca abordează această
cerere ca pe o solicitare de credit, ţinând cont de bonitatea financiară a clientului, garanţii,
întrucât banca îşi asumă angajamentul de plată în favoarea exportatorului.
Garanţia poate lua forma unor preluări ele activelor firmei şi/sau o scrisoare de gaj care
încorporează posibilitatea vânzării bunurilor importate. În acest caz, documentele cu titlu de
proprietate asupra mărfurilor trebuie să fie andosate în favoarea băncii pentru menţinerea
controlului asupra acestora.
Odată evaluată cererea, acreditivul va fi emis dacă totul este în regulă.

Etapa 3
Banca notificatoare va verifica la primirea acreditivului autenticitatea acestuia şi-l va viza
pe exportator de deschiderea acreditivului documentar în favoarea lui.

Etapa 4
După expedierea mărfii şi îndeplinirea tuturor cerinţelor de documente şi termene,
exportatorul prezintă documentele privind expedierea mărfii la banca notificatoare şi primeşte
plata contra documente la vedere sau la scadenţa cambiei. Banca plătitoare trimite
documentele băncii emitente care le va elibera importatorului pentru ridicarea mărfii şi va
rambursa banii băncii plătitoare.

3.2. Incasso documentar (ID)-def, caracteristici generale

Def : Prin incaso se înţelege tratarea de către bănci, potrivit instrucţiunilor primite, a
documentelor comerciale şi (sau) financiare în scopul de a obţine acceptarea şi /sau plata.
cuprinde .
În acelaşi timp, termenul incasso documentar reprezintă şi documentul depus de
exportator la bancă şi care cuprinde instrucţiuni complete şi exacte privind încasarea sau
acceptarea documentelor prezentate de acesta băncilor implicate în relaţia de incaso.
Operaţiunea prin care documentele care reprezintă dreptul de proprietate asupra mărfii
sunt transmise direct importatorului este denumită plată prin incaso simplu.
Termenul de incaso documentar se referă la documente financiare neînsoţite de
documente comerciale sau la documente comerciale însoţite sau nu de documente
financiare.

Avantajele şi dezavantajele plăţii prin incaso documentar

Ca orice metodă de decontare, incasoul prezintă avantaje şi dezavantaje, atât pentru
importator , cât şi pentru exportator.
Avantaje pentru exportator
1. Exportatorul are un anumit grad de protecţie, datorită faptului că documentele sunt
transmise pe canal bancar.

19
2. Uneori băncile pot acorda reduceri pentru comisioanele şi dobânzile aplicate valorii
facturate.
3. Decontarea prin incaso este mai sigură decât plata direct din cont deschis sau prin ordin de
plată.
Dezavantaje pentru exportator
1. Dacă documentele sunt transmise contra acceptare(D/A), exportatorul pierde controlul
asupra mărfii odată cu acceptarea cambiei.D/A este o promisiune de plată la o dată viitoare.
Se poate întâmpla ca importatorul să nu poată sau să nu dorească să plătească.
2. Pot apărea întărzieri la plată datorită erorilor sau alte neclarităţii din documente.
3. Dacă importatorul refuză să accepte marfa,depozitarea acesteia poate fi costisitoare.
Avantaje pentru importator
1. Este mai puţin costisitor decât un acreditiv documentar şi mai convenabil.
2. Importatorul poate să amâne plata sau acceptarea cambiei până la sosirea mărfii.
3. Dacă incasoul este “Documents against acceptance”importatorul poate obţine marfa
înainte ca plata să fie făcută.
4. Exportatorul suportă comisioanele bancare.

Dezavantaje pentru importator

1. Importatorul nu are posibilitatea să inspecteze marfa în avns,întrucât la prezentarea
ordinului de incaso se solicită plata mărfii sau acceptarea cambie.
2. Din punct de vedere egal,odată cu acceptarea cambiei,importatorul răspunde de marfă şi
de plata acesteia la scadenţă.
3. Nu există nici o garanţie ca marfa să fie primită la timp de importator.

3.2.1. Parti implicate in derularea ID

1. ordonatorul - clientul care încredinţează operaţiunea de incasso băncii sale

2. trasul - acela la care prezentarea documentelor trebuie făcută potrivit ordinului de
încasare
3. banca remitentă - banca la care ordonatorul a încredinţat operaţiunea de incasso
4. banca însărcinată cu încasarea - orice bancă, alta decât banca remitentă
intervenind în operaţiunea de incasso
5. banca prezentatoare, respectiv banca însărcinată cu prezentarea documentelor
trasului
1. Ordonatorul (vânzătorul, exportatorul)
- este cel care iniţiază operaţiunea
- după expedierea mărfii într-un interval de timp optim, depune la banca ce îl
deserveşte setul de documente prin care atestă expedierea mărfii în concordanţă cu condiţiile
contractuale
Intervalul de timp optim trebuie înţeles în sensul că documentele să ajungă în
termen cât mai scurt la cumpărător prin banca sa pentru a se obţine plata, înaintea sosirii
mărfii la destinaţie. Sosirea mărfii înaintea documentelor prezintă dezavantaje pentru
vânzător în cadrul acestei modalităţi de decontare.

2. Trasul (cumpărătorul, importatorul)

20
 - este destinatarul documentelor vehiculate în incaso, căruia, conform conform
instrucţiunilor exportatorului, banca îi solicită să îndeplinească o anumită condiţie (plată,
acceptare) în schimbul eliberării documentelor
- în general, importatorul are obligaţia ca după primirea notificării să se prezinte la
bancă, să controleze documentele ce atestă expediţia mărfii şi în cazul în care este satisfăcut
de concordanţa acestora cu contractul comercial internaţional să dispună efectuarea
plăţii
- în cazul în care, anumite condiţii conţinute în ordinul de incaso (sau documentele ce-l
însoţesc) nu corespund intereselor importatorului, acesta trebuie să contacteze direct
exportatorul pentru modificarea ordinului de incaso
- dacă ordinul de incaso este refuzat, refuzul de plată / acceptare trebuie însoţit de
instrucţiuni privind restituirea documentelor

Dezavantaje
- pentru exportator (au caracter material) decurg din aceea că suma încorporată în
marfa expediată este imobilizată şi deci, inutilizabilă de acesta, la care se poate adăuga şi
dobânda pe care potenţial ar fi încasat - o prin depunerea sumei spre fructificare la bancă.
- pentru importator (au caracter psihologic) sunt determinate de faptul că creează
suspiciuni şi neîncredere din partea furnizorului

3. Băncile
banca remitentă, primeşte de la ordonator documentele însoţite de instrucţiunile
privind încasarea şi remite documentele unei alte bănci, dându-i totodată dispoziţiile de lucru
conform instrucţiunilor ordonatorului
banca însărcinată cu încasarea, care primeşte documentele cu dispoziţiile de
încasare de la banca remitentă, având sarcina de a asigura prezentarea documentelor
trasului şi de a obţine încasarea (acceptarea, îndeplinirea altor condiţii), transmiţând în sens
invers, conform instrucţiunilor primite, rezultatele incasoului (sume de bani, efecte de comerţ
acceptate)

Băncile sunt datoare la:

▫ controlul documentelor limitat la verificarea concordanţei (aparente) dintre
documentele prezentate efectiv şi cele enumerate în ordinul de încasare, avizând exportatorul
asupra neregulilor sau documentelor lipsă
▫ executarea instrucţiunilor ordonatorului de transmitere a documentelor
▫ prezentarea documentelor şi obţinerea plăţii. În caz de neacceptare sau neplată în
cel mai scurt timp trebuie să anunţe ordonatorul (indicând şi motivele) şi să-i ţină documentele
la dispoziţie.
- la primirea unei astfel de notificări, banca remitentă trebuie să transmită noi
instrucţiuni privind documentele: să fie din nou prezentate importatorului; să fie menţinute la
dispoziţie, să fie restituite
- dacă banca remitentă nu procedează la transmiterea de noi instrucţiuni, în
termen de 90 de zile, documentele sunt returnate băncii remitente

Costul incassoului documentar se referă la comisionul băncilor participante care acoperă

următoarele servicii bancare:
• remiterea documentelor către importator contra plată sau contra acceptării cambiei

21
 • încasarea cambiei
• eventual preluarea, depozitarea şi predarea mărfii
• alte servicii: protestul cambiei, taxe portuare

3.2.2. Mecanismul ID

Etapa 1
După încheierea contractului comercial internaţional prin care s-a stabilit plata prin incaso
documentar,exportatorul expediază marfa potrivit condiţiilor contractuale şi condiţiilor de
livrare convenite.
Etapa 2
În urma livrării mărfii, exportatorul este în posesia documentelor care atestă expediţia mărfii.
Setul de documente,împreună cu ordinul de încasare şi instrucţiunile corespunzătoare,sunt
prezentate de exportator la ghişeele băncii sale(banca remitentă).
Etapa 3
Documentele şi instrucţiunile sunt trimise de banca remitentă la banca prezentatoare.
Etapa 4
Banca prezentatoare sau banca însărcinată cu încasarea, primeşte documentele şi în funcţie
de instrucţiunile cuprinse în acestea,informează importatorul privind condiţiile de plată.
Etapa 5
Importatorul pentru a putea ridica de la bancă documentele ce atestă dreptul de proprietate
trebuie să procedeze la:
a) plată(D/P)sau
b) acceptarea cambiei(D/A).
După efectuarea plăţii sau acceptarea cambiei,importatorul în posesia documentelor poate
ridica marfa de la cărăuş.
Etapa 6
Odată ce plata a fost efectuată sau cambia a fost acceptată,contra documente importatorul

22
poate intra în posesia mărfii.
Etapa 7
Etapa finală are loc atunci când suma încasată sau cambia acceptată este remisă
exportatorului prin intermediul băncilor implicate.

3.2.3. Elementele ID

a) operaţiunea este o simplă vehiculare de documente;

b) documentele vehiculate de bănci pot fi de două feluri:
- comerciale (factura, documente de transport, de proprietate etc.)
- financiare (cambii, bilet la ordin, cec, chitanţe etc. utilizate pentru a obţine
sume de bani)
În funcţie de documentele vehiculate, se disting două tipuri de incasouri:
* simplu – este un incaso de documente financiare neînsoţite de documente
comerciale;
* documentar – este un incaso de documente comerciale însoţite sau nu de
documente financiare;
c) scopul operaţiunii este transmiterea documentelor comerciale sau financiare, de la
beneficiarul plăţii la plătitor, contra plată sau acceptare.

Garanţii acordate partenerilor:

- importatorul are siguranţa că efectuează plata numai după ce exportatorul a exportat
marfa iar
- exportatorul are siguranţa că importatorul nu va intra în posesia documentelor pentru
a-şi ridica marfa decât după ce le va achita

3.2.4. Riscurile derularii platii prin ID

a) Riscul întârzierii la plată, care decurge din faptul că circuitul documentelor este
imprecis ca durată, dând astfel posibilitatea importatorului de a întârzia el însuşi să se
prezinte pentru preluarea documentelor contra plată.
b) Riscul de neplată din partea importatorului în cazul în care aceleaşi elemente de
insecuritate apar cu o amploare sporită.
c) Riscul diminuării încasării apare ca o consecinţă directă a primelor două categorii de
riscuri semnalate (întârziere sau neplată), putându-se concretiza în trei forme şi anume:
- scăderea valorii şi implicit a preţului mărfii
- efectuarea unor cheltuieli suplimentare în sarcina exportatorului pentru
manipularea, depozitarea şi protecţia mărfii, staţionarea mărfii pe mijlocul de transport sau în
antrepozitele cărăuşilor până la preluarea ei, redirijarea mărfii către o altă destinaţie etc.
- plata de către exportator a unor dobânzi neluate în calculul de eficienţă a
exportului în cazul în care operaţiunea comercială este finanţată de un terţ (de regulă banca)
până în momentul încasării.
d) Riscul pierderii mărfii, care poate survenii în doua situaţii, şi anume:

23
 - în cazul în care marfa este expediată direct pe adresa unui cumpărător de rea-
credinţă care şi-o însuşeşte, o înstrăinează şi refuză plata
- în cazul în care perioada de staţionare a mărfii în antrepozite sau pe mijlocul
de transport se prelungeşte peste limita legală impusă de reglemenările vamale sau dacă
costurile de stocare şi protecţie depăşesc valoarea mărfurilor, consecinţa fiind confiscarea
mărfii de autorităţi sau de creditorii respectivi
- tot aici se pot include şi cazurile de degradare a mărfii datorită stocării
îndelungate

3.2.5. Modalităţi de diminuare a riscurilor în operaţiunile comerciale

cu plata prin ID

• practicarea incasoului numai în relaţiile cu partenerii siguri, cunoscuţi şi de o serozitate

şi bonitate de necontestat
• măsuri de păstrare a controlului asupra mărfii prin expedierea ei pe numele unui terţ,
la dispoziţia cumpărătorului (operaţiunea de vinculare)
• obţinerea prin contract a unor clauze de garantare – scrisoare de garanţie bancară
a) Contractarea exportului cu plata la incaso depinde de o serie de factori obiectivi
privitori la:
• natura mărfii şi poziţia ei pe piaţă
• preţul mărfii
• calitatea mărfii
• stabilitatea pieţei pentru un anumit produs
• conjunctura valutară, care poate influenţa preţul relativ al mărfii
b) Construcţia preţului şi condiţiile financiare ocupă locul următor ca
importanţă.
• includerea în preţ a unei marje acoperitoare, echivalentă cu dobânda pe
perioada estimată a întârzierii la plată
• negocierea de condiţii de plată pe credit pe termen scurt (care va fi egală cu
durata estimată a întârzierii la plată), cu dobânda corespunzătoare creditului
(inclusă în preţ sau separată)
c) Derularea în paralel de contracte comerciale cu mărfurile similare pe aceiaşi
piaţă sau cel puţin prospectarea pieţei şi stabilirea de contacte cu alţi potenţiali
cumpărători
d.1) În faza întocmirii contractului :
• solicitarea unui avans de la importator în contul livrărilor de mărfuri contractate.
• stipularea în contract a plăţii prin utilizarea cambiilor, precizându-se expres dreptul,
vânzătorului de a prezenta cumpărătorului, o dată cu documentele, o cambie trasă
asupra acestuia spre a fi plătită sau acceptată şi avalizată. Avalizarea va fi solicitată să
fie dată de o bancă corespondentă băncii exportatorului;
• solicitarea unei scrisori de garanţie bancară prezentată de importator privind
efectuarea plăţii.
d.2) În faza expedierii mărfii şi întocmirii documentelor spre a fi remise importatorului:
• executarea cât mai corectă a contractelor din punct de vedere al cantităţii şi calităţii
mărfii, precum şi a îndeplinirii întocmai a tuturor obligaţiilor contractuale, pentru a nu da
importatorului prilejuri de a obstrucţiona plata

24
 • stoparea livrării mărfii, oricînd există indicii de elemente care ar putea determina
neplata sau întârzierea la plată (marfa necorespunzătoare, ezitări ale cumpărătorului în
preluarea mărfii, situaţie financiară precară a partenerului etc.)
• întocmirea de documente de export în strictă conformitate cu condiţiile contractului
comercial şi instructarea cât mai clară şi precisă a băncilor cu privire la elementele de
derulare a incasoului şi la acţiunile de întreprins în caz de neplată (protest, nedirijarea
sau returnarea documentelor, acţiuni de stocare şi protejare a mărfii etc.)
• emiterea şi întocmirea unor documente, astfel încât să permită exportatorului controlul
asupra mărfii până la destinaţie
d.3) Vinculaţia este o altă modalitate de atenuare a riscului de neplată. Expedierea
mărfurilor se face pe adresa unei bănci corespondente a băncii comerciale româneşti (cu
acordul prealabil al acesteia), sau (cel mai frecvent) pe adresa unei case de expediţie sau
depozit general. Mărfurile nu sunt eliberate importatorului de către acestea decât pe baza
dovezii bancare că a achitat marfa.
d.4) În cazul incasoului documentar în care plata a fost prevăzută în tranşe potrivit
livrărilor efectuate, dacă importatorul nu achită documentele aferente unei tranşe, exportatorul
poate sista livrările următoare şi să solicite importatorului pentru celelalte livrări plata prin AD,
concomitent cu iniţierea acţiunii pentru plata incasoului neachitat.
d.5) Pe tot parcursul derulării incasoului, exportatorul ca iniţiator al operaţiunii, trebuie să
urmărească şi marfa până în momentul plăţii ei.

3.3. Instrumente de plata si credit

3.3.1. Cambia

Definire
Cambia este titlul de credit negociabill şi instrument de plată care constată obligaţia
asumată de către debitor de a plăti la vedere sau la o scadenţă fixată, beneficiarului sau la
ordinul acestuia o sumă de bani determinată.
Părţi implicate
1. Trăgătorul - persoana care emite înscrisul de valoare. Aceasta poate fi un producător,
un prestator de servicii, un vânzător local sau un exportator.
2. Trasul - persoana care are obligaţia să plătească cambia emisă de trăgător. Aceasta
poate fi un cumpărător local, beneficiar de servicii sau un importator.
3. Beneficiarul - orice persoană posesoare a cambiei. Aceasta poate fi însuşi trăgătorul
în calitate de furnizor de marfă şi / sau servicii, banca trăgătorului în calitate de creditor
al acestuia sau orice terţ căruia i se transmite cambia la ordin sau o primeşte prin gir.
Emiterea şi forma cambiei
Cambia cuprinde cuprinde următoarele elemente:
1. Denumirea de cambie trecută în textul titlului şi exprimată în limba în care este
redactat înscrisul. Lipsa denumirii de cambie atrage nulitatea titlului.
2. Ordinul necondiţionat de a plăti o sumă determinată de bani;
3. Numele trasului cel care devine debitor cambial din momentul acceptării cambiei ;

25
 4. Data scadenţei;
5 Locul unde trebuie făcută plata;
6. Beneficiarul, cel ce urmează să încaseze banii, poate fi chiar trăgătorul. De obicei
exportatorul indică la beneficiar numele băncii unde are contul;
7. Data şi a locului emiterii. Dacă nu este indicat locul, se consideră domiciliul
trăgătorului;
8. Semnătura celui care emite cambia (trăgător).
Excepţii:
• în situaţia în care indicarea scadenţei nu se face în mod expres pe titlu, cambia se
consideră ca fiind plătibilă la vedere
• în situaţia în care locul de emitere nu este indicat expres pe titlu se va considera ca
loc al emiterii locul indicat lângă numele trăgătorului
• în situaţia în care indicarea locului de plată nu se face în mod expres pe titlu, se
consideră ca loc de plată a cambiei locul indicat lângă numele trasului, prezumat a
fi în acelaşi timp şi loc al domiciliului trasului
Mecanismul cambial
1. Firma X din Viena cumpără mărfuri pe credit la data de 3.02.2010 de la firma Y din
Berlin.Valoarea mărfurilor este 200 000 euro.
2. Trăgătorul trage ordinul de plată în favoarea firmei Z faţă de care are o datorie în sumă
egală.
3. Firma Z la rândul ei are o datorie faţă de firma T, de aceeaşi valoare, 200 000 euro şi îi
transmite prin gir cambia.
4. Firma T la rândul ei o andosează la ordinul firmei V.
5. Firma V doreşte să obţină suma înscrisă pe titlu înainte de scadenţă pentru aceasta o va
sconta la o bancă comercială.
6. Banca comercială rescontează cambia la Banca Centrală.
7. Banca A garantează efectuarea plăţii în favoarea firmei X.

Acceptare cambiei
• este actul prin care trasul se obligă să plătească, la scadenţă, suma arătată în
cambie, posesorului legitim al titlului
• acceptarea se dă pe faţa cambie
• acceptantul poate restrânge acceptarea la o sumă mai mică decât cea prevăzută în
cambie
• obligaţia trasului de a plăti cambia asumată prin acceptare este valabilă şi în situaţia în
care trăgătorul este declarat în stare de faliment, chiar dacă acceptantul nu a cunoscut
acest lucru în momentul acceptării. In cazul în care cambia este acceptată şi, la data
scadenţei, posesorul întâmpină un refuz de plată, posesorul, chiar dacă este trăgător
poate recurge la o acţiune cambială directă.

26
 • dacă la prezentarea tratei pentru acceptare trasul refuză să plătească, acest refuz se
constată printr-un protest de neacceptare
Transmiterea prin gir (andosare)
• transmiterea cambiei prin gir sau andosarea se face printr-o dispozitie scrisă
pe cambie de către beneficiarul acesteia, către tras, care urmează să
plătească suma aratată în titlu la ordinul persoanei pe care o indica beneficiarul,
la locul si data mentionată în cambie
• girul transmite toate drepturile izvorate din cambie, fara a mai fi necesara
notificarea debitorului cambial, inclusive garantiile reale care au fost constituite
pentru asigurarea platii cambiei
• daca un gir mentioneaza mai multi giratari, cumulativ, exercitarea drepturilor
cambiale, inclusive a dreptului de a transmite titlul printr-un nou gir, apartine
tututor, in comun, prin consens
• daca mai multi giratari sunt indicate alternativ, giratarul posesor al cambiei poate
exercita singur aceste drepturi
• fiecare gir sporeste valoarea obligatiei cambiale
• girantul se poate sustrage obligatiei de garantie mentionand formula “fara garantie”,
“fara regres” sau “fara obligo”
• primul girant este tragatorul, iar fiecare dintre girantii urmatori trebuie sa figureze ca
giratari in girul precedent
• dacă in sirul de giruri apare un gir in alb, semnatarul girului urmator este considerat ca
giratar al girului in alb
• în cazul in care in care in sirul giratarilor se interpune girul unui incapabil, sirul se
intrerupe, deoarece acest gir si toate cele care urmeaza sunt nule
• legitimitatea calitatii de posesor al cambiei se face prin mentionarea numelui ca giratar
in ultimul gir inscris pe dosul cambiei. Daca ultimul gir este in alb, posesorul este titular
al cambiei. Trasul nu are calitatea sa verifice realitatea girurilor, ci numai identitatea
posesorului.
Avalul cambial
• tragatorul, dacă nu este sigur de tras, poate apela la o garantie, denumita aval,
din partea unui terţ, prin mentionarea pe faţa sau pe dosul cambiei a uneia din
formulele: “pentru aval”, “pentru garantie” sau “avalizat”, urmate de
semnatura avalistului si de dată
• garantul este avalist, iar debitorul garantat este avalizat
• avalul poate fi acordat si numai pentru o parte din suma inscrisa pe cambie
• avalul acordat printr-un inscris separate de cambie nu produce efecte cambiale
• plătind cambia, avalistul dobândeste drepturile izvorate din ea contra avalizatului,
ca şi impotriva celor care sunt obligaţi faţă de avalizat, in temeiul cambiei;
totodata, el poate cere predarea cambiei cu protestul si un cont de intoarcere
achitat.

27
Plata cambiei
• scadenţa este termenul la care cambia este exigibilă şi trebuie plătită. Scadenţa
trebuie să fie unică, titlul cu scadenţe succesive fiind nul. Scadenţa poate fi: la
vedere, la un anumit termen de la vedere, la un anume termen de la data
emiterii sau la o dată fixă
• cambia la vedere este plătibilă la prezentare în termen de un an de la data sa.
Trăgătorul poate reduce sau prelungi acest termen. Aceste termene pot fi reduse
de giranţi. Trăgătorul poate stipula că o cambie plătibilă la vedere nu trebuie să fie
prezentată spre plată înaintea unei anumite date. În acest caz termenul de
prezentare curge de la această dată.
• trasul care plăteşte are dreptul sa pretinda de la beneficiar trata cu mentiunea
„achitat”, semnata de acesta
• dacă trasul vrea sa faca o plată parţială, beneficiarul nu poate refuza plata, fiind obligat
sa mentioneze pe trata suma primită si să dea chitanta trasului
• refuzul de plată al trasului transformă obligaţia de garanţie a tragatorului, girantului si
avalistului in obligaţie de plată
• posesorul cambiei poate acţiona, în cazul nerespectarii obligaţiei de plată, prin două
tipuri de acţiuni cambiale: extrajudiciară si judiciară
• acţiunea cambială cea mai frcventă este regresul
Regresul
• acţiunea cambială contra celorlalţi obligaţi cambiali, alţii decât acceptantul şi
avalistul său, este o acţiune cambială de regres.
• pentru a se putea exercita regresul este necesar să fie îndeplinite următoarele
două condiţii obligatorii:
- constatarea refuzului de plată din partea trasului printr-un act de protest
- introducerea acţiunii în termen
• posesorul poate exercita drepturi de regres împotriva giranţilor, trăgătorului şi a
celortalti obligaţi:
a) la scadenţă, dacă plata nu a avut loc
b) înainte de scadenţă în următoarele condiţii:
- dacă acceptarea a fost refuzată total sau în parte
- în caz de faliment al trasului
Prescripţia
• modul de stingere a dreptului la acţiune în sens material, prin neexercitarea
acelui drept în intervalul de timp stabilit de lege
- acţiunea in justiţie, rezultând din cambie, contra trasului care a acceptat
cambia, se prescrie în termen de trei ani de la data scadenţei
- acţiunea beneficiarului impotriva celorlalţi semnatari se prescrie în termen de
un an de la data protestului adresat in timp util sau de la scadenţă în cazul unei cambia cu
clauza “fără protest”
- acţiunea unui andosator contra altuia sau împotriva tragătorului se prescrie în
termen de şase luni de la data cand aceştia au plătit sau au fost actionaţi in justiţie. Actele
de întreruperte a curgerii termenului de prescriptie nu au efect decât in privinţa celui care le-a
efectuat.

28
Scontarea cambiei
• în cazul în care posesorul unei cambii doreşte obţinerea sumei înscrisă pe titlu înainte
de scadenţă el o poate sconta (vinde) la o bancă
• prin scontare se obţine valoarea nominală a cambiei minus dobânda pentru suma
plătită calculată din momentul scontării până la data scadenţei la care se adaugă şi
anumite cheltuieli legate de încasarea cambiei la scadenţă
• ca în cazul oricărui girant, banca are drept de regres împotriva vânzătorului cambiei,
dacă trasul nu plăteşte la scadenţă
• forfetarea consta in vinderea cambiei, indiferent de scadenţă, unor instituţii
specializate care, spre deosebire de băncile comerciale la scadenţă, preiau riscurile
de neplată de către debitor. Taxa de forfetare este superioara celei de scont, iar
operatiunea presupune si transmiterea documentelor care sa asigure încasarea fără
dificultaţi a cambiei (diferite autorizaţii).
Exemplu:
Posesorul unei cambii ce are o valoarea nominală de 1000000 USD şi scadenţa peste
180 de zile doreşte să o încaseze înainte de scadenţă. Pentru aceasta el se poate
adresa unei bănci comerciale care o va sconta. Dacă taxa scontului practicată de bancă
este de 10%/an valoarea reală (ce va obţine posesorul cambiei în urma sconării) va fi:

Scont = 50 000 USD

Valoare reală = 950 000 USD

Rescontarea cambiei
• băncile comerciale revând titlurile obţinute prin scontare Băncii Centrale
• rescontarea se face prin plata taxei de rescont sau taxă oficială a scontului,
taxa ce constituie baza de la care Băncile comerciale pleacă în stabilirea taxei
scontului şi care este cu câteva procente peste taxa rescontului
Exemplu:

Dacă Banca Centrală practică o taxă a rescontului de 8%/an profitul băncii comerciale
în urma operaţiunii de scontare va fi egal cu diferenţa dintre scont şi rescont:
Rescont = = 40 000 USD
Profit bancă comercială = 10 000 USD
Obs: Termenele legale sau convenţionale se calculează începând cu ziua următoare zilei din
care ele încep să curgă

29
 3.3.2. Biletul la ordin

Definire
Biletul la ordin este un înscris, prin care o persoană denumită emitent, se obligă să
plătească unei alte persoane, denumită beneficiar, sau la ordinul acesteia o sumă de
bani la scadenţă sau la prezentare.

Părţi implicate
1. emitentul care este debitorul, importatorul
2. beneficiarul care este creditorul, exportatorul
Elementele B.O.
Biletul la ordin cuprinde:
1. denumirea de bilet la ordin trecută în însuşi textul titlului şi exprimată în limba
întrebuinţată prin redactarea acestui titlu;
2. promisiunea necondiţionată de a plătii o sumă determinată;
3. indicarea scadenţei;
4. indicarea locului unde plata trebuie făcută;
5. numele aceluia căruia sau la ordinul căruia plata trebuie făcută;
6. indicarea datei şi a locului emiterii;
7. semnătura emitentului.

Caracteristicile BO
- biletului la ordin i se aplică toate dispoziţiile privitoare la scadenţa cambiei => B.O.
plătibil la un anumit timp de la vedere trebuie prezentat emitentului spre avizare
pentru a da posibilitatea curgerii termenului de un an de la data emiterii titlului
- termenul de plată va curge în acest caz de la data vizei pusă de emitent
- viza pusă de emitent presupune înscrierea semnăturii acestuia pe faţa titlului sub
menţiunea VĂZUT cu ocazia prezentării titlului de către beneficiar la emitent
- dacă emitentul refuză să pună viza, posesorul va dresa protest de nedatare şi în acest
caz termenul va curge de la data protestului
Mecanismul cambial

30
 3.3.3. Cecul

Definire
Cecul este un inscris prin care o persoana (tragator,emitent) dă ordin unei bănci (tras),
să platească o suma de bani unei terţe persone (beneficiar), plata facându-se la
vedere.
Beneficiarul plăţii poate fi purtatorul cecului sau o persoană mentionată de tragator (cec
de plată) sau poate fi chiar trăgătorul (cec de retragere.)
Funcţiile CEC-ului
• instrument de retragere din soldul creditor al propriului cont bancar
• instrument de plată cu monedă scripturală
• instrument de credit
Creditarea trăgătorului/ beneficiarului
• cecul se emite la o dată când provizionul nu este constituit, dar se constituie până in
ziua prezentarii cecului la încasare; in acest interval, beneficiarul acorda “credit”
tragatorului, ca şi in cazul unei cambii
• cecul este predat de catre beneficiar bancii sale, pentru scont sau pentru incasare; in
ambele situatii, banca crediteaza imediat contul remitentului cu suma corespunzatoare,
fara a mai astepta incasarea la tras, acordand astfel credit
Cuprinsul Cecului
- denumirea de CEC redată în titlu, în limba întrebuinţată pentru redactarea titlului
- ordinul necondiţionat de a plăti o sumă de bani
- denumirea băncii care trebuie să plătească
- locul plătii
- data si locul emiterii
- semnătura trăgătorului
Clasificarea CEC –ului
Din punct de vedere al modului in care este indicat beneficiarul:
• nominativ cu clauza “nu la ordin”, cu consecinţa că poate fi transmis numai
prin cesiune de drept comun
• nominativ cu clauza “la ordin”, când indica drept beneficiar o anume persoană,
cu consecinţa că poate fi transmis prin gir odata cu remiterea titlului
• la purtator, transmisibil prin simpla tradiţie, se plăteşte oricui
• la purtator, dar si cu menţiunea numelui beneficiarului, cu consecinţa că va fi
platit fie beneficiarului nominalizat, fie purtatorului şi va fi transmisibil prin tradiţie
• faraănominalizarea beneficiarului si făra menţiunea la purtator, care va fi platit
purtatorului
• cu indicarea tragatorului ca beneficiar,care constituie un cec de retragere de
disponibil din cont

31
 Din punct de vedere al modului de încasare:
• cecul barat - b. generală, nu poate fi plătit de tras decât unei societăţi bancare
sau a unui client al trasului
- b. specială, nu poate fi plătit de tras decât societăţii bancare
înscrise în cec sau, dacă aceasta este trasul, unui client al acestei societăţi
bancare
• cecul platibil in cont - când tragatorul sau posesorul interzice plata în numerar,
inscriind transversal cuvintele “platibil in cont” sau “numai pentru virament”
• cecul netransmisibil - poate fi plătibil numai primitorului sau la cererea acestuia.
Primitorul nu poate gira cecul decât unei societăţi bancare pentru încasare;
societatea bancară nu-l poate gira mai departe.
• cecul certificat - banca emitentă garantează prin certificare, semnând cecul pe recto,
existenţa acoperirii si menţinerea ei pana la expirarea termenului de prescripţie pe
şase luni
• cecul de călătorie:
- trăgătorul vinde cecurile de călătorie unei persoane, denumită în
continuare posesor;
- în momentul cumpărării cecurilor de călătorie, posesorul înscrie o primă
semnătură pe fiecare cec în parte, în faţa trăgătorului;
- posesorul cecurilor de călătorie le remite altei persoane în schimbul
obţinerii unor bunuri, servicii sau chiar numerar. Această persoană este denumită
în continuare beneficiar;
- în momentul remiterii cecurilor către beneficiar, posesorul înscrie o a
doua semnătură în faţa acestuia. Identitatea perfectă între cele două semnături
confirmă legalitatea cecului respectiv;
- beneficiarul încasează contravaloarea cecurilor de călătorie de la
societatea bancară trasă unde îşi are deschis contul trăgătorul. În cazul cecului de
călătorie, trăgătorul poate fi una şi aceeaşi persoană cu trasul, în caz contrar cele
două persoane au relaţii de cont. Cecurile de călătorie, ca şi biletele de bancă,
vor fi tipărite în sume fixe.
• emitentul îşi asumă obligaţia de plată prin formula “Trăgatorul plăteşte acest cec de
călătorie lui… sau la ordinul său”. Aceste cecuri sunt acceptate de hoteluri,
restaurante, magazine, bănci, staţii de benzină.
Trăsături esenţiale care particularizează titlurile de credit:
• caracterul formal
• caracterul literal
• caracterul autonomy

Procedura de executare silită a cecului, B.O. şi cambiei

• pe baza cambiei ajunsă la scadenţă şi neplătită de debitorul cambial, posesorul
acesteia poate cere judecătoriei, investirea ei cu formulă executorie
• judecătoria, verificând existenţa elementelor formale ale cambiei şi ajungerea ei
la scadenţă, printr-o încheiere de investire, va dispune aplicarea formulei
executorii pe titlu. Încheierea de investire nu este supusă apelului

32
 • odată ce cambia a fost investită cu formulă executorie, posesorul ei va putea
proceda la îndeplinirea formalităţilor de executare, pe toată perioada de timp cât
dreptul său nu a fost prescris

3.4. Garantarea platii in tranzactiile international

3.4.1 Garantii reale

Ipoteca
- Garantarea creanţei prin ipoteca este asigurata printr-un bun imobiliar (cladire, teren)
din patrimoniu debitorului anume desemnat in acest scop. Dacă la scadenţă debitorul
nu-si plăteşte datoria, creditorul în favoarea caruia a fost constituita ipoteca poate cere
vânzarea la licitatie a imobilului respectiv iar din preţul obtinut işi acopera creanţa.
- Acordul de voinţa al partilor este trecut in actul de ipotecare, inregistrat in registrul de
proprietati imobiliare, procedura prin care beneficiarul este asigurat ca bunul nu poate
fi instrainat.
Creditorul poate opta pentru ipotecă ca modalitate de garantare dupa ce se asigura ca sunt in
deplinite anumite cerinte:
1. Valoarea bunului ipotecat să fie cel puţin egală cu pretenţia beneficiarului
(creditorului) şi să-şi păstreze valoarea în timp. Valoarea bunului ipotecat, în practică
se doreşte să acopere în proporţie de 110-130% valoarea creanţei. Desigur, asupra unui
bun cu o valoare foarte mare, se pot institui mai multe ipoteci. În cazul vânzării de
mărfuri pe credit pe termen mijlociu şi lung (3, 5, 8, ani) păstrarea valorii în timp este
esenţială. Factorii conjuncturali interni şi internaţionali pot determina modificarea într-un
sens sau altul a valorii bunului ipotecat.
2. Ipoteca să fie de rangul I. În cazul ipotecii prioritatea rangului se determină prin prioritatea
datei la care a fost înscrisă. Astfel, în cazul de executare silită, faliment etc. creditorii
ipotecari sunt preferaţi celor chirografari, iar cei de rangul I creditorilor cu inscripţii
ulterioare. Deci, cel ce deţine o ipotecă de rangul I se îndestulează primul la masa
credală.
3. Cunoaşterea legislaţiei în materie din ţara importatorului. Deşi, în principiu,
reglementările privind instituţia juridică a ipotecii din diferite ţări sunt asemănătoare cu cele
conţinute în dreptul ţării noastre (Codul civil şi Codul comercial), apar anumite particularităţii
care trebuie cunoscute şi luate în considerare la întocmirea actelor de ipotecă.
4. Durata în timp a bunului să fie certă până în momentul stingerii obligaţiei ce a
generat ipoteca. Cum ipoteca este folosită cel mai adesea la vânzările / creditele pe termen
mijlociu sau lung, pe acest interval, până la plata ultimei rate scadente, pot apărea
evenimente neprevăzute: incendiu, inundaţii, cataclisme naturale etc. Aceste evenimente pot
conduce la deteriorarea bunului, iar dacă beneficiarul ipotecii doreşte să o execute, bunul
poate să nu mai existe sau valoarea lui să fie mult mai diminuată. De aceea, întotdeauna

33
bunul ipotecat trebuie să fie asigurat la o societate de asigurări, iar poliţa de asigurare emisă
la ordinul beneficiarului ipotecii. În cazul unor evenimente neprevăzute, beneficiarul ipotecii, şi
implicit al poliţei, prin încasarea acesteia din urmă îşi va recupera creanţa.
5. Bunul ipotecat să reprezinte o valoare liber utilizabilă de către beneficiar. Ca rezultat
al reglementărilor valutare din diferite ţări, beneficiarul, o dată cu executarea ipotecii, poate
întâmpina obstrucţii legate în utilizarea fondurilor recuperate determinate de schimbul valutar
şi transferul valutar al fondurilor în străinătate.
6. Dreptul de proprietate al străinilor asupra bunurilor imobiliare în ţara debitorului.
Legislaţiile din diverse ţări interzic străinilor să deţină proprietăţi pe teritoriul lor.

Ipoteca prezintă mai multe avantaje, dintre care amintim:

• bunul ipotecat rămâne în posesia debitorului, spre deosebire de gaj, ipoteca nu-l
deposedează pe proprietar de bunul ipotecat. Acest atribut are valoare comercială
întrucât proprietarul îşi păstrează toate drepturile de proprietate, inclusiv dreptul de
dispoziţie, care însă încetează în momentul deschiderii procedurii de executare silită
• asupra aceluiaşi imobil pot fi constituite mai multe ipoteci succesive, în prezent
ipoteca constituie o garanţie cu o largă aplicabilitate, în special datorită unor legi
speciale care o reglementează

Gajul
• spre deosebire de ipoteca presupune instrainarea bunului si consta in remiterea de
creditor, debitorului a unui bun mobil iar in cazul in care datoria nu este achitata la
scadenta este vandut la licitatie si astfel din preţ se acopera datoria debitorului.
• legislaţia noastră civilă cunoaşte două forme de gaj: gajul cu deposedare şi gajul
fără deposedare
• în principiu, obiectul gajului îl poate constitui orice bun care indeplineste anumite
condiţii (asemănător bunului ipotecat):
- bunul gajat să aibă o val îndestulătoare în raport cu creanţa garantată
- valoarea sa să fie constantă în timp sau să crească
- în cazul unor bunuri materiale, să fie asigurate sau depozitate spre
păstrare la instituţii specializate
• implică dificultatea transformarii garanţiei în bani lichizi => o tot mai mare raspandire o
are gajarea efectelor de comert, a hartiilor de valoare
• acceptarea titlurilor de credit (cambie, bilet la ordin) drept gaj, pentru a fi asiguratorii,
impune avalizarea lor de un garant

Depozitul bancar
• este o garanţie materială direct sub forma unei sume de bani depuse de debitor la
o banca in favoarea beneficiarului in anumite conditii prestabilite si comunicate
bancii de debitor
• principalul avantaj al acestui tip de garantie il constituie simplitatea executarii ei
de beneficiar
• are insa dezavantajul imobilizarii fondurilor debitorului pentru garantarea
obligaţiilor sale de plată

34
Depozitul bancar stand - by
• este utilizată cu precădere în cazul contractelor încheiate pe perioade
îndelungate şi cu livrări ritmice de valori sensibil egale
• cunoscându-se valoarea maximă pe care o poate acoperii o livrare, debitorul
constituie un depozit bancar de valoare echivalentă. Depozitul bancar se
constituie pentru toată durata derulării contractului, respectiv, este destinat să
acopere toate livrările în tranşe
• depozitul poate fi executat de bancă pentru acoperirea oricărei tranşe livrate, în
măsura în care cumpărătorul nu a plătit-o într-un anumit interval de timp
• în caz de executare a depozitului bancar, vânzătorul încetează livrările şi nu le
continuă decât în momentul în care cumpărătorul a reconstituit depozitul bancar
Avantaje
- exportator: asigurarea ritmică a încasărilor pe măsura livrărilor
- importator: dezavantajul imobilizării fondurilor este mult diminuat prin valoarea redusă
a depozitului în raport cu valoarea totală a contractului
Dezavantaje
- un risc neacoperit în cazul depozitului bancar este acela al falimentului debitorului

Contul bancar escrow

• principala deosebire faţă de contul bancar pur este că, în timp ce acesta este un
act juridic cu caracter unilateral al debitorului depozitar, contul escrow este o
înţelegere tripartită între depozitar - bancă - beneficiarul contului
• părţile contractante, prin exprimarea bilaterală a voinţei realizată o înţelege
cunoscută sub denumirea de “escrow agrement”
• în esenţă, contul escrow are caracterul juridic a unei înstrăinării de patrimoniu
(patrimoniul debitorului - înstrăinat băncii) cu clauză suspensivă, respectiv are
efect în momentul îndeplinirii de beneficiar a condiţiilor prestabilite (de exemplu,
documentele ce atestă livrarea mărfii şi declaraţia simplă că nu a încasat
contravaloarea lor)

3.4.2. Garantii personale

1. Scrisoarea de garanţie bancară (S.G.B.)

Noţiune
Garanţia bancară este un angajament scris asumat de o bancă (banca garantă ), în
favoarea unei persoane, denumită beneficiar, de a plăti acestuia o sumă de bani, în
cazul în care o altă persoană, denumită ordonator în contul căreia se emite garanţia,

35
 nu a onorat o anumită obligaţie asumată printr-un contract, faţă de beneficiarul
garanţiei.
Emiterea g. b. determinată între părţile implicate 3 raporturi juridice:
• raportul juridic fundamental, ca rezultat al contractului, încheiat între exportator
şi importator
• raportul juridic de mandat, prin care debitorul principal împuterniceşte banca să
garanteze executarea obligaţiilor sale
• raportul juridic rezultat din contractul de garanţie bancară, dintre bancă şi
beneficiarul garanţie
Elementele garanţiei bancare
1. Părţile implicate:
- ordonatorul este cel la solicitarea căruia se emite garanţia şi care are calitate de
obligat principal de a executa - în virtutea contractului comercial - obligaţia ce constituie
obiectul garanţiei (debitor principal);
- beneficiarul garanţiei este titularul creanţei pe linie contractuală în favoarea căruia
banca emite garanţia, deci în favoarea căruia se va efectua plata în caz de executare a
garanţiei. Din punct de vedere al beneficiarului, garanţia bancară este un titlu nominal,
negociabil, deci pe care beneficiarul nu-l poate transfera în favoarea unui terţ, faţă de
care angajamentul garantului este, de regulă, nul;
- banca garantă este cea care emite garanţia, angajându-se alături de debitorul
principal, pentru cazul în care acesta ar refuza sau nu ar fi în măsură să onoreze el
însuşi obligaţia garantată.
2. Obiectul garanţiei, este natura obligaţiei contractuale garantate, respectiv ce anume se
garantează (şi nu suma de bani). Obiect al garanţiei îl poate forma, practic, orice obligaţie
asumată prin contractul de bază. Delimitarea obiectului în textul garanţiei se face prin
enunţarea sa completă sau prin trimiterea la înscrisul contractului care îl stipulează (de
exemplu, potrivit art. …din contractul nr. …). Prin garanţie nu se pot “repara” omisiunile din
contract sau greşita lor precizare.

3. Valoarea garanţiei reprezintă o sumă de bani pe care banca garantă se obligă să o

plătească beneficiarului garanţiei. Suma trebuie să fie fixă şi nu determinabilă, luându-se în
calcul şi posibilitatea plăţii unor dobânzi (de exemplu, în cazul garanţiei de restituire a
avansului).
4. Formula de angajament a băncii
În funcţie de modul de implicare al garantului garanţiile pot fi:
a. garanţii accesorii (simple, subsidiare) obligaţiei principale
- incubă riscul determinat de a urmări la plată întâi debitorul principal şi în
măsura în care acesta este insolvabil, cererea de plată este adresată băncii garante
- beneficiarul va introduce cererea de chemare în judecată a debitorului, prin
care se pretinde executarea obligaţiei pe calea acţiunii în justiţie şi în caz că nu se
obţine executarea contractuală se va executa garanţia => prezintă dezavantajul
recuperării banilor de către beneficiarul garanţiei după un anumit interval de timp.

36
b. garanţii solidare, în care garantul de la început se declară codebitor solidar pentru
una şi aceeaşi obligaţie cu debitorul principal
- beneficiarul s.g.b. se poate adresa pentru plată deopotrivă băncii sau
debitorului principal
- întrucat garantul solidar este expus riscurilor (debitorul principal poate fi de rea
credinţă), garantul se poate apăra invocand anumite beneficii / excepţii.

Excepţiile sau beneficiile garantului solidar sunt:

• beneficiul diviziunii, dreptul garantului, de a cere mai întâi executarea juridică a
debitorului principal, urmând ca executarea garantului să se facă numai în măsura în
care pretenţiile beneficiarului nu vor fi îndestulate de debitorul principal, banca
acoperind numai diferenţa
• beneficiul discuţiunii, dreptul garantului de a solicita amânarea executării în vederea
încercării sale de a determina pe debitorul principal să execute obligaţia;
• opunerea la plată (opoziţiunii) dreptul garantului de a se opune executării garanţiei
invocând excepţiile legate de neîndeplinirea corespunzătoare a contractului sau plata
unei sume nedatorate
• excepţia de jurisdicţie banca poate amâna executarea garanţiei până la acţionarea în
justiţie a debitorului principal, conform prevederilor contractuale
• excepţia de transfer valutar dă dreptul băncii garante să se opună plăţii ca urmare a
legislaţiei valutare din ţara sa care interzice transferul valutelor convertibile în
străinătate
c. garanţiile independente
- sunt derivate din garanţiile solidare, deoarece în textul lor banca garantă se angajează
la plata ca debitor principal renunţând benevol la “beneficiile garantului solidar “
- renunţarea la beneficii dă posibilitatea beneficiarului de a se îndestula, pentru pretenţiile
sale, direct prin executarea garanţiei, fără a mai face trimitere într-un fel la debitor.
d. garanţii la cerere denumite şi “garanţii la prima şi simpla cerere “
- sunt o formă a garanţiilor independente, iar apariţia lor este rezultatul tendinţelor
existente pe plan internaţional de simplificare a condiţiilor şi modului de executare a
garanţiilor bancare
- conţin angajamentul garantului de a plătii o sumă de bani la simpla cerere a
beneficiarului (însoţită sau nu de documente)
5. Condiţiile şi modul de executare a garanţiilor reprezintă documentele, actele, etc.
convenite între părţi şi care se regăsesc în textul garanţiei, pe care beneficiarul trebuie
să le prezinte pentru ca să încaseze garanţia.
Din acest punct de vedere, garanţiile bancare pot fi :
a. necondiţionate

37
- care dau posibilitatea executării plăţii la prima şi simpla solicitare formulată în scris, prin
care se precizează că ordonatorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate
- sunt preferate de beneficiari, dat fiind executarea rapidă, eliminarea discuţiilor şi probelor
cu ordonatorul

b. Condiţionate

- în textul cărora se face precizarea că plata se va face numai pe baza unor dovezi
scrise, documente care să ateste neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a
obligaţiei garantate.

Documentele doveditoare pot emana de la:

• terţi, de exemplu: documentul de transport atestă expedierea cu întârziere a mărfii

(eliberat de cărăuş); certificatul de calitate evidenţiază o altă compoziţie a produsului
(eliberat de o societate de control a calităţii specializată) etc.
• ordonatorul garanţiei, procesul - verbal de recepţie este semnat de acesta, dar plata
nu a efectuat-o;
• însuşi beneficiarul garanţiei, laboratorul de analize chimice, fizice etc. propriu,
chitanţe, titluri de credit sau simpla sa declaraţie etc

Garanţiile condiţionate prezintă pentru beneficiar dezavantaje determinate de:

- întârzierea plăţii până se face dovada prin documente
- interpretarea diferită a modului de îndeplinire a obligaţiilor
Garanţia condiţionată este perfect asiguratorie pentru obligaţii contractuale
îndeplinite perfect. Executarea ei presupune cererea de executare adresată băncii
garante, la care sunt anexate documentele precizate în textul garanţiei.

6. Valabilitatea scrisorii de garanţie bancară este perioada de timp în care beneficiarul

poate cere executarea garanţiei.

• intrarea în vigoare a garanţiei bancare este menţionată de textul garanţiei sub forma
datei şi locului emiterii garanţiei. Aceasta este stabilită clar şi determinată de momentul
producerii actului generator de creanţă: semnarea contractului, livrarea sau recepţia
mărfii care naşte astfel creanţa debitorului principal.
• termenul de valabilitate este precizat în text, de regulă printr-o dată calendaristică
certă şi este valabil la sediul băncii care a emis garanţia. Până la această dată limită,

38
 garanţia este un angajament ferm şi irevocabil de plată. Cererea de executare trebuie
să ajungă la bancă înainte sau cel mult la data menţionată în textul garanţiei.
• termenul de valabilitate se stabileşte în raport cu obiectul garanţiei: de exemplu, la
garanţia de bună funcţionare, valabilitatea se întinde pe perioada garanţiei tehnice;la
garantia de buna plata valabilitatea este perioada pana la plata plus un numar de zile
in care sa se poata face cererea si sa se poata executa.
• valabilitatea garanţiei nu este însă egală cu termenele rezultate din obligaţiile
garantate, ci este mai mare cu 15 - 45 de zile faţă de acestea. Acest interval este
necesar beneficiarului garanţiei să îndeplinească anumite formalităţi de protest, de
punere în întârziere la plată etc. în funcţie de termenii garanţiei bancare şi legislaţia
naţională aplicabilă, precum şi timpul necesar executării garanţiei, inclusiv timpul de
curier, pentru ca solicitarea scrisă să ajungă în interiorul valabilităţii la sediul băncii
garante.
• în practică există şi garanţii a căror valabilitate se prelungeşte automat: de exemplu,
amânarea livrării prelungeşte automat valabilitatea garanţiei.

7. Clauza de legislaţie priveşte legea care guvernează garanţia în caz de litigiu. G.b. pot fi
guvernate de legea tarii garantului, de legea tarii beneficiarului sau de legea unei tari
terte. Dar, de regula, este stabilită de garant după principiul jurisdicţiei teritoriale a locului
unde a fost emisă garanţia respectiv sediul bancii garante. În lipsa unei astfel de
prevederi, legea aplicabilă este a sediului sucursalei care a emis garanţia.
Pentru a se evita orice interpretări nedorite, este util ca în textul garanţiei să fie
precizată expres legea ţării care guvernează garanţia.
8. Aplicabilitatea “Regulilor uniforme privind garanţii la cerere” Publicaţia nr. 758
9. Semnătura băncii garante
O scrisoare de garanţie bancară care cuprinde elementele enumerate cu renunţarea la
toate beneficiile şi excepţiile amintite şi necondiţionată sau după caz la prima şi simpla
cerere se socoteşte acoperitoare prin riscurile contractuale garantate.

Tipuri de garanţii bancare

a) Scrisoarea de garanţie bancară de participare la licitaţie

- uneori reprezinta o conditie a participarii la licitatie

- scopul solicitării unei astfel de garanţii este acela de a asigura organizatorului

licitaţiei de bonitatea şi seriozitatea ofertantului si de fermitatea ofertei.

39
• Obiectul garanţiei îl constituie dreptul organizatorului de a o executa în cazul în care
ofertantul îşi retrage sau modifică oferta până la adjudecarea licitaţiei; sau în cazul în
care ofertantul cîştigă licitaţia, refuză să semneze sau să execute contractul la care s-a
angajat prin oferta fermă; sau încheind contractul, ofertantul refuză să ofere o garanţie
de bună execuţie (sau o alta cerută de importator).
• Valoarea garanţiei este impusă de organizatorul licitaţiei şi este precizată în caietul de
sarcini fie sub formă procentuală în raport cu oferta de preţ, fie (mai rar) în valoare
absolută, fixă. Cel mai frecvent, precizată sub formă de procent situat între 2% şi 10%
din valoarea mărfii.

b) Scrisoarea de garanţie bancară de bună execuţie ( performance bond )

- prin solicitarea unei astfel de garanţii, cumpărătorul urmăreşte să se acopere

de riscul ce l-ar putea avea ca rezultat al neândeplinirii sau îndeplinirii defectuase a
obligaţiilor asumate prin contractul comercial de vânzare.

• Obiectul garanţiei îl constituie obligaţia vânzătorului de a livra întocmai din punct de

vedere cantitativ şi calitativ marfa convenită şi efectuarea livrărilor la timp faţă de
graficul sau termenele de livrare stabilite prin contract.
• Valoarea garanţiei precizată prin contractul de bază, ca procent din valoarea
mărfurilor sau prestaţiei (construcţii, montaj, execuţie), de regulă, se situează între 5%
şi 20% din valoarea prestaţiei. Suma este destinată să acopere lipsurile cantitative ale
mărfii, penalizările pentru nelivrare sau livrare cu întârziere sau orice alte prejudicii
cauzate cumpărătorului prin neexecutarea sau executarea incompletă sau defectuoasă
a contractului. Poate avea o clauza de diminuare a garantiei pe masura efectuarii
livrarilor.

c) Scrisoarea de garanţie bancară de restituire a avansului (advance payment

guarantee )

• Obiectul garanţiei îl constituie acoperirea riscurilor cumpărătorului de nerestituire a

plăţilor în avans (efecuate înaintate de livrarea mărfurilor) în cazul încetării relaţiilor
contractuale sau neexecutării contractului din vina vânzătorului.
• Valoarea garanţiei este egală cu suma plătită în avans de cumpărător, stipulată în
contract sub forma unei cote procentuale din valoarea întregii mărfi, şi este completată
cu obligaţia plăţii unei dobânzi pe perioada dintre momentul plăţii avansului şi cel al
restituirii acestuia de vânzător.

40
Specific acestei garanţii este că valoarea garanţiei se diminuează proporţional cu procentul
de avans încasat, pe măsura executării obligaţiilor furnizorului, atestate prin prezentarea
documentelor contractuale (documente de livrare, situaţii de lucrări etc.).

d) Scrisoarea de garanţie bancară de bună plată (payment quarantee )

• Obiectul garanţiei, îl constituie acoperirea obligaţiilor cumpărătorului de a plătii preţul

contractului, stabilit drept contravaloare a mărfurilor sau prestaţiilor primite. Garanţia de
plată poate îmbrăca în practică următoarele forme:

- garanţia pură de plată - prin care banca emitentă se obligă ea însăşi să achite
contravaloarea prestaţiei efectuate de exportator

- garanţia de plată la incaso

- garanţia pentru plata efectelor de comerţ (cambii, bilete la ordin); - consta in
angajamentul garantului de a onora la scadenţă: cambii trase de vânzător asupra
cumpărătorului sau bilete de ordin emise de cumpărător în favoarea exportatorului
- garanţia pentru aval constă în asumarea obligaţiei băncii garante de a avaliza efecte
acceptate de tras (debitor). Garanţia în această variantă poate fi cesionată o dată cu
scontarea efectelor de comerţ, înlesnind vânzarea creanţei pe care o reprezintă
aceasta.
- garanţia de plată a ratelor scadente: exportatorul are posibilitatea de a solicita direct
băncii garante plata la termenul convenit a fiecărei rate scadente prin prezentarea
titlului de credit

e) Scrisoarea de garanţie bancară de deschidere a acreditivului documentar

• are rolul să substituie temporar acreditivul documentar, atunci când importatorul din
diferite considerente nu poate deschide A.D., îndată după încheierea contractului, sau
înlocuieşte acreditivul documentar, în sensul că dacă importatorul nu deschide A.D., la
termenul convenit, exportatorul prezintă documentele privitoare la exportul mărfii băncii
garante, iar dacă acestea sunt în bună ordine, banca garantă efectuează plata

f) Scrisoarea de garantie bancara de realizare a obligatiei de contrapartida sau

compensatie

• urmăreşte sa asigure partenerul care face primul livrarile că în cazul în care celalalt
partener nu livrează mărfurile in contrapartida banca îi va plăti marfurile livrate

41
 2. Garanţii şi contragaranţii

1. Rocim SA solicită băncii sale BRD-SGS emiterea unei s.g.b. de participare la licitaţie

2. BRD-SGS emite o scrisoare de contragaranţie în favoarea lui Deutche Bank, care

stă la baza s.g.b. şi care are o valabilitate până la 31.08.2003

3. Deutche Bank emite o scrisoare de garanţie în favoarea lui Comercial Bank of Siria
cu valabilitatea până la 31.07.2003

4. Comercial Bank of Syria emite o s.g.b. de participare la licitaţie cu valabilitatea până

la 30.06.2003

Există două angajamente de plată:

• primul este angajamentul de plată asumat de banca ordonatorului în favoarea băncii

beneficiarului. Aceasta este denumită contragaranţie
• al doilea angajament de plată este cel asumat de banca locală a beneficiarului
garanţiei, emis în baza contragaranţiei primite. Aceasta este garanţia.

În contragaranţie, în baza unui text explicit prezentat, se solicită emiterea garanţiei în

favoarea beneficiarului local. Ca un element suplimentar comparativ cu datale unei garanţii
directe, este precizarea unui termen limită în interiorul căruia garanţia locală trebuie să fie
dată beneficiarului.

Caracteristici:

• contragaranţia este o garanţie indirectă, iar părţile implicate sunt patru:

- ordonatorul şi banca sa emitentă a contragaranţiei ca parte ce activează

conform instrucţiunilor

42
 - beneficiarul şi banca garantă, emitenta garanţiei în favoarea beneficiarului
local

• angajamentul de plată al celor două bănci este egal ca valoare, iar angajamentul de
plată, asumat de banca ordonatorului întotdeauna este necondiţionat, astfel există
două garanţii la prima cerere
• consecinţa practică şi directă pentru ordonator, respectiv două angajamente de plata
pentru aceeaşi sumă, una singură, se materializează în plata de două ori a
comisioanelor şi spezelor bancare, solicitate de cele două bănci implicate în
garantarea plăţii. În cazul contragaranţiilor, legea aplicabilă este întotdeauna legea ţării
beneficiarului garanţiei
• în mecanismul contragaranţiilor, banca străină care emite garanţia este denumită
garant de prim rang, iar banca ordonatorului este denumită garant de rangul al doilea
sau contragarant

3. Scrisoarea comercială de credit: stand by letter of credit

Deosebirile esenţiale între AD şi S/C în forma lor de bază şi S/C stand - by sunt:
• primele sunt angajamente ferme de a efectua o plată, iar S/C stand - by este un
instrument de garantare;
• în timp ce în cazul AD obligaţia de plată asumată se realizează întotdeauna
(bineânţeles, când beneficiarul în favoarea căruia a fost deschis îndeplineşte
condiţiile cerute de textul AD), în cazul S/C stand - by, în măsura în care obligaţia
asumată prin contract şi garantată prin S/C stand - by a fost îndeplinită nu mai
este necesară executarea ei, aşa cum de altfel o defineşte însăşi denumirea ei
“de rezervă “; “în aşteptare “ (engleză=stand - by)
În mod uzual, băncile din SUA, emit S/C stand - by, cel mai adesea, pentru:
• plata obligaţiilor asumate în legătură cu îndeplinirea corespunzătoare a unui
contract comercial internaţional în locul emiterii unei scrisori de garanţie de bună
execuţie a contractului
• plata obligaţiilor asumate în legătură cu participarea la o licitaţie internaţională, în
locul unei scrisorii de garanţie de participare la licitaţie
• plata obligaţiilor asumate în legătură cu rambursarea unui împrumut (rate şi
dobânzi scadente) sau avans (în locul scrisorii de garanţie de plată / sau de
restituire a avansului)
• plata obligaţiilor asumate în legătură cu emiterea unei garanţii de către o societate
de asigurare pentru contul unui client
• plata obligaţiilor asumate prin bilete de ordin de către un client (ordonatorul S/C
stand - by ) etc

43
Părţile implicate:
1. ordonatorul este debitorul din relaţia contractuală, cel care solicită băncii să îl
garanteze
2. banca emitentă este garantul, iar prin angajamentul asumat, debitor principal
3. beneficiarul este cel care în favoarea căruia este emisă S/C stand -by şi va cere
plata în măsura care ordonatorul nu-şi va fi îndeplinit obligaţia garantată
Obiectul S/C stand - by:
- restituirea avansului; buna efectuare a contractului; plata contravalorii mărfurilor /
serviciilor / ratelor scadente etc.
Valoarea:
- determinată ca în cazul oricărei garanţii, în strictă corelaţie cu obiectul acesteia; este
suma maximă pe care banca se angajează să o plătească pentru obligaţia garantată,
dar neexecutată de debitorul contractual
Valabilitatea:
- menţionată expres sub forma unei date certe, este data limită în interiorul căreia
banca este angajată la plată
Condiţii de executare:
- dat fiind speificul AD în general, S/C stand - by incumbă adesea plata contra unui
titlu de credit, de regulă, bilet la ordin tras asupra băncii garante, emitentă stand - by, însoţit,
de simpla declaraţie a beneficiarului că debitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată, textul
recomandat fiind uneori precizat în textul S/C stand – by
- în funcţie de obiectul garanţiei, în unele cazuri (mai rar) pot fi menţionate şi unele
documente (conosament, certificat de calitate etc.) care să certifice îndeplinirea obligaţiilor
beneficiarului, asemănător AD

4. Avalizarea instrumentelor de plată şi credit

• avalul este o garanţie dată, de regulă de o bancă (aval bancar; dată de o terţă
companie –aval comercial) înscrisă direct pe titlu (cambie, bilet la ordin, cec) sau printr-
un înscris separat, prin care avalistul se obligă să plătească la scadenţă suma
înscrisă pe respectivul titlu, în cazul în care nu este plătită de debitorul garantat
• băncile care dau avalul sunt ţinute solidar la plată cu debitorul pentru care au garantat.
Obligatia bancii este autonoma, abstracta (independenta) si neconditionata.În caz de
imposibilitate de plată a debitorului ele vor plăti, dar după ce au efecuat plata în
favoarea beneficiarului titlului respectiv, trebuie să-şi recupereze banii de la debitorul
avalist.

44
 • sensul avalului este acela al existenţei alături de debitorul contractului (tras, la cambie,
emitent, la bilet de ordin) a unui garant al plăţilor care asigură cu propriul lui patrimoniu
onoarea efectelor de comerţ, scutind astfel pe exportator de executarea silită a trasului
său, sau în cazul andosării sau girului, protejându-l de regresul terţilor beneficiari,
cunoscând că pentru plata unui efect de comerţ avalist, beneficiarul are dreptul de a-l
executa la alegere, fie pe tras, fie pe avalist

5. Garanţia societăţilor de asigurare

a) Poliţa de asigurare

• la baza emiterii poliţei de asigurare stă contractul de asigurare ca document încheiat

între societatea de asigurare şi beneficiarul asigurării
• diferenţa faţă de celelalte tipuri de garanţii prezentate în cadrul cărora garantul
acoperă obligaţiile debitorului, de data aceasta însuşi beneficiarul asigurării cere
acoperirea obligaţiilor debitorului
• contractul de asigurare este un contract independent de contractul comercial
internaţional. Pentru acest serviciu societatea de asigurări emite o poliţă de asigurare,
iar beneficiarul plăteşte o primă de asigurare.
• indiferent de modul în care este evidenţiată, prima asigurare, direct sau indirect, (prin
preţ) întotdeauna, în fapt, ea este suportată de cumpărător, debitor.
• un loc aparte în ansamblul societăţilor de asigurare îl ocupă acelea specializate în
asigurarea creditelor de export

Avantaje:

• independenţa contractului de asigurare de contractul comercial din care izvorăsc

obligaţiile asigurate. De exemplu, în cazul scrisorii de garanţie bancară, pot apărea
probleme de executare atunci când neexecutarea obligaţiilor garantate este datorată
cauzelor de forţă majoră (inclusiv riscuri politice), culpei creditorului etc. Poliţa de
asigurare joacă rolul de a asigura interesele beneficiarului cu condiţia contractării
tuturor riscurilor de acoperit.
• este un document negociabil ceea ce înseamnă că creditorul poate transmite creanţa
de încasat asupra debitorului, unui terţ, fără probleme complicate din punct de vedere
legal

Dezavantaje:

45
 • modul de executare - specific societăţilor de asigurare, şi care presupune expertiza
agentului, la cererea beneficiarului, în vederea determinării daunei şi întinderii ei etc.,
ceea ce presupune, în primul rând, timp până la încasarea despăgubirii

b)Garanţia caselor de asigurare

• în cadrul garanţiilor societatile de asigurare nu apar ca prestatori de servicii ci in

calitate de garanti
• garanţia caselor de asigurare, în esenţă, are toate caracteristicile unei scrisori de
garanţie bancară şi este aplicabilă tuturor cazurilor în care se poate aplica aceasta. De
altfel, ca urmare a creşterii ponderii caselor de asigurare în calitate de garant,
Publicaţia nr. 758, referitor la garanţia la cerere, nu o asociază doar băncilor în calitate
de giranţi, ci şi oricărei alte instituţii ce emite garanţii respectând regulile în domeniu.
• elementele distinctive sunt determinate de:

- emitentul este o casă de asigurare

- solicitantul, debitorul cel care cere emiterea unei garanţii, poate fi orice firmă,
terţă faţă de această societate şi nu ca în cazul garanţiilor bancare, unde, de regulă, este
clientul băncii

46