AKIS sunt destul de diferite între țări / regiuni / sectoare - de ex.

extensie
 Sisteme privatizate în mare măsură (de ex .: NL, unele land-uri din Germania), în
cazul în care finanțarea provine în principal din plăți directe de la fermieri, dar
cuplată cu finanțare ridicată de la stat pentru cercetare
 Co-management între organizațiile de fermieri și autoritati ale statului (de ex.
Franța, Finlanda și unele land-uri din Germania), cu finanțare publică, plăți parțiale
de la fermieri și organizații de fermieri.
 Semi management de stat (de exemplu, Teagasc în Irlanda care are un consiliu cu
reprezentanți ai statului, industriei și organizațiilor de fermieri);
 Management de către stat prin organizații regionale (de exemplu, Elveția, Italia și
Finlanda).
Unele țări și-au restructurat AKIS considerabil
NL: Privatizarea serviciului de extensie de stat, a condus la competiție; unirea
cercetării aplicate și a universității în Wageningen UR, rețelele de învățare pentru a
aborda problemele de coordonare sistemică
 FR: Poli de competitivitate – clustere regionale regionala cu proiecte speciale
pentru sprijinirea consorțiilor
 DK: cercetare aplicată fuzionată în universități regionale.
 Ungaria: Sistem de consultanță agricol, pe lângă Serviciul de informare a fermei
(camerele agriculturii) și rețeaua de agronomi din sate (și agro-business)
Austria: a anunțat o colaborare sporită între institute