Hormonii si reactia la stres

Bucureşti, 2020
 Stresul

 Hans Seyle (1936):

un răspuns nespecific
al organismului, la
acţiunea unui stimul
extern perceput ca
un pericol pentru
homeostazia internă

Salvador Dali, comemorarea celui de-

al 2-lea Simpozion Internaţional de
Management al Stresului, 1979.
Stresul

Ideogramă chineză
reprezentând varianta
chinezească a
stresului, compus din
pericol (imaginea de
sus) şi oportunitate
(imaginea de jos)
 Raspunsul la stres

Stres: orice amenintare obiectiva sau perceputa subiectivany actual

Activeaza sistemul de raspuns la stress cu scopul de a imbunatati
sansele de supravietuire

Stresul psihologic: perceptia fata de (in)capacitatea de a se adapta

la o schimbare a mediului, ca pe o amenintare a homeostaziei;
incapacitatea de a controla o situatie, genereaza incertitudine si
sentimentul de frica si anxietate

Stresul fizic este generat de potentiali disruptori ai homeostaziei

(hemoragie, hipoglicemie, zdrobire de tesuturi)

Raspunsul la stres reactie complexa ce integreaza semnale ale

SNC si periferice : viscerale, nociceptive, somato-senzoriale vizuale
auditive si motorii la care participa sistemul nervos, endocrin si
imunitar
Structurile SNC implicate in raspunsul la stres
Sistemul Limbic

Circuit: hippocampus → fornix → mamilar bodies(mamilothalamic tr.) → T. ant. nc.

→ internal capsule of cingulat and back to la hippocampus
 Raspunsul la stres

Raspunsul neuroendocrin la stress e initiat in nucleii hipitalamici

parvocelulari si paraventricular .
Aferente de la circuitele sistemului limbic si centri pontini activeaza aceste celule
in prezenta stressorului fiziologic sau psihologic
Stimulii stressori duc la cresterea c-fos urmata de activarea genelor CRH si AVP
Cruciale pentru activarea axului hipotalamo-hipofizar

Coordonatorii raspunsului la stress

• Axul hipotalamo-hipofizo adrenal (HPA)
• Sistemul nervos simpatic

Modelul circadian de secretie a HPA este primul afectat de stress

Anticiparea unei situatii stresante, chiar in absenta actualului stressor il poate af
(stressul psihologic)
Hormonii glucocorticoizi (CORT) joaca cel mai important rol atat in debutul cat s
terminarea reactiei la stress.
 Sindromul de adaptare Selye’s
1. Reactia de alarma cauzata de stressul acut
• elibereaza catecolamines din SNS si MSR
• Reacta: LUPTA sau FUGI
• AtaC (viruses)
• Retragere (mana de pe plita)
• Toleranta pasiva (latratul cainelui)

2. Etapa de rezistenta
• Adaptarea pe termen lung la stress cronic secatuieste de energ
• Cresterea cortizolului utilizeaza rezerva proteica
• Cresterea aldosteronului retine sare si apa

3. Etapa de epuizare
Insuficienta multipla de organ: CSR, atrofie limfatica, hemoragii G
insuficienta cardio-pulmonara, renala, etc.
 Creşterea stresului duce la creşterea
productivităţii până într-un anumit punct,
considerat critic, după care performanţele
organismului scad vertiginos în ciuda creşterii
intensităţii agentului stresor, asemănător
deformării elastice a materialelor, urmată de
deformarea lor plastică.
Curba stresului: relaţia stimul-
reacţie la stres
Stres favorabil Stres nefavorabil

Astenie

Epuizare
Zona de
confort
Performanţă

Tensiune
sănătoasă

Prăbuşire

Creşterea stresului

Adaptat după Naon P. Practioner, 1979.

Curba de rezistenţă a materialelor
sub influenţa unei forţe externe
 Raspunsul acut la stress (aprov. Cu
sange catre sist . Muscular, fluctuatii
hormonale si imunol.)
TA si electroliti (creste tonusul
vasomotor setea, apetitul pentru sare)
 Termogeneza
Metabolism energetic (aport de
hrana, digestie, rata metabolica)
 Reproducere (control hormonal al
reproducerii)
 Structuri nervoase implicate in stressul psihologic
Amygdala (neuropeptide Y, galanina, corticotropin-releasing hormone
(CRH), cortisol, norepinephrine);
Hippocampus (cortisol, norepinephrine);
Locus ceruleus (neuropeptide Y, galanin, CRF);
Prefrontal Cortex (dopamine, norepinephrine, galanin, cortisol)

Nucleus acumbens

Prefrontal Galanin
Cortex norepinephrine

Dopamin
CRH
Hipotalamus Amygdala

Neuropeptid Y
CRH
Galanin
Cortisol
Cortisol
norepinephrine

CRH
Hippocampus
Leydig cells
Neuropeptide Y Locus ceruleus
Galanin
Adrenal
Testosteron gland
Adaptat după Charney D. Am J Psychiatry 2004;
www.endotext.com
Sistemul de stres

 Stresul = o stare de amenintare a

homeostaziei care poate fi contracarata
de o serie de raspunsuri fiziologice si
comportamentale care au ca scop
restabilirea echilibrului (raspunsul
adaptativ la stres)
 Componente
centrale:
– Neuronii CRH si
AVP din nucleul
paraventricular
– Sistemul simpatic
central (locul
ceruleus)
 Componente
periferice:
– Axa HPA
– Sistemul simpato-
adrenal periferic
Raspunsul adaptativ la stres

 Este determinat de factori:

– genetici
– ontogenetici
– de mediu
 Functiile nonvitale consumatoare de energie
(reproductive, digestive, crestere) sunt inhibate tranzitor
cu scopul prezervarii energiei si directionarii oxigenului si
nutrientilor catre SNC si zonele afectate de stres
 Raspunsul inadecvat (insuficient, excesiv, prelungit) la
stresori este nociv si poate produce boala
 De aceea stress-ul cronic (stare patologica de
amenintare prelungita a homeostaziei prin stresori
persistenti sau repetitivi) conduce progresiv la stari de
boala
 Raspunsul general la stres

 Stresorii fiziologici si psihologici semnificativi evoca un

raspuns adaptativ care include activarea axei HPA si a
sistemului simpatoadrenal
 Produsii finali ai acestor cai ajuta la mobilizarea resurselor
necesare pt a face fata necesitatilor fiziologice din situatii
de urgenta, in mod acut prin raspunsul lupta sau fugi, si
pe termen lung prin efectele sistemice ale GC asupra unor
functii, cum sunt gluconeogeneza si mobilizarea energiei
 Axa HPA are roluri homeostatice unice, specifice stresului,
cel mai bun exemplu fiind rolul GC in reglarea raspunsului
imun sau inflamator
Neuroimunomodulare (1)

 Stimularea sist imun de catre patogenii exogeni

determina o serie de raspunsuri stereotipe
orchestrate de SNC, mediate in mare parte de
hipotalamus, si care includ componente coordonate
autonome, endocrine si comportamentale cu
consecinte adaptative pt restabilirea homeostaziei
 Citokine ca Il -1 beta activeaza axa HPA si
stimuleaza secretia de GC, care fac f-b negativ
asupra sist imun pt a limita raspunsul acestuia. In
general GC inhiba majoritatea componentelor
raspunsului imun, reactii care stau la baza actiunilor
lor anti-inflamatorii
 Neuroimunomodulare (2)

 Acest f-b neg este reglator si benefic pt ca altfel am fi

vulnerabili la inflamatie; in acelasi timp un f-b exagerat
poate avea consec fiziopatologice, intrucit activarea
cronica a axei HPA este nociva; de ex stresul cronic
produce imunosupresie
 Astfel secretia de cortizol creste ca raspuns la febra,
interv chir, arsuri, hipoglicemie, hipotensiune, efort fizic
 Stresul psihologic acut creste de asem secretia de cortizol,
dar secretia este normala la pacientii cu anxietate cronica
sau boli psihotice
 Totusi, depresia este asociata cu concentratii crescute de
cortizol
Modelul clasic al reacţiei la
stresul acut a fost definit de Seyle
cu trei componente:

 Reacţia de alarmă, în care se activează

mecanismele necesare supravieţuirii
 Stadiul de rezistenţă, care nu este
obligatoriu urmat de
 Stadiul de epuizare
Răspunsul la stresul acut

 Sistemul nervos autonom:

– Activarea locus ceruleus şi eliberarea difuză de
NE în creier  excitaţie, vigilenţă, anxietate,
stimularea sist. dopaminergic (creşterea funcţiei
cognitive)
– SN simpatic stimulează răspunsul periferic,
adaptativ la stres (tahicardie, scăderea funcţiei
gastrointestinale)
 Axul hipotalamo-hipofizo-adrenal:
– stresul  ↑CRH  ↑excitaţia şi inhibă hrănirea şi
funcţia sexuală. Stresul prelungit inhibă HGH,
funcţia imună, prin axa HT-Hy-adrenală
Reglarea axului hipotalamo-hipofizo-
adrenal
Rolul hormonilor în stress

În stresul acut:
 Se eliberează hormonii de stres:
catecolaminele, glucocorticoizii, DHEA,
hormonul de creştere, prolactina,
vasopresina, opioide endogene
 Se inhibă: testosteronul, gonadotropii, TRH
Catecolaminele

Termenul de catecolamine se refera la

substante care contin nucleul catecolic si o
grupare amino in lantul lateral
 A (E) – sintetizata si depozitata in MSR de
unde este eliberata in circulatia sistemica
 NA (NE) - este sintetizata si depozitata nu
numai in MSR ci si in nervii simpatici periferici
 dopamina – este precursor al NE in MSR si
nervii simpatici periferici; functioneza in
principal ca un neurotransmitator in SNC
Catecolaminele

 Sistemul catecolaminergic central provoacă o

reacţie psihocomportamentală de tipul furie-luptă
sau frică-fugă
 Rapid, şi adesea cu anticipaţie se declanşează
sistemul catecolaminergic periferic (medulo-
suprarenala) asigurând astfel adaptarea circulaţiei
cardiovasculare şi a reacţiilor metabolice la
consumul energetic caracteristic stresului
Inadaptarea la stres – reactia
catecolaminica

 In stresul acut CA au rol adaptativ prin

cresterea AV, TA
 In stresul cronic, cresterea cronica a CA
produce modificari fiziopatologice
cardio-vasculare (HTA, ateroscleroza,
infarct)
Structuri cerebrale implicate în răspunsul neurochimic la stresul psihologic acut
Interacţiunile funcţionale între neurotransmiţători, neuropeptide şi hormoni: Amigdala
(neuropeptid Y, galanina, corticotropin-releasing hormone (CRH), cortizol, norepinefrină);
Hipocamp (cortizol, norepinefrină); Locus ceruleus (neuropeptid Y, galanină, CRF); Cortex
prefrontal (dopamină, norepinefrină, galanină, cortizol)

Nucleus acumbens

Cortex Galanină
Norepinefrină
prefrontal
Dopamină CRH
Hipotalamus Amigdala

CRH Neuropeptid Y
Galanină
Cortisol
Cortisol Norepinefrină

Hipocamp CRH

Celule Leydig
Neuropeptid Y Locus ceruleus
Glanda Galanină
adrenală
Testosteron

Adaptat după Charney D. Am J Psychiatry 2004; 161:195

 Axa hipotalamo-hipofizo-adrenala (HPA)

Cortexul adrenal
• aldosteron,
• glucocorticoizi (CORTISOL)
• androgeni dehydroepiandrostenedion [DHEA],
DHEA sulphate
androstenedione.

Toti hormnonii adrenali au variabilitate circadiana generata

de pulsatilitatea CRH si AVP hipotalamice care duc la
eliberarea de ACTH hipofizar ce stimuleaza productia de
glucocorticoizi si androgeni adrenali
Axa Hipotalamo-Hipofizo- Adrenala
Profile of ACTH and corticosterone (B) responses to stress (restraint). The
ACTH is rapidly elevated within minutes of restraint, peaking between 5 and
20 minutes before being trimmed by the slower adrenocortical response that
closely follows.
Stress-ul cronic = factor de risc
pentru sindromul metabolic

 Activarea cronica a axei HPA favorizeaza

dezvoltarea adipozitatii viscerale si a
sindromului metabolic
 Mecanism: cortizolul stimuleaza proliferarea
adipocitara => cresterea productiei de
citokine => stimularea axei HPA
Efectele psihologice ale stresului cronic

• Iritabilitate
• Anxietate
• Scaderea concentrarii
• Scaderea capacitatii decizionale
• Pierde simtul umorului
• Modificari comportamentale: abuzul de hrana, alcool,
droguri
• Tendinta de a agrava problema initiala
 Efectele fizice ale stresului cronic
• Tensionarea muschilor
• Cefalee
• Dorsalgii
• Dureri cervicale
• Diaree
• Somn agitat
• HTA
• Obezitate
• Hipercolesterolemie
• Diabet zaharat
Functia reproductiva (1)

 Poate fi alterata de expunerea cronica la stres

 Multe forme de stres fizic (restrictia calorica,
exercitiile, stres termic, infectiile, durerea) si
psihologic (acut si cronic) supreseaza activitatea
axei reproductive
 Daca expunerea la stres este scurta se poate
produce supresia acuta a secretiei de Gn si ovariene
dar fertilitatea nu este de obicei afectata. In
contrast expunerea prelungita la un stres
semnificativ poate duce la alterarea completa a
functiei reproductive, cu inhibitia axei HP gonadale
Functia reproductiva (2)

 In anovulatia HT functionala, stresori ca efortul

fizic intens sau stresul emotional pot activa
cronic axa HPA
 CRH este un factor important in inhibitia
pulsatilitatii GnRH, efect care poate fi prevenit
de antagonistul opioid naloxona, ceea ce arata
ca CRH activeaza sistemul opioid endogen
(analgezia de stres)
 Mecanismul inhibitiei GnRH ar putea fi specifice
stresorului
Anomalii ale sistemului de
răspuns la stres

Valoarea adaptativă a răspunsului la stres este

evidentă, dar acest sistem poate antrena anomalii
când stresul este continuu/excesiv
 Stresul emoţional sau fizic, cronic poate duce la:
scădere în greutate, depresie, disfuncţie sexuală
(ex. scăderea dorinţei sexuale), amenoree,
imunosupresie
 Unele boli psihice (depresia melancolică, anorexia
nervosa) pot fi cauzate, cel puţin în parte, de
răspuns anormal la stres
 Boala Basedow-Graves

 Multe paciente identifica legatura dintre

debutul bolii si un episod de stres major in
ultimele 12 luni
 Sresul produce imunosupresie dupa care apare
o hipercompensare a sistemului imun ce poate
fi o conditie favorabila la cei cu predispozitie
genetica
 Mecanism similar dupa sarcina ( perioada de
imunosupresie)
Frica şi anxietatea (1)

 Frica:
– este o emoţie bazală şi un sistem de
răspuns iniţiat de o aversiune la
perceperea unui risc sau a unei
ameninţări
– Este un sentiment de neplăcere îndreptat
împotriva unor condiţii, obiecte, persoane
sau situaţii ca: frica de întuneric, frica de
stafii, etc
Frica şi anxietatea (2)

 Anxietatea:
– este o emoţie normală şi o experienţă comună
cu scopul de a motiva şi proteja individul de
consecinţe neplăcute. Studii neurologice
sugerează implicarea circuitelor neuronale care
includ amigdala şi hipocampul ca substrat
anatomo-funcţional al anxietăţii.
– poate fi descrisă ca o senzaţie neplăcută ce
combină frica, îngrijorarea şi este frecvent
însoţită de manifestări fizice ca palpitaţii, greaţă,
senzaţie de sufocare.
Agresiune/ comportament
agresiv (1)
 Agresiunea:
– este descrisă ca modificarea comportamentală
menita să producă durere sau rău
– poate fi verbală sau fizică şi este considerată ca
atare chiar dacă nu a reuşit să producă rău
– Amigdala este implicată în declanşarea
comportamentului agresiv şi hipotalamusul are
rol mai degrabă modulator
Agresiune/ comportament
agresiv (2)
 Comportamentul agresiv a fost clasificat atât
dpv biologic, cât şi evolutiv în:
– agresiunea prădătorului
– agresiunea între masculi pentru ierarhie
– agresiunea indusă de frică
– agresiunea indusă de frustare
– agresiunea teritorială
– agresiunea maternală sau paternală
– agresiunea instrumentală : comportament
agresiv destinat obţinerii unui scop sau învăţării
Comportamentul agresiv este folosit în
unele situaţii premeditat pentru a
intimida şi domina adversarul

Fotografia
ilustrează un
instructor al
marinei SUA în
timpul
antrenamentelor.
Relatia medic-pacient

 Este contextul in care se desfasoara

actul medical
 Reprezinta o interactiune in care atat
medicul, cat si pacientul au atat roluri,
cat si responsabilitati
Responsabilitatile medicului

 De a diagnostica bolile cronice si acute

 Vindecarea bolii in masura in care este
posibil
 Cresterea functionalitatii organismului
si minimizarea durerii atat in bolile
acute, dar si in cele cronice
 Asigurarea tratamentului paliativ in
cazurile terminale
Rolul bolnavului (1)
(responsabilitatile bolnavului)
 Elemente
– Bolnavul este scutit de responsabilitatile rolului
social normal (nu merge la serviciu, nu are grija
de familie)
– Bolnavul nu trebuie blamat pentru afectiunea lui.
Boala necesita atentia medicala.
– Bolnavul este obligat sa-si doreasca vindecarea
si sa coopereze cu cel care il ingrijeste
– Bolnavul este obligat sa caute/ceara ajutor
medical competent
 Rolul bolnavului (2)
(responsabilitatile bolnavului)
 Elementele bolii
– Impersonale: limitarea fizica a activitatii, medicatia si
efectele adverse, durerea, imobilizarea, modificarile de
dieta, limitarile financiare, scurtarea duratei de viata
– Intrapersonale: modul in care pacientul reactioneaza la
stresul bolii
– Interpersonale: efectele bolii asupra relatiei pacientului
cu
 Familia
 Prietenii
 Locul de munca
 Mediul
Rolul bolnavului (2)
(responsabilitatile bolnavului)
 Impedimente
– Limitarile financiare
– Responsabilitatile (parinte unic, cel ce
intretine familia, etc)
– Imposibilitatea recunoasterii bolii datorita
lipsei cunostintelor, simptomelor
– diferente culturale care explica diferit
aparitia bolii
Componentele relatiei medic-
pacient

 Incredere si confidenta
 Transmiterea de incredere si
minimizarea indoielilor si a temerilor
 Empatie
 O relatie personala bazata pe grija
 Comunicare
 Construirea de legaturi culturale
În loc de concluzii

 Hormonii sunt implicaţi în comportament, ca

şi în toate secvenţele ciclului vieţii: de la
naştere, creştere, pubertate, la maturitate,
reproducere şi sarcină, apoi menopauză şi
andropauză, îmbătrânire.
 Comportamentul uman este complex şi fără
îndoială orice încercare de a-l eticheta este
o cruzime. Putem să-l înţelegem, să-l
dezvoltăm, să-l modulăm, să-l încurajăm, să
optimizăm deciziile şi să ne asumăm
responsabilităţile...