Infracţiuni prevăzute în L. nr.

241/2005

EVOLUȚIA ISTORICĂ A REGLEMENTĂRII ÎN MATERIA EVAYIUNII FISCALE

Prima unificare a legislaţiei fiscale în Ţările române a fost în Regulamentele Organice
care au prevăzut egalitatea tuturor în faţa impozitelor,.
Legea nr. 661/1923 a instituit un sistem sancţionator, care avea în vedere aplicarea
pedepsei ca ultimă soluţie, în caz de recidivă, urmărind, în schimb, recuperarea sumelor de plată
şi impunerea de sancţiuni pecuniare. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 105, „orice sustragere dela
plata impozitului pentru care legea de faţă nu prevede o altă sancţiune, se pedepseşte cu amenda
egală cu impozitul la îndoitul venitului sustras”. Totodată, acelaşi articol prevedea că, „în toate
cazurile în care contribuabilul a ascuns la impunere contracte, registre sau orice alte acte pe cari,
conform legii, erau obligat a le prezenta şi din cari ar fi rezultat venituri impozabile mai mari
decat cele stabilite, amenda va fi egală cu impozitul la întreitul diferenţei devenit”.
Interesant de observat este că Legea nr. 661/1923 prevedea, la art. 113, posibilitatea ca
Ministerul Finanţelor Publice să răsplătească atât denunţătorii, cât şi agenţii care au constatat
contravenţiile, cu „o primă egală cu cel mult a treia parte din suma amenzilor rămase definitive
şi încasate dela contravenienţi”. Totodată, indicăm faptul că acest act normativ nu stabilea
pedepse cu închisoarea, fiind, în mod categoric, orientat către recuperarea obligaţiilor fiscale
sustrase de la impunere, la care se adăugau amenzile.
Un cod al evaziunii fiscale a fost introdus prin Legea nr. 88/1933 pentru unificarea
contribuţiilor directe şi pentru înfiinţarea impozitului pe venitul global, care clasifica abaterile de
la lege în „contravenţiuni simple” şi „contravenţiuni calificate” şi stabilea amenda prin
multiplicarea de până la 4 ori a impozitului aferent diferenţei de venit sustras şi constatat.
Prima reglementare legislativă în domeniul fiscal, după anul 1989, a fost Legea nr. 87 din
18 octombrie 1994 pentru combaterea evaziunii fiscale şi a avut în vedere adoptarea unor măsuri
de prevenire şi combatere a evaziunii fiscale, ce au funcţionat cu succes, cel puţin prin prisma că
legea a ordonat din punct de vedere legal faptele reprezentând contravenţii şi pe cele reprezentând
infracţiuni, sintetizând, în acelaşi timp, obligaţiile esenţiale ale contribuabililor, menite să reducă
şi să stopeze evaziunea fiscală.
Cu toate acestea trebuie recunoscut că a cuprins o serie de disfuncţionalităţi, iar, în anul
2005, a fost abrogată prin Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.
Principala modificare conţinută a vizat înăsprirea pedepselor, legea stabilind aproape în mod
exclusiv infracţiuni. Amenda se putea aplica în situaţia în care prejudiciul produs bugetului era
inferior sumei de 100.000 de euro.
Ulterior, a avut loc o modificare a Legii nr. 241/2005, prin Legea nr. 50/14.03.2013. Astfel,
a fost eliminată posibilitatea aplicării amenzii, iar pedeapsa cu închisoarea a devenit singura
sancţiune pentru faptele de evaziune fiscală.

REGLEMENTAREA EVAZIUNII FISCALE PRIN LEGEA NR. 241/2005

Art. 3 Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani fapta

contribuabilului care nu reface, cu intenţie sau din culpă, documentele de evidenţă contabilă
distruse, în termenul înscris în documentele de control.
Art. 4. Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 6 ani refuzul nejustificat al
unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale şi bunurilor din patrimoniu
în scopul împiedicărilor verificărilor financiare, fiscale sau vamale în termen de cel mult 15 zile
de la somaţie.
Art. 5 Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 6 ani împiedicarea, sub orice
formă, a organelor competente de a intra, în condiţiile prevăzute d elege, în sedii, incinte sau pe
terenuri, cu scopul efectuării verificărilor financiare, fiscale sau vamale.
Art. 7
(1)Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani şi interzicerea unor drepturi
deţinerea sau punerea în circulaţie, făăr drept, a timbrelor, banderolelor sau formularelor tipizate,
utilizate în domeniul fiscal cu regim special.
(2) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor
drepturi tipărirea, folosirea, deţinerea sau punerea în circulaţie cu ştiinţă, de timbre, banderole sau
formulare tipizate, utilizate în domeniul fiscal cu regim special falsificate.
Art. 8. (1)Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 10 ani şi interzicerea
unor drepturi stabilirea cu rea-credinţă de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau
contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări
sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat.
(2)Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor
drepturi asocierea în vederea săvârşirii faptei prevăzute la alin. (1).
(3)Tentativa faptelor prevăzute la alin. (1) şi (2) se pedepseşte.
Art. 9 Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani
şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea
obligaţiilor fiscale:
a)ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;
b)omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a
operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;
c)evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază
operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive;
d)alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de
marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor;
e)executarea de evidenţe contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a
datelor;
f)sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea,
declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale
persoanelor verificate;
g)substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitor ori de către terţe persoane a bunurilor
sechestrate în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală şi ale Codului de procedură
penală.
(2) Dacă prin faptele prevăzute la alin. 1 s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 de euro în
echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a
acesteia se majorează cu 5 ani.
(3) Dacă prin faptele prevăzute la alin. 1 s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 de euro în
echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a
acesteia se majorează cu 7 ani.
Art. 10
(1)În cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute la art. 8 şi 9, dacă în cursul
urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, inculpatul acoperă integral
pretenţiile părţii civile, limitele prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate.
(2) Dispoziţiile prevăzute la alin. (1) nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârşit o infracţiune
prevăzută de prezenta lege într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat
de prevederile alin. (1).
art. 11 din L. nr. 241/2005 ce edictează faptul că, în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune
prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.
Art. 12 Nu pot fi fondatori, administratori, directori sau reprezentanţi legali ai societăţii
comerciale, iar dacă au fost alese, sunt decăzute din drepturi, persoanele care au fost condamnate
pentru infracţiunile prevăzute de prezenta lege.

DREPT COMPARAT
Modelul oferit de state din Uniunea Europeană sau de pe alte continente pune accent pe
recuperarea prejudiciului şi, în majoritatea cazurilor, pe sancţionarea pecuniară a celor care
săvârşesc fapte de evaziune fiscală, iar pedepsele cu închisoarea sunt mult mai reduse. În Austria,
spre exemplu, evaziunea fiscală şi omiterea cu neglijenţă a prezentării de informaţii sau a
obligaţiilor de declarare, având drept rezultat subevaluarea bazei impozabile, fac obiectul urmăririi
penale, iar sancţiunea aplicată poate fi până la dublul impozitului neachitat şi poate conduce la
pedeapsa cu închisoarea de până la doi ani. În Belgia, frauda fiscală gravă este pedepsită cu
închisoarea de la 8 zile la 5 ani şi/sau amendă cuprinsă între 250 euro şi 500.000 euro, iar
sancţiunea prevăzută pentru forma de bază a infracţiunii este reprezentată de închisoare de la 8 zile
la 2 ani şi/sau o amendă cuprinsă între 125.000 euro şi 500.000 euro.
Totodată, am putut observa faptul că structurile de parchet nu sunt sesizate cu fapte care
pot constitui infracţiuni, al căror prejudiciu este mai mic faţă de un anumit prag stabilit. Spre
exemplu, în Austria, infracţiunea fiscală intră sub jurisdicţia unei instanţe de judecată dacă este
comisă în mod intenţionat, iar prejudiciul excede sumei de 100.000 euro.

PRACTICĂ JUDICIARĂ

Curtea de Apel Cluj, Sent. Pen. nr. 106/22.09.2011

stabilirea unui prejudiciu cert reprezintă un aspect primordial (condiţie esenţială) într-o
infracţiune de evaziune fiscală, situaţie care prezintă relevanţă şi cu privire la menţinerea arestării
preventive a inculpatului. Astfel, pentru ca o infracţiune de prejudiciu să atragă cea mai drastică
măsură, arestarea preventivă, este necesar a se stabili mai înainte întinderea sau valoarea certă a
pagubei şi numai în raport de aceste coordonate să se recurgă la măsuri corespunzătoare faţă de
cel care le-a provocat şi faţă de patrimoniul său în vederea recuperării prejudiciului. În speţă,
Curtea a apreciat că este întemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar având în
vedere faptul că inculpatul era arestat preventiv de peste 80 de zile, fără ca organele de urmărire
penală să stabilească întinderea prejudiciului, precum şi cerinţa respectării termenului rezonabil.

Î.C.C.J., dec. nr. 272 din 28 ian. 2013

subiect activ poate fi administratorul de drept al societăţii, precum şi administratorul de fapt sau
orice altă persoană din cadrul societăţii – director, contabil, vânzător – în măsura în care prin
acţiunile şi/sau inacţiunile lor urmăresc ca societatea să se sustragă de la plata taxelor şi impozitelor
datorate
Î.C.C.J., s.p., dec. nr. 204/RC/2017)
Legea nu condiționează existența infracțiunii de o anumită calitate a subiectului activ și nici de
existența unei împuterniciri exprese a unei persoane cu atribuții de organizare și ținere a evidenței
contabile care să aibă calitatea de administrator sau o obligație legală ori contractuală de gestionare
a activității societății, dacă din probele administrate rezultă că, în fapt, făptuitorul exercită
conducerea activității contabile a societății.

Î.C.C.J., compl. pt. dezleg.unor chest. de dr., dec. nr. 25/2017

acţiunile şi inacţiunile enunţate în art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 care se referă
la aceeaşi societate comercială, reprezintă variante alternative de săvârşire a faptei, constituind o
infracţiune unică de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale

C.C.R., dec. nr. 510/2017,M. Of.nr. 897/2017)

sintagma “în actele contabile ori în alte documente legale” este clar definită de lege, întrunind
condiţiile de claritate, precizie, previzibilitate şi accesibilitate circumscrise principiului legalităţii
prevăzut de disp. art. 1 alin. (5) din Constituţie, indivizii putându-şi da seama din conţinutul
dispoziţiilor legale incidente care sunt actele sau omisiunile care angajează răspunderea penală a
acestora

Î.C.C.J., compl. pt. dezleg.unor chest. de dr., dec. nr. 9/2017

Disp. art. 10 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, în forma în vigoare până la data 1 februarie
2014, reglementează o cauză de nepedepsire/reducere a limitelor de pedeapsă cu caracter
personal. (În cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă
în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori
inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta
săvârşită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până
la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă
prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul
monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.

PROPUNERI vizează:
a) modificarea caracterului exclusiv punitiv al Legii nr. 241/2005, prin crearea unui
mecanism de recuperare a prejudiciilor, având în vedere identificarea neajunsurilor practice vizând
recuperarea prejudiciilor constatate;
b) identificarea unor soluţii juridice adaptate sistemului nostru de drept, în conformitate cu
prevederile Codului de procedură penală şi ale Codului penal, care să vizeze stabilirea unei valori-
prag până la care organul fiscal nu va proceda la sesizarea organelor de urmărire penală, în cazul
în care contribuabilul achită prejudiciul estimat, împreună cu o penalitate. În acest fel, se va evita
încărcarea organelor de urmărire penală cu dosare penale care nu vizează marea evaziune fiscală,
consumatoare de resurse mari de personal şi de timp. Valoarea-prag avută în vedere va fi stabilită
după consultarea părţilor implicate (organe de urmărire penală şi organe fiscale);
 c) stabilirea unei alte valori-prag (mai mică faţă de cea descrisă anterior), până la care
organele fiscale nu mai sesizează unităţile de parchet, sumele stabilite suplimentar de plată urmând
a fi recuperate prin mijloace administrativ-fiscale;
d) posibilitatea acordării unor facilităţi (ex: reducerea pedepsei sau sancţionarea cu amendă
penală) pentru autorii sau complicii implicaţi în fapte de evaziune fiscală, care oferă informaţii şi
documente relevante organelor de urmărire penală, în vederea identificării altor autori sau complici
care au participat la frauda comisă;