Infracţiuni privind dreptul de proprietate intelectuală – Art. 139 din L nr.

8/1996
Art. 1396 Legea nr. 8/1996 Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la
3 ani sau cu amendă următoarele fapte:
a) realizarea, în scopul distribuirii, de mărfuri-pirat;
b) plasarea mărfurilor-pirat sub un regim vamal definitiv de import sau de export, sub un
regim vamal suspensiv ori în zone libere;
c) orice altă modalitate de introducere a mărfurilor-pirat pe piaţa internă.
(2) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancţionează şi oferirea, distribuirea, deţinerea ori
depozitarea sau transportul de mărfuri-pirat, în scopul distribuirii.
(3) În cazul în care faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt săvârşite în scop comercial,
acestea se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani.
(4) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (3) se pedepseşte şi închirierea sau oferirea spre închiriere
de mărfuri-pirat.
(5) Promovarea de mărfuri-pirat prin utilizarea anunţurilor publice ori a mijloacelor
electronice de comunicare, prin expunerea ori prezentarea către public a listelor sau a cataloagelor de
produse ori prin orice alte asemenea mijloace constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de
la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
În sensul prezentei legi, prin mărfuri-pirat se înţelege toate copiile, indiferent de suport,
inclusiv copertele, realizate fără consimţământul titularului de drepturi sau al persoanei legal autorizate
de acesta şi care sunt executate, direct ori indirect, total sau parţial, de pe un produs purtător de drepturi
de autor ori de drepturi conexe sau de pe ambalajele ori copertele acestora.
În sensul prezentei legi, prin scop comercial se înţelege urmărirea obţinerii, direct sau
indirect, a unui avantaj economic ori material. Scopul comercial se prezumă dacă marfa-pirat este
identificată la sediul, la punctele de lucru, în anexele acestora sau în mijloacele de transport utilizate
de operatorii economici care au în obiectul de activitate reproducerea, distribuirea, închirierea,
depozitarea ori transportul de produse purtătoare de drepturi de autor sau de drepturi conexe.
Element material
Art. 1396 din Legea nr. 8/1996 prevede trei variante-tip alternative ale operaţiunilor ilicite cu
mărfuri pirat, respectiv realizarea acestora, efectuarea de operaţiuni transfrontaliere de export-import
sau introducerea pe piaţă. Activităţile conexe realizării şi valorificării mărfurilor pirat, precum
închirierea, depozitarea, deţinerea, oferirea sau promovarea acestui tip de mărfuri, sunt, de asemenea,
activităţi incriminate de legea penală. Dacă acţiunile au avut ca scop efectuarea de operaţiuni
comerciale, dacă au produs consecinţe deosebit de grave legea prevede ipoteze de agravare a
răspunderii penale.
Infracţiunile prevăzute de art. 1396 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 presupun acţiuni concrete ale
făptuitorului de a crea fizic mărfuri pirat, de a pune în circulaţie marfa pirat pe piaţa concurenţială
liberă, indiferent dacă persoana care plasează marfa în comerţ este alta decât persoana care a
confecţionat marfa, sau de a efectua operaţiuni transfrontaliere cu acest tip de marfă, activităţi care
sunt circumscrise formalităţilor vamale.
În ceea ce priveşte realizarea de mărfuri pirat, pentru întregirea laturii obiective a acestei
infracţiuni, trebuie îndeplinită o cerinţă esenţială şi anume ca acţiunea de realizare să se comită în
scopul distribuirii, astfel încât pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii va fi
întotdeauna necesar să se demonstreze scopul impus de lege, acela al distribuirii, probaţiunea fiind
raportată de cele mai multe ori la elemente faptice.
Realizarea de mărfuri pirat poate presupune, spre exemplu, crearea de copii ale unui dvd
conţinând filme, muzică, programe de calculator etc., cu condiţia ca aceste creaţii să fie protejate la
momentul realizării copiilor. Indiferent de calitatea acestor copii, de aspectul lor exterior, de suportul
original şi cel pe care au fost realizate mărfurile contrafăcute şi fără a se ţine cont de cât de evident este
pentru terţi că nu este vorba de opere originale acţiunea de creare fizică a mărfurilor pirat încalcă
drepturile de autor şi este sancţionată de lege.
Pentru a deveni infracţiune aceste mărfuri trebuie să fie create în vederea distribuirii, aspect ce
poate fi probat prin numărul acestora (crearea a sute de exemplare ale aceluiaşi film) sau prin acţiuni
anterioare ale făptuitorului (în funcţie de circumstanţe, spre exemplu, promisiunea făptuitorului de a
remite prietenilor noul album al unui cântăreţ celebru, anunţuri ale făptuitorului că pune la dispoziţie
noile filme, albume muzicale sau software, precum şi acte de comercializare anterioare care pot rezulta
din evidenţele firmei de curierat
Nu interesează dacă mărfurile pirat au fost vreodată distribuite terţilor, dacă această distribuire
urma să fie cu titlu gratuit sau contra cost şi nici cantitatea pe care urma să o distribuie făptuitorul.
Legea prevede o variantă agravantă a infracţiunii în cazul în care mărfurile urmau să fie
folosite pentru efectuarea de operaţiuni comerciale generatoare de venituri, în cazul persoanelor
juridice care au ca obiect de activitate reproducerea, distribuirea, închirierea, depozitarea ori
transportul de produse purtătoare de drepturi de autor sau de drepturi conexe.

Oferirea de mărfuri pirat presupune ca făptuitorul să propună unei alte persoane remiterea
acestor mărfuri, fără a interesa din punct de vedere al incriminării dacă oferirea viza o remitere cu titlu
gratuit sau oneros, dacă aceasta a fost efectuată în mod public sau către persoane individual
determinate, dacă a fost acceptată sau nu. În varianta comiterii infracţiunii în mediul digital, oferirea
poate fi efectuată prin anunţuri pe site-uri de profil sau prin conversaţii pe forumuri sau site-uri de
socializare.
Distribuirea mărfurilor pirat implică în mod inerent o acţiune de transfer a bunurilor, de
părăsire a sferei de influenţă a făptuitorului şi remitere către terţe persoane, în acest caz legiuitorul
înţelegând să incrimineze acţiunea fizică de transfer a bunului către alt posesor, şi nu doar elemental
intenţional prezentat în celelalte forme de incriminare (în scopul distribuirii).
Deţinerea de mărfuri pirat - simpla existenţă a acestui tip de bunuri în posesia unei persoane
nu este incriminată de legea penală, pentru întrunirea elementelor constitutive fiind necesar fie ca
detenţia fizică să fie efectuată în scopul distribuirii, fie să fie efectuată în scopul comunicării publice
la punctele de lucru ale persoanelor juridice. Spre exemplu, simpla existenţă în domiciliul unei persoane
a unei colecţii personale de CD-uri pirat nu va fi sancţionată de legea penală, în schimb vom fi în
prezenţa unei infracţiuni în cazul deţinerii aceleiaşi colecţii de către proprietarul unui restaurant pentru
a furniza muzica ambientală din spaţiul destinat clienţilor sau deţinerea suporturilor optice ori de copii
stocate în propriul calculator pentru furnizarea conţinutului pe un site Internet.
De asemenea, depozitarea sau transportul mărfurilor pirat ca acţiuni de sine stătătoare nu sunt
incriminate de legea penală, fiind necesar ca aceste acţiuni să urmărească scopul indicat de norma de
incriminare, respectiv distribuirea lor ulterioară.
Închirierea sau oferirea spre închiriere presupune cedarea folosinţei bunului către o terţă
persoană, pentru o perioadă determinată de timp, în schimbul unei contra-prestaţii şi cu obligaţia
returnării mărfurilor închiriate. Exemplul clasic de săvârşire a acestei forme a infracţiunii se întâlneşte
în cazul centrelor de închirieri filme, dar se poate imagina şi o altă categorie de bunuri protejate
pretabile închirierii, respectiv cărţi, muzică, software.
Promovarea mărfurilor pirat presupune aducerea la cunoştinţa publicului a informaţiilor
privind existenţa unor mărfuri pirat determinate, conţinutul acestora, caracteristicile, calitatea, locul
unde acestea se află, prin promovare înţelegânduse orice formă de publicitate şi comunicare publică
de informaţii.
Tribunalul Neamţ, sent. pen. nr. 5/P, din 11 ianuarie 2007, inculpatul I.F. a fost condamnat
pentru săvârlirea infracţiunii de închiriere sau oferire spre închiriere de mărfuri pirat, prevăzută în art.
139 alin. (4) din Legea nr. 8/1996. Acelaşi inculpat a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de
reproducere neautorizată, pe sisteme de calcul, a programelor pentru calculator, prevăzută în art. 139
din 9 Legea nr. 8/1996.
Prima instanţă a reţinut că, la 24 decembrie 2005, inculpatul a înfiinţat o societate comercială
având ca obiect principal activităţi legate de bazele de date şi, ca activitate secundară, editarea de
programe şi prelucrarea informatică a datelor. Inculpatul a deschis un punct de lucru al societăţii, de
tip „Internet cafe”, cu 9 calculatoare şi un server, în care clienţii, în schimbul sumei de 15.000 ROL/orã,
accesau site-uri pe Internet sau jocuri pe calculator.
Inculpatul poseda licenţă de exploatare numai pentru 3 calculatoare, însă a instalat programe
de operare Windows XP, al căror proprietar era Microsoft Corporation, precum şi jocuri aparţinând
Electronic Arts, şi pe celelalte calculatoare.
Împotriva sentinţei inculpatul a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie, vizând aplicarea
unui cuantum redus al pedepsei. Instanţa de apel, analizând hotărârea atacată, a constatat cã, în ceea ce
priveşte infracţiunea prevăzută în art. 139 din Legea nr. 8/1996, aceasta a fost corect reţinută de prima
instanţă, însă a apreciat cã, în ceea ce priveşte infracţiunea de închiriere sau oferire spre închiriere de
mãrfuri pirat, prevãzutã în art. 139 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, inculpatul nu a închiriat mărfurile
pirat, accepţiunea de închiriere având o altã semnificaţie juridică. Instanţa de apel a reţinut cã din
materialul probator administrat nu rezultã că inculpatul a închiriat mărfurile pirat, respectiv,
programele pe calculator, astfel cã a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în
sarcina inculpatului, în infracţiunea prevăzută în art. 139 din Legea nr. 8/1996, modificată, textul de
lege făcând referire la oferirea de programe prin Internet sau prin reţele de calculatoare, programe care
nu sunt mărfuri pirat, fără consimțământul titularilor de drept.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b), Cod procedurã penalã, a achitat
inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 139 alin. (4), din Legea nr. 6 8/1996.
Împotriva deciziei procurorul a formulat recurs, invocând motive de nelegalitate ale hotărârii
atacate, vizând, între altele, greşita achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în
art. 139 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, modificată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este fondat pentru următoarele
considerente: Potrivit art. 139 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, modificatã, constituie infracţiune
închirierea sau oferirea spre închiriere de mărfuri pirat.
Art. 14 din Legea nr. 285/2004, de modificare a Legii nr. 8/1996, defineşte închirierea ca fiind
punerea la dispoziţie, spre utilizare, a unei opere, pentru un timp limitat şi pentru un avantaj economic
sau comercial direct ori indirect. În cauzã, se constată că inculpatul a deschis un punct de lucru de tip
„Internet cafe”, cu 9 calculatoare şi un server, în interiorul cãruia clienţii accesau site-uri prin Internet
sau jocuri pe calculator contra sumei de 15.000 ROL/orã. Inculpatul avea licență de exploatare numai
pentru 3 calculatoare, însă a instalat programe de operare Windows XP, al căror proprietar este
Microsoft Corporation, precum şi jocuri de tipul Need For Speed, Need For Speed Porsche și Fifa
2005, proprietatea companiei Electronic Arts, şi pe celelalte calculatoare.
Procedând astfel, inculpatul a executat acte materiale caracteristice atât infracţiunii prevăzute
în art. 139 din Legea nr. 8/1996, cât şi acte specifice infracţiunii prevăzute în art. 139 alin. (4) din
Legea nr. 8/1996.
Punerea la dispoziţie, spre utilizare pe o perioadă de timp, a unor copii pirat ale jocurilor pe
calculatoare şi obţinerea de avantaje economice în urma acestor operaţii realizează în fapt regimul
juridic al unei operaţiuni de închiriere de mărfuri pirat, incriminată în art. 139 alin. (4) din Legea nr.
8/1996.
În mod greşit, instanța de apel a apreciat că distribuirea mărfurilor pirat şi oferirea acestora
clienților ce frecventau punctul de lucru nu reprezintă o operațiune de închiriere incriminată, atât timp
cât, în schimbul ofertei, inculpatul încasa un preț caracterizat de lege ca fiind un avantaj economic sau
comercial direct ori indirect.
 Art. 1398 - Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amendă punerea la dispoziţia publicului, inclusiv prin internet ori prin alte reţele de calculatoare, fără
drept, a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe ori de drepturi sui-generis ale
fabricanţilor de baze de date sau a copiilor acestora, indiferent de suport, astfel încât publicul să le
poată accesa în orice loc sau în orice moment ales în mod individual.
Această infracţiune incriminează atingerile aduse drepturilor conexe dreptului de autor sau
drepturilor sui-generis ale fabricanţilor de baze de date. Drepturile conexe includ drepturile
interpreţilor şi executanţilor (de exemplu, actori, cântăreţi), drepturile producătorilor de înregistrări
audio-video, drepturile organismelor de radiodifuziune sau televiziune, iar dreptul sui-generis al
producătorilor de baze de date protejează persoanele care creează o culegere de opere, de date sau de
alte informaţii independente, dispuse într-o anumită modalitate şi printr-un anumit algoritm şi
accesibile prin mijloace electronice sau în altă formă.
Infracţiunea se săvârşeşte printr-o acţiune, aceea de punere la dispoziţia publicului a acestor
opere, în orice modalitate şi în orice mediu, fizic sau virtual, pe orice formă de suport apt să
înmagazineze informaţia. Punerea la dispoziţie reprezintă în fapt permisiunea pe care făptuitorul o dă
terţilor de a accesa opera protejată, în locaţia unde aceasta a fost stocată de către făptuitor, ori
permisiunea de a ajunge la ea.
Prin „punere la dispoziţie” se înţelege realizarea unor locaţii pe Internet (crearea unor site-uri
noi, plasarea pe site-uri, oferirea de link-uri) sau în reţele de calculatoare (de exemplu, filesharing) în
care sunt postate, respectiv stocate, opere sau produse purtătoare de drepturi conexe, baze de date ori
copii ale acestora. Punerea la dispoziţia publicului nu trebuie să aibă caracter general, accesul putând
fi făcut de un număr limitat de persoane şi cu îndeplinirea anumitor formalităţi (înregistrarea pe site,
abonament etc.). De asemenea, acţiunea de punere la dispoziţie poate fi efectuată într-o locaţie
determinată, pe suporturi fizice sau în mediu virtual, prin crearea unor copii digitale şi virtuale ale
operelor protejate.
În fapt, această infracţiune se săvârşeşte de multe ori în concurs formal cu cea prevăzută de art.
140 alin. 1 lit. a din legea nr. 8/1996, constând în descărcarea pe hard-diskul calculatorului personal de
opere purtătoare de drepturi conexe, folosind programe de calculator specifice, şi de punere a acestor
opere la dispoziţia altor utilizatori de Internet, fără autorizarea titularilor de drepturi.

Astfel, ca modalităţi frecvente de săvârşire menţionăm fapta de a găzdui opere pe servere care
pot fi accesate de orice persoană care îndeplineşte anumite condiţii (aşa numitele grupuri warez) sau
fapta de file-sharing, prin care se permite accesul direct (peer-to-peer) al membrilor unei reţele în
calculatorul propriu, pentru o utilizare în comun a produselor purtătoare de drepturi de autor, de
drepturi conexe sau de drepturi sui-generis pe care le deţine fiecare. Aceasta înseamnă deci că un
utilizator, în schimbul accesului la sistemele informatice ale celorlalţi, trebuie să pună la dispoziţia
acestora o anumită cantitate de informaţie.
Se observă deci că acest schimb informaţional presupune două activităţi distincte: operaţiunea
de copiere (descărcare) în calculatorul personal a unui fişier conţinând opere protejate (download) şi
operaţiunea de punere la dispoziţie, de transmitere a unui astfel de fişier (upload).
În sensul Legii nr. 8/1996, operaţiunea prin care se realizează reproducerea unei opere în
calculator, operă protejată de dreptul de autor, intră sub incidenţa art. 140 alin. 1 lit. a din Legea nr.
8/1996. Având în vedere că din momentul începerii reproducerii unei opere, date fiind caracteristicile
de funcţionare ale sistemului de file-sharing arătate mai sus, în acelaşi timp se realizează şi punerea la
dispoziţie a propriilor copii stocate pe calculator, sunt întrunite şi elementele constitutive ale
infracţiunii prevăzute de art. 1398 din lege.
Pentru a constitui infracţiune, punerea la dispoziţie este condiţionată pe de-o parte de existenţa
operelor protejate şi absenţa acordului titularului drepturilor şi pe de altă parte de posibilitatea
utilizatorului de a determina când şi unde să acceseze operele, iar accesul să fie posibil în funcţie de
aceste opţiuni ale utilizatorului final.
Infracţiunea se consumă la momentul punerii la dispoziţie chiar şi faţă de o singură persoană
şi are caracter de infracţiune continuată în funcţie de numărul de accesări şi utilizatori.
Art. 1399 - Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani ori cu
amendă reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator în oricare dintre
următoarele modalităţi: instalare, stocare, rulare sau executare, afişare ori transmitere în reţea internă.
Această infracţiune incriminează reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor
pentru calculator, protejând astfel drepturile de proprietate intelectuală ale dezvoltatorilor de software.
Un sistem de calcul reprezintă un ansamblu de componente hardware (dispozitive) şi
component software (sistem de operare şi programe specializate) care oferă servicii utilizatorului
pentru coordonarea şi controlul executării operaţiilor prin intermediul programelor şi care poate fi
reprezentat grafic astfel:
Un program de calculator este constituit din „ansamble de instrucţiuni destinate a permite
executarea unor funcţii de către un sistem de procesare a informaţiilor, denumit calculator” (Directiva
91/250/CEE).
Pentru a beneficia de protecţie, programul de calculator trebuie să îndeplinească condiţiile
oricărei opere care intră sub incidenţa legii nr. 8/1996. Înregistrarea în Registrul Programelor de
Calculator al ORDA are rolul de a ţine o evidenţă a programelor, evidenţa fiind ad probationem , nu
ad validitatem. Dreptul se naşte şi există din momentul creării operei şi de la acest moment beneficiază
de protecţie. Registrul conferă o dată certă în raport cu care se stabileşte prioritatea în cazul existenţei
a două astfel de opere identice.
În cazul în care aceste formalităţi sunt îndeplinite, titularul dreptului poate fi subiect pasiv al
infracţiunii prevăzute de art. 1399 din Legea nr. 8/1996. În cazul în care software este open source
(OSS), titularul dreptului permite accesul la codul sursă al programului şi studierea, modificarea,
distribuirea software-ului către orice persoană şi în orice scop, astfel încât nu ne putem afla în ipoteza
de incriminare, una dintre cerinţele infracţiunii fiind aceea ca reproducerea să fie neautorizată.
Autorizarea titularului de drepturi asupra programului de calculator se face de obicei prin
acordarea licenţei (dreptul de a folosi programul în anumite condiţii). Conform art. 2 din Ordonanţa
de Guvern nr. 124/2000, „licenţa programului pentru calculator reprezintă acordul scris al titularului
dreptului de autor asupra unui program pentru calculator pentru cesiunea unor drepturi către utilizatorul
programului şi care însoteşte programul”.
Acţiunea incriminată, de reproducere neautorizată, poate fi pusă în executare în una dintre
variantele alternative indicate de lege, respectiv instalare, stocare, rulare sau executare, afişare ori
transmitere în reţea internă, pentru consumarea infracţiunii fiind suficient să existe un singur act de
executare, în oricare dintre formele indicate.
În cazul programelor de calculator, spre deosebire de alte opere protejate prin drepturi de autor,
nu este permisă copia privată, astfel încât instalarea, stocarea, rularea sau executarea programului pe
o altă unitate de calcul decât cea pentru care există o licenţă valabilă, indiferent de utilizator sau de
proprietar, va constitui infracţiune.