Răspunderea juridică

pentru încălcarea
drepturilor de autor

Coordonator,
Lect. Univ. Dr. Ion Flămînzeanu

Autor,
Oprea Marius Ionuț
 Am ales această temă întrucât consider că este important să
abordăm şi să analizăm drepturile de autor şi cum pot fi acestea
protejate conform legislaţiei din România. Actualitatea temei
reiese din necesitatea studierii unui fenomen care se desfăşoară
în prezent, având în vedere faptul că plagiatul şi pirateria sunt
din ce în ce mai des întâlnite în ţara noastră, în mod special în
spaţiul online.
Capitolul 1  Consideraţii generale privind dreptul de autor
 Perspective teoretice
 Concepte cheie: Drepturile de autor și proprietatea
intelectuală

Capitolul 2

 Încălcarea drepturilor de autor- Reproducerea operei de către

 Plagiatul și pirateria
Capitolul 3  Răspunderea juridică pentru
încălcarea drepturilor de autor
 Consecinţele juridice ale încălcării
drepturilor de autor

 Analiza unei situații din

Capitolul 4 practica judiciară.
 Părți: Apelanta-pârâta
X și intimatul-
reclamant CREDIDAM
 Proprietatea intelectuală a fost definită drept disciplina juridică
ce vizează protecția bunurilor necorporale de natură intelectuală
și cu un conținut inventiv și creativ, precum și activitățile sale
conexe. În această definiție, este inclusă protecția creării
obiectelor încorporate din diferite tipuri, industriale, comerciale,
tehnice, artistice, științifice și literare.

Proprietatea intelectuală include active necorporale ale intelectului,

creații umane, lucrări artistice sau literare, evoluții științifice, invenții și
inovații tehnologice, printre altele.
Ca și în cazurile menționate mai sus, aceste bunuri vor fi deţinute de către cel
care le-a creat, şi nu de către terţi.
 Dreptul de autor este probabil cea mai veche formă de protecție a
creațiilor intelectuale. În mod tradițional, a fost recunoscut ca un
drept fundamental al omului, deși conținutul său a devenit mai
complex, ca răspuns la noile forme de utilizare a lucrărilor și creșterea
activităților industriale și comerciale care vizează producția,
diseminarea, comercializarea și exploatarea a creațiilor intelectuale
Dreptul de autor protejează exclusiv calea prin
care sunt descrise ideile autorului, calea
prin care acestea sunt explicate, ilustrate sau
încorporate în lucrări. Ideile conținute în
creațiile literare și artistice, conținutul
ideologic său tehnic al lucrărilor științifice sau
utilizarea lor comercială sau industrială nu
sunt protejate. Descoperirile, cunoștințele,
învățăturile și metodele de cercetare nu sunt
protejate de drepturile de autor.
Dreptul de autor poate fi
definit ca fiind acel drept
“asupra unei opera
literare, artistice sau
ştiinţifice, precum şi
asupra altor opere de
creaţie intelectuală. Acest
drept este legat de
persoana autorului şi
comportă atribute de
ordin moral şi
patrimonial”.
 În legislaţia României, cadrul juridic în privinţa dreptului de autor şi
drepturilor conexe îşi are reglementarea în cadrul Legii nr. 8/1996, cu
modificările şi completările ulterioare aduse de actele normative următoare:
Legea nr. 285/2004, OUG nr. 123/2005, modificată şi completată prin
intermediul Legii nr. 329/2006.

 Calitatea de subiect al dreptului de autor reiese din reglementările de la art.

3 din Legea nr. 8/1996 referitoare la dreptul de autor şi drepturile conexe, în
acest fel:
 (1) Reprezintă autor orice persoană fizică ori totalitatea persoanelor fizice ce
au contribuit la crearea operei.
 (2) În situaţiile concret menţionate de lege, pot să beneficieze de protecţia
oferită autorului, acele persoane juridice şi fizice altele decât autorul.
 Încălcarea drepturilor de autor
 Reproducerea operei de către terți fără consimțământul autorului

 Sunt permise, fără consimțământul autorului și fără plată vreune

remunerații,următoarele utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoștința publică, cu
condiția ca acestea să fie conforme bunelor uzanțe, să nu contravină exploatării
normale a operei și să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de utilizare:
 reproducerea unei opere în cadrul procedurilor judiciare, parlamentare sau
administrative ori pentru scopuri de siguranță publică

 utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase

din opere în publicații, în emisiuni de radio sau de televiziune ori în înregistrări
sonore sau audiovizuale, destinate exclusiv învățământului, precum și reproducerea
pentru învățământ, în cadrul instituțiilor de învățământ sau de ocrotire socială, de
articole izolate sau de scurte extrase din opere, în măsura justificată de scopul urmărit

 reproducerea pentru informare și cercetare de scurte extrase din

opere, în cadrul bibliotecilor, muzeelor, filmotecilor, fonotecilor, arhivelor instituțiilor
publice
culturale sau științifice, care funcționează fără scop lucrativ
 Distribuirea operei către public este reglementată în cadurl
articolului 15 din legea 8/1996,actualizata şi completată. Astfel,
art.15 are următorul text:

“(1) Prin distribuire, în sensul prezentei legi, se înțelege vânzarea

sau orice alt mod de transmitere, cu titlu oneros ori gratuit, a
originalului sau a copiilor unei opere, precum și oferirea publică
a acestora.
 PLAGIAT vs. PIRATERIE

Plagiatul este comis atunci când autorul unei lucrări nu acordă

recunoașterea autorului sau a autorilor de la care a obținut informațiile
pentru cercetarea sa.

De cele mai multe ori studentul face greșeala de a uita să menţioneze

autorul care a scris lucrarea de unde a preluat ideile. Foarte des se spune că
plagiatul este furtul unei idei, respectiv practica “copy paste”. În acest fel,
înţelegem că atunci când descriem plagiatul, ne referim la o acţiune care
implică “furtul unei idei” şi astfel există un element care stă la baza acestei
acțiuni, adică acea acțiune a furtului implicăîmputernicirea fără
consimțământ și fără drept a unei idei.
 Plagiatul este “furtul” ideilor, textelor, metodelor, mecanismelor,
modelelor și, în general, a tot ceea ce poate fi considerat ca o
proprietate intelectuală academică străină.
 Pirateria reprezintă reproducerea neautorizată a
lucrărilor tipărite sau a înregistrărilor efectuate pentru
scopuri lucrative. În termeni generali se poate spune că
înregistrările și cărțile piratate sunt cele lansate pe piață
fără consimțământul titularului drepturilor de autor
(autor, producător, compositor, artist sau orice altă
calitate).
 PLAGIAT VS. PIRATERIE
 În timp ce plagiatul se referă la reproducerea anumitor părți ale lucrării,
pirateria se referă reproducerea integrală a acesteia
 În cazul plagiatului autorul real al operei nu primeşte creditul necesar şi nu
este menţionat, pe când în cazul pirateriei se caută beneficiul economic
odată cu reproducerea operei la scară comercială.
În cazul plagiatului, are de suferit autorul, pe când în cazul pirateriei, în
plus față de autor, există și alte părţi afectate, precum editorul, industria de
publicare, interpreți sau actori. Elementul care descrie cu adevărat pirateria
este profitul,beneficiile comerciale rapide și importante
 Consecinţele juridice ale încălcării drepturilor de
autor

Potrivit dispozițiilor art. 193 alin. (1) Constituie

infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni
la 3 ani sau cu amendă următoarele fapte:
a) realizarea, în scopul distribuirii, de mărfuri-pirat;
b) plasarea mărfurilor-pirat sub un regim vamal
definitiv de import sau de export, sub
un regim vamal suspensiv ori în zone libere;
c) orice altă modalitate de introducere a mărfurilor-
pirat pe piaţa internă.”
 Infracţiunea prezentată în cadrul art. 194

“Fapta de a pune la dispoziția publicului „inclusiv prin internet sau prin alte
rețele de calculatoare, fără consimțământul titularilor de drepturi, a operelor
sau a produselor purtătoare de drepturi conexe ori de drepturi sui-generis ale
fabricanților bazelor de date ori a copiilor acestora, indiferent de suport, astfel
încât publicul să le poată accesa în orice loc sau în orice moment ales în mod
individual” reprezintă infracțiune, conform articolului art. 1398 din Legea nr.
8/1996 referitoare dreptul de autor și drepturile conexe
 Conform alin. (1), art. 196 din Legea nr. 8/1996 referitoare dreptul de autor și
drepturile conexe, “constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la o lună la un an sau cu
amendă următoarele fapte comise fără autorizarea sau consimţământul titularului drepturilor
recunoscute de prezenţa lege:
a) reproducerea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe;
b) distribuirea, închirierea sau importul pe piaţa internă al operelor ori al produselor
purtătoare de drepturi conexe, altele decât mărfurile-pirat;
c) radiodifuzarea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe;
d) retransmiterea prin cablu a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi
conexe;
e) realizarea de opere derivate;
f) fixarea, în scop comercial, a interpretărilor sau a execuţiilor artistice ori a
programelor de radiodifuziune sau de televiziune”.
 Analiza unei spețe din practica judiciară
românească.

Intimatul-reclamant
Centrul Român pentru
Apelanta-pârâta X VS Administrarea Drepturilor
Ariștilor Interpreți
CREDIDAM
 CONCLUZII

Drepturile de autor sunt plasate în fața unei mari dileme. Dezvoltarea

tehnologică actuală facilitează distribuirea neautorizată a operelor protejate,
provocând astfel realizarea dificilă sau nereușită a acestor drepturi.

Dreptul de autor este o schemă în care intervin mai mulți actori, la care
se adaugă mai mulți cu fiecare dezvoltare tehnologică.
Nu mai este doar figura tradițională tripartită în care avem scriitorul,
editorul și publicul cititor. Acum, sunt implicați mai mulți jucători, absenți
anterior, precum furnizorii de servicii de internet, creatorii de noi tehnologii și
suporturi informatice, printre alții.
 Această lucrare a pornit de la premisa că drepturile de autor și drepturile conexe sunt
rezultatul dezvoltării tehnologice.

Faptul că tehnologia a depășit legislația națională este evident, prin urmare se

propune, pe baza unui studiu comparativ analiza problemelor care trebuie abordate
pentru a plasa drepturile de autor și drepturile conexe ale țării noastre la egalitate cu
dezvoltarea tehnologică. În special, propunerea se concentrează pe litigii, daune,
răspundere solidară, precum și pe limitarea răspunderii furnizorilor de servicii de
internet.
 Un aspect important al celor prezentate în această lucrare este motivul pentru care
cazuri similare nu au fost litigiate în sistemul juridic românesc. Problemele pe care tehnologia
le-a pus drepturilor de autor și drepturilor conexe în aceste dispute sunt probleme care au fost
prezente și în țara noastră. Este suficient să tastăm numele unui film sau al unui interpret
întrun motor de căutare pe internet sau video pentru a ne da seama de amploarea problemei.

Prin această lucrare urmăresc să încurajez realizarea drepturilor, precum și dezvoltarea

precedentelor și a criteriilor judiciare în jurul diferitelor fenomene care apar prin intermediul
internetului. În plus, consider necesar a se pune accentul pe direcționarea acestor eforturi de
aplicare împotriva companiilor al căror model de afaceri este reprezentat de încălcarea
drepturilor de autor.