APĂRAREA DREPTURILOR DE AUTOR

1.Noţiuni generale.

Printre garanţiile sociale şi juridice,un loc deosebit în apărarea drepturilor de

autor şi drepturilor conexe ocupă apărarea efectuată prin intermediu instanţelor de
judecată. Orice persoană are drept de acces la instanţele de judecată şi dreptul de a
obţine o apărare juridică calificată a drepturilor sale.

În literatura de specialitate „apărarea drepturilor de autor cuprinde o

totalitate de măsuri, îndreptate spre restabilirea sau recunoaşterea dreptului de
autor sau apărarea intereselor posesorilor de aceste drepturi în cazul lezării sau
contestării lor”.

Conform dicționarului juridic, dreptul de apărare este sumă de activităţi şi

de drepturi care sunt la îndemâna oricărei părţi din procesul penal şi care pot fi
folosite pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor sale fundamentale. Dreptul de
apărare este garantat de lege, reprezentând un principiu fundamental al procesului
penal (art. 6 C. proc. pen.).

Subiecţii dreptului la apărare sunt titularii dreptului de autor.

În cazul publicării operei sub un pseudonim sau anonim, drepturile încălcate

pot fi apărate de editura ce a publicat opera, de organizaţiile de administrare pe
principiile colective a drepturilor patrimoniale sau de orice titular al drepturilor de
autor şi drepturilor conexe.

Contravenient este considerat orice persoană fizică sau juridică care a

efectuat acţiuni ce contravin normelor de drept stabilite în legea privind dreptul de
autor şi drepturile conexe precum şi a legislaţiei în vigoare ce reglementează acest
gen de relaţii.

În literatura juridică sunt exemplificate 2 forme de apărare: jurizdicţională şi

nejurizdicţională.

Apărarea jurizdicţională este activitatea organelor împuternicite de stat

pentru a efectua drepturile violate sau contestate.
 Forma nejurizdicţională reprezintă nişte acţiuni efectuate de subiecţii
dreptului de autor şi drepturilor conexe îndreptate la soluţionarea independentă a
litigiilor apărute, fără a apela la organele investite cu acest drept.

Drept exempu poate servi refuzul autorului de a efectua modificări în operă,

nesancţionate de contractul încheiat.

Forme de apărare a drepturilor civile: recunoaşterea acestor drepturi;

restabilirea situaţiei existente pînă la încălcarea acestui drept, şi curmarea
acţiunilor care încalcă acest drept; decernarea spre executarea obligaţiilor în
natură; încetarea sau modificarea relaţiilor de drept.

Titularul dreptului de autor şi drepturilor conexe este în drept să ceară de la

persoana care i-a violat drepturile, următoarele:

a)recunoaşterea drepturilor sale;

b)restabilirea situaţiei existente pînă la violarea dreptului şi încetarea

acţiunii care crează pericolul violării drepturilor;

c)recuperarea perderilor, inclusiv a câştigului nerealizat;

d)perceperea venitului realizat de persoana care a violat drepturile de autor

prin folosirea lor ilicită.

Persoana culpabilă de violarea dreptului de autor sau a drepturilor conexe

poartă răspundere în conformitate cu legislaţia civilă, administrativă şi penală.

Pentru violarea drepturilor personale(morale) autorul are dreptul să ceară

prin judecată de la persoana care le-a violat:

a)introducerea rectificărilor cuvenite în operă şi publicarea în presă sau într-

un alt mod despre restabilirea drepturilor violate;

b)interzicerea publicării operei sau îndeplinirea cerinţei de a înceta difuzarea

ei şi confiscarea exemplarelor publicate;

c)recuperarea materială a prejudiciului moral în conformitate cu legislaţia în

vigoare(art.38 al Legii privind drepturile de autor şi drepturile conexe).
 2.Apărarea în ordine civilă.

Recunoaştera drepturilor de autor şi celor conexe.

Se consideră încălcare cazul, când în calitate de autor este indicată persoana

ce a adus un aport tehnic, financiar şi nu creativ.

La judecarea litigiilor privind copaternitatea, instanţele judecătoreşti

urmează să verifice dacă persoanele ce pretind la dreptul de coautor au luat parte la
crearea operei şi să constate care a fost aportul intelectual creativ adus la opera
creată în colaborare, deoarece conform prevederilor art.11 al Legii, copaternitatea a
două sau mai multe persoane asupra unei opere apare în cazul în care fiecare dintre
ele, prin înţelegere reciprocă, a contribuit la creaţia respectivă.

b)repunerea în situaţia existentă până la lezarea drepturilor.

Titularul dreptului de autor şi a drepturilor conexe este îndreptățit să ceară

restabilirea situaţiei existente până la violarea drepturilor sale doar în cazurile când
dreptul încălcat poate fi restabilit, adică autorul este în drept să ceară de la editură
înlăturarea modificărilor survenite în operă nepublicată, efectuată fără acordul
autorului. Este practic imposibil restabilirea dreptului de autor în cazurile în care
opera este publicată şi a devenit cunoscută publicului cu modificările neacceptate
de autor. În situaţia dată judecata este în drept să interzică contravenientului
publicarea de mai departe a operei sau să-l oblige să efectueze un anunţ despre
comiterea încălcărilor şi reabilitarea autorului, interesele căruia au fost încălcate.

c)curmarea acţiunilor ce lezează drepturile sau crează pericol de lezare a

acestora.

Pentru a preântâmpina şi leza curmarea drepturilor de autor şi drepturilor

conexe instanţele de judecată sunt în drept a efectua următoarele acţiuni:

- până la examinarea cauzei în fond judecătorul este în drept să interzică

reclamantului sau persoanei asupra căreia sunt aduse suficiente probe
pentru a presupune că ea este violatorul drepturilor de autor şi drepturilor
conexe, să efectueze următoarele acţiuni: confecţionarea, vânzarea,
reproducerea
- judecătorul este în drept să pronunţe hotărârea privind sechestrarea şi
confiscarea tuturor exemplarelor operelor presupuse că sunt contrafăcute.
 În cazul în care organul de cercetare prealabilă dispune de probe privin
violarea drepturilor de autor şi drepturilor conexe, este obligat să întreprindă
măsurile cuvenite pentru a depista şi sechestra:

1. exemplarele de operă şi fonograme care se presupune că sunt contrafăcute;

2. materialele şi echipamentele destinate pentru confecţionarea şi producerea

acestira;

3. conturile şi alte documente care pot servi drept dovezi ale acţiunilor
săvârşite cu încălcarea legii.

Organele vamale sunt în drept să reţină exemplarele operelor sau

fonogramelor lor, dacă acestea sunt introduse sau scoase din ţară fără licenţă.

Una din cele mai răspândite sancţiuni este recuperarea pierderilor.

În primul rând, titularul dreptului de autor şi drepturilor conexe este

îndreptățit să perceapă tot venitul realizat în urma violării dreptului de autor şi
drepturilor conexe. Acesta poate fi exprimat în sume băneşti.

Al doilea mod de recuperare a pierderilor este achitarea unei compensaţii.

3.Apărarea în ordine administrativă.

Persoanele ce au violat dreptul de autor şi drepturile conexe pot suporta şi o

răspundere administrativă. Conform Codului cu privire la contravenţiile
administrative „folosirea produselor muncii intelectuale, inclusiv a produselor
muncii intelectuale a autorilor străini, fără a încheia contract cu autorii sau
succesorii lui de drepturi, încălcarea condiţiilor de folosire a produselor muncii
intelectuale, inclusiv asupra operei literare de artă sau ştiinţifice, folosirea lor în
orice alt mod ilicit, precum şi constrângerea la copaternitate-atrag după sine
aplicarea unei amenzi”.

Distrugerea din neglijenţă a originalului operei de artă plastică, sculptură, a

manuscrisului sau a fariantei difinitive a originalului operei audiovizuale
deasemenea atrage după sine aplicarea unei amenzi.
 4.Apărarea în ordine penală.

Încălcarea unui drept de autor poate constitui, în anumite cazuri, o

infracţiune
care va fi sancţionată pe calea acţiunii penale. Aceste încălcări iau în general forma
contrafacerii.

Contrafacerea este fie un act săvârşit de un terţ care nu invocă nici un fel de
raport juridic cu autorul, prin depăşirea limitelor autorizării de folosire date de
autor.
Delictul de contrafacere implică intenţia autorului contrafacerii, reaua sa credinţă
fiind însă prezumată.

În legea nr.8/1996 sunt enunțate mai multe infracțiuni, după cum urmează

„Articolul 193(1) Constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la

6 luni la 3 ani sau cu amendă următoarele fapte:

a) realizarea, în scopul distribuirii, de mărfuri-pirat;

b) plasarea mărfurilor-pirat sub un regim vamal definitiv de import sau de

export, sub un regim vamal suspensiv ori în zone libere;

c) orice altă modalitate de introducere a mărfurilor-pirat pe piața internă.

(2) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancționează și oferirea,

distribuirea, deținerea ori depozitarea sau transportul de mărfuri-pirat, în scopul
distribuirii.

(3) În cazul în care faptele prevăzute la alin. (1) și (2) sunt săvârșite în scop
comercial, acestea se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani.

(4) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (3) se pedepsește și închirierea sau

oferirea spre închiriere de mărfuri-pirat.

(5) Promovarea de mărfuri-pirat prin utilizarea anunțurilor publice ori a

mijloacelor electronice de comunicare, prin expunerea ori prezentarea către
public a listelor sau a cataloagelor de produse ori prin orice alte asemenea
mijloace constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani
sau cu amendă.
 (6) În sensul prezentei legi, prin mărfuri-pirat se înțelege toate copiile,
indiferent de suport, inclusiv copertele, realizate fără consimțământul titularului
de drepturi sau al persoanei legal autorizate de acesta și care sunt executate,
direct ori indirect, total sau parțial, de pe un produs purtător de drepturi de autor
ori de drepturi conexe sau de pe ambalajele ori copertele acestora.

(7) În sensul prezentei legi, prin scop comercial se înțelege urmărirea

obținerii, direct sau indirect, a unui avantaj economic ori material.

(8) Scopul comercial se prezumă dacă marfa-pirat este identificată la

sediul, la punctele de lucru, în anexele acestora sau în mijloacele de transport
utilizate de operatorii economici care au în obiectul de activitate reproducerea,
distribuirea, închirierea, depozitarea ori transportul de produse purtătoare de
drepturi de autor sau de drepturi conexe.

Articolul 194 Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6

luni la 3 ani sau cu amendă punerea la dispoziția publicului, inclusiv prin internet
ori prin alte rețele de calculatoare, fără drept, a operelor sau a produselor
purtătoare de drepturi conexe ori de drepturi suigeneris ale fabricanților de baze
de date sau a copiilor acestora, indiferent de suport, astfel încât publicul să le
poată accesa în orice loc sau în orice moment ales în mod individual.

Articolul 195 Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6

luni la 3 ani ori cu amendă reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a
programelor pentru calculator în oricare dintre următoarele modalități: instalare,
stocare, rulare sau executare, afișare ori transmitere în rețea internă.

Articolul 196 (1) Constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la o

lună la un an sau cu amendă următoarele fapte comise fără autorizarea sau
consimțământul titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege:

a) reproducerea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe;

b) distribuirea, închirierea sau importul pe piața internă al operelor ori al

produselor purtătoare de drepturi conexe, altele decât mărfurile-pirat;

c) radiodifuzarea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe;

d) retransmiterea prin cablu a operelor sau a produselor purtătoare de

drepturi conexe;
 e) realizarea de opere derivate;

f) fixarea, în scop comercial, a interpretărilor sau a execuțiilor artistice ori

a programelor de radiodifuziune sau de televiziune.

(2) Prin produse purtătoare de drepturi conexe se înțelege interpretările sau

execuțiile artistice fixate, fonogramele, videogramele și propriile emisiuni ori
servicii de programe ale organismelor de radiodifuziune și de televiziune

Articolul 197(1) Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6

luni la 3 ani sau cu amendă fapta persoanei care își însușește, fără drept, în
întregime sau în parte, opera unui alt autor și o prezintă ca o creație intelectuală
proprie.

(2) Împăcarea înlătură răspunderea penală.

Articolul 198(1) Producerea, importul, distribuirea, deținerea, instalarea,

întreținerea sau înlocuirea, în orice mod, a dispozitivelor de control al accesului,
fie originale, fie pirat, utilizate pentru serviciile de programe cu acces condiționat,
constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amendă.

(2) Fapta persoanei care se racordează fără drept sau care racordează fără
drept o altă persoană la servicii de programe cu acces condiționat constituie
infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(3) Utilizarea anunțurilor publice ori a mijloacelor electronice de

comunicare în scopul promovării dispozitivelor-pirat de control al accesului la
serviciile de programe cu acces condiționat, precum și expunerea sau prezentarea
către public în orice mod, fără drept, a informațiilor necesare confecționării de
dispozitive de orice fel, apte să asigure accesul neautorizat la serviciile de
programe precizate, cu acces condiționat, ori destinate accesului neautorizat în
orice mod la astfel de servicii, constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare
de la o lună la un an sau cu amendă.

(4) Vânzarea sau închirierea dispozitivelor-pirat de control al accesului se

pedepsește cu închisoare de la un an la 5 ani.

(5) În sensul prezentei legi, prin dispozitive-pirat de control al accesului se

înțelege orice dispozitiv a cărui confecționare nu a fost autorizată de către
titularul drepturilor recunoscute prin prezenta lege în raport cu un anumit serviciu
de programe de televiziune cu acces condiționat, realizat pentru facilitarea
accesului la acel serviciu.

Articolul 199(1) Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6

luni la 3 ani sau cu amendă fapta persoanei care, fără drept, produce, importă,
distribuie sau închiriază, oferă, prin orice mod, spre vânzare sau închiriere, ori
deține, în vederea comercializării, dispozitive ori componente care permit
neutralizarea măsurilor tehnice de protecție sau care prestează servicii care
conduc la neutralizarea măsurilor tehnice de protecție sau care neutralizează
aceste măsuri tehnice de protecție, inclusiv în mediul digital.

(2) Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani

sau cu amendă fapta persoanei care, fără drept, înlătură, în scop comercial, de pe
opere sau de pe alte produse protejate ori modifică pe acestea orice informație
sub formă electronică privind regimul drepturilor de autor sau al drepturilor
conexe aplicabil.”

5. Apărarea în concurență neleală

Acţiunea civilă în concurenţă neleală este în principiu, guvernată de regulile

de drept comun privind responsabilitatea civilă delictuală.
În acţiunea în concurenţă neleală, de obicei, părţile au calitatea de
comercianţi, iar litigiile vor fi judecate de către instanţele comerciale.
Competenţa instanţelor comerciale depinde de două condiţii: calitatea de
comerciant a pârâtului, precum şi legătura între actele care fac obiectul acţiunii şi
exerciţiul unei activităţi comerciale109.
P.Roubier, arată că în cazul în care reclamantul este necomerciant, va avea
posibilitatea de a alege între cele două jurisdicţii – civilă sau comercială. Dacă
tribunalul civil a respins acţiunea principală în contrafacere, el nu se va putea
pronunţa asupra actelor de concurenţă neleală accesorii.
Autorul actului ilicit este pârât în acţiunea, în concurenţă neleală, dar va
răspunde şi pentru actele licite săvârşite de prepuşii săi, în exerciţiul funcţiunilor ce
li s-au conferit.
O particularitate a acţiunii în concurenţă neleală constă în faptul că atunci
când lipsesc elementele necesare evaluării prejudiciului, instanţa îl stabileşte pe
bază de liberă apreciere, iar indemnizaţia stabilită de instanţă este concepută în
această situaţie ca o reparaţie şi nu ca o pedeapsă.
Anumite acte din categoria celor de concurenţă nelegală sunt sancţionate şi
penal. Acţiunea penală în concurenţă neleală poate fi pusă în mişcare de persoana
lezată, fie prin citare directă, fie prin depunerea unei plângeri cu constituire de
parte civilă.