UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
PROGRAM DE STUDII: DREPT – ID

DISCIPLINA: DREPTUL PROPRIETĂȚII

INTELECTUALE
TITLUL TEMEI: PIRATERIA

COORDONATOR: CONF. UNIV. DR. ADRIAN CIRCA

STUDENT: FALCOE ANDREI ROBERT

ANUL: III

1
 PIRATERIA

Pirateria este o infracțiune care constă în jefuirea, prin acte de violență, în scopuri
personale, săvârșită de către echipajul sau pasagerii unei nave, împotriva persoanelor
sau bunurilor care se găsesc pe acea navă ori împotriva altei nave, dacă navele se află în
marea liberă sau într-un loc care nu este supus nici unui stat. Termenul provine din
limbajul navigatorilor, insemnând tâlhării sau jafuri pe mare. Cei care aveau această
îndeletnicire erau numiți pirați, hoți de mare. Pirații nu erau afiliați, în mod oficial, nici
unui guvern spre deosebire de corsari, aceștia din urmă practicând o activitate legală
autorizată de guverne, până în secolul XIX, când a fost scoasă în afara legii.

Cuvântul provine din limba greacă: πειρατής (peiratés) ce înseamnă „agresor”.

Similar găsim termenul în latină pirata preluat în franceză, pirate (sub aceste denumiri
s-a răspândit și în alte limbi). Comerțul pe mare a fost întotdeauna amenințat, drumurile
(rutele) pe mare ale corăbiilor cu mărfuri fiind bine cunoscute de pirați.

În România, pirateria este prevăzută de legea penală ca infracțiune, astfel că în

Codul Penal la art.235, este descrisă astfel:

Furtul comis, prin violență sau amenințare, de către o persoană care face parte
din echipajul sau din pasagerii unei nave aflate în marea șiberă, al bunurilor ce se
găsesc pe acel vas, sau pe altă navă, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 15 aniși
interzicera exercitării unor drepturi.

Operele protejate prin dreptul de autor și transpunerea lor în mediul on-line:

Activităţile de reproducere, distribuire sau comercializare a operelor purtătoare de

drepturi de autor, fără consimţământul autorului, sunt cunoscute sub denumirea de
piraterie şi sunt acţiuni ilegale. Acestea afectează toate părţile implicate în creaţia şi în
valorificarea acestor categorii de opere, cum sunt: autorii, distribuitorii, consumatorii şi,
nu în ultimul rând, statul. Termenul piraterie este asociat cu violarea drepturilor de
proprietate intelectuală, acesta fiind preluat din dreptul penal pentru a fi refolosit în
aceeaşi materie, dar cu o conotaţie puţin diferită pentru a desemna, metaforic,
fenomenul de reproducere ilicită şi masivă a unor creaţii intelectuale în scopuri
comerciale.

2
 Mijlocul cel mai important prin intermediul căruia se piratează opere digitalizate
este Internetul care, prin serviciile pe care le oferă, a adus şi încă aduce multiple
avantaje cercetării ştiinţifice, învăţământului, afacerilor, comunicării interumane etc. De
bună seamă,Internetul este pândit de mari pericole care-şi află sorgintea în faptul că
această reţea, miraculoasă prin beneficiile pe care le aduce omului, reprezintă în acelaşi
timp un mediu extrem de favorabil pentru cei care se dedau la comiterea unor fapte
antisociale, fapte care se pot întinde de la acte teroriste până la hărţuirea sexuală sau
diseminarea imaginilor pornografice.

O problemă majoră asociată cu încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală se

manifestă în cazul site-urilor cu un conţinut generat de utilizator prin cantitatea masivă
de conţinut protejat care este plasată şi transmisă digital. Impactul site-urilor cu conţinut
generat de utilizator, precum cele de Torrenteeste considerabil prin creşterea constantă
şi exponenţială a numărului de utilizatori şi a capacităţii acestora de a transforma şi
distribui conţinut digital. Dacă uneori se crede(sau s-a crezut) că acest tip de site-uri
care încorporează conţinut generat de utilizatori sunt create pentru grupuri virtuale de
amici sau cunoştinţe care să poată partaja fotografii ori melodii pe Internet, realitatea
este diferită: adesea sunt folosite în moduri în care drepturile de proprietate intelectuală
sunt încălcate frecvent şi substanţial (spre exemplu, prin uploading de melodii sau
filme).

Infracţiunile contra drepturilor de autor sunt periculoase nu numai pentru titularii

dreptului de autor al operelor dar şi pentru societate în ansamblul său, deoarece nicio
societate nu se poate dezvolta fără înflorirea creaţiei umane.Infracţiunile împotriva
proprietăţii intelectuale au o victimă directă în persoana titularului şi în subsidiar, în
urma distribuirii mărfurilor piratate, întregul sistem al proprietăţii intelectuale.

Odată cu răspândirea masivă a sistemelor de calcul şi de comunicaţii, este evident

că problema folosirii abuzive a acestora a devenit tot mai actuală. Infracţiunile comise
prin intermediul calculatorului au început relativ recent să fie luate în serios. Există
numeroase categorii de infracţiuni săvârşite cu ajutorul calculatorului: furtul de bani sau
de informaţii, virusarea unor sisteme informatice, alterarea sau ştergerea informaţiilor de
pe discuri magnetice, frauda electronică, pirateria software etc. O parte dintre faptele
prevăzute de legea penală, pentru a fi realizate, solicită o conexiune la Internet.

3
 Prin deplasarea activităţilor infracţionale pe terenul Internetului, infractorii au
reuşit să devină în foarte scurt timp mai eficienţi ca oricând în desfăşurarea acţiunilor lor
socialmente periculoase. Această schimbare nu sa produs întâmplător ci din raţiuni cât
se poate de pragmatice, care ţin de faptul că această reţea dezvoltată la nivel planetar
prezintă practic cel puţin trei avantaje de marcă pentru făptuitori, și anume abolirea
distanţelor, costuri minime şi o faţadă şi mai anonimă.

Pirateria digitală se manifestă la scară largă şi se dezvoltă rapid. File-sharing-ul

din reţelele peer-to-peer fără licenţă rămâne un fenomen răspândit, în vreme ce şi alte
forme de distribuţie ilegale, precum cyberlockers, site-uri ilegale de streaming şi
forumurile reprezintă o problemă alarmantă, în creştere.

Pirateria software reprezintă o problemă deosebit de importantă. Potrivit unui

studio global, privind pirateria software realizat de Business Software Alliance(BSA),
62% dintre utilizatorii de PC-uri din România reconosc că au utilizat software piratat;
unii utilizatori au recunoscut că piratează software mereu sau în cele mai multe dintre
cazuri, iar alții ocazional sau rar. Acest fapt a condus la o rată a pirateriei software de
63% anul trecut în România, iar valoarea comercială a software-ului fără licență instalat
s-a ridicat la 207 milioane dolari. Prejudiciul nu este doar material, ci afectează şi
inovaţia, întrucât companiile producătoare de software, neprimind veniturile integrale,
nu le pot investi în strategii de dezvoltare a unui soft mai performant.

Contrafacerea prin pirateria digitală reprezintă una dintre formele de criminalitate

informatică economică cu cea mai rapidă creştere atât în România, cât şi în celelalte
state şi reprezintă o ameninţare pentru economiile tuturor ţărilor, dăunând, totodată,
relaţiilor comerciale prin alungarea investitorilor şi a noilor investiţii.

Analiza infracţiunii de realizare de mărfuri-pirat

Legiutorul român, prin intermediul disp. art. 139 6 al. (1) lit. a)[14] din Legea
8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, completată şi modificată(denumită
în continuare Lege), incriminează fapta de realizare de mărfuri pirat, inclusiv cea
realizată în mediul on-line.

Obiectul juridic special al acestei infracţiuni, încadrată de legiuitor în categoria

infracțiunilor de pericol, este constituit din relaţiile sociale care se nasc, se dezvoltă şi se

4
desfăşoară în legătură cu protecția titularilor dreptului de autor împotriva încălcării
acestuia.

Existenţa acestei infracţiuni cere ca situaţie premisă preexistenţa unei opere

protejate prin dreptul de autor. Cu alte cuvinte, pentru a se comite această infracţiune,
este necesar să existe o operă literară, artistică sau ştiinţifică sau oricare altă asemenea
operă de creaţie intelectuală recunoscută şi garantată prin lege.

Elementul material din cadrul laturii obiective constă într-o acţiune expres
prevăzută de legiuitor și anume realizarea mărfurilor pirat în scopul distribuirii, fără a se
urmări, direct sau indirect, un avantaj material. Pirateria digitală în mediul on-line
presupune că mijloacele digitale de realizare a mărfurilor pirat (precum aparatele de
fotocopiat), cu care se realizează acțiunea din cadrul elementului material, au legătură
directă cu o rețea de Internet și, implicit cu un calculator sau chiar o reţea de
calculatoare.

Sub aspectul identificării existenței elementului material pentru această infracțiune

o cerinţă trebuie îndeplinită, şi anume:

Acţiunea de realizare să se comită în scopul distribuirii. Cu alte cuvinte, copiile

trebuie realizate în scopul de a face, după caz, obiectul vânzării, schimbului, închirierii,
împrumutului sau donației, adică pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra lor
sau numai a folosinţei acestora. Astfel, fiind o condiţie sine qua non, lipsa acestui scop
poate să excludă calificarea copiilor ca fiind mărfuri-pirat .

Fiindcă infracţiunea vizează o operaţiune în legătură cu marfa-pirat, ab initio, se

impun unele observaţii referitoare la semnificaţia juridică a acestei expresii. Potrivit art.
1396 al. (8), în sensul Legii, prin mărfuri-pirat se înţeleg “toate copiile, indiferent de
suport, inclusiv copertele, realizate fără consimţământul titularului de drepturi sau al
persoanei legal autorizate de acesta şi care sunt executate, direct ori indirect, total sau
parţial, de pe un produs purtător de drepturi de autor sau de drepturi conexe ori de pe
ambalajele sau copertele, realizate fără consimţământul titularului de drepturi sau al
persoanei legal autorizate de acesta şi care sunt executate, direct ori indirect, total sau
parţial, de pe un produs purtător de drepturi de autor sau de drepturi conexe ori de pe
ambalajele sau copertele acestora”.

5
 Pentru consumarea infracţiunii de realizare de mărfuri pirat nu se cere producerea
unei daune materiale, această consumare fiind condiţionată, ca la orice infracţiune de
pericol, de producerea urmării imediate. Cu alte cuvinte, consumarea infracţiunii are loc
în momentul realizării acţiunii care formează elementul material. După consumarea
infracţiunii, se poate produce o prelungire în timp a activităţii infracţionale, fie prin
voinţa făptuitorului (infracţiune continuată), fie prin natura acţiunii (infracţiune
continuă).

Sub aspectul laturii subiective, vinovăția cu care infracţiunea se săvârşeşte constă

în intenţie directă, calificată prin scop, adică acţiunea de realizare de mărfuri-pirat (s.n.
prin mijloace electronice) se săvârşeşte în scopul distribuirii. Scopul prevăzut în
conţinutul normei de incriminare are un sens clar către care trebuie să se îndrepte
acţiunea ilicită a făptuitorului, iar pentru consumarea infracţiunii nu este necesar să se
realizeze fiind suficient să se dovedească că a fost urmărit de făptuitor.

BIBLIOGRAFIE:

1. Legea nr. 213 din 19 aprilie 2002

2. Art. 235 C. Pen.
3. http://incont.stirileprotv.ro/tehnologie-si-media/pirateria-online-ce-estelegal-
ce-este-ilegal-pe-dc-sau-torente.html
4. http://windowspc.ro/microsoft-romania-si-pirateria-software/
5. https://stories.studentpress.ro/2020/01/10/pirateria-in-romania/