CAPITOLUL 1

1.1 Noţiuni introductive

Asupra unui profil aerodinamic dispus într-un curent de aer, acţionează
două categorii de forţe: forţe de presiune şi forţe de frecare. În fig. 1.1 se
prezintă schematic distribuţia presiunii p şi a tensiunii tangenţiale τ pe un profil
aerodinamic.

Fig. 1.1
r
Dacă se consideră un punct A pe profil (fig.1.2)r şi vectorii unitari n
(perpendicular pe elementul de suprafaţă dS) şi k (tangent la elementul de
suprafaţă dS), atunci forta aerodinamică rezultanţă este
r r r
∫∫ ∫∫
FR = − pn dS + τk dS (1.1)
S S

Fig. 1.2 r
Proiecţia forţei aerodinamice rezultante FR , pe direcţia perpendiculară pe
r
vectorul viteză V∞ este notată cu P şi reprezintă forţa portanţă iar proiecţia lui
r r
FR pe direcţia vectorului viteză V∞ este notată cu R şi reprezintă forţa de
r
rezistenţă (fig. 1.3). Este evident faptul că FR creează un moment aerodinamic,
M, care este pozitiv dacă tinde să mărească unghiul de incidenţă, sau negativ
dacă tinde să micşoreze unghiul de incidenţă. Valoarea numerică a momentului
aerodinamic depinde de punctul faţă de care este calculat. Pentru profilurile
aerodinamice sunt definite cinci puncte caracteristice faţă de care se calculează
momentul aerodinamic:

1
 Fig. 1.3
• Centrul de presiune (punctul în care momentul aerodinamic este
nul);
• Centrul aerodinamic (punctul în care momentul aerodinamic nu
depinde de unghiul de incidenţă);
• Punctul situat la c / 4 din coarda profilului, faţă de bordul de atac);

2
 • Bordul de atac;
• Bordul de fugă.
În fig. 2.4 este prezentată distribuţia forţelor şi momentului aerodinamic pe un
profil: distribuţia de presiune şi tensiuni tangenţiale (fig. 2.4a) este echivalentă
cu una din cele trei reprezentări şi anume:
9 Portanţa P şi rezistenţa R cu punctul de aplicaţie în centrul de
presiune (fig. 2.4b)’
9 Portanţa P, rezistenţa R şi momentul aerodinamic M c / 4 , cu
punctul de aplicaţie situat la c/4 din coarda profilului (fig.
2.4c);
9 Portanţa P, rezistenţa R şi Momentul aerodinamic M ba , cu
punctul de aplicaţie în bordul de atac (fig. 2.4d).

Fig. 1.4

3
 Problema 1
Să se determine momentul aerodinamic faţă de punctul situat la c/4 din
coarda unui profil pentru care se cunoaşte că centrul de presiune este situat la
0,3 c iar forţa portanţă este P′ = 200 N . Se consideră că efectul forţei de
rezistenţă asupra momentului aerodinamic este neglijabil. Coarda profilului
aerodinamic este c = 1,5 m .

Rezolvare
Momentul aerodinamic M c / 4 este dat de produsul dintre forţa portantă şi
distanţa dintre centrul de presiune şi punctul c / 4 = 0,25 c , Întrucât centrul de
presiune este situat după punctul c/4, momentul aerodinamic M c / 4 tinde să
micşoreze unghiul de incidenţă, prin urmare semnul lui va fi negativ, deci
M c′ / 4 = −200(0,3 c − 0,25 c ) = 200 × 0,05 c = 10 c = 10 × 1,5 = 15 N ⋅ m
Sistemul echivalent de forţe şi moment aerodinamic în punctul c/4 este:
- portanţa P′ = 200 N
- momentul aerodinamic M c′ / 4 = 15 N ⋅ m
În raport cu bordul de atac momentul aerodinamic este
M ba ( )
′ = − P′ xcp − xba = 200(0,3 c − 0) = 60 c = 60 × 1,5 = 90 N ⋅ m
De asemenea, semnul momentului aerodinamic M ba ′ este negativ întrucât tinde
să micşoreze unghiul de incidenţă.
Sistemul echivalent de forţe şi moment aerodinamic în bordul de atac este:
- portanţa P′ = 200 N
- momentul aerodinamic M ba ′ = 90 N ⋅ m

Coeficienţii aerodinamici
Caracteristicile aerodinamice ale unui corp de o anumită formă pot fi descrise
mai simplu prin coeficienţii aerodinamici decât prin forţele şi momentele care
acţionează asupra lui. Coeficienţii aerodinamici pentru profile se notează cu
litere mici,
P′ R′ M′
cz = ; cx = ; cm = (1.2)
q∞ S q∞ S q∞ S c
1
unde q∞ = ρ ∞V∞2 iar S reprezintă aria suprafeţei dreptunghiulare având o
2
latură egală cu coarda profilului iar cealaltă latură egală cu unitatea. Forţele şi
momentul aerodinamic în cazul profilelor se notează cu cu semnul “prim”,
respectiv P′, R′ şi M ′ . Pentru un corp oarecare, S reprezintă aria unei suprafeţe
de referinţă. De exemplu pentru un corp de formă conică, S reprezintă aria bazei
conului, iar pentru o aripă, S reprezintă aria suprafeţei rezultate prin proiectarea
aripii pe un plan orizontal, iar coeficienţii aerodinamici se notează cu litere mari,

4
 P R M
Cz = ; Cx = ; Cm = (1.3)
q∞ S q∞ S q∞ S c
Pentru interpretarea valorilor numerice ale coeficienţilor aerodinamici este
necesară cunoaşterea suprafeţei de referinţă faţă de care au fost calculaţi
aceşti coeficienţi.
Din cele menţionate anterior rezultă că portanţa P, rezistenţa R şi momentul
aerodinamic M depind de următorii parametrii:
[
¾ densitatea aerului, ρ ∞ kg / m 3 ;]
¾ viteza aerului, V∞ [m / s ] ;
[ ]
¾ suprafaţa corpului înjurul căruia are loc curgerea aerului, S m 2 ;
¾ unghiul de incidenţă, α [rad ] ;
¾ vâscuozitatea dinamică a aerului μ ∞ [kg / (m ⋅ s )];
¾ compresibilitatea aerului, măsurată prin viteza sunetului a∞ [m / s ].
Prin urmare
⎧ P = P(ρ ∞ , V∞ , S , α, μ ∞ , a∞ )
⎪
⎨ R = R(ρ ∞ , V∞ , S , α, μ ∞ , a∞ ) (1.4)
⎪M = M (ρ , V , S , α, μ , a )
⎩ ∞ ∞ ∞ ∞
Relaţiile de mai sus, privite ca funcţii de şase parametrii, pot fi
simplificate pe baza teoremei lui Buckingham.
Fie K numărul dimensiunilor fundamentale care descriu variabilele fizice
(în mecanică toate variabilele fizice pot fi exprimate în funcţie de următoarele
dimensiuni fundamentale: masă, lungime şi timp), iar P1 , P2 ,......PN variabilele
din relaţia
f1 (P1 , P2 ,......PN ) = 0 (1.5)
Ecuaţia (1.5) poate fi rescrisă ca o funcţie de N − K variabile adimensionale
astfel
f 2 (Π1 , Π 2 ,......Π N −K ) = 0 (1.6)
unde fiecare parametru Π este o mărime adimensională exprimată printr-un
produs de K + 1 variabile,
⎧Π1 = f 3 (P1 , P2 ,......PK , PK +1 )
⎪Π = f (P , P ,......P , P )
⎪⎪ 2 4 1 2 K K +2

⎨................................................ (1.7)
⎪....................................................
⎪
⎪⎩Π N − K = f N − K + 2 (P1 , P2 ,......PK , PN )
Alegerea variabilelor P1 , P2 ,........PK trebuie făcută în aşa fel încât ele să
includă toate cele K dimensiuni fundamentale utilizate în problema respectivă.
În acest mod variabilele dependente (de exemplu, portanţa) trebuie să apară într-
un singur produs Π .

5
 Dimensiunile fundamentale pentru mărimile mecanice fiind masa,
lungimea şi timpul, rezultă K = 3 . Pentru fenomenele electrice,
electromagnetice sau cele în care intervine transferul termic sau de masă,
numărul dimensiunilor fundamentale este mai mare.

Din forma de reprezentare a portanţei

P = P(ρ ∞ , V∞ , S , α, μ ∞ , a∞ ) (1.8)
rezultă că pentru un unghi de incidenţă dat, funcţia f1 din teorema lui
Buckingham este
P − P(ρ ∞ , V∞ , S , μ ∞ , a∞ ) = 0 (1.9)
sau
f1 (P, ρ ∞ , V∞ , S , μ ∞ , a∞ ) = 0 (1.10)
Parametri funcţiei f1 au următoarea reprezentare în funcţie de mărimile
fundamentale (masa m, lungimea l şi timpul t):
[
[P ] = [masa ⋅ acceleratia] = ⎡⎢m l2 ⎤⎥ = m l t −2
⎣ t ⎦
]
[
[ρ ∞ ] = ⎡⎢ masa ⎤⎥ = ⎡⎢ m3 ⎤⎥ = m l −3
⎣ volum ⎦ ⎣ l ⎦
]
[ ]
[V∞ ] = ⎡⎢ lungime ⎤⎥ = ⎡⎢ l ⎤⎥ = l t −1 (1.11)
⎣ timp ⎦ ⎣ t ⎦
[S ] = [l 2 ]
[μ ∞ ] = [m l −1 t −1 ]
[a∞ ] = ⎡⎢ l2 ⎤⎥ = [l t −2 ]
⎣t ⎦
Unitatea de măsură a vâscuozităţii dinamice se obţine cel mai simplu din
expresia numărului Reynolds
ρ V l
Re = ∞ ∞ (1.12)
μ∞
deci
[ ]
[μ ∞ ] = [ρ ∞V∞ l ] = ⎡⎢ m3 l l ⎤⎥ = m l −1 t −1
⎣l t ⎦
(1.13)

Numărul produselor adimensionale Π i din funcţia f 2 este

N − K = 6 − 3 = 3 , prin urmare funcţia f 2 are forma de reprezentare
f 2 (Π1 , Π 2 , Π 3 ) = 0 (1.14)
Se aleg ca variabile P1 , P2 ,........PK următorii parametrii: ρ ∞ , V∞ şi S. În
acest mod produsele adimensionale Π1 , Π 2 şi Π 3 devin

6
 ⎧Π1 = f 3 (ρ ∞ , V∞ , S , P )
⎪
⎨Π 2 = f 4 (ρ ∞ , V∞ , S , μ ∞ ) (1.15)
⎪Π = f (ρ , V , S , a )
⎩ 3 5 ∞ ∞ ∞
Parametrii Π1 , Π 2 şi Π 3 sunt mărimi adimensionale exprimate printr-un
produs al variabilelor din parantezele funcţiilor f 3 , f 4 şi f 5 , astfel
⎧Π1 = (ρ ∞ )α1 (V∞ )β1 S γ1 (P )δ1
⎪⎪
⎨Π 2 = (ρ ∞ ) 2 (V∞ ) 2 S 2 (μ ∞ ) 2
α β γ δ
(1.16)
⎪
⎪⎩Π 3 = (ρ ∞ ) (V∞ ) S (a∞ )
α3 β3 γ 3 δ3

În continuare se determină exponenţii din ecuaţiile de mai sus, astfel:

a). Parametrul Π1
[Π1 ] = [(ρ∞ )α1 (V∞ )β1 S γ1 (P )δ1 ] = [m l −3 ] 1 [l t −1 ] 1 [l 2 ] 1 [m l t −2 ] 1
α β γ δ

sau
[Π1 ] = [m]α1 +δ1 [l ]−3α1 +β1 + 2 γ1 +δ1 [t ]−β1 −2δ1 (1.17)
Având în vedere că Π1 este adimensional, rezultă
⎧α1 + δ1 = 0
⎪
⎨− 3α1 + β1 + 2 γ1 + δ1 = 0 (1.18)
⎪ − β − 2δ = 0
⎩ 1 1
Din prima şi ultima ecuaţie a sistemului de mai sus se obţine
β
α1 = −δ1 = 1
2
şi prin înlocuire în a doua ecuaţie rezultă
− 3α1 + 2α1 + 2 γ1 − α1 = 0
sau
α1 = γ 1
Prin urmare
β
α1 = 1 = γ1 = −δ1 (1.19)
2
Notând
β
− m = α1 = 1 = γ1 = −δ (1.20)
2
parametrul Π1 devine
Π1 = (ρ ∞ )α1 (V∞ )β1 S γ1 (P )δ1 = (ρ ∞ )− m (V∞ )−2 m S − m (P )m =
m
⎛ P ⎞ (1.21)
= ⎜⎜ 2 ⎟
⎟
ρ V
⎝ ∞ ∞ ⎠S

7
 P
Se constată că Π1 este proporţional cu , sau mai mult, având în vedere
ρ ∞V∞2 S
că este adimensional, rezultă
P
Π1 ∝ = Cz (1.22)
1
ρ ∞V∞2 S
2

b). Parametrul Π 2
[Π 2 ] = [(ρ∞ )α 2 (V∞ )β2 S γ 2 (μ ∞ )δ2 ] = [m l −3 ] 2 [l t −1 ] 2 [l 2 ] 2 [m l −1 t −1 ] 2
α β γ δ

sau
[Π 2 ] = [m]α 2 +δ2 [l ]−3α 2 +β2 + 2 γ 2 −δ2 [t ]−β2 −δ2 (1.23)
Având în vedere că Π1 este adimensional, rezultă
⎧α 2 + δ 2 = 0
⎪
⎨− 3α 2 + β 2 + 2 γ 2 − δ 2 = 0 (1.24)
⎪− β − δ = 0
⎩ 2 2
Din prima şi ultima ecuaţie a sistemului de mai sus se obţine
α 2 = −δ 2 = β 2
şi prin înlocuire în a doua ecuaţie rezultă
− 3α 2 + α 2 + 2 γ 2 + α 2 = 0
sau
α 2 = 2γ 2
Prin urmare
α 2 = β 2 = 2 γ 2 = −δ 2 = n (1.25)
şi parametrul Π 2 devine
n
Π 2 = (ρ ∞ ) α2
(V∞ ) β2
S γ2
(μ ∞ )
δ2
= (ρ ∞ ) (V∞ )
n n
S2 (μ ∞ )−n =
n
⎛ 1 ⎞ (1.26)
⎜ρ V S2 ⎟
=⎜ ∞ ∞ ⎟
⎜⎜ μ ∞ ⎟⎟
⎝ ⎠
Se constată că
1
ρ ∞V∞ S2 ρ ∞V∞ l
Π2 ∝ = = Re (1.27)
μ∞ μ∞

c). Parametrul Π 3
Π 3 = (ρ ∞ )α 3 (V∞ )β3 S γ 3 (a∞ )δ3 = m l −3 [ ] [l t ] [l ] [l t ]
α3 −1 β3 2 γ3 −1 δ3

8
sau
[Π 3 ] = [m]α3 [l ]−3α3 +β3 + 2 γ 3 +δ3 [t ]−β3 −δ3 (1.28)
deci
⎧α 3 = 0
⎪
⎨− 3α 3 + β3 + 2 γ 3 + δ 3 = 0 (1.29)
⎪− β − δ = 0
⎩ 3 3
Soluţia sistemului de mai sus este
α 3 = γ 3 = 0 şi β3 = −δ 3 = p
ceea ce conduce la următoarea expresie
p
⎛V ⎞
Π 3 = (ρ ∞ )
α3
(V∞ )
β3
S γ3
(a∞ )
δ3
= (V∞ ) (a∞ )
p −p
= ⎜⎜ ∞ ⎟⎟ (1.30)
⎝ a∞ ⎠
Se constată că
V∞
Π3 ∝
= M∞ (1.31)
a∞
Revenind la prima ecuaţie din sistemul (1.15), aceasta devine
f 3 (C z , Re, M ∞ ) = 0 (1.32)
sau
C z = f 6 (Re, M ∞ ) (1.33)
Ecuaţiile fiind scrise pentru un unghi de incidenţă α dat, rezultă că C z este o
funcţie de următorii trei parametrii
C z = f 7 (α, Re, M ∞ ) (1.34)
În mod similar se obţin coeficienţii aerodinamici pentru forţa de rezistenţă şi
momentul aerodinamic
C x = f 8 (α, Re, M ∞ ) (1.35)
Cm = f 9 (α, Re, M ∞ ) (1.36)
Există un punct pe suprafaţa profilului faţă de care momentul aerodinamic (şi
implicit coeficientul cm ) este independent de unghiul de incidenţă α . Acest
punct este denumit centrul aerodinamic. Pentru determinarea poziţiei acestui
punct se consideră profilul din fig. 1.5 unde portanţa P ′ şi momentul
aerodinamic M ′ sunt considerate în punctul situat la c/4 din coarda profilului,
faţă de bordul de atac.

9
 Fig. 1.5
Momentul faţă de centrul aerodinamic este dat de relaţia
′ = P′ ⋅ xca + M c′ / 4
M ca (1.37)
Prin împărţire la q∞ S c rezultă
′
M ca P′ xca M ca ′
= ⋅ + (1.38)
q ∞ S c q∞ S c q∞ S c
sau
x
cm, ca = c z ca + cm, c / 4 (1.39)
c
Derivând ecuaţia (1.39) în raport cu unghiul de incidenţă α se obţine
(
d cm, ca ) dc x
= z ca +
( )
d cm, c / 4
(1.40)
dα dα c dα
Întrucât prin definiţie cm, ca este independent de α , rezultă că derivata acestuia
în raport cu α este nulă, prin urmare ecuaţia (1.40) devine
dc x
0 = z ca +
( )
d cm, c / 4
(1.41)
dα c dα
Din zona liniară a graficelor c z = c z (α ) şi cm, c / 4 = cm, c / 4 (α ) se obţin derivatele
dc z
şi
( )
d cm, c / 4
care se notează cu a0 şi m0 .
dα dα
Rezolvând ecuaţia (1.41) în raport cu xca / c se obţine

10
 (
d cm, c / 4 )
xca dα m0
=− =− (1.42)
c dc z a0
dα

Problema nr. 2
Să se determine poziţia centrului aerodinamic pentru un profil NACA
2412. Graficele c z = c z (α ) şi cm, c / 4 = cm, c / 4 (α ) sunt prezentate în fig. 1.6.

Fig. 1.6
Rezolvare
Pentru o funcţie liniară y = f ( x ) , derivata df / dx se poate calcula cu formula
df f ( x2 ) − f ( x1 )
=
dx x2 − x1
Pentru partea liniară a graficelor c z = c z (α ) şi cm, c / 4 = cm, c / 4 (α ) este suficientă
cunoaşterea coordonatelor a două puncte pentru a calcula derivatele dc z / dα şi
( )
d c m , c / 4 / dα .
Din fig. 1.6 se pot citi asemenea coordonate, astfel:
a). Pentru c z = c z (α )

11
 9 la unghiul de incidenţă α = −80 corespunde c z = −0,06
9 la unghiul de incidenţă α = 80 corespunde c z = 1,08
Prin urmare
dc 1,08 − (− 0,06 )
a0 = z = = 0,105
dα 8 − (− 8)

b). Pentru cm, c / 4 = cm, c / 4 (α )

9 la unghiul de incidenţă α = −80 corespunde cm, c / 4 = −0,045
9 la unghiul de incidenţă α = 10 0 corespunde cm, c / 4 = −0,035
Prin urmare
dcm, c / 4 − 0,035 − (− 0,045)
m0 = = = 5,56 × 10 − 4
dα 10 − (− 8)

Conform ecuaţiei (1.42), rezultă

xca m 5,56 × 10 −4
=− 0 =− = −0,0053
c a0 0,105
Revenind la fig. 1.6, se constată că centrul aerodinamic al profilului NACA
2412 se află la o distanţă foarte mică în faţa punctului situat la c/4 din coarda
profilului, ceea ce duce la concluzia că punctul c/4 reprezintă practic centrul
aerodinamic al profilului. Conform teoriei profilelor subţiri, la această clasă de
profile (profile subţiri) centrul aerodinamic se află în punctul situat la c/4 din
coarda profilului.

Problema nr. 3
Să se determine coeficientul C z al unui avion la decolare, care are o aripă
cu suprafaţa de 20 m 2 , greutatea de 10.000 kg şi viteza de 250 km / h , pentru
condiţii atmosferice standard, la nivelul mării. Să se determine apoi coeficientul
C z pentru un număr Mach M ∞ = 0,83 şi înălţimea de zbor H = 10.000 m .

Rezolvare
Pentru zborul orizontal, forţa portantă P este egală cu greutatea avionului, prin
urmare
P G
Cz = =
q ∞ S q∞ S
Densitatea aerului pentru condiţii atmosferice standard la nivelul mării este
ρ ∞ = 1,225 kg / m 3 iar presiunea dinamică pentru viteza menţionată este

12
 2
1 1 ⎛ 1000 ⎞
q∞ = ρ ∞V∞2 = × 1,225 × ⎜ 250 × ⎟ = 2.953,8 N / m
2
2 2 ⎝ 3600 ⎠
Coeficientul forţei portante pentru avion este
P G 10.000 × 9,81
Cz = = = = 1,66
q∞ S q∞ S 2.953,8 × 20

Se pune întrebarea: cum se modifică coeficienţii aerodinamici c z , c x şi cm în

funcţie de unghiul de incidenţă α , numărul Reynolds Re şi numărul Mach
M ∞ ?.
În fig. 1.6 sunt prezentate două grafice pentru un profil NACA 2412. În primul
grafic (fig. 2.6a) este prezentată dependenţa coeficientului forţei portante c z de
unghiul de incidenţă α şi de numărul Reynolds, Re . Se constată că pe porţiunea
liniară a graficului influenţa numărului Re este neglijabilă, în schimb la
incidenţe mari, influenţa numărului Reynolds este importantă întrucât la aceste
unghiuri, are loc desprinderea stratului limită. În fig. 1.7 este prezentat
schematic, graficul c z = c z (α ) , care conţine o parte liniară, iar tangenta
unghiului pe care această dreaptă îl face cu abscisa, este notată cu a0 şi
reprezintă practic derivata dc z / dα .

Fig. 1.7
Pentru profilele subţiri, a0 = 2π , măsurat în 1/radiani, ceea ce înseamnă că în
⎡ 1 ⎤ π ⎡ radiani ⎤ ⎡ 1 ⎤
1/grade, a0 are valoarea 2π ⎢ ⋅ ⎢ ⎥ = 0,109 ⎢ grade ⎥ . Tot din
⎣ radiani ⎥⎦ 180 ⎣ grade ⎦ ⎣ ⎦
acest grafic se constată că există un unghi de incidenţă pentru care c z = 0 . Acest

13
unghi este denumit unghi de incidenţă la portanţă nulă şi se notează cu α P =0 .
Este evident faptul că pentru un profil simetric, unghiul de incidenţă la portanţă
nulă este egal cu zero, α P =0 = 0 , iar graficul c z = c z (α ) trece prin originea
axelor de coordonate. Pentru profilul NACA 2412 unghiul de incidenţă la
portanţă nulă este α P =0 = −2,2 0 .
La unghiuri de incidenţă mari (de regulă peste 150 ), graficul c z = c z (α )
devine neliniar, atinge o valoare maximă c z = (c z )max şi apoi scade. Influenţa
numărului Reynolds asupra coeficientului c z se manifestă doar în zona
neliniară, care corespunde unghiurilor de incidenţă mari.
În fig. 1.6a sunt prezentate datele pentru numere Reynolds cuprinse între
3,1 × 10 6 şi 8,9 × 10 6 . Valoarea maximă a lui c z creşte odată cu numărul
Reynolds.
Variaţia coeficientului cm, c / 4 în funcţie de unghiul de incidenţă este prezentată
schematic în fig. 1.8.

Fig. 1.8
Se constată de asemenea că graficul cm, c / 4 = cm, c / 4 (α ) are o porţiune liniară, în

care evident, coeficientul m0 =

( )
d cm, c / 4
este constant. La unghiuri de incidenţă
dα
mari, graficul cm, c / 4 = cm, c / 4 (α ) devine neliniar. Ca şi în cazul coeficientului
forţei portante, c z , porţiunea liniară a graficului cm, c / 4 = cm, c / 4 (α ) , este
independentă de numărul Reynolds.
În fig. 1.9 este prezentată variaţia coeficientului c x în funcţie de unghiul de
incidenţă α . Valoarea minimă a lui c x nu corespunde, în general, lui α = 0 ci
unei valori mici a unghiului de incidenţă. De exemplu (c x )min pentru profilul
NACA 2412 corespunde unui unghi de incidenţă α = −0,50 . În majoritatea

14
cazurilor, valoarea minimă a lui c x corespunde unor unghiuri de incidenţă
cuprinse între − 2 0 şi 2 0 .

Fig. 1.8
Dependenţa lui c x de numărul Reynolds rezultă din graficul prezentat în
fig. 1.6b. Din cursul de mecanica fluidelor se ştie că la o placă plană,
τ dV
coeficientul de frecare c f definit prin relaţia c f = (unde τ = μ ∞ ), este
q∞ dn
1 1
proporţional cu pentru curgeri laminare şi proporţional cu pentru
Re (Re )0,2
curgeri turbulente. De aici se poate trage concluzia că (c x )min este influenţat de
numărul Reynolds în următorul mod: (c x )min este cu atât mai mare cu cât
numărul Reynolds este mai mic. De asemenea, influenţa numărului Reynolds
este mai importantă la unghiuri de incidenţă mari (fig. 1.6b).
În ceea ce priveşte variaţia coeficientului aerodinamic c z în funcţie de
numărul Mach, în fig. 1.9 este prezentat schematic graficul c z = c z (M ∞ ) . Se
constată că c z creşte progresiv cu numărul Mach în regimul subsonic. În
regimul transonic graficul este neliniar iar în regimul supersonic c z descreşte
odată cu creşterea numărului Mach. Cu linie punctată este prezentat graficul
pentru profilele subţiri unde c z = 2πα / 1 − M ∞2 în cazul regimului subsonic şi
c z = 4α / M ∞2 − 1 pentru regimul supersonic.
În fig 1.10 este prezentat graficul c x = c x (M ∞ ) . Se constată că pentru numere
Mach mai mici decât numărul Mach critic, M cr , coeficientul c x este
aproximativ constant.

15
 Fig. 1.9

Fig. 1.10
Pentru valori ale numărului Mach cuprinse între M cr şi M ∞ = 1 ,
coeficientul c x creşte brusc după care scade.
În fig. 1.11 este prezentat graficul c x = c x (M ∞ ) pentru un profil NACA
2315. Se constată că pentru valori ale numărului Mach mai mari de 0,8,
coeficientul c x creşte foarte rapid.

16
 Fig. 1.11
În ceea ce priveşte variţia coeficientului cm al momentului aerodinamic în
funcţie de numărul Mach, aceasta este asemănătoare cu cea a coeficientului de
portanţă c z .

17
Aripa de anvergură finită
Proprietăţile profilelor aerodinamice pot fi considerate ca fiind cele ale aripii de
anvergură infinită. În fig. 1.12 este prezentată o aripă de anvergură b şi suprafaţă
S. Raportul b 2 / S , denumit alungirea aripii, reprezintă un parametru geometric
important care are o mare influenţă asupra coeficienţilor aerodinamici.
Alungirea aripii se notează cu λ .

Fig. 1.12
Se pune întrebarea: este coeficientul C z al forţei portante pentru aripa de
anvergură finită identic cu cel al profilului aerodinamic al aripii? Răspunsul este
negativ. Un exemplu în acest sens îl constituie graficul din fig. 2.6a unde se
constată că la un unghi de incidenţă 4 0 , profilul NACA 2412 are un coeficient
al forţei portante c z = 0.65 , în timp ce o aripă de anvergură finită construită din
acest profil are coeficientul forţei portante mai mic de 0,65.

Fig. 1.13
Această deosebire între coeficienţii forţei portante se datorează faptului că
la aripa de anvergură finită dispusă într-un curent de aer de viteză V∞ , apar două
vârtejuri la vârfurile aripii (fig. 1.13) care duc la scăderea unghiului de incidenţă

18
prin efectul vitezei induse (fig. 1.14). Micşorându-se unghiul de incidenţă, se
micşorează şi forţa portanţă.

Fig. 1.14
O a doua întrebare care se pune este în ce măsură coeficientul C z depinde
de geometria aripii. Conform teoriei lui Ludwig Prandtl, panta coeficientului de
portanţă pentru aripa de anvergură finită, a = dC z / dα se exprimă prin relaţia
a0
a= (1.43)
a0
1+
πeλ
unde
¾ a0 = dc z / dα , reprezintă panta coeficientului de portanţă pentru profilul
aerodinamic al aripii de anvergură finită;
1
¾ e= este un coeficient care depinde de forma geometrică, definită
1+ δ
prin raportul de trapezoidalitate, adică raportul dintre coarda la vârful
aripii, cv şi coarda la baza aripii, cb ;
b2
¾ λ= .
S
Graficul funcţiei δ = δ(cv / cb ) este prezentat în fig. 1.15. Dupa cum se poate
constata din acest graphic, valorile uzuale pentru coeficientul e se situează în
⎡ 1 ⎤
intervalul ⎢ , 1⎥ , sau [0,9, 1] .
⎣1 + 0.12 ⎦
Analizând relaţia (1.43) se constată că panta coeficientului de portanţă pentru
aripa de anvergură finită este cu atât mai mare cu cât alungirea aripii, λ = b 2 / S ,
este mai mare. Pentru λ → ∞ se obţine a = a0 . Teoria lui Prandtl pentru aripa
de anvergură finită (şi implicit ecuaţia 1.43) nu se aplică pentru alungiri mici,

19
adică pentru λ < 4 . Ecuaţia 2.15 este valabilă numai pentru curgerile
incompresibile, adică pentru numere Mach mai mici de 0,3. Pentru regimuri
compresibile se aplică anumiţi factori de corecţie.

Fig. 1.15
Un exemplu în acest sens îl constituie factorul de corecţie Prandtl-Glauert,
(a0 )compresibil = a0 2 (1.44)
1− M∞
ceea se înseamnă că pentru aripa de anvergură finită este valabilă relaţia
a0
(a0 )compresibil 1 − M ∞2
acompresibil = = (1.45)
(a0 )compresibil a0
1+
πeλ 1 − M ∞2
1+
πeλ
sau
a0
acompresibil = (1.46)
a
1− M ∞2
+ 0
πeλ
Pentru regimul supersonic acompresibil se calculează cu formula

20
 4
acompresibil = (1.47)
M ∞2 − 1
În fig. 1.16 este prezentat graficul acompresibil = acompresibil (M ∞ ) pentru o aripă
derptunghiulară de alungire mare. Cu linie punctată sunt trasate funcţiile date de
ecuaţiile (1.46) şi 1.47).

Fig. 1.16

Problema nr. 4
Să se calculeze coeficientul de portanţă C z pentru o aripă dreaptă cu
alungirea λ = 6 , construită din profilul NACA 2412. Unghiul de incidenţă este
α = 6 0 , iar coeficientul de formă, e = 0.95 . Regimul de curgere este
incompresibil.

Rezolvare
Din fig. 2.6a rezultă:
- la un unghi de incidenţă α1 = −80 corespunde c z = −0,6 ;
- la un unghi de incidenţă α 2 = 80 corespunde c z = 1,08
ceea ce însemnă că panta coeficientului de portanţă pentru partea liniară a
graficului c z = c z (α ) , a profilului NACA 2412, este

21
 dc z c z (α 2 ) − c z (α1 ) 1,08 − (− 0,6 ) ⎡ 1 ⎤
a0 = = = 0 =
dα α 2 − α1 ( )
8 − − 80
0,105 ⎢ grade ⎥
⎣ ⎦
De asemenea, tot din fig. 2.6a rezultă că unghiul de incidenţă la portanţă nulă
este α P −0 = −2,2 0 .
Pentru a se obţine panta coeficientului de portanţă pentru aripa de anvergură
finită, se utilizează relaţia (1.43), conform căreia
a0
a=
a
1+ 0
πeλ
Înainte de a aplica formula de mai sus, se transformă panta a0 din 1/grade în
1/radiani, astfel
⎡ 1 ⎤ 180 ⎡ grade ⎤ ⎡ 1 ⎤
a0 = 0,105 ⎢ ⎥ ⋅ ⎢ ⎥ = 6 ,02 ⎢⎣ radiani ⎥⎦
⎣ grade ⎦ π ⎣ radiani ⎦
Din ecuaţia (0 se obţine
6,02 ⎡ 1 ⎤
a= = 4,51 ⎢
1+
6,02 ⎣ radiani ⎥⎦
π × 0,95 × 6
Pentru a se calcula coeficientul de portanţă C z al aripii de anvergură finită, se
transformă panta din 1/radiani în 1/grade,
⎡ 1 ⎤ π ⎡ radiani ⎤ ⎡ 1 ⎤
a = 4,51 ⎢ ⋅ ⎢ ⎥ = 0,079 ⎢ grade ⎥
⎣ radiani ⎥⎦ 180 ⎣ grade ⎦ ⎣ ⎦
Coeficientul de portanţă al aripii este
[ ( )]
C z = a(α − α P =0 ) = 0,079 6 0 − − 2,2 0 = 0,648
iar coeficientul de portanţă al profilului NACA 2412 la acelaşi unghi de
incidenţă este
[ ( )]
c z = a0 (α − α P =0 ) = 0,105 6 0 − − 2,2 0 = 0,86
adică are o valoare mai mare cu aprox. 25% fată de cea a coeficientului de
portanţă pentru aripa de anvergură finită.
______________________________________________________-14.01.2009

Problema 5
Să se determine coeficientul de portanţă pentru aceeaşi aripă şi acelaşi unghi de
incidenţă ca la problema 2.5, dar pentru un n umăr Mach, M ∞ = 0,7 .

Rezolvare
Întrucât domeniul de curgere pentru numărul Mach M ∞ = 0,7 este compresibil,
se aplică ecuaţia (1.46),

22
 a0
acompresibil =
a0
1 − M ∞2 +
πeλ
unde a0 reprezintă panta coeficientului de portanţă pentru profil (nu pentru
aripă), în regimul incompresibil.
Din exemplul anterior a rezultat că a0 = 6,02 , prin urmare
6,02 ⎡ 1 ⎤
acompresibil = = 5,73 ⎢
1 − (0,7 )2 +
6,02 ⎣ radiani ⎥⎦
π × 0,95 × 6
Pentru determinarea coeficientului C z se transformă acompresibil din 1/radiani în
1/grade, astfel
⎡ 1 ⎤ π ⎡ radiani ⎤ ⎡ 1 ⎤
acompresibil = 5,73 ⎢ ⋅ ⎢ ⎥ = 0 ,1 ⎢ grade ⎥
⎣ radiani ⎥⎦ 180 ⎣ grade ⎦ ⎣ ⎦
Prin urmare,
[ ( )]
C z = 0,1 6 0 − − 2,2 0 = 0,82

Problema 6
Să se determine coeficientul C z pentru o aripă dreaptă, de alungire mare,
construită dintr-un profil subţire, pentru un unghi de incidenţă α = 6 0 şi un
număr Mach M ∞ = 2,5 .

Rezolvare
Curgerea fiind supersonică, panta coeficientului de portanţă pentru profilul
subţire este
4 4 ⎡ 1 ⎤
acompresibil = = = 1,746 ⎢
M ∞2 − 1 2,5 2 − 1 ⎣ radiani ⎥⎦
Pentru a calcula coeficientul C z la un unghi de incidenţă α = 6 0 , se transformă
acompresibil din 1/radiani în 1/grade,
⎡ 1 ⎤ π ⎡ radiani ⎤ ⎡ 1 ⎤
acompresibil = 1,746 ⎢ ⋅ ⎢ ⎥ = 0,0305 ⎢ grade ⎥
⎣ radiani ⎥⎦ 180 ⎣ grade ⎦ ⎣ ⎦
Prin urmare
⎡ 1 ⎤
C z = acompresibil ⋅ α = 0,0305 ⎢ ⎥ ⋅ 6 [grade] = 0,183 .
⎣ grade ⎦

Aripa dreaptă de alungire mică

23
 Pentru alungiri λ mai mici decât 4, ecuaţia 2.15 nu mai este valabilă
întrucât ea a fost obţinută pe baza teoriei liniei de portanţă care este valabilă
numai pentru aripi de alungire mare. La aripile de alungire mică, se aplică teoria
suprafeţei de portanţă care constituie în prezent baza metodelor panel ce permit
elaborarea de programe de calcul numeric pentru studiul aripilor de alungire
mică. Marile companii de aviaţie au propriile coduri panel de calcul
aerodynamic.
O formulă de calcul aproximativ a pantei coeficientului de portanţă pentru
aripa de alungire mică în regim de curgere incompresibil o constituie formula lui
H. B. Helmbold, bazată pe teoria suprafeţei de portanţă,
a0
a=
2
⎛ a0 ⎞ a
1 + ⎜⎜ ⎟⎟ + 0
⎝ πλ ⎠ πλ
unde a şi a0 sunt exprimate în 1/radiani.
La regimul de curgere compresibil, subsonic relaţia (0) devine
a0
acompresibil =
2
2 ⎛ a0 ⎞ a
1 − M ∞ + ⎜⎜ ⎟⎟ + 0
⎝ πλ ⎠ πλ
În cazul curgerii supersonice se poate aplica formula lui Hoerner, obţinută
pe baza modelului linearizat al acestui tip de curgere,
4 ⎛ 1 ⎞
acompresibil = ⎜1 − ⎟
M ∞ − 1 ⎝ 2λ M ∞ − 1 ⎟⎠
2 ⎜ 2

Aripa de alungire mică are avantajul unei rezistenţe de undă reduse la

zborul supersonic dar este dezavantajoasă la zborul subsonic, în special la
aterizare şi decolare. Există totuşi două variante de aripă care elimină
dezavantajele menţionate mai sus, la decolare şi aterizare, menţinând avantajul
unei rezistenţe mici de undă şi anume aripa în săgeată şi aripa delta.

Problema nr.
Să se calculeze coeficientul de portanţă C z pentru o aripă dreaptă de
alungire λ = 2 , la un unghi de incidenţă α = 50 şi un număr Mach M ∞ = 2,5 .
Aripa este construită dintr-un profil simetric şi subţire.

Rezolvare
Aplicând relaţia de calcul (), se obţine
⎛ ⎞
acompresibil =
4 ⎜1 − 1 ⎟ = 1,555 ⎡ 1 ⎤
⎢⎣ radiani ⎥⎦
2,5 2 − 1 ⎜⎝ 2 × 2 2,5 2 − 1 ⎟⎠

24
Se transformă acompresibil din 1/radiani în 1/grade, rezultând
⎡ 1 ⎤ π ⎡ radiani ⎤ ⎡ 1 ⎤
acompresibil = 1,555 ⎢ ⋅ ⎢ ⎥ = 0,027 ⎢ grade ⎥
⎣ radiani ⎥⎦ 180 ⎣ grade ⎦ ⎣ ⎦
Coeficientul de portanţă este
C z = acompresibil ⋅ α = 0,027 × 5 = 0,135

25