„Limba, istoria şi pământul sunt cei trei piloni care ţin o naţiune – Ion Druţă la cei 90 de ani împliniţi

Ion Druţă s-a născut la 3 septembrie 1928 în satul Horodişte, raionul Donduşeni. Operele sale: „Frunze de dor”,
„Balade din câmpie”, „Ultima lună de toamnă”, „Povara bunătăţii noastre”, „Clopotniţa”, „Horodişte”, „Biserica albă”,
„Toiagul păstoriei” etc. fac parte din fondul de aur al literaturii naţionale.   Din 1987 Ion Druţă este preşedinte de
onoare al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Este membru de onoare al Academiei Române, membru titular al
Academiei de Ştiinţe a Moldovei. La 26 august 2008, a obţinut Premiul de Stat „pentru contribuţia de excepţie la
dezvoltarea culturii şi literaturii naţionale şi universale”.

Citeste mai mult: adev.ro/pdupjg

”O ŢARĂ,  O CASĂ , UN  GRAI”

Subcompetenţe:
·       Formularea de către elevi a judecăţilor de valoare privind responsabilităţile ce le revin, în
calitate de cetăţeni ai Republicii Moldova, pentru perpetuarea patrimoniului cultural şi material
al ţării.
·       Formarea comportamentelor şi valorilor naţionale.

      Obiective:
·        Să cunoască unele elemente de istorie care definesc portretul spiritual al poporului român;
·        Să aprecieze în situaţii concrete unele comportamente ale domnitorilor ţării;
·        Să-şi manifeste admiraţia faţă de creaţiile lăsate moştenire de scriitorii noştri;
·        Să aprecieze operele de valoare despre martirii neamului nostru;

Cuvîntul dirigintelui:
O națiune, o populație, nu se poate dezvolta dacă nu are o limbă proprie prin care să se înțeleagă,
un pământ al sau pe care sa îl cultive și o istorie fară de care nu își poate consturi viitorul.
Trecutul este o parte din noi înşine, poate cea mai importantă parte. Aşa cum pomul nu poate
trăi fără rădăcini, cum rîul nu ar exista fără izvor, un popor n-ar trăi fără trecut.
 E de datoria noastră să ajutăm copii să cunoască trecutul pentru a trăi frumos prezentul cu
dragoste pentru acest colţişor de rai, contribuind la prosperarea viitorului. Ei au început deja
acest proces la disciplina Istorie.
         Diriginte:
-Cine sîntem ? Cine ne-au fost strămoşii?
          Diriginte:
Răspunsuri la aceste întrebări ne poate da numai istoria… Istoria e cea mai de preţ avere pe care
ne-au lăsat-o drept moştenire părinţii şi buneii noştri. Ea este înmagazinată în cărţi, obiecte de
artă. Istoria trăieşte în satele şi oraşele noastre.
        Diriginte:
Ion Druţă spune:”Pămîntul , istoria şi limba sunt cei trei piloni pe care se ţine neamul.Pămîntul
ni l-a dat soarele, istoria e rodul trecerii noastre prin lume, iar limba zice-se e darul Celui-de Sus,
căci după cum urmează, la început a fost cuvîntul
        Diriginte:
Şi dacă ni s-ar topi trecutul în negura vremurilor, şi am continua să otrăvim pămîntul cu
pesticide, şi am ajuns a nu mai stăpîni limba maternă, la drept vorbind , ce ne mai rămîne?
     Acest picior de plai a avut mulţi eroi , fii destoinici, care au luptat cu braţul ,inima şi mintea
oentru binele şi prosperarea ei, pentru liniştea şi bunăstarea neamului.
SCENETĂ: MIRCEA CEL BĂTRÎN ŞI BAIAZID
Iată vine-un sol de pace , c-o năframă-n vîrf de băţ.
Baiazid privind la dînsul , îl întreabă cu dispreţ.
Ce vrei tu?
-Noi? Bună pace .Şi de n-o fi cu bănat
Domnul nostru–ar vrea să vază
Pe măritul împărat.
La un semn deschisă-i calea
Şi s-apropie de cort
Un bătrîn atît de simplu,
După vorbă, după port.
-Tu eşti Mircea?
-Da-mpărate!
-Am venit să mi te-mchini,
De nu schimb a ta coroană
Într-o ramură de spini.
-Orice gînd ai împărate şi oricum vei fi sosit,
Cît sîntem încă pe pace, eu îţi zic Bine-ai venit.
Despre partea închinării însă, doamne, să ne ierţi,
Dar acu vei vrea cu oaste şi război ca să ne cerţi.
Or i vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale,
Să ne dai un semn şi noua de mila măriei tale...
De-o fi una, de-o fi alta ...ce e scris şi pentru noi ,
Bucuroşi le-om duce toate, de e pace, de-i război.
-O, tu nici nu visezi bătrîne, cîţi în cale mi s-au pus.
Şi de cruda-mi vijelie tu te aperi cu-n toiag?
Şi purtat de biruinţă , să mă-mpiedic de-un moşneag?
-De-un moşneag, da, împărate, căci moşneagul ce priveşti-
Nu e om de rînd, el este domnul Ţării Româneşti.
Eu nu ţi-aş dori vreodată să ajungi să ne cunoşti,
Nici ca Dunărea să-nece spumegînd a tale oşti.
Eu îmi apăr sărăcia şi nevoile, şi neamul,
Şi deaceea tot ce mişcă-n ţara asta , rîul, ramul,
Mi-e prieten numai mie, iară ţie-duşman este,
Duşmănit vei fi de toate, fără –a prinde chiar de veste.
N-avem oşti, dară iubirea de moşie e un zid
Care nu se-nfiorează de-a ta faimă Baiazid!

ŞTEFAN CEL MARE a spus:”Moldova n-a fost a strămoșilor mei, n-a fost a mea și nu este a
noastră, ci a urmașilor urmașilor noștri în veacul vecilor !..."
Diriginte:
Pămîntul strămoşilor noştri a purtat şi poartă numele frumos de Moldova. Legenda spune că în
vremuri străvechi Dragoş –Vodă a coborît cu o ceată de vînători din munţi după un zimbru în
aceste locuri şi, găsind un plai foarte pitoresc şi frumos, a rămas să trăiască aici, numind ţara
aceasta bogată şi înfloritoare –Ţara Moldovei.
Diriginte:
Eminescu spunea”Patria vine de la cuvîntul „Pater „şi numai oamenii care ţin la părinţii lor , la
petecul acesta de pămînt , sfinţit de sîngele străbunilor, pot fi patrioţi.

Patria începe de la prag

                   Şi se-tinde pînă la portiţă,
                   Unde-un nuc ne-ntîmpină cu drag
                   Şi ne iese-n cale-o romaniţă.
       Patria se moşteneşte
       De la părinţii trudiţi ,
       Patria se iubeşte
       Cu ochii umeziţi.
                   De ea în duminici se cîntă ,
                   Cum mai demult se cînta ,
                    Patria este sfîntă ,
                   Ca şi măicuţa ta.(Gr. Vieru)

Cerul tau, Moldova (D. Matcovschi)

(fragment)
Cerul tau, Moldova, e de-albastru,
e de verde frunza ta oricand.
Un pamant mai scump pe lume nu e,
nici mai dulce nu e un pamant.
Casa mea la margine de Tara
creste fir de busuioc in prag.
Nu e nicaieri un plai mai tanar,
nu e nicaieri un plai mai drag.
Arde-n soare roua diminetii
ca o ploaie grea de margarint...
La Moldova orice primavara
e de randunica si argint.
Se implina spicul ca voinicul:
de lumina blanda soapta lui.
Nu-i o alta glie mai frumoasa,
alta glie mai aleasa nu-i.
Tu esti partea noastra de iubire,
tu esti dorul nostru cel mai dor;
pleaca cineva de langa tine,
niciodata nu ti-a fost fecior!
Doina ta, Moldova, e de leagan,
hora ta de codru e, de grui.
Nu-i pe lume alt meleag mai pasnic,
alt meleag mai sfant pe lume nu-i!