Lucrare de cercetare prezentata la Simpozionul International

“Consolidarea initiativelor comunitare de prevenire a HIV/SIDA si a violentei

in familie”

I. INTRODUCERE : După Decembrie 1989, imaginile şocante ale copiilor bolnavi de

SIDA au făcut să situeze ţara noastră pe unul dintre primele locuri în lume, cu indicatori foarte
ridicaţi, mai ales în cazul îmbolnăvirilor la copii. Experţii afirmă că este posibil ca un al
doilea val de îmbolnăviri cu virusul HIV să lovească în curând ţara noastră, deoarece copiii
născuţi în intervalul 1987 – 1990 şi infectaţi la naştere, au ajuns la vârsta la care au experienţe
sexuale şi vor transmite la rândul lor boala. În plus, extinderea consumului de droguri este un
alt factor de răspândire a virusului, deoarece mulţi consumatori folosesc aceleaşi ace iar
femeile fertile contaminate cresc riscul de transmitere a virusului pe cale materno- fetală sau
prin alăptare. Toate acestea duc la ideea că România se va confrunta abia de acum înainte cu
adevărata problemă a impactului epidemiei în viaţa socială, cu atât mai mult cu cât societatea
noastră nu pare a fi pregătită să se confrunte cu astfel de probleme. S-au semnalat deja multe
situaţii, intens şi inadecvat mediatizate, în care copiilor seropozitivi li s-a interzis accesul în
şcolile de masă, atât de către cadrele didactice, cât mai ales de către părinţii copiilor din clase.
Copii infectaţi cu HIV există, dar există şi riscul ca numărul lor să crească, ca urmare a celor
amintite.

II. IPOTEZA: Pornind de la aceste considerente, am încercat să investigăm la copiii din

două clase din şcoala noastră (cu vârste între 8 şi 10 ani), precum şi la părinţii acestora, felul
în care aceştia privesc acest fenomen social, precum şi modul în care s-ar comporta dacă în
clasă sau în familie ar exista unul sau mai mulţi copii infestaţi cu HIV/ SIDA.

III. METODE FOLOSITE: Împreună, am optat pentru următoarele: chestionarul,

aplicat atât copiilor, cât şi părinţilor acestora şi interviul.

IV. EŞANTIONAREA: Investigaţia a fost făcută pe un eşantion de 42 de elevi de la

clasele a II-a B şi a IV-a A şi 42 de părinţi ai acestor copii.

V. APLICAREA CHESTIONARELOR:

A. CHESTIONARUL NR. 1 – pentru copii:

1
1. Cunoaşteţi modurile în care se transmite virusul HIV/ SIDA? Dacă da, scrieţi.

2. Cunoaşteţi vreo persoană infestată cu HIV/ SIDA? Dacă da, bifaţi ce grad de rudenie are
cu voi: - rudă - vecin - cunoştinţă întâmplătoare
- din familie - alt caz – specificaţi.

3. Ce atitudine ai adopta faţă de o astfel de persoană: - frica - mila - revolta

- repulsia - indiferenţa - ajutorare - altă atitudine – specificaţi.

4. Completează cu DA sau NU: - Copiii bolnavi de SIDA trebuie să ducă o viaţă

normală._____- Copiii bolnavi de SIDA trebuie să înveţe în şcoli speciale.____- Copiii
bolnavi de SIDA trebuie să înveţe în şcolile de masă.___- Copiii bolnavi de SIDA nu trebuie
să intre în contact cu alţi copii.__- Trebuie interzis accesul acestor copii în şcolile de masă.__

5. Care sunt măsurile de precauţie pe care le cunoşti, pentru evitarea acestei maladii?

6. Ce atitudine ai adopta dacă în clasa ta ar fi un astfel de copil? Argumentează!

7. Cum te-ai comporta faţă de o astfel de persoană, dacă ar face parte din familia ta?
Argumentează!

B. CHESTIONARUL NR. 2 – pentru părinţi:

1. Cunoaşteţi modurile în care se transmite virusul HIV/SIDA? Scrieţi cel puţin trei.

2. Dacă aţi avea un copil infestat şi ar trebui să meargă la şcoală, aţi comunica învăţătoarei
boala? De ce?

3. În cazul în care aţi informa învăţătoarea despre boala copilului, ce i-aţi cere: a. să păstreze
secretul, nespunând celorlalte cadre didactice, copiilor şi părinţilor; b. să comunice acest
lucru doar conducerii şcolii; c. să spună tuturor, pentru sporirea măsurilor de prevenire; d.
altceva. Specificaţi.

4. Ce atitudine aţi avea dacă în clasa fiului/ fiicei dvs., ar fi un astfel de copil?* aş muta
copilul la altă clasă; * aş cere învăţătorului să nu mai primească acel copil în clasă; * nicio
atitudine; ar fi ca mai înainte; * aş vorbi cu ceilalţi părinţi, pentru a face ca acel copil să

2
părăsească clasa; * aş cere învăţătorului să ia mai multe măsuri de prevenire; * altceva –
specificaţi.

5. Care sunt măsurile de prevenire a bolii pe care le cunoaşteţi? Enumeraţi cel puţin două.

6. Cine credeţi că este răspunzător pentru faptul că se ştie atât de puţin despre această
maladie şi despre măsurile de prevenire a ei? - comunitatea locală - şcoala -
mass-media - Ministerul Sănătăţii - medicii de familie - altcineva –
specificaţi.

7 . Ce i-aţi sfătui pe părinţii care se confruntă cu o astfel de situaţie?

VI. ÎNREGISTRAREA ŞI INTERPRETAREA REZULTATELOR

A. Chestionarul 1 – pentru copii:

- 71 % dintre copii – 30 la număr- nu ştiu nici ce este HIV/ SIDA, nici cum se transmite,
nici eventuale măsuri de prevenire a bolii; 3 copii ştiu că se transmite prin sânge, dar nu
precizează cum, 2 spun că se transmite prin sărut, 2 – „dacă stai lângă cineva bolnav”, 1 –
„dacă bei apă după un bolnav”, 4 au scris că ştiu cum se transmite, fără a preciza însă;
- Niciun copil nu cunoaşte vreo persoană bolnavă;
- În privinţa atitudinii, procentele sunt următoarele: milă – 35%, ajutorare – 35%, frică –
10%, atitudine ca şi pentru un copil obişnuit – 20%;
- 70% dintre copii consideră că bolnavii trebuie să ducă o viaţă normală, să intre în contact
cu alţi copii; însă 50% spun că trebuie să urmeze şcoli speciale;
- La itemii 6 şi 7, 60% dintre copii spun că ar ajuta persoanele bolnave, atât colegi, cât şi
din rândul familiei; 1% ar respinge colegii, nu şi pe cei din familie, 2% ar vorbi cu colegii,
dar nu ar fi apropiaţi; 20% s-ar comporta ca şi cu un copil obişnuit, indiferent că este
coleg sau membru al familiei; pentru cazul membrului din familie, au fost şi alte idei: 3
copii ar strânge bani, 2 cer ajutor de la alţii, 4 ar lua alte măsuri pentru a se face bine.

B. Chestionarul 2 – pentru părinţi:

- 93% dintre părinţi cunosc mai multe moduri de transmitere a HIV/SIDA, precum şi
măsuri de prevenţie; restul de 7% ştiu doar 1-2 măsuri de prevenire, precum şi 1-2 moduri
de transmitere;

3
- 69% dintre părinţi -29 la număr- au scris că ar comunica învăţătoarei dacă ar avea un
astfel de copil, din diverse motive: să adopte măsuri de prevenire pentru ceilalţi – 13,
pentru că „aşa trebuie”- 5, pentru că acel copil necesită îngrijiri speciale permanent – 4,
ceilalţi nu au motivat; 5 părinţi au scris că nu ştiu dacă ar anunţa la şcoală, iar 8 au spus că
nu ar anunţa, toţi de teama că ceilalţi părinţi ar lua o atitudine împotriva copilului;
- La itemul 3, părinţii spun că i-ar cere învăţătoarei: să păstreze secretul – 62%, să anunţe
doar conducerea şcolii – 10%, să spună tuturor – 15%, restul de 13% - nu ştiu; la itemul 4,
referitor la ce atitudine ar adopta dacă în clasă ar fi un copil bolnav, răspunsurile sunt: la
fel ca înainte – 40%, i-ar cere învăţătoarei măsuri sporite de prevenire – 51%; 9% dintre
părinţi spun că şi-ar muta copilul;
- La itemul 6 cei mai mulţi dintre părinţi consideră vinovaţi pentru faptul că se ştiu atât de
puţine lucruri despre boală Ministerul Sănătăţii – 45%, medicii de familie – 18%, mass-
media – 23%, dar şi şcoala pentru că nu informează copiii – 12%; restul de 2% nu se
pronunţă;
- În privinţa sfaturilor pentru părinţi cu copii infestaţi, cei mai mulţi ar recomanda urmarea
cu stricteţe a tratamentului – 34%, integrarea acestor copii în şcoli de masă – 23%, darea
în judecată a celor vinovaţi – 18%, informarea continuă din diverse surse pentru a preveni
evoluţia bolii – 25%.

VI. CONCLUZII ŞI PROPUNERI: În urma aplicării acestor chestionare, precum şi a

discuţiilor cu elevii şi părinţii lor, am ajuns la următoarele concluzii: elevii de această vârstă
nu ştiu mai nimic despre această boală; neştiind, nu pot aplica măsurile de prevenire; este – în
egală măsură – atât vina noastră, a educatorilor, cât şi vina părinţilor, mai ales că s-a văzut că
părinţii elevilor noştri nu sunt deloc neştiutori în aceste probleme. Copiii ştiu lucruri vagi –
probabil aflate din mass-media sau auzite în treacăt din discuţiile celor mari. Pentru ca aceste
lucruri să se îndrepte, ne propunem pentru viitorul apropiat: lecţii informative despre modul
cum se transmite boala şi – mai ales – despre cum o putem preveni; concursuri între clase pe
aceste teme; discuţii cu persoane autorizate: cadre medicale, consilieri psihologi. Trebuie – de
asemenea – să-i convingem pe elevii noştri că toţi copiii sunt egali, chiar şi cei bolnavi de
HIV/ SIDA, că şi ei au dreptul la o viaţă normală, au dreptul să înveţe în aceeaşi şcoală cu toţi
copiii. Trebuie să lucrăm şi cu părinţii, pentru a-i convinge că un copil bolnav nu reprezintă
un pericol pentru copiii lor, dacă se respectă normele de prevenire a acestei boli, şi nu numai.

4
Instit., Mariana Ghiulai si Vasilica Nita

Scoala Nr. 2 Buftea - Ilfov