Soluţiile.

Metode cantitative
de exprimare a compoziţiei
soluţiilor.
 Obiective operaţionale
• O1 Să definească noţiunile: soluţie, substanţă dizolvată, solvent,
dizolvare, soluţii saturate, nesaturate, partea de masă a substanţei
dizolvate, densitatea soluţiei, concentraţia molară.
• O2 Să distingă procesele de difuzie și dizolvare a substanțelor
chimice, solubilitatea diferitor compuși chimici prin intermediul
experimentului chimic
• O3 Să sintetizeze cunoștințele deținute pentru aplicarea lor la
rezolvarea problemelor
• O4 Să elaboreze algoritmul de rezolvare a problemelor de chimie
• O5 Să rezolve probleme pentru determinarea părții de masă a
substanței dizolvate și concentrației soluțiilor
• O6 Să aprecieze utilitatea și aplicabilitatea soluțiilor în viață
 Soluţii apoase.
Soluţia este un amestec omogen de două sau mai mult
substanţe.

Orice soluţie are doi componenţi:

dizolvat (solvat,solut, în cantitate mai mică).
dizolvant (solvent, aflat în cantitate mare)

DIZOLVAREA = fenomenul în urma căruia solutul ( substanță

lichidă, solidă sau gazoasă ) se răspândește printre moleculele
solventului rezultând o soluție
La dizolvare au loc concomitent două fenomene:
- un fenomen fizic, particulele solvatului difuzează printre
moleculele solventului (endoterm);
- un fenomen chimic, interacţiuni cu formare de legături între solvat
şi solvent-solvatarea (exoterm)
 Dizolvarea HCl în apă ( compus covalent )

Cănd se dizolvă în apă substanțe cu moleculă

polară, se formează legături dipol –dipol între
moleculele polare de solvat (HCl) și moleculele polare
de H2O ; consecința fenomenului este ionizarea
solvatului ( desfacerea dipolului în ioni). Ionii rezultați se
hidratează cu molecule de apă

Ionizarea HCl: HCl (aq) + H2O (l) → H3O+ (aq) + Cl-(aq)

 Dizolvarea NaCl în apă ( compus ionic )

La dizolvarea compușilor ionici în apă, interacțiunile dintre solvat-

solvent constau în formarea de legături ion-dipol între ionii substanței
dizolvate (NaCl) și moleculele polare de apă. Rezultă ioni înconjurați de
dipolii apei, numiți ioni hidratați; acești ioni mobili explică conductibilitatea
electrică a soluțiilor de compuși ionici (săruri , baze).

Procesele de disociere în ioni și de hidratare a ionilor, care au loc la

dizolvarea NaCl în apă, se pot reprezenta prin ecuațiile :
NaCl (s) +(x+y)H2O (l)→Na+ XH2O+Cl- Y H2O sau
NaCl (s) +x H2O (l) → Na+ (aq) x H2O + Cl- (aq)
 SOLUBILITATEA
Dacă o substanţă se dizolvă într-un anumit solvent formând o
soluţie, se spune că este solubilă în acel solvent; substanţa care nu
se dizolvă este insolubilă.

Proprietatea unei substanțe de a se dizolva într-un anumit solvent

se numește solubilitate.

Nu poate fi dizolvat orice solut în orice solvent, ci numai substanțe

cu structuri asemănătoare.

Solubilitatea (S) se exprimă prin cantitatea maximă de solut care

se poate dizolva în 100 g de solvent la o anumită temperatură, într-o
anumită cantitate de solvent. Exemplu: la 20ºC, 100g apă dizolvă 36g
NaCl, 204g de zahăr.
 SOLUBILITATEA
După solubilitate, substanţele pot fi:
uşor solubile (NaCl);
puţin solubile (ghips);
greu solubile (AgCl).

Soluţia care conţine dizolvată o cantitate de substanţă

egală cu solubilitatea ei maximă, la o anumită
temperatură şi presiune, nu mai poate dizolva o cantitate
suplimentară de solvat; ea se numeşte soluţie saturată.
O soluţie în care se mai pot dizolva noi cantităţi de
substanţă (solvat) se numeşte soluţie nesaturată.
FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ SOLUBILITATEA :
A ) Natura solutului și a solventului
Substanțele se dizolvă în solvenți cu structură asemănătoare lor
(Principiul similitudinii) ; spunem despre aceste substanțe că sunt
solubile.
În solvenți polari ( de ex. apa ) se dizolvă :
• substanțele cu molecule polare (HCl , HBr )
• substanțe ionice (NaCl , NaOH , CuSO4 )
• substanțele care pot forma cu apa legături de hidrogen (zahăr, alcool
etilic , acizi organici )
În solvenți nepolari care sunt în general substanțe organice lichide ( de
ex. C6H6 =benzen, CCl4= tetraclorură de carbon, CS2=sulfură de
carbon ,(CH3)2CO = acetonă ), se dizolvă substanțe cu molecule
nepolare (de ex. I2, ulei ,petrol )
Grafitul (C) nu se dizolvă în nici un solvent .
B ) Temperatura
În general, cu creșterea temperaturii , crește solubilitatea
substanțelor solide și lichide și scade solubilitatea gazelor.

C) Presiunea (dacă solutul este gaz) Cu creșterea presiunii, crește

solubilitatea substanțelor gazoase în solvenți lichizi .
 Concentraţia soluţiilor
Concentraţia soluţiilor reprezintă cantitatea de substanţă
dizolvată într-o anumită cantitate (volum) de solvent sau
soluţie.
1. Partea de masă a substanţei dizolvate
Partea de masă a substanţei dizolvate: reprezintă cantitatea de substanţă dizolvată,
exprimată în grame din 100 g de soluţie.
msolutului
% = 100 msol = msolut + msolv
msolutiei msol = ρsol*Vsol

unde: ω% – partea de masă a substanţei dizolvate [%] ;

m solut – masa solutului [g]; msol – masa soluţiei [g];
msolv. – masa solventului [g].
Partea de volum a substanţei dizolvate: exprimă numărul de litri de dizolvat în 1 l de
soluţie.
= Vd Vs = Vd + Vsolv.
 % V  100
s
unde: φ%– partea de volum a substanţei dizolvate [%] , Vd – volumul solutului [l];
Vs – volumul soluţiei [l]; Vsolv. – volumul solventului [l].
Acest mod de exprimare a concentraţiei se aplică atunci când componentele soluţiei
sunt gaze.
Concentraţia procentuală volumetrică: reprezintă grame de solut la 100 ml soluţie.
Rezolvăm împreună:

Calculează masa sării necesară pentru

prepararea a 200g de saramură folosită la
conservarea legumelor cu partea de masă a
soluţiei NaCl de 10%.
Răspuns: 20 g NaCl
Rezolvaţi
Competiție
I. Calculați masa substanței (NaHCO3) și a apei necesare
pentru prepararea a 300g soluție cu partea de masă a
bicarbonatului de natriu de 2%. Soluția se utilizează
pentru gargare.
Răspuns: m (NaHCO3 = 6g)
m (H2O) = 294g
II. Cu ce va fi egală partea de masă a soluției % ce se
obține la dizolvarea a 15 g de clorură de sodiu în 135 g
de apă. Soluția se utilizează pentru conservarea
legumelor.
Răspuns: ω (NaCl) = 10%
 Concentraţia molară (molaritatea)

- reprezintă numărul de moli de substanţă dizolvată într-un

litru de soluţie. 
Cm =
md [mol/l ] sau Cm = V [mol/l ]
M d  VS S

unde: Cm – concentraţia molară [mol/l];

Md – masa molară a solvatului (solutului) [g].
Rezolvaţi
• Determinaţi concentraţia molară a soluţiei obţinute la
dizolvarea hidroxidului de sodiu cu masa de 2g în apă,
dacă volumul balonului cotat este de 500 ml.
• Soluția se utilizează pentru titrări, la stabilirea calității
produselor alimentare.
• Răspuns: 0,1 mol/l.
Activitate în grup

• Industrie alimentară
• Acidul acetic este folosit în alimentație sub formă de oțet
(3-9%) și ca materie primă în industria farmaceutică. Se
fabrică sub formă de esență de diferite concentrații.
• Calculați volumul apei ce trebuie de adăugat la 200 ml
esență de acid acetic cu partea de masă 20% cu
densitatea soluției de 1,0284 g/cm3 pentru a obține o
soluție de oțet cu partea de masă de 9% (densitatea
soluției 1,0113 g/cm3).
• Răspuns: 410,8 ml H2O
Activitate în grup

• Medicină
• Calculați molaritatea soluției de glucoză (C6H12O6) care
conține 27 g de glucoză în 500 cm3.
• Soluția se utilizează în medicină pentru hrănirea
artificială.
Activitate în grup
• Agricultură
• Soluţia de Ca(NO3)2 de 2 % se utilizează în agricultură
ca îngrăşămînt mineral.
• Problemă: La 800g soluţie de 1% de nitrat de calciu s-au
adăugat 10g de substanţă. Determinaţi partea de masă
a soluţiei obţinute.
Activitate în grup

• Știință
• De calculat concentrația molară Cm și partea de masă ω
a soluției obținute la dizolvarea a 10,6 g de sodă
calcinată (Na2CO3) într-un balon cotat de 500 ml
(densitatea soluției obținute ρ=1,005 g/ml)
• Răspuns: 0,2 mol/l; 2,11%
 Te m a p e n t r u a c a s ă

• De studiat § 5.1-5.3, ex. 1(a), 7, pag 121

• La dorință de realizat un mini-proiect de 5-6 slide-uri pe
tema: Soluțiile în viața cotidiană: beneficii și/sau pericole.