TEMA 8: PREŢUL ŞI MECANISMELE LUI DE FORMARE

1. Esenţa, funcţiile şi formele preţului

2. Mecanismul de formare şi metodele de reglementare a preţurilor
3. Politici de preţuri

Scopul temei: analiza formelor, a mecanismului, a metodelor de formare și reglementare a prețurilor.

Obictivele temei. După studierea acestei teme, ar trebui să fiţi capabili:

 să evidențiați esența și funcțiile prețului;
 să analizaţi formele de formare a prețurilor;
 să analizați mecanismele de formare a prețurilor;
 să analizaţi tipurile de prețuri;
 să caracterizați politicile de prețuri.
8.1. Esenţa, funcţiile şi formele preţului

În sens general, preţul exprimă cantitatea de monedă ce trebuie plătită pentru cumpărarea unor bunuri
materiale şi servicii în cadrul tranzacţiilor bilaterale de piaţă. Preţul este determinat de piaţă şi
reprezintă suma de bani pe care o primeşte vânzătorul unui bun economic de la cumpărătorul
acestuia.
Teoriile ce determină preţul mărfii:
a. Teoria obiectivă, bazată pe valoare-muncă, conform căreia valoarea este expresia
cheltuielilor de muncă vie şi materializată, iar baza preţului o constituie valoarea
(elaborată de W. Petty, de fiziocraţi şi de economiştii clasici englezi);
b. Teoria subiectivă – la baza valorii şi preţului se află criteriul utilităţii bunurilor materiale,
adică valoarea şi preţul mărfii sunt determinate de utilitatea ultimei unităţi de produs,
denumită utilitate marginală;
c. Teoria preţului cu mulţi factori – la stabilirea preţului se ţine cont nu numai de munca
cheltuită, ci şi de utilitate, de limitarea resurselor etc. (fondatorul ei este P. Samuelson);
d. Teoria stabilirii preţului pe baza principiului empiric „costului de producţie general” – la
costul de producţie mediu se adaugă un anumit procent de cheltuieli fixe şi de profit.
Structura preţurilor:
 costul de producţie (cheltuielile);
 profitul.
Între aceste componente ale preţului există un raport invers proporţional: dacă creşte costul de
producţie, atunci scade profitul şi invers, dacă scade costul de producţie, atunci creşte profitul. În
economia de piaţă concurenţială preţul îndeplineşte următoarele funcţii:
1. Funcţia de calcul şi măsurare a cheltuielilor şi a rezultatelor activităţii economice.
Preţul serveşte ca instrument de analiză şi fundamentare a deciziilor privind introducerea
noilor tehnologii, repartizarea şi utilizarea resurselor, participarea la ciclul economic
mondial.
2. Funcţia informaţională. Preţul serveşte ca un „sistem de semnale” care coordonează
deciziile agenţilor economici referitor la volumul resurselor limitate pentru producători şi a
bunurilor de consum pentru consumatori. Anume preţul contribuie la elaborarea deciziilor
privind alegerile producătorilor şi ale cumpărătorilor pentru soluţionarea problemei
fundamentale: ce? cât? cum? pentru cine? să producă, respectiv să achiziţioneze.
3. Funcţia de stimulare. Preţul poate contribui la dezvoltarea producţiei sau o poate stopa.
Preţurile joase, care nu asigură o rentabilitate normală sau aduc pagube, nu-i cointeresează
pe producători să majoreze volumul de producţie, şi invers.
4. Funcţia de recuperare a costurilor. Preţul trebuie să asigure agenţilor economici
compensarea cheltuielilor şi obţinerea unui anumit profit.
5. Funcţia de redistribuire a veniturilor şi a patrimoniului între agenţii economici, ramuri şi
sectoare ale economiei naţionale. Agenţii economici, ramurile şi sectoarele de activitate,
ale căror preţuri relative se micşorează, înregistrează pierderi de venituri şi patrimoniu;
situaţia este inversă la cei ale căror preţuri relative cresc.
Factorii care influenţează preţul:
 factorii interni la care se referă:
- cererea (dinamica);
- oferta;
- masa monetară aflată în circulaţie.
Dacă creşte masa monetară aflată în circulaţie peste volumul de mărfuri şi servicii (ne fiind acoperită
cu mărfuri şi servicii), atunci are loc tendinţa de creştere a preţurilor şi apar procese inflaţioniste.
 factorii externi:
- reglarea (intervenţia) directă şi indirectă asupra procesului de formare a preţurilor de
către stat;
- stabilirea preţurilor administrate de către stat şi monopoluri.
Tipurile (categoriile) preţurilor:
 preţuri libere, care se formează în urma confruntării cererii şi ofertei pe piaţa respectivă;
 preţuri administrate, care sunt stabilite de către organele statale şi monopoluri;
 preţuri mixte, care sunt formate sub influenţa factorilor interni şi externi.

Formele preţului:
1. În dependenţă de natura şi obiectul pieţei:
a. preţuri la mărfuri corporale;
b. preţuri la mărfuri incorporale;
c. preţuri la servicii numite tarife;
d. preţuri la factorii de producţie;
e. preţuri la hârtiile de valoare.
2. În dependenţă de natura şi obiectul schimbului:
a. preţuri industriale;
b. preţuri agricole;
c. preţurile la mărfurile de producţie;
d. preţurile la terenurile de pământ;
e. preţurile la materialele de construcţii.
3. În dependenţă de stadiul tranzacţiei (de realizare a mărfurilor):
a. preţul cu amănuntul;
b. preţul angro (cu ridicata).
4. În dependenţă de specificul tranzacţiei:
a. preţuri de bursă;
b. preţuri de licitaţie.
5. Preţul marginal reprezintă preţul care include (acoperă) cheltuielile ultimei partide de
mărfuri absorbită de către piaţă;
6. Preţul tare este cel contractual, care include preţurile la mărfurile incluse în contractele
comerciale. Aceste preţuri prevăd o perioadă îndelungată de timp şi în decursul
contractului preţurile nu se modifică.
7. Preţuri mobile sau preţuri de sezon;
8. Preţuri riscante sunt preţurile unde ponderea inovaţiei în produsul respectiv este destul
de înaltă.
9. Preţuri închise sunt preţurile în care se formează pe piaţa tenebră.
Preţul, în mişcarea sa, are 2 tendinţe: de
creştere și de scădere (micşorare).
Asupra acestor 2 tendinţe în dinamica preţului influenţează următorii factori:
 dinamica costurilor de producţie;
 dinamica (coraportul) cererii şi ofertei;
 capacitatea de cumpărare a monedei;
 modificarea (dinamica) preţului pe piaţa mondială.

8.2. Mecanismul de formare şi metodele de reglementare a preţurilor

Principiile formării preţului:
 îmbinarea stabilităţii preţurilor cu flexibilitatea lor – reducerea preţurilor la producţia perimată
şi nerentabilă, modificarea preţurilor la producţia agricolă în dependenţă de anotimp;
 preţul trebuie să fie mai înalt decât cheltuielile de producere, cu scopul compensării lor şi
obţinerii profitului;
 asigurarea acumulării necesare pentru achitarea impozitelor şi pentru reproducerea lărgită.
După modul în care se formează şi se stabilesc, preţurile pot fi:
a. preţuri libere, care se formează şi evoluează în condiţiile pieţei cu concurenţă pură sau
perfectă, în care nici unul dintre agenţii pieţei nu poate influenţa nivelul şi dinamica preţului. Cu
alte cuvinte, preţurile libere sunt acelea, care se formează în urma confruntării cererii cu oferta;
b. preţuri administrate, care se stabilesc prin deciziile organelor statale şi ale altor centre
de forţă economică (monopoluri, monopsonuri, oligopoluri etc.);
c. preţuri mixte, care se formează sub influenţa mecanismelor de piaţă (cerere, ofertă,
concurenţă) şi a mecanismelor dirijiste de reglementare (cote de taxe şi impozite care se includ în
preţuri, stabilirea nivelului de preţuri etc.).
În economia de piaţă actuală are loc intervenţia activă a statului în procesul de formare a preţului.
Această intervenţie se face prin intermediul a 3 căi:
1. pe cale legislativă – parlamentul adoptă legi referitor la preţuri;
2. pe cale normativă – guvernul adoptă, elaborează anumite acte normative referitor la preţuri;
3. pe cale penală – organele de constrângere trag la răspundere penală persoanele care nu
respectă legislaţia şi actele normative referitor la preţuri.
Statul se implică în procesul de formare a preţurilor aplicând 2 metode.
Metodele de reglare de către stat a preţurilor sunt:
 reglarea directă de către stat a preţurilor care prevăd:
a. fixarea preţurilor la unele mărfuri de primă necesitate;
b. „îngheţarea” preţurilor la nivel minim sau maxim, în anumite situații excepţionale (în
caz de război, tensiuni sociale şi crize economice);
 c. fixarea preţurilor şi a tarifelor la produsele şi serviciile create în sectorul public
(adică la mărfurile şi serviciile prestate de stat);
d. stabilirea preţurilor şi dinamica acestora în dependenţă de schimbarea preţurilor pe
piaţa mondială.
 reglarea indirectă care prevede:
a. achiziţionarea de către stat a unor cantităţi de mărfuri în scopul de a regla
(stabiliza) preţul pe pieţele respective;
b. acordarea subvenţiilor producătorilor de mărfuri şi servicii;
c. reglarea sistemelor de impozite şi a tarifelor (taxelor) vamale;
d. reglarea şi legiferarea ratei de amortizare.
8.3. Politici de preţuri
Statul aplică diferite politici de preţuri. Preţurile la mărfuri şi servicii pot fi divizate în următoarele
grupe:
1. Politica de preţuri la mărfurile destinate pentru producţie, care includ:
a. preţuri contractuale – ce depind de termen şi de calitate;
b. preţuri de tender;
c. preţuri de credit, ce prevăd realizarea mărfurilor în rate.
2. Politici de preţuri în domeniul comerţului, care include:
a. preţuri angro;
b. preţuri cu amănuntul.
3. Politici de preţuri la produsele (mărfurilor) noi, care includ:
a. politica preţurilor asupra mărfurilor patentate;
b. stabilirea preţurilor relativ joase, asupra produselor noi, iar, odată cu cucerirea
segmentului de pe piaţa respectivă, este aplicată politica de creştere a preţurilor;
c. politica de preţuri la mărfurile imitatoare (substituibile).
4. Politica de preţuri în dependenţă de sortiment, care include:
a. politica de preţuri în dependenţă de gen;
b. politica de preţuri în dependenţă de vârstă;
c. politica de preţuri în dependenţă de nivelul de venituri;
d. stabilirea nivelului minim şi maxim la fiecare sortiment de mărfuri.
5. Politici de preţuri administrate, care include:
a. politica de preţuri prestigioase la mărfurile de lux;
b. politica de preţuri nerotunjite;
c. politica de preţuri de rabat (de reducere), ce prevede reducerea preţului la unele
mărfuri;
 d. politica de reducere a preţului mai jos decât preţul la mărfurile concurentului.
Cuvinte-cheie

 preț  prețuri închise

 cost  prețuri libere
 prețuri tari  prețuri administrative
 prețuri marginale  prețul mixe
 prețuri de licitație  prețul cu amănuntul
 prețuri de burse  prețul angro
 prețuri riscante  politica de prețuri

Problemele de recapitulare
1. Analizaţi câteva teorii ce determină preţul mărfii şi al serviciilor.
2. Care sunt funcţiile principale ale preţului?
3. Care sunt tipurile de preţuri într-o economie de piaţă?
4. Analizaţi factorii care influenţiază dinamica preţurilor.
5. Ce metode de reglare a preţurilor cunoaşteţi?
6. Politicile statului aplicate în domeniul preţurilor.

Bibliografie

 A. Cojuhari, T. Manole, T. Grunzu, Teorie Economică. – Chişinău: U.T.M., 2004, p. 64 - 80.

 Dumitru Moldovanu, Curs de teorie economică. – Chişinău: Editura ARC, 2006, p. 133 -
143.
 Mihai Grosu, Economie politică. – Chişinău: Editura Evrica, 2001, p.69 - 74.
 Valeriu Umaneț, Economie politică. – Chişinău: U.S.M., 2004, p. 77 - 99.
 Niţă Dobrotă, Economie politică. – Bucureşti: Editura Economică, 1997, p. 101 - 116, 127 -
137, 141 - 142.
 Jacquea Genereux, Economie politică. – Bucureşti: Editura ALL BECK, 2000, p 42 - 60.
 О. П. Сорочан, Экономическая теория. – Кишинэу: ЭАМ, 2008.с. 130 - 142.
 В.М. Соколинский, Экономическая теория. – Москва:КНОРУС, 2008. с 66 - 94.
TEMA 9: CONCURENŢA ŞI MONOPOLUL

1. Esenţa, funcţiile şi factorii concurenţei. Metodele luptei de concurenţă

2. Tipurile şi formele pieţelor concurenţiale
3. Apărarea concurenţei şi limitarea activităţii monopoliste

Scopul temei: aprecierea rolului concurenţei în economia de piaţă şi modul de formare a preţurilor în
aceste condiţii.

Obiectivele temei. După studierea acestei teme, ar trebui să fiţi capabili:

 să evidenţiaţi esenţa concurenţei şi metodele de luptă concurenţială;
 să analizaţi pieţele cu o concurenţă perfectă şi imperfectă;
 să apreciaţi importanţa protecţiei concurenţei şi limitării monopolurilor;
 să evidenţiaţi esenţa, structura şi funcţiile preţului;
 să analizaţi diferite tipuri de preţuri;
 să analizaţi mecanismele de formare a preţului;
 să determinaţi căile de intervenţie a statului în formarea preţurilor.

9.1. Esenţa, funcţiile şi factorii concurenţei. Metodele luptei de concurenţă

Concurenţa – reflectă o formă specifică de confruntare dintre agenţii economici

(producători) pentru atragerea de partea sa a clienţilor (consumatorilor). Concurenţa reprezintă
raportul de forţe pe piaţa bunurilor de consum şi pe piaţa de producţie. Concurenţa stimulează
producătorii competitivi şi elimină din afaceri producătorii necompetitivi.
Funcţiile concurenţei:
 Concurenţa stimulează iniţiativa şi spiritul creativ al producătorilor. Producătorii aplică măsuri
de înlocuire la timp a tehnicii vechi cu tehnică nouă.
 Concurenţa contribuie la armonizarea intereselor atât a producătorilor, cât şi a consumatorilor.
Producătorii, în goană după profit majorează, volumul de producţie ce contribuie la satisfacerea
cerinţelor consumatorilor.
 Concurenţa contribuie la egalarea nivelului de înzestrare tehnică a întreprinderii cu factorii de
producţie şi utilizarea raţională a acestora .
 Concurenţa contribuie la reducerea costurilor de producţie şi a preţurilor.
 Concurenţa contribuie la sporirea calităţii mărfurilor şi a serviciilor.
 Concurenţa contribuie la plasarea şi utilizarea raţională a resurselor economice.
Laturile negative ale concurenţei (dezavantajele):
 Concurenţa creează obstacole în aplicarea tehnicii noi la întreprinderile concurenţiale,
duce la stoparea realizărilor tehnico - ştiinţifice.
 Concurenţa duce, deseori, la ciocniri de interese şi la risipa de surse financiare,
materiale şi umane.
 Concurenţa duce la concentrarea şi centralizarea capitalului şi formează monopolurile
ceea ce influenţează negativ asupra mediului concurenţial.
Factori care influenţează asupra concurenţei:
 Numărul şi dimensiunea întreprinderilor la nivel micro, mezo şi macro economic.
 Diversificarea produselor.
 Gradul de transparenţă a pieţei.
 Gradul de mobilitate a factorilor de producţie în aspectul ramural şi teritorial.
 Facilităţi sau limitări la intrarea în ramură a noilor producători.
 Gradul de libertate în determinarea preţurilor.
 Raportul dintre cerere şi ofertă la mărfurile respective pe piaţa respectivă.
 Nivelul dezvoltării economice.
 Gradul de libertate a intrării noilor producători pe piaţa respectivă.
 Gradul de participare a agenţilor economici la formarea preţurilor.
 Volumul de producţie prezentat pentru realizare de către producător.
 Conjunctura politicii interne şi externe în domeniul comerţului intern şi extern.
 Nivelul de mentalitate economică a agenţilor economici şi, în ansamblu, a populaţiei.
Factorii luaţi în ansamblu formează mediul concurenţial. Lupta de concurenţă între agenţii economici
cuprinde două metode:
1. Metoda luptei de concurenţă de natură economică.
2. Metoda luptei de concurenţă de natură extraeconomică.
1. Metoda luptei de concurenţă de natură economică include următoarele elemente:
- reducerea costurilor de producţie;
- reducerea preţurilor de realizare;
- sporirea calităţii produselor;
- acordarea unor facilităţi consumatorilor;
- lansarea noilor produse pe pieţele respective;
- publicitatea şi reformele;
- acordarea serviciilor de cost - vânzare.
2. Metoda luptei de concurenţă de natură extraeconomică include următoarele elemente:
- furtul de informaţii de la concurent;
- discriminarea concurentului şi a mărfurilor acestuia;
- cumpărarea specialiştilor de la întreprinderile concurente;
- corupţia;
 - spionajul economic.
În dependenţă de aceste două metode de luptă economică, există concurenţă:
 loială, la baza acesteia aflându-se metodele luptei de concurenţă de natură economică.
 neloială, la baza acesteia aflându-se metodele luptei de concurenţă extraeconomică.

9.2. Tipurile şi formele pieţelor concurenţiale

În ţările cu economie de piaţă există două tipuri de concurenţă: perfectă şi imperfectă.
Concurenţa perfectă presupune asemenea raporturi de piaţă care asigură ca toţi vânzătorii
(producătorii) să-şi vândă producţia la preţul pieţei, iar toţi cumpărătorii (consumatorii) pot cumpăra
la preţul pieţei atât cât doresc, fără a-l influenţa.
 Trăsăturile concurenţei perfecte (pură)
- atomicitatea participanților: un număr considerabil de vânzători şi cumpărători pe
piaţă, de mărime şi putere comparabile, încât ei nu pot influența asupra volumului de
vânzări şi asupra prețului;
- omogenitatea produselor: produsele sunt identice, în consecință cumpărătorii sunt
indiferenţi de la care producător le procură;
- mobilitatea factorilor de producere: orientarea muncii şi capitalului spre acel arial de
utilizare unde se asigură profit maximal;
- fluiditatea pieţei: cumpărătorii pot să-şi aleagă liber furnizorii, iar producătorii să
intre sau să iasă dintr-o anumită piaţă;
- transparenţa pieţei: toţi agenţii economici sunt perfect informaţi despre toate
elementele pieţei şi despre schimbările care pot interveni.
 Concurenţă imperfectă (impură). Concurenţa imperfectă se manifestă în trei forme:
- piaţa cu concurenţa de tip monopol.
- piaţa cu concurenţa monopolistică.
- piaţa cu concurenţa de tip oligopol.
Piaţa cu concurenţa de tip monopol are următoarele trăsături:
- existenţa pe piaţă a unui singur producător;
- lipsa produselor substituibile;
- formarea preţurilor de monopol;
- existenţa obstacolelor la intrarea noilor producători pe piaţa respectivă.
Monopolul apare în urma concurenţei în rezultatul concentrării şi centralizării capitalului. Situaţiei de
monopol îi corespunde situaţia de monopson: când există mai mulţi producători şi numai un singur
cumpărător care determină preţul şi volumul de realizare a mărfurilor. Există monopol bilateral:
situaţia când un singur producător este pus în faţa unui singur cumpărător.
Piaţa cu concurenţă monopolistică are următoarele trăsături:
- existenţa pe piaţă a mai multor firme care deţin o anumită pondere în pieţele respective,
de regulă numărul firmelor vibrează între 25-70;
- diversificarea produselor în funcţie de calitate, de ambalaj şi în funcţie de semn de firmă;
- există control limitat al preţurilor;
- intrarea relativ liberă a noilor producători pe piaţa respectivă;
- principala concurenţă are loc în jurul costurilor de producţie, în jurul calităţii
mărfurilor şi în jurul ambalajului.
Piaţa cu concurenţă de tip oligopol are următoarele trăsături:
- existenţa pe piață a unui număr limitat de producători (vânzători);
- există controlul general al preturilor, firma determină volumul de vânzări, însă nu poate
determina nivelul preţului şi volumul profitului;
- există restricţii la intrarea noilor producători (vânzători) pe piaţa respectivă.
Întreprinderea este considerată oligopolistă în două cazuri:
1) dacă întreprinderea are dimensiuni mari şi produce mărfuri omogene;
2) dacă întreprinderea produce și bunuri diversificate, pe lângă produsul de bază, care are o
pondere mare pe piaţa respectivă.
Oligopolurile pot fi grupate în 2 categorii:
1. Oligopoluri controlate (concentrate) – prevăd înţelegeri secrete între întreprinderi în scopul
obţinerii profitelor avansate. Ele se mai manifestă în următoarele forme:
a) Cartel: care reprezintă o înţelegere secretă între întreprinderile omogene cu privire la
divizarea pieţelor de desfacere şi la nivelul preţului.
b) Sindicat: înţelegerile secrete cu privire la realizarea în comun a mărfurilor.
c) Trust, în condiţiile trustului proprietarii întreprinderilor devin acţionari şi primesc
dividende în conformitate cu patrimoniul întreprinderii incluse în trust.
d) Concern: reprezintă o întrunire a întreprinderilor bazate pe concentrare orizontală şi
verticală a producţiei.
e) Conglomerat: întrunirea întreprinderilor în scopul cuceririi noilor pieţe de desfacere şi
obţinerii profiturilor majorate.
2. Oligopoluri antagoniste: prevăd concurenţa dintre întreprinderi în dependenţă de schimbarea
caracteristicilor produsului. Ele includ următoarele metode:
a) creşterea volumului de vânzări;
b) lansarea noilor mărfuri prin publicitate şi reclamă;
c) demonstrarea calităţii mărfurilor destinate pentru vânzare;
d) atragerea consumatorilor în baza demonstrării avantajelor produselor realizate;
 e) realizarea mărfurilor în rate pe termen lung;
f) aplicarea sistemului de spionaj economic, diversiuni, şantaj, metode neloiale.

9.3. Apărarea concurenţei şi limitarea activităţii monopoliste

În ţările bazate pe relaţiile de piaţă sunt adoptate legi care prevăd apărarea concurenţei şi limitarea
activităţii monopolurilor. Prima ţară, care a elaborat o legislaţie eficientă în acest sens, a fost Statele
Unite ale Americii, care încă în anul 1890 a adoptat prima lege antimonopol, numită „Sherman Act”.
Au urmat apoi, în 1914, 1938 şi 1950, alte acte legislative menite să protejeze concurenţa, fapt ce
demonsrează o politică consegventă, axată pe apărarea virtuţilor pieţei. În Republica Moldova au fost
adoptate 3 legi orientate spre susţinerea concurenţei loiale şi limitarea activităţii monopolurilor:
- Legea despre limitarea activităţii monopoliste şi dezvoltarea concurenţei (anul 1992).
- Legea despre protecţia concurenţei (anul 2000).
- Legea concurenței (2014).
Conform legislaţiei se deosebesc trei tipuri de activităţi:
1) activitatea monopolistă;
2) concurenţa neloială. Activitatea organelor publice;
3) activitatea organelor publice locale, care, deseori, pun obstacole în lupta de concurenţă
loială.
Activitatea monopolistă pune obstacole în dezvoltarea concurenţei loiale. Pentru a înlătura aceste
obstacole, legea în vigoare prevede:
 se interzice impunerea concurentului unor condiţii nejustificate şi nefavorabile, cum ar fi:
transferarea mijloacelor financiare;
 păstrarea deficitului artificial al mărfurilor pe calea reducerii volumului de producţie, sau
pe calea acumulării stocurilor de mărfuri nerealizate;
 aplicarea unor restricţii în calea intrării noilor producători pe piaţa respectivă;
 stabilirea preţurilor joase de monopol în scopul ruinării concurentului;
 stabilirea preţurilor înalte de monopol în scopul obţinerii profiturilor nejustificate;
 interzicerea acordurilor dintre agenţii economici care cuprind mai mult de 35% din
volumul realizărilor pe piaţa respectivă;
 anularea acordurilor care duc la divizarea pieţei de desfacere, la fixarea preţurilor pe piaţa
de licitaţie şi la stoparea procesului concurenţial;
 suspendarea acordurilor dintre subiecţii neconcurenţiali, dacă unul dintre ei deţine
ponderea principală pe piaţa respectivă.
Concurența neloială: în conformitate cu legislaţia în vigoare se interzice concurenţa vicioasă
(neloială) şi anume:
 prezentarea informaţiei neobiective referitor la activitatea concurentului care aduce dauna
materială sau morală adversarului;
 ducerea în eroare a consumatorului referitor la calitatea mărfurilor concurentului;
 prezentarea reclamei neobiective faţă de mărfurile concurentului;
 aplicarea nesancţională a mărcii comerciale a mărfii fără acordul acestuia;
 divulgarea secretului comercial al concurentului.
Activitatea organelor de administrare publică nu au dreptul:
 să crearea noilor întreprinderi în orice sferă de activitate prevăzute de legislaţie;
 să impună agenţii economici să încheie contracte cu anumite firme, fără învoirea
acestora;
 să acorde unor agenţi economici scutiri de impozite sau alte înlesniri.
În scopul apărării concurenţei în Republica Moldova este creată Agenţia Naţională de Protecţie a
Concurenţei. Sarcinile Agenţiei sunt:
- contribuirea la formarea relaţiilor de piaţă în baza concurenţei;
- promovarea politicii de stat în domeniul concurenţei;
- preîntâmpinarea, limitarea şi înlăturarea activităţilor anticoncurenţiale;
- exercitarea controlului de stat asupra respectării legii concurenţei de toţi agenţii
economici.
Funcţiile Agenţiei:
- elaborarea şi promovarea politicii de stat în domeniul apărării concurenţei şi limitarea
activităţii monopoliste;
- elaborarea actelor normative cu privire la perfecţionarea mecanismelor de realizare a
concurenţei;
- elaborarea programelor referitor la demonopolizarea producţiei şi a pieţelor de
desfacere;
- aplicarea sistemului de amenzi faţă de agenţii economici care încalcă legislaţia în
vigoare.

Cuvinte-cheie

 concurenţă  piaţa cu concurenţă de

oligopol
 concurenţă perfectă  protecţia concureţei
 concurenţă imperfectă  preţ
 piaţa de monopol  preţuri libere
  piaţă de monopson  preţuri administrative
 piaţa cu concurenţă monopolistică  preţuri minime, preţuri maxime

Problemele de recapitulare
1. Cum inţelegeţi categoria economică „concurenţa”?
2. Analizaţi funcţiile concurenţei.
3. Determinaţi factorii care influenţiază asupra concurenţei.
4. Care sunt deosebirile între lupta de concurenţă de natură economică şi lupta de
concurenţă de natură extreconomică?
5. Analizaţi trăsăturile concurenţei perfecte.
6. Trăsăturile pieţei cu concurenţă imperfectă.
7. Drepturile organelor de administrare locală referitor la apărarea concurenţei.

Bibliografie

 A. Cojuhari, T. Manole, T. Grunzu, Teorie Economică. – Chişinău: U.T.M., 2004, p. 64

- 88.
 Dumitru Moldovanu, Curs de teorie economică. – Chişinău: Editura ARC, 2006,
p. 133 - 143.
 Mihai Grosu, Economie politică. – Chişinău: Editura Evrica, 2001, p.69 - 74.
 Valeriu Umaneț, Economie politică. – Chişinău: U.S.M., 2004, p. 77 - 99.
 Niţă Dobrotă, Economie politică. – Bucureşti: Editura Economică, 1997, p. 168 - 209.
 Jacquea Genereux, Economie politică. – Bucureşti: Editura ALL BECK, 2000, p 110 -
146.
 О. П. Сорочан, Экономическая теория. – Кишинэу: ЭАМ, 2008.с. 243 - 254.
 В.М. Соколинский, Экономическая теория. – Москва:КНОРУС, 2008. с 86 - 94.
 Legea Republicii Moldova „Legea Concurenței”. Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2012, nr. 193-197.