Elaborarea Metodica Nr.

Tema: Simulatoarele. Ocluzatoarele şi articulatoarele. Varietăți. Metode de fixare a modelelor şi

cerințele către ele. Utilizarea practică.

1. Clasificarea simulatoarelor. Utilizarea lor practică.

Simulatoarele sunt aparate care reproduc în afara sistemului stomatognat una, mai multe sau toate
mișcările mandibulei faţă de maxilă. Cu ajutorul lor modelele sunt poziționate în relație centrică.
Simulatoarele pot fi clasificate în ocluzatore şi articulatoare.

Ocluzatoarele sunt cele mai simple aparate utilizate în practica proteticii dentare care imită mișcările
mandibulei în plan vertical ( deschidere şi închidere).

2. Particularităţile constructive ale ocluzoarelor.

Ocluzatoarele sunt compuse din două rame (una inferioară şi alta superioară) articulate în jurul unui ax
asemănător cu o balama şi care por fi menţinute la o anumită distanţă prin intermediul unui şurub sau al
unei tije metalice situată în sens vertical.

Rama inferioară a ocluzorului reprezintă schematic mandibula cu o extremitate liberă rotunjită situată în
plan orizontal asemănătoare corpului mandibulei şi alta situată în plan vertical sub un unghi de 100-120°
asemănătoare ramurilor mandibulei. Extremitatea verticală este înzestrată cu o ansă pentru a putea fi
unită cu rama superioară a ocluzorului care reprezintă poziţia orizontală a maxilei. Între extremităţile
ramelor este plasat un şurub cu o contrapiuliţă, cu ajutorul căruia se fixează şi se menţine înălţimea
necesară între braţe.
3. Ce reprezintă fiecare element al simulatorului?

Rama superioară reprezintă maxila, iar rama inferioară – mandibula.

4.Descrieţi articulatoarele anatomice. Elementele componente. Menirea.

Articulatoarele imită mişcările mandibulei în toate planurile: deschidere-închidere, de propulsie, de

lateralitate (stînga şi dreapta) şi servesc la poziţionarea modelelor în relaţie centrică pentru refacerea
morfologiei ocluzale (montarea dinţilor ) corespunzătoare activitîţii funcţionale a sistemului
stomatognat.

Articulatoarele anatomice medii au fost imaginate şi construite avînd la bază date medii antropometrice
obținute în urma măsurărilor între diferete repere osoase, articulare şi dentare. Ele sunt alcătuite din
două rame: una superioară şi alta inferioară, articulate printr-un complex asemănător articulației
temporomandibulare şi care rezultă din media valorilor antropometrice a ATM. Astfel, extremitățile
posterioare ale ramei superioare sunt prezentate de condilii articulari care alunecă pe pantele ce imită
tuberculii articulari situaţi pe rama inferioară. Suprafața acestor pante are un grad de înclinare în sens
mezio-distal de 33° şi oralovestibular de 17°. Aceste suprafețe articulare sunt plasate mai jos şi mai
posterior faţă de locul corespunzător al acestora în ATM. Locul lor de articulație în ATM şi al axului
intercondilian transversal este indicat de o tijă transversală cu extremități ascuțite, solidarizată la rama
superioară a articulatorului. Extremitatea anterioară a ramei superioare are o tijă verticală detaşabilă ce
menţine distanţa dintre ambele rame şi pe care este instalată altă tijă orizontală, vîrful căreia ne indică
marginea interincisivală a dinţilor centrali inferiori. Totodată vîrful tijei oriîntale şi pintenii de suport,
situţi pe laturile verticale posterioare ale ramurii inferioare, formează linia mediană orizontală a
articulatorului după care se stabileşte planul protetic. Extremitatea inferioară a tijei verticale are contact
cu plăcuţa incisală detaşabilă, care reprezintă unghiurile traiectoriilor incisivale: unghiul sagital egal cu
40° şi unghiul transversal - 120°.

5. Construcţia articulatoarelor semi- şi total adaptabile.

Articulatoarele adaptabile individuale se caracterizează prin faptul că permit să se reproducă mişcările

mandibulei individual pentru fiecare pacient după unele înregistrări prealabile efectuate de către medic.

6. Enumeraţi datele anatomice utilizate în articulatoarele semiadaptabile.

Unghiul traiectoriei articulare sagitale, 33°

Unghiul traiectoriei articulare transversale 17°

Unghiurile traiectoriilor incisivale: sagital egal cu 40° şi transversal - 120°

Triunghiul Bonwill

Planul de ocluzie

7. Ce reprezintă planul Frankfurt?

Planul Frankfurt este un plan orizontal de referin ă în ocluzologie, care a fost adoptat în 1882 la
Congresul antropologilor germani din Frankfurt-pe-Main. El trece prin punctele
Orbitale(Or) şi Porion (Po)

Or :cel mai inferior , de pe conturul orbitei 

Po : in centrul olivei sau superoextern pe desenul conductului auditiv extern osos .

8. Importanţa utilizării arcului facial pantografic şi gutierei stereografice.

Arcul facial Gysi are o formă asemănătoare cu litera U, care prezintă la ambele extremităţi patru sisteme
de culisare în care alunecă şi pot fi blocate două bare condiliene ce înregistrează traiectoria de mişcare
condiliană, precum şi două tije verticale ce determină poziţia corpului mandibulei. În partea anterioară,
central, este situată o tijă metalică reglabilă cu ajutorul căreia prin înscrieri grafice extraorale se
înregistrează unghiul transversal al traiectoriei incisivale (unghiul Gotic). Înregistrările realizate se
transpun în articulator, tot cu ajutorul arcului facial, după ce se fixează modelele.

9. Care este corelaţia dintre planul Frankfurt si planul de ocluzie?

Planul Camper este un plan orizontal care trece prin Achantion (spina nazală anterioară) şi centrele
meatelor auditive externe. La nivelul ţesuturilor moi corespunde liniei care uneşte

punctul Subnasion cu centrul tragusului. Planul Camper este utilizat în protetica dentară pentru
stabilirea planului de orientare ocluzală, find paralel cu acesta. Cu planul Frankfurt formează un unghi de
10-15º.

10. Metode de fixare a modelelor în articulatoare.

Tehnica fixării modelelor în articulatoare depinde de modelul articulatorului utilizat, precum şi de

metodele de înregistrare a deplasării mandibulei faţă de maxilă.

De exemplu tehnica de fixare a modelelor în articulatorul anatomic mediu Gysi Simplex cuprinde
următoarele operaţiuni:

Pregătirea modelelor

Pregătirea articulatorului

Ghipsarea modelelor

Pentru o orietare corespunzătoare a modelelor în articulator pe suprafaţa bazală a soclului modelului

superior se trasează trei linii în direcţie antero+posterioară: una centrală ce indică linia mediosagitală a
modelului şi corespunde cu planul mediosagital protetic şi două linii de orientare simetrice şi paralele
faţă de prima linie.