ELABORAREA METODICA Nr.

14
Tema: „Morfologia functionala a parodontului”

1. Parodont.“Definiţie”
Parodontiul este unitatea functionala a tesuturilor de sustinere a dintelui in alveola si care permite
transmiterea solicitarilor mecanice la care este supus dintele spre osul alveolar si maxilar subiacent.

2. Componemtele parodontului. Caracteristica.

Parodontiul cuprinde:

- tesuturile de fixare si sustinere reprezentate de cement si os alveolar,

- desmodontiu;
- tesuturile de invelis reprezentate de mucoasa gingivala.

1. Cementul

Cementul este considerat o varianta de tesut osos secretat de celulele membranei periodontale
(cementoblaste). Acopera radacina dintelui de la colet la apex, este puternic calcificat. Functiile
cementului: ofera insertie pentru fibrele ligamentului desmo-dontal, protejeaza radacina dintelui
fata de stressurile anormale, mentine un spatiu periodontal constant prin depunerea permanenta de
cement ce compenseaza liza osoasa .

2. Osul alveolar

Osul alveolar se mai numeste si os dentar datorita rapoartelor anatomice filogenetice si

ontogenetice pe care le are cu dintele. Este format din tesut spongios osos delimitat vestibular si oral
de catre o corticala. Contine lojele alveolare ce adapostesc si sprijina radacinile dintilor, lojele sunt
separate prin septuri interdentare. Pe suprafata alveolei (lamina dura) se insera ligamentul
periodontal. Lamina dura este perforata de orificii ce asigura trecerea vaselor nutritive, limfatice si a
nervilor. Osul alveolar este intr-o continua remaniere: osteoblastele produc matricea organica a
osului alveolar care apoi se calcifica, iar osteoclastele participa la rezorbtia osului. Intre dinte si osul
alveolar se gaseste fisura periodontala de aproximativ 0,22-0,25 mm, ce asigura mobilitatea
fiziologica a dintelui.

3. Desmodontiu
Cuprinde tesutul conjunctiv din fisura periodontala reprezentat de: fascicole ligamentare din
fibre de colagen ce leaga dintele de os realizand adevaratele ligamente alveolo-dentare (fibrele
Sharpey).

Unele fascicule se pierd in grosimea mucoasei gingivale sau papilare (fibre marginale sau
cemento-papilare); altele trec de la cementul unui dinte la altul, pe deasupra septurilor alveolare
(fibre transseptale sau cementoceinentare); altele trec de la cement la peretele alveolar
(cementoalveolare sau ligamentul alveolodentar).

- formatiuni vasculare ce formeaza

numeroase plexuri. Vasele au rol
nutritiv dar si rol functional-
mecanic.
- fibroblasti ce participa la
neoformarea fibrelor ligamentare si
a substantei fundamentale;
- nervi si lichid intertisular.
- Toate acestea asigura un 'hamac'
pentru dinte.

- Rolurile desmodontiului:
 prin fibrele Sharpey asigura
fixarea dintelui in alveola;
 transmite fortele ocluzale la
os prin grupul fibrelor oblice
si astfel fortele de presiune
se transforma in forte de
tractiune asupra cementului
si osului alveolar (fig. 8);
 actioneaza ca o frana
hidraulica: o parte din fortele ocluzale sunt anihilate prin sistemul hidraulic
asigurat de lichidul intertisular si vasele sanguine din regiune. In apropierea
apexului capilarele prezinta dilatari (glomeruli) cu rol de amortizare a presiunilor
dentare. Prin reteaua nervoasa vegetativa bogata din jurul dilatarilor vasculare se
asigura reglarea automata si pe cale nervoasa a fluxului sanguin local.

4. Mucoasa gingivala

Mucoasa gingivala acopera procesul alveolar, adera intim de periost, protejeaza radacina dintelui si
tesuturile de sustinere, este moale, elastica, este bine vascularizata si inervata. La copil si la
edentatul total, aceasta mucoasa este continua si adera intim de periostul subjacent, care ii da
aspectul de fixitate. In timpul eruptiei dintilor temporari si permanenti, acesta bandeleta
fibromucoasa este perforata circular, luand forma unui stativ in care sunt asezate coroanele
dentare.

Se descriu trei portiuni ale mucoasei gingivale:

 - gingia aderenta acopera cementul si osul alveolar de care se fixeaza prin fascicole fibroase
gingivo-periostale si gingivo-cementare;

- gingia marginala (gingia libera) reprezinta portiunea din gingie ce inconjoara dintele la
colet,jealizand un adevarat 'guler' elastic datorita sistemului de fibre de colagen. In fundul de sac
gingival se secreta lichidul
santului gingival bogat in enzime
si substante antimicrobiene
(lizozim, IgA secretorie).
Continutul si compozitia
lichidului santului gingival
variaza in functie de starea
de sanatate a parodontiului;

- gingia interdentara cuprinde

mucoasa gingivala intre doi dinti
vecini. Cu varsta apar modificari
histologice si functionale ale
gingiei: atrofie gingivala, procese
de keratinizare, scade consumul
de oxigen si activitatea
metabolica.

Mucoasa gingivala se
continua cu restul mucoasei
bucale printr-o zona de tranzitie,
denumita mucoasa alveolara.
Epiteliul acestei zone este subtire, corionul este sarac in papile, iar stratul subinucos este bogat in
tesut conjunctiv lax si in vase, ceea ce confera caracterul mobil al acestei formatii. Numai in
regiunea palatinala, mucoasa alveolara este ferma, fixa, deoarece la aceasta zona adera intim de
periost.

3. Unde este situat periodonţiul. Caracteristica. Funcţiile

Periodontiul se intinde de la nivelul marginii gingivale libere pina in apropierea apexului (varful
radacinii), unde nu are o limita clar determinata. Din punct de vedere topografic parodontiul
este acel tesut conjunctiv specializat situat intre cementul ce acopera radacina dentara si osul ce
formeaza „buzunarul” alveolar in care stau radacinile dentare cu care formeaza un tot unitar. Nu
poate fi observat in cavitatea bucala dar poate fi scos in evidenta cu ajutorul radiografiilor pe
care apare ca o banda intunecata in jurul radacinii dentare.

Pozilia gingiei fata de dinte

 Nivelul la care gingia se fixeaza pe dinte este, in mod obisnuit, situat in jurul coletului
anatomic al dintelui, astfel incat marginea gingivala libera se proiecteaza pe smalt in portiunea cea
mai decliva a acestuia.

Pozitia gingiei fata de dinte depinde de:

- eruptia dentara;

- tipul constitutional;

- varsta;

- anomalii dentomaxilare;

- inflamatia bacteriana supraadaugata;

- parafunctii si obiceiuri vicioase;

- traumatisme directe;

- traumatisme indirecte,ocluzale;

- efectul unor circumstante (traume) de cauza iatrogena;

- influenta unor afectiuni generale.

4. Structura periodonţiului. Caracteristica.

Structura si arhitectura parodontiului este dirijata de fortele care pornesc de la dinti incepand
din timpul eruptiei si se continua apoi in perioada functionala a aparatului masticator. Prin
restructurarea si adaptarea continua a parodontiului in timpul vietii se asigura mentinerea unui
echilibru functional intre tesuturile parodontale.

Periodontiul e format din totalitatea structurilor ce ocupa spatiul dentoalveolar:

 Substanta Fundamentala: Este o matrice organica nefibroasa, in care sunt inglobate

componentele corionului gingival. Din punct de vedere chimic, substanta fundamentala
este formata din macromolecule de proteoglicani si glicoproteine. Proteoglicanii au un
rol major in mentinerea integritatii corionului gingival.
 Fibre Gingivale, in special din colagen. Fibrele ligamentului supraalveolar sunt:
1. Fibrele dento-gingivale  care pornesc de la cementul radicular si se dispun ascendent
si lateral in corionul gingival.

2. Fibrele dento-dentare  sau transseptale  situate intre dinti adiacenti si au un traiect

aproape orizontal.
3. Fibrele dento-periostale  pornesc de la dinte, trec peste marginea alveolara
(Iimbusul alveolar) si se fixeaza la periost.

4. Flbrele dento-alveolare  pornesc de la dinte si ajung la marginea alveolara dupa un

traiect aproape orizontal.

5. Fibrele alveolo-gingivala  au un capat atasat de creasta alveolara si se termin in

corionul gingival.

6. Fibrele periosto-gingivale  fixeaza gingia de os prin intermediul periostului.

7. Fibrele transgingivale  pornesc cu un capat de pe cementul radicular al suprafetelor

aproximale si se indreapta spre suprafata vestibulara sau orala a dintelui vecin,
unde se intrepatrund cu fibre similare din directia opusa.

8. Fibrele intergingivale  traverseaza continuu corionul gingival paralel cu suprafetele

vestibulare si orale ale radacinilor.

9. Fibrele interpapilare  care traverseaza spatiul interdentar in sens vestibulo-oral la

baza papilei.

10. Fibrele semicirculare  pornesc de pe suprafata aproximala (meziala sau distala) a

radacinii unui dinte, ocolesc fata vestibulara sau orala si se fixeaza pe fata
aproximala opusa a aceluiasi dinte.

11.Fibrele circulare  in numar mic inconjoara in intregime radacina dintelui.

12. Fibrele intercirculare  sunt situate intre inelele de fibre,circulare. Vascularizatia si

inervatia gingiei vor fi tratate impreuna cu a intregului parodontiu marginal.
  Celule: celulele macrofage,
fibroblastii, cementoblastele
si osteoblastele care
sunt raspandite in intreg
parodontiul asigura acestuia
functia de aparare si
refacere.
 Vase Sangvine si Nervi:
Vascularizatia parodontiului
este asigurata de arterele
gingivale pentru mandibula
si pentru maxilar. Arterele
gingivale asigura o bogata
irigatie a desmodontiului
inainte de a patrunde in
canalul radicular. Inervatia
este asigurata de nervii
dentali, ramuri din trigemen.

5. Care este lărgimea spaţiului periodontal.

Largimea spatiului periodontal este:

 0,25 – 0,27 mm la marginea

alveolara
 0,08 – 0,14 mm la nivelul
hiponucleonului unde marcheaza
centrul de rotatie a dintelui (zona
mijlocie)
 0,16 – 0,19 mm la nivelul apexului
 0,17 – 0,19 mm la colet
Cea mai ingusta zona, e zona de mijloc ce
ofera spatiului periodontal o forma de
clepsidra.

Pirghie de gradul 1 - stare normala

Pirghie de gradul 2 - stare patologica,

mobilitate sporita a dintilor.
6. Enumeraţi 3 grupe de ligamente ale periodonţiului indicînd direcţia lor.

Ligamentul parodontal este testul ce înconjoară rădăcina dintelui și o leagă de osul alveolar. Fibrele
principale ce intră în alcătuirea ligamentului sunt formate din colagen de tip I ce este sintetizat de
fibroblaste. Fibrele principale ale ligamentului parodontal sunt împărțite în 3 grupuri și anume:

1. Grupul fasciculeleor de fibre cu orientare oblică- formate din fibre colagene carer fixează și
suspendă dintele în alveolă, numite și fibrele lui Sharpey. Fiind înserate pe peretele alveolei și
cementul radicular,ele sunt ușor ondulate. Cuprinde cele mai numeroase fibre, amortizînd
forțele masticatorii verticale și se opun mișcărilor de lateralitate ale dintelui.

2. Plan orizontal - fibre ce sunt dispuse în unghi drept în raport cu axul lung al dintelui, care leagă
dintele de alveolă, de gingie(ligamentele dentogingivale) și de dinții vecini. Fibrele sunt situate
în zona coletului.

3. Dentodentare sau transseptale – denumirea lor este astfel deoarece ele trec peste marginile
alveolei și e inseră pe ciment din zona coletului dinților vecini. Acest grup de fascicule
formează ligamentul circular dental unind dinții din arcada dentară într-un sistem-lanț.

7. Ce raport are festonul gingival cu dintele în condiţii fiziologice.

Adîncimea fisurii dento-parodontale.

Gingia care cuprinde dintele in regiunea coletului este cunoscută și sub denumirea de veston
gingival, alcătuit din gingia interdentară (ce acoperă coletul dinților mezial și distal,formînd o
proeminență vizibilă atît în ens vestibular, căt și în sens oral – papila interdentară) și gingia
marginală(neaderentă,liberă),care cuprinde coletul dinților spre vestibular și oral,și are :

- înălțime de 0,5-1,5 mmrban

- Adîncime aproximativ 0,85 mm(Orban)
Este căptușit de un strat de epiteliu cu o grosime de 0,2-0,5 mm pînă la coletul din dintelui formînd o
barieră de protecție a spațiului periodontal.

8. Funcţiile parodontului. Caracteristica.

Parodontul are o valoare morfofunctionala bine definita, iar patologia acestui complex intereseaza
intreaga dinamica evolutiva a tuturor componentelor respective.

Functiile acestuia sunt:

- de amortizare si suport - se neutralizeaza presiunea ce actioneaza asupra dintelui pe peretii

alveolari. Fasciculele oblice impiedica infundarea dintilor in alveole. Lichidul interstitial si vasele
sangvine exercita o presiune uniforma pe toti peretii spatiului alveodentar.Dintele e bine fixat si nu
se poate deplasa. Se formeaza o articulatie de tipul gomfozei.

- de reglarea a presiunii masticatorii

- trofica - altenarea presiunii masticatorii stimuleaza procesele trofice. Vasele si nervii asigura
nutritia cementului si a compactei interne a osului alveolar

- plastica - reactia compensatorie e o insusire plastica. In timpul vietii cementoblastele formeaza

cementul, si in stari patologice apare hipercementoza, si e nevoie de reparare permanenta.

- senzoriala - terminatiile nervoase receptoare tactile sau de presiune formeaza reflexul parodonto -
muscular. El regleaza presiunea asupra dintilor in timpul masticatiei.

- de protectie - periodontiul protejeaza tesutul periodontal de factorii nocivi.

Alte functii ( alte surse):

- mentin si fixeaza dintele in alveola (fibrele Sharpey);

- gingia marginala asigura protectia spatiului periodontal unde se gaseste
ligamentul desmodontal;
- vasele ce provin din osul alveolar si gingie hranesc ligamentul desmodontal.
 - ligamentul asigura stimularea fiziologica a metabolismului osului alveo
lar prin transformarea fortelor de presiune ocluzala in forte de tractiune. Dintii
suporta variate forte mecanice in timpul masticatiei, vorbirii, deglutitiei si aceste
stressuri se transmit osului alveolar pe calea ligamentului periodontal. Fibrele
principale ale ligamentului au un anumit grad de laxitate, preluand fortele masticatorii printr-
un mecanism vascoelastic. Componentele macromoleculare din matricea extracelulara a
tesutului conjunctiv sunt hidrofilice si leaga apa, realizand o 'perna de apa' prin care presiunile
din ligament se transmit la osul
alveolar. Ligamentul este mentinut intr-o stare continua de intindere (tensiune).
- prin inervatia bogata parodontiul este punctul de plecare a numeroase
reflexe de reglare a pozitiei mandibulei. Sensibilitatea parodontiului si mucoasei
gingivale prin releul (circuitul) reflexelor parodonto-musculare, gingivo-muscu-
lare si respectiv gingivo-parodonto-musculare descrise de Rubinov, comanda
intreruperea contractiei musculare in functie de densitatea, duritatea alimentului
si experienta acumulata de subject, presiunile masticatorii neatingand intensitati
dureroase, in conditii normale;
- tesutul periodontal participa la generarea fortei necesara eruptiei dintilor;
- celulele macrofage, fibroblastii, cementoblastele si osteoblastele care
sunt raspandite in intreg parodontiul asigura acestuia functia de aparare si
refacere.

9. Explicaţi funcţia de amortizare a parodontului.

Functia de amortizare si suport : se neutralizeaza presiunea ce actioneaza asupra dintelui pe peretii

alveolari. Fasciculele oblice impiedica infundarea dintilor in alveole. Lichidul interstitial si vasele
sangvine exercita o presiune uniforma pe toti peretii spatiului alveodentar.Dintele e bine fixat si nu
se poate deplasa. Se formeaza o articulatie de tipul gomfozei.

10.Ce forţe se dezvoltă în periodont în timpul funcţiei şi care forţă este

stimulatoare.

La miscarile fiziologice se dezvolta forte de tensiune si presiune. Fortele de presiune stimuleaza

procesele trofice. Astfel asupra dintelui actioneaza forte de tractiune si presiune, care se pot
neutraliza total sau partial. Cind forta de presiune se exercita pe axul longitudinal al dintelui, dintele
se afunda si tensioneaza fibrele ligamentelor dento-alveolare. Fibrele ligamentelor exercita o forta
de tractiune pe suprafata peretelui alveolar.

11.Ce elemente ale parodontului asigură funcţia statico – dinamică a

dintelui.
Functia statico-dinamica a periodontului este asigurata prin structura si directia fibrelor care il
alcatuiesc. Acestea se implanteaza in cement si osul alveolar si sunt grupate in fascicule orientate in
diferite regiuni ale radacinii, in raport cu miscarile dintelui.
12.Indicii medii de rezistenţă a parodontului după Haber.

Indicii medii ai rezistentei parodontului dupa Haber la barbati constituie 44 kg iar la femei de 30 kg.
Aceasta presiune suportata de dinti este socotita drept reper pentru caracteristica functionala a
parodontului. Deasemenea este foatre important la intocmirea planului de tratament protetic
echilibrat functional.

Dintii
Sexul Total
1 2 3 4 5 6 7 8

Masculi 25 23 36 40 40 72 68 48 1408
n
Feminin 18 15 22 26 26 46 45 36 936

13.Definiţie “Forţele de rezervă a parodontului”. Importanţa practică.

Forta necesara pentru faramitarea alimentelor se determina prin fogodinamometrie. Forta medie la
faramitarea alimentelor este de 18-20 kg. Aceasta forta scade brusc la actiunea salivei sau a
lichidului. Forta de rezerva a parodontului este forta ce se declanseaza de la adaptarea la fortele
permanent schimbatoare a parodontului si depinde de factori ca: starea parodontului, raportul
dintre partea coronara si radiculara a dintelui, virsta. Putem constata ca in conditii fiziologice
normale se utilizeaza doar 50% din forta totata a parodontului, pe cind cealalta parte se gaseste in
rezerva. Importanta practica este capacitatea de antrenare a fortelor de rezerva prin folosirea
permanenta a alimentelor dure. Aceasta permite dezvoltarea unui sistem stomatognat armonizat
functional si morfologic.

14.Metodele şi aparatele de determinare a rezistenţei parodontului.

Presiunea masticatorie e forta muschilor ce se realizeaza pe arcadele dentare la masticatie. De

exemplu Black a construit gnatodinamometru. Sunt doua branse unite cu o spirala si un indicator, ce
determina forta dezvoltata asupra spiralei.Forta medie necesara pnetru farimitarea alimentelor e
egala cu 12 - 16 kg dupa Black, iar dupa Kalantarov e de 18 - 20 kg.