Psihanaliza

-modelul psihodinamic, teorii psihodinamice-

Psihanaliza  Metodă de investigație a psihicului, depistarea conflictelor intrapsihice.

Încearcă să aducă la suprafață amintiri uitate, nevoi de care nu suntem conștienți. Metodă de
psihoterapie prin vorbire.
Primul model/primul set de teorii care a infuențat practica în AS.
Prima teorie împrumutată de AS
Freud a reușit să transforme psihanaliza intr-o mișcare social-politica
culturală/religioasă în acele vremuri

Model psihodinamic  totalitatea teoriilor care explică într-un anumit fel formarea
personalității, dar și a comportamentului uman.
Are la bază cercetarea lui Sigmund Freud și a discipolilor acestuia
Freud a explicat personalitatea noastră plecând de la polaritatea vieții
noastre sociale prin forțele inconștiente(frustrări, traume) și partea conștientă

Sigmund Freud  A influențat mult psihiatria, psihologia, dar și AS. Freud a fost psihiatru,
însă este recunoscut de psihologi ca fiind unul dintre cei mai mari psihologi ai tuturor
timpurilor. Rămâne un mare savant, un gânditor uimitor al vremurilor sale și al vremurilor
noastre
,,Copilul este tatăl adultului’’ – ceea ce nouă ni s-a întâmplat în copilărie,
își lasă o amprentă asupra vieții noastre de adult

În perioada anilor 1930-1960, teoria lansată de Freud (Psihanaliza) a contribuit la

instituționalizarea AS. O cură psihanalitică durează undeva la 2 ani.

Forțele intrapsihice, dorințele noastre de natură inconștientă care vin din copilăria noastră și
care nu și-au găsit o rezolvare la momentul respectiv, marea lor majoritate sunt inconștiente și
generează o energie psihică extrem de puternică în structura personalității noastre, astfel încât
doresc sau cer nevoie de o rezolvare în viața de adult.
Determinismul  Comportamentul nostru este determinat emoțional, psihologic. E
determinat de acest inconștient, de amintiri, experiențe pe care nu le conștientizăm și care vin
din trecutul nostru. Tot ceea ce noi simțim, visăm are o motivație psihologică.

Instinctele bazale (sexul si agresivitatea)  Stau la baza comportamentului uman -

reprezintă energia din spatele aparatului psihic. Viața noastră nu este altceva decât un conflict
permanent între Eros și Thanatos (între sexualitate și agresivitate). Acestea ne dau o energie
extrem de puternică, determinându-ne să mergem mai departe în orice împrejurare.

- Instinctul Eros  Asigură viața, supraviețuirea și perpetuarea speciei. Se

manifestă prin iubire/cooperare;
- Instinctul Thanatos  Este partea distructivă a personalității noastre. Se
manifestă prin ură, violența îndreptată spre sine sau cei din jur, tendința spre
distrugere.

Dezvoltarea psihosexuală Personalitatea noastră se stabilește, în mare parte, în primii ani

de viață. Identitatea sexuală este mai mult psihologică decât biologică.
Impulsul spre obținerea plăcerii este indreptat spre o anumită zonă a corpului si a activității
legate de zona respectivă:
- Oral (0-18 luni)  plăcerea se obține prin alăptare;
- Anal (18 luni-3 ani)  renunță la pampers și merge la oliță;
- Falic/Genital (3-5 ani)  își descoperă organele genitale. Apare atracția spre
părintele de sex opus și respingerea celui de același sex.

Inconștientul și structurile mentale  Mintea umană este împărțită în 3 instanțe:

- Id (sinele)  Reprezintă partea inconștientă a personalității noastre. Id-ul se
ghidează întotdeauna după principiul plăcerii; este sursa impulsurilor, a
pornirilor instinctuale;
- Ego (eul)  Reprezintă instanța conștientă, asigură trecerea la acțiune; se
ghidează după principiul realității, este cel care decide ce este voie și ce nu este
voie, cărora acțiuni ale id-ului le permite să iasă la suprafață, sau pe care le
reprimă sau le amână. Este un mediator între partea conștientă și inconștientă;
- Superego (supraeul)  Reprezintă instanța morală, conștiința noastră. Este
reprezentantul valorilor, idealurilor, normelor morale, civilizației. Acesta
generează sentimente de rușine, culpabilizare.

Id-ul, ego-ul și superego-ul sunt interdependente, aflate într-o relație de continuă

influență.
Id-ul se lovește de ego.
Ego-ul este înțelegător cu id-ul (îi înțelege frământările, le acceptă pe unele în funcție de
ceea ce spune realitatea), dar nu toate impulsurile noastre pot ieși la lumină. În momentul în
care ego-ul este distrus din cauză că nu poate face față id-ului, apar actele delicvente, crimele,
sinuciderile. Ego-ul ajută id-ul, aducând la lumină anumite nevoi ale acestuia SAU amânând
anumite nevoi.
 Ceea ce nu poate rezolva ego-ul, rezolvă supraeul. Superego-ul este instanța care spune
id-ului ,,Îmi pare rău, nu se poate’’ prin intermediul ego-ului. Ceea ce ego-ul nu poate
rezolva, poate rezolva superego-ul.
Superego-ul și id-ul pun presiune pe ego. Dacă ego-ul slăbește sau este distrus, pot apărea
boli psihice. Cele 3 instanțe formează un ,,tot’’ unitar

Exemplu: Dimineața avem cursuri online de la 8. Suntem obosiți. Ne gândim dacă să ne

logăm sau nu. Id-ul spune: ,,Ai nevoie de odihnă, ai putea să lipsești, oricum profu nu știe ca
sunteți mulți’’. Ego-ul spune ,, Mdaa, e posibil, ai putea să dormi în continuare’’.
Supraeul: ,,Scuze, trebuie să te trezești, să participi la curs, să înveți’’.

Tehnici utilizate în psihanaliză  -Tehnica asociației libere (să spui tot ceea ce îți trece prin
minte. Libertatea de a spune orice terapeutului sau chiar singur într-o cameră, dând frâu liber
gândirii. Scop: autocunoaștere, autoînțelegere);
-Analiza activității onirice sau interpretarea viselor (a
face legătura între vise și conflictele din copilărie);
-Atenția flotantă a psihanalistului (încercarea de a
observa o grijă excesivă a beneficiarului, sau poate o privire anxioasă. Încercarea de a asculta
și a înțelege beneficiarul);
-Catharsisul SAU abreacția (fenomem de descărcare
psihică, de reducerea anxietății care se ascund în interiorul ființei noastre);
-Insight-ul (înțelegere rațională a cauzelor
comportamentului nostru);
-Interpretarea (a interpreta, a ordona asociațiile libere pe
care le face beneficiarul, a ordona visele acestuia).

Limite  o relație mai lungă între AS și beneficiar; neglijarea problemelor curente ale
beneficiarilor; o teorie discutabilă referitoate la natura umană.

Alte teorii înființate de discipolii lui Freud:

1. A. Jung  imaginile moștenite din comunitate, care-și lasă o amprentă asupra noastră,
inconștientul colectiv.
2. Alfred Abler nevoia supremă a ființei umane este nevoia de acceptare, apartenență la
un grup social, nevoia de a aparține cuiva. În cazul că această nevoie nu poate fi
satisfăcută, apare sentimentul de inferioritate.
3. K Horney
4. Melany Klein  accentuează partea de terapie, de refacere a ființei umane. Folosirea
poveștilor, desenului, jocurilor cu copiii.
5. O. Rank  importanța voinței, a determinării în viața noastră. Consideră că voința
este forța pozitivă, cea mai importantă în dezvoltarea personalității.
6. John Bowlby  teoria atașamentului