Curs 1

Actul normativ este denumirea generică ce constituie piramida actelor normative

(Constituția, legile, ordonanțele, hotărârile, etc.=acte normative). O parte componentă actului
normativ (celula componentă) se numește normă juridică. Norma este regula, iar un ansamblu
de norme este act normativ.
Rolul actelor normative: protecție, siguranță, clarificare, uniformizare a practicii.
Există norme juridice care reglementează raporturi private cum ar fi normele de drept
civil (ex. un contract de închiriere între 2 persoane fizice) și norme juridice de drept public
care ocrotesc un interes general al societății (ex. norme de drept constituțional, administrativ,
penal, etc.)

Principiile și funcțiile dreptului

1. Asigurarea bazelor legale de funcționare a statului – instaurarea puterii de stat, dar și
toată activitatea a statului; toate acestea sunt reglementate și limitate prin lege (statul nu are
putere absolută, ci e limitată prin lege).
2. Principiul libertății și egalității – libertatea înseamnă capacitatea oamenilor de a
acționa fără îngrădiri, iar egalitatea reprezintă echilibrul relațiilor interuamne. Deci libertatea
și egalitatea luate împreună, înseamnă că nu avem libertate absolută și libertatea fiecăruia se
oprește atunci când întâlnește libertatea celorlalți.
3. Principiul responsabilității – responsabilitatea este consecința directă a libertății.
Omul liber să acționeze este și responsabil pentru acțiunile sale. Fiecare drept are drept
corespondent o obligație direct proporțională; fiecare libertate aduce direct proporțional și
responsabilitate.
4. Principiul echității și justiției – împărțirea justă a dreptății se face în mod echitabil.
Atenție la diferența dintre egalitate și echitate: se particularizează în funcție de situație și se
individualizează în funcție de persoană. În serviciile de asistență socială nu se folosește
egalitatea, ci echitatea.

Funcțiile dreptului
1. Funcția de instituționalizare a organizării social-politice – prin acte normative este
asigurat cadrul legal de funcționare a întregului sistem de organizare socială. Pentru a avea
organizare socială avem nevoie de instituții.
 2. Funcția de conservare, apărare și garantare a valorilor fundamentale ale societății –
prin actele normative este prevenită dezorganizarea societății realizându-se astfel coeziunea
socială și armonia desfășurării proceselor sociale.
3. Funcția de conducere a societății - prin actele normative puterea statală conduce
societatea.
4. Funcția normativă – prin normele juridice, acțiunile individuale sunt subordonate față
de o conduită tip. Mai exact, instituțiile sociale și normele juridice sunt factori de programare
a acțiunii omului, a conduitei sociale. Așadar, normele juridice sunt niște limbaje de
programare, astfel încât aceasta nu este anarhică, ci programată.

Legătura dintre drept și stat: dreptul apare odată cu apariția statului. Nu există drept fără
stat, dar nici stat fără drept.
Statul este principala instituție politică a societății, un instrument al conducerii sociale
prin care grupurile sociale își promovează interesele comune. Este suma a 3 elemente:
teritoriu (statul stabilește legăturile cu cetățenii, își structurează mecanismul de funcționare și
își dimensionează suveranitatea. Legătura dintre stat și populație poartă numele de cetățenie),
populație și suveranitate (dreptul statului de a-și dimensiona latura externă în raport cu
celelalte state, adică independența, dar și puterea de conducere internă, adică supremația).
Puterea statului se exercită ca un nucleu printr-un unic nucleu de putere, sau este divizat
în 3 componente: puterea legiuitoare (parlamentul), puterea executivă (guvernul și
președinția) și puterea judecătorească (înalta curte de casație și justiție, curți de apel, tribunal,
etc.)

Clasificarea statelor
1. Criteriul formei de guvernământ - republici: șeful statului e ales de popor sau
parlament/monarhii: șeful statului nu e ales și vine la putere de regulă în virtutea apartenenței
la o anumită familie cu tradiții monarhice)
2. Criteriul structurii de stat - avem state federale (uniune de state cu mai multe rânduri
de organe legislative, executive și judecătorești și cu mai multe constituții) sau unitare (o
singură constituție, un singur sistem de organe legislative, executive și judecătorești)
3. Criteriul regimului politic – ansamblul metodelor și mijloacelor de conducere a
societății cu referire la raporturile dintre stat și individ la modul concret în care statul asigură
și garantează drepturile subiective. După acest criteriu, avem state democratice și state
autocratice/dictatoriale.
 Corelația dintre normele juridice și normele etice
Inițial primele norme juridice au fost foarte apropriate de normele sociale, morale și
parțial de cele religioase. Normele sociale și morale au fost foarte apropriate, însă în timp
normele juridice s-au distanțat tot mai mult de cutumele sociale și cutumele morale.
S-au format 2 categorii de teorii: teoriile moraliste despre drept consideră că dreptul
trebuie să fie un minim de moral, cele 2 elemente -dreptul și morala- fiind 2 fațete ale
aceluiași fenomen, dreptul fiind etica obiectivă, iar morala etica subiectivă. În lumina acestei
teorii, scopul normelor juridice și aplicarea acestora trebuie să aibă la bază morala, normele
juridice care contrazic principiile morale fiind injuste; teoriile pozitivismului juridic spun că
interesul statului este superior.