Teorii existențialiste

Existențialismul este oarecum ,,revoltat’’. Acestea au apărut dintr-o revoltă.

Teoriile existențialiste vorbesc de tragismul vieții; este o revoltă în fața lipsei de sens,
morții. Dacă la umaniști avem tendința de a spune că viața ar fi roz, că totul e perfect,
existențialiștii vin și ne dau soluția, îi completează, adică uneori apare și suferința.
Existențialismul accentuează individualitatea, vorbesc de libertatea individuală și
de acțiune.
Rădăcinile teoriilor existențialiste provin de la filosofii europeni: M. Buber, G.
Marcel, J. P. Sartre, Ortega y Gasset, A. Camus, etc. Sunt multe rădăcini ale
existențialismului, nu doar în filosofie, ci și în dramaturgie, psihologie, teologie, mitologie.

Teme prezente în filosofia existențialistă

Stresul generat de libertatea și de unicitatea ființei umane, adică povara libertății,

atunci când te simți liber absolut și nu știi ce decizii să iei. Apare anxietatea, nesiguranța,
însă există o soluție: să-ți exerciți libertatea alegând
Recunoașterea suferinței ca fiind parte necesară a vieții, asumarea suferinței,
tragismul, angoasa.
Implicarea în realitatea imediată, concretă, ca modalitate de recunoaștere a propriei
identități. Devenirea prin acțiune (aici și acum), efortul de a acționa. Este la alegerea
fiecăruia de a duce o viață disciplinată, acțională, să-și îndeplinească destinul, de a alege în
permanență. Alegerea este o necesitate. Tragismul vieții, ai povara libertății de a accepta
suferința uneori, de a găsi sensul chiar prin suferință

Concepte fundamentale

- Anxietatea existențială – Este văzută ca fiind ceva pozitiv, ceva care te

îndeamnă să acționezi, să cauți, să alegi. Anxietatea existențială are semnificație
terapeutică. Conștientizăm că existența este limitată, iar noi suntem singurii
responsabili de scopul și direcția pe care ne-o alegem în viață

- Impasul existențial – Ne reduce libertatea de acțiune, de a lua decizii, ne

diminuează creativitatea, autocontrolul cu privire la propria noastră viață.
Devenirea noastră este prăbușită de impasuri existențiale, însă putem depăși:
acțiunea este forța motivatoare ce declanșează creativitatea
 - Deziluzia și suferința – Te poți simți singur chiar în prezența celorlalți, dar îți
poți găsi un sens al vieții în tine însuți. Nu este important scopul final, ci drumul
parcurs până acolo

- Libertatea alegerii – Ai 2 opțiuni: fie duci o viață plină de dezamăgire,

nemulțumire, fie găsești un sens, o viață pozitivă. Ai capacitatea interioară de a
alege, de a merge mai departe.

- Necesitatea dialogului și a implicării – Persoana nu se poate dezvolta în

singurătate ci doar în relație cu ceilalți, prin apartenența la un grup social.

Tehnici și proceduri

Imposibil de stabilit anumite tehnici specifice, deoarece existențialismul este mai

mult o orientare către alții, o ,,atitudine’’ pe care o adopți față de alte persoane. Există
flexibilitate în utilizarea tehnicilor, acestea fiind alese de la caz la caz. Dialogul existențial
este o tehnică principală.
Asistentul social este un partener de dialog, beneficiarii fiind egalii noștri în această
viziune. Existențialiștii spun că AS poate împătăși din sentimente, emoții, chiar dacă ar
putea apărea riscul dependenței
J. L. Moreno a introdus psiho-drama (a folosi teatrul în vindecarea suferințelor.
Actorii sunt pacienții, iar AS e regizorul, scenaristul) ca metodă de intervenție, ca terapie
bazată pe antrenarea spontaneității
Teoria existențialistă nu se potrivește tuturor tipurilor de beneficiari, ci doar la cei
care înțeleg mesajul pe care-l transmite existențialismul

R. May - ,,Să descoperi frumusețea și în cele mai nefavorabile circumstanțe’’

Logoterapia (terapia prin cuvânt)

Să descoperi sensul existențial, care este sensul vieții tale. În toate circumstanțele
putem găsi un sens al vieții în funcție de resursele noastre spirituale. Nu contează ceea ce
tu aștepți de la viață, ci ceea ce viața așteaptă de la tine, ceea ce este scris în adn-ul tău să
devii; atitudinea interioară este cea care contează.

Plan de acțiune în analiza existențială (D. Polkinghorne)

1. Explorarea eului – O analiză a celor 4 dimensiuni ale vieții clientului: lumea

naturală, lumea publică, lumea privată și lumea ideală
2. Schimbarea direcției vieții – Se analizează/evaluează toate alternativele posibile
pentru a selecta varianta optimă
3. Manifestarea noii vieți – Se stabilesc modalitățile de valorizare și punere în
acțiune a talentelor clientului, a abilităților și deprinderilor personale
Focalizarea dialogului existențial

- Examinarea problemelor maritale – Se investighează relația cu partenerul de

viață, cu familia nucleară și extinsă
- Stabilirea unui nou sistem axiologic – Vechile valori care te-au condus la impas
existențial sunt înlocuite cu altele ce-ți conferă autenticitate și libertate
- Tratarea anxietății – Se analizează cauzele anxietății. Dacă anxietatea este
resimțită ca un fapt negativ, terapeutul, în schimb, o vede ca pe o posibilitate de
schimbare. Beneficiarul trebuie încurajat să ia decizia pentru schimbare și să-și
asume responsabilitatea alegerii
- Explorarea sensului morții – Din cauza anxietății, mulți slienți resimt o iminentă
apropriere a morții. Subiectul trebuie ajutat să-și evalueze sensul și calitatea
vieții și să experimenteze sentimentul morții