Caracteristicile comunicării

1. Reciprocitate – procesul comunicării este unul bidirecțional atât în raporturile

ierarhice, cât și în raporturile dintre prieteni. Prin urmare, în timp ce noi vorbim, ascultăm,
pregătim și replica următoare ținând seama de ceea ce s-a spus și abia am auzit. Atât în
relațiile ierarhice cât și în viața de zi cu zi avem nevoie de continuitate și de simultaneitate a
transmiterii mesajelor. Chiar și atunci când se sare peste etape este nevoie de o logică a
mesajului.
2. Scop – orice comunicare are un scop înțeles atât ca mesaj în sine cât și de transmitere
și recepționare de informație. Fie că este conștient sau nu, transmiterea mesajelor are un scop.
Scopul poate fi redus la o simplă informație, dar din aproape în aproape se dezvoltă și
rezultatele întrec orice așteptare. A avea un scop în orice acțiune nu înseamnă decât că suntem
conștienți de cuvintele, gesturile și de finalitatea faptelor noastre.
3. Ireversibilitate – folclorul românesc și proverbele în general atrag atenția asupra
valorilor cuvintelor și a grijii pe care trebuie să o arătăm atunci când rostim un mesaj. De
exemplu: ,,vorba ce zboară o dată, nu se mai întoarce”, ,,vorba din gură ți-o ieșit, mai bine să
fi tușit”, ,,cuvântul este ca vântul. Nu se ajunge nici cu armăsarul, nici cu ogarul”. Odată
transmis, mesajul nu poate fi retras. Este necesar să ne formăm această deprindere de a gândi
mai mult înainte de a vorbi, de a citi de mai multe ori înainte de a trimite un mesaj.
Ireversibilitatea trebuie văzută în strânsă dependență cu impactul pe care mesajul îl poate avea
asupra celuilalt.
4. Proces simbolic – procesul comunicării utilizează simboluri care sunt folosite pentru
a transmite idei. Cuvântul ,,simbol” vine din limba franceză, preluat din latină ,,simbolum”
care înseamnă semn de recunoaștere. Importanța simbolului a fost atât de importantă încât a
dat naștere unui întreg curent literar și anume simbolismul. Importanța simbolului și
manifestarea lui au fost analizate la începutul sec. XX de sociolingvistul elvețian Ferdinand
de Saussure. El spune că simbolul are caracteristica de a nu fi niciodată arbitrar, adică luat la
întâmplare; el nu este vid: între semnificant și semnificat există un rudiment de legătură
naturală. Simbolul este important în procesul comunicării.
5. Proces real – în permanență oamenii sunt într-o relație de interdependență. Avem
nevoie de comunicare în fiecare zi. Noi toți, prin tot ceea ce facem, comunicăm. Prin
intermediul comunicării și prin intermediul acestui proces, se formează sistemul de valori, de
credințe, de atitudini ale indivizilor. Comunicăm prin simpla prezență, prin felul în care
vorbim, prin tăcere, prin felul în care ne îmbrăcăm, etc.
 6. Proces complex – comunicare este un proces complex pentru că la baza acestuia,
între emițător și receptor se produc anumite schimbări. Importanța comunicării a devenit și
mai vizibilă atunci când ținem cont de faptul că în timpul unei comunicări, între emițător și
receptor se produc mutații majore, se produc schimbări individuale.