Obturarea radiculară reprezintă închiderea ermetică a canalelor radiculare (pe toată lungimea

şi lăţimea) până la apex cu materiale de obturaţie, pentru a preveni pătrunderea

microorganismelor şi a toxinelor acestora din canalul radicular în ţesuturile periapicale.
Cerinţe faţă de obturarea definitivă a canalului radicular
1. Dinte asimptomatic;
2. Păstrarea închiderii etanşe a spaţiului endodontic în cursul tratamentului;
3. Absenţa sau închiderea fistulei (dacă a existat);
4. Lipsa exsudatului pe canal;
5. Absenţa mirosului fetid;
6. Cultura bacteriană negativă.
Scopurile obturării radiculare
1. Închiderea ermetică a canalelor radiculare (pe toată lungimea şi lăţimea) până la apex,
pentru a preveni infectarea periodonţiului apical;
2. Blocarea microflorei în canaliculii dentinali şi creare condiţiilor nefavorabile pentru
dezvoltarea lor;
3. Crearea condiţiilor de vindecare a periodonţiului apical, pentru închiderea orificiului
apical pe baza cicatrizării cementoide sau neodentinogenetice, sau a cicatrizării
osteoizilor periapicali. Contribuirea la regenerarea ţesuturilor periapicale patologic
schimbate
4. Prevenirea pătrunderii microorganismelor şi toxinelor lor în ţesuturile periapicale
5. Excluderea pătrunderii fluidului tisular din periodonţiu în CR şi resorbarea materialului
de obturaţie
Dinte asimptomatic
 Semnifică stingerea procesului inflamator în spaţiul endodontic +- periapical.
Considerată a fi principala condiţie pentru realizarea obturaţiei;
 Se determină subiectiv (absenţa simptomatologiei dureroase) şi obiectiv prin percuţie în
ax, laterală şi prin palparea vestibulară şi orală a osului alveolar juxtaapical;
 !Lipsa sensibilităţii periapicale se poate întâlni şi în cazul periodontitelor apicale
cronice netratate sau tratate incorect. Condiţia de mai sus se adresează dinţilor în
tratament.