FIȘĂ DE REFLECȚIE 2

de Alexandru-Mihai CARȚIȘ

Prezenta fișă de reflecție am realizat-o în urma studierii atente a prezentării realizate de

dna prof. univ. dr. Cătălina Ulrich din data de 31 martie 2020, cu privire la Interacționism și la
Dramaturgie socială, precum și în urma vizionării următoarelor materiale video: Symbolic
Interactionism, Theoretical Perspectives: Symbolic Interactionism, Erving Goffman and the
Performed Self și George Herbert Mead- The I and the Me | Individuals and Society | MCAT |
Khan Academy.
Putem spune că, deși au existat obiecții cu privire la situarea interacționismului simbolic
și a dramaturgiei sociale în rândul teoriilor principale din sociologie, că viziunea aceasta asupra
modului în care individul se raportează la sine și la cei din jurul este una cât se poate de realistă
și pertinentă. Cu toate că ea nu privește societatea la nivel macro, ci urmărește individul și
relaționările sale în peisajul social, nu poate fi negat sau neglijat rolul de netăgăduit al
interacționismului de a înțelege modul în care fiecare dintre noi se raportează la propriul
parcurs social și temporal în constantă raportate la influențele celorlalți și a societății per
ansamblu.
Fiecare dintre noi avem un rol bine definit în societate și, fie că ne place sau nu, neglijarea
acestui rol poate duce la mutații de proporții diferite în mersul comun al binelui social. Mereu
am fost dirijat de convingerea conform căreia binele comun este rezultatul ultim al fiecărui
individ care și-a înțeles și îndeplinit misiunea. De exemplu, suntem tentați de multe ori să fim
lipsiți de respect față de oameni de profesii care, din perspectiva claselor sociale, ne sunt
inferioare, dar eu întreb următorul lucru: pot eu, ca intelectual al clasei superioare, să mă bucur
de societate dacă muncitorul în curățenie publică nu și-a îndeplinit rolul și strada nu este curată?
De aceea, fiecare rol pe care îl jucăm, indiferent cât de mic sau de mare, manifestă importanță
în mersul general al societății.
Din perspectiva educației, elevii și studenții oferă simboluri actelor învățării, subiectelor
și tematicilor spre care noi, ca educatori, ne sârguim să îi conducem. Mai mult, în acest demers
de etichetare simbolică, mulți dintre educabili sunt determinați de un puternic set de
preconcepții, unele benefice, însă multe dintre ele nefaste învățării. De câte ori, în calitate de
cadru didactic, nu auzim afirmații de genul: „La ce am nevoie de această informație?” sau „De
ce trebuie să învățăm asta?”
Putem spune că suntem produsul unui cumul de interacțiuni iar, în funcție de axiologia
proprie și de nivelul de demnitate pe care ni-l însușim, putem să ne identificăm cu rolurile cele
mai importante și benefice ale societății sau cu cele mai obscure și nefaste. Indiferent de


Alexandru-Mihai CARȚIȘ este Expert administrație publică, gradul I, în cadrul Autorității Naționale pentru
Calificări, Direcția calificări, armonizare europeană a calificărilor, reglementare, monitorizare. Este student în
anul II în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității din București, specializarea
Pedagogie. Are o licență și un masterat în Teologie și o specializare postuniversitară în Management Educațional.

Pagina 1 din 2
poziționarea față de axiologia socială, suntem produsul unui set de factori care ne influențează,
pentru că, după cum spunea și Blumer, a treia caracteristică a simbolurilor pe care le oferim
unor obiecte sau situații, este aceea că ele se pot schimba și pot suferi schimbări. Omul este o
ființă schimbătoare, ar spune în acest context Pascal, dar schimbarea are loc doar atunci când
individul schimbă simbolurile pe care le oferă contextelor din jur și, implicită, poziționării
proprii față de aceste contexte.

Pagina 2 din 2