Nr.

11/2016

Nr. 11/2016
 Classica et Christiana
Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine
Fondator: Nelu ZUGRAVU
11, 2016

Classica et Christiana
Periodico del Centro di Studi Classici e Cristiani
Fondatore: Nelu ZUGRAVU
11, 2016

ISSN: 1842 – 3043

e-ISSN: 2393 – 2961
 Comitetul ştiinţific / Comitato scientifico

Sabine ARMANI (Université Paris 13-CRESC – PRES Paris Cité Sorbonne)

Livia BUZOIANU (Muzeul Naţional de Istorie şi Arheologie Constanţa)
Marija BUZOV (Istitute of Archaeology, Zagreb)
Victor COJOCARU (Institutul de Arheologie Iaşi)
Dan DANA (C.N.R.S. – ANHIMA, Paris)
Maria Pilar GONZÁLEZ-CONDE PUENTE (Universidad de Alicante)
Attila JAKAB (Civitas Europica Centralis, Budapest)
Domenico LASSANDRO (Università di Bari Aldo Moro)
Sorin NEMETI (Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca)
Eduard NEMETH (Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca)
Evalda PACI (Centro di Studi di Albanologia, Tirana)
Vladimir P. PETROVIĆ (Accademia Serba
delle Scienze e delle Arti, Belgrad)
Luigi PIACENTE (Università di Bari)
Sanja PILIPOVIĆ (Institute for Balkan Studies, Serbian Academy of
Sciences and Arts, Belgrad)
Mihai POPESCU (C.N.R.S. – USR 710 L’Année Épigraphique, Paris)
Viorica RUSU BOLINDEŢ (Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-
Napoca)
Julijana VISOČNIK (Nadškofijski arhiv Ljubljana)
Heather WHITE (Classics Research Centre, London)

Comitetul de redacţie / Comitato di redazione

Roxana-Gabriela CURCĂ (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi)
Iulian MOGA (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi)
Mihaela PARASCHIV (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi)
Claudia TĂRNĂUCEANU (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi)
Nelu ZUGRAVU, director al Centrului de Studii Clasice şi Creştine
al Facultăţii de Istorie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi
(director responsabil / direttore responsabile)

Corespondenţa / Corrispondenza:
Prof. univ. dr. Nelu ZUGRAVU
Facultatea de Istorie, Centrul de Studii Clasice şi Creştine
Bd. Carol I, nr 11, 700506 – Iaşi, România
Tel. ++40 232 201634 / Fax ++40 232 201156
e-mail: nelu@uaic.ro; z_nelu@hotmail.com
UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAŞI
FACULTATEA DE ISTORIE
CENTRUL DE STUDII CLASICE ŞI CREŞTINE

Classica et Christiana
11

2016
 Tehnoredactor: Nelu ZUGRAVU

ISSN: 1842 – 3043

e-ISSN: 2393 – 2961

Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

700511 - Iaşi, tel./fax ++ 40 0232 314947
 SUMAR / INDICE / CONTENTS

SIGLE ŞI ABREVIERI – SIGLE E ABBREVIAZIONI / 7

***
STUDII – CONTRIBUTI / 9
Ettore A. BIANCHI, I Bagaudi alla presa di Autun (270 AD). Vecchie que-
stioni, nuove conferme / 9
Nicola BIFFI, Qualche chiarimento sui dati di Nearco in Strabone / 43
Dan DANA, Cinci adăugiri bizantine la Fontes ad Zalmoxin pertinentes / 53
Dan DANA, Sorin NEMETI, Ptolémée et la toponymie de la Dacie (VI-IX) / 67
Lee FRATANTUONO, Unde pater Tiberinus: the River Tiber in Vergil’s Ae-
neid / 95
Ranko KOZIĆ, Dr©ma, pl£sma e màqoj nei romanzi di Achille Tazio e del
Macrembolita e i fondamenti filosofici del genere / 123
Florian LEPETIT, Le Ludus Septem Sapientum : une mise en scène ? / 179
Patrizia MASCOLI, Sidonio marito e vescovo: matrimonio e interesse nella
Gallia del V secolo / 193
Nicolas MATHIEU, Annia Pupa, auia; C. Annius Atilianus, nepos (CIL, XII,
1391, Le Barroux, Voconces de Vaison, Vaucluse). Parenté et trans-
mission du nom / 201
Sanja PILIPOVIĆ, Ljubomir MILANOVIĆ, The Jonah Sarcophagus from
Singidunum: A Contribution to the Study of Early Christian Art in
the Balkans / 219
Miguel P. SANCHO GÓMEZ, Cato temporis sui: contemplando el Senado
romano tardío desde la Historia Augusta. Falsificación, literatura y
pervivencias republicanas / 247
Julijana VISOČNIK, Epigraphic Monuments and the Care for the Body on
the Territory of the Eastern Alps / 275
***
6 SUMAR / INDICE / CONTENTS

RECENZII ŞI NOTE BIBLIOGRAFICE – RECENSIONI E SCHEDE

BIBLIOGRAFICHE / 295
NAZARIO, Panegirico in onore di Costantino (Nelu ZUGRAVU) / 295; EUTROPIO,
Storia di Roma (Nelu ZUGRAVU) / 298; FERICITUL IERONIM, Epistole, I (Nelu
ZUGRAVU) / 318; CASSIODOR, Instituţiile (Nelu ZUGRAVU) / 320; BEDA IL VE-
NERABILE, De natura rerum (Nelu ZUGRAVU) / 325; ADRIAN ROBU, Mégare et
les établissements mégariens de Sicile, de la Propontide et du Pont-Euxin. Histoire
et institutions (Roxana CURCĂ) / 326; LUIGI PIACENTE, Cicerone a riflettori
spenti. Episodi della tradizione testuale di orazioni ed epistole (Ștefan IVAS) / 327;
RĂZVAN MATEESCU, Istoriile unui templu (Nelu ZUGRAVU) / 331; LORENZO
BRACCESI, Giulia, la figlia di Augusto (Nelu ZUGRAVU) / 334; CESARE LETTA e
SIMONNETA SEGENNI (a cura di), Roma e le sue province. Dalla prima guerra
punica a Diocleziano (George IVAȘCU) / 335; JOHN NICOLS, Civic Patronage in
Roman Empire (Ana ODOCHICIUC) / 336; IOAN PISO und RADA VARGA (Heraus-
geber), Trajan und seine Städte (Nelu ZUGRAVU) / 339; SORIN NEMETI, Finding
Arcobadara. Essay on the Geography and Administration of Roman Dacia (Nelu
ZUGRAVU) / 341; CRISTIAN GĂZDAC, ÁGNES ALFÖLDY-GĂZDAC, MARIAN
NEAGOE, OANA NEAGOE, Drobeta. The never abandoned city of Roman Dacia
(Nelu ZUGRAVU) / 344; SORIN NEMETI, Dialoguri păgâne: formule votive şi lim-
baj figurat în Dacia romană (George IVAȘCU) / 345; DANIEL LEMENI (coord.),
Sfântul Constantin cel Mare și creștinismul. Teologie, istorie și hagiografie în Bi-
zanţul timpuriu (Nelu ZUGRAVU) / 348; CRISTIAN OLARIU, Lumea romană şi
barbaricum în Antichitatea Târzie. Confruntare şi metamorfoză (George IVAȘCU)
/ 350; DAVID ABULAFIA, Marea cea mare. O istorie umană a Mediteranei (Mari-
nela Claudia BLAJ) / 357
***
CRONICA – CRONACA / PUBLICAŢII – PUBBLICAZIONI / 363
Nelu ZUGRAVU, Cronica activităţii ştiinţifice a Centrului de Studii Clasice
şi Creştine (2015-2016) – Cronaca dell’attività scientifica del Centro
di Studi Classici e Cristiani (2015-2016) / 363
Nelu ZUGRAVU, Publicaţii intrate în Biblioteca Centrului de Studii Clasice
şi Creştine – Pubblicazioni entrate nella Biblioteca del Centro di
Studi Classici e Cristiani / 371
 Classica et Christiana, 11, 2016, ISSN: 1842 – 3043; e-ISSN: 2393 – 2961, 7-8

SIGLE ŞI ABREVIERI / SIGLE E ABBREVIAZIONI1

AIIA Iași Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie „A. D. Xe-
nopol” Iași.
AMN Acta Musei Napocensis, Cluj-Napoca.
ANRW Aufstieg und Niedergang der römischen Welt. Ge-
schichte und Kultur Roms im Spegel der neueren For-
schung, II, Prinzipat, Berlin-New York.
ArhMold Arheologia Moldovei, Iași.
ASS Acta Sanctorum, Paris-Rome, 1863 (3rd edn).
AŞUI-Istorie Analele Ştiinţifice ale Universităţii din Iaşi – Istorie.
BHAC Bonner Historia-Augusta Colloquium.
CCSL Corpus Scriptorum Ecclesiasticorum Latinorum.
EAIVR Enciclopedia arheologiei și istoriei vechi a României,
București.
EDCS Epigraphische Datenbank Clauss-Slaby
(http://www.manfredclauss.de/).
EphNap Ephemeris Napocensis, Cluj-Napoca.
FHDR Fontes ad historiam Dacoromaniae pertinentes, Bucu-
rești, I, 1964; II, 1970.
HD Epigraphische Datenbank Heidelberg (http://edh-
www.adw.uni-heidelberg.de/).
JAHA Journal of Ancient History and Archaeology, Cluj-
Napoca.
NP Der neue Pauly Enzyklopädie der Antike, Herausgege-
ben von H. Cancik und H. Schneider (Stuttgart-Wei-
mar, 1 (1996) –
ODB The Oxford Dictionary of Byzantium, editor in chief A.
Kazhdan, New York-Oxford, 1991.
OPEL Onomasticon Provinciarum Europae Latinarum, Ex
materia ab A. Mócsy, R. Feldmann, E. Marton et M. Szi-
lágy collecta, Composuit et correxit B. Lőrincz, vol. III:
Labarum-Pythea, Wien, 2000; vol. IV: Quadratia-
Zures, Wien, 2002.
PG Patrologiae cursus completus. Series Graeca, Paris.
PIR Prosopographia Imperii Romani. Saec. I.II.III.
PL Patrologiae cursus completus. Series Latina, Paris.
PLRE The Prosopography of the Later Roman Empire, I, A.
D. 260-395, by A. H. M. Jones, J. R. Martindale, J.
Morris, Cambridge, 1971; III A, A.D. 527-641, by J. R.

1Cu excepţia celor din L’Année Philologique şi L’Année épigraphique / Escluse quelle
segnalate da L’Année Philologique e L’année épigraphique.
8 SIGLE ŞI ABREVIERI /SIGLE E ABBREVIAZIONI

Martindale, 1992.
PSB Părinţi şi scriitori bisericeşti, serie nouă, Bucureşti.
RE Realencyclopädie der classischen Altertumswissen-
schaft (Pauly-Wissowa-Kroll), Stuttgart-München.
SCIV(A) Studii şi cercetări de istorie veche şi arheologie, Bucu-
reşti.
TD Thraco-Dacica, București.
350 RECENZII ŞI NOTE BIBLIOGRAFICE

libertăţii religioase în epoca lui Constantin cel Mare (p. 145-153); pr. dr.
Cosmin Panţuru, Probleme ale Bisercii primare soluţionate prin canoane
sinodale4 în vremea împăratului Constantin cel Mare (p. 154-162); drd.
Nicolae Pintilie, Unitate și diversitate. Cultul sfinţilor împăraţi Constantin
și Elena în Biserica apostolică armeană (p. 163-176); asist. drd. Gabriela
Radu, Ideologia autorităţii în Sfaturile diaconului Agapet pentru împăra-
tul Iustinian (p. 177-189); asist. dr. Ovidiu Sferlea, Împăratul Constantin și
medierea sa în criza ariană (p. 190-200); dr. Paul Siladi, Conflictul icono-
clast: cauze, context doctrinar și desfășurare (p. 201-219); pr. lect. dr. Ni-
chifor Tănase, Revelaţia continuă și dezvoltarea tradiţiei: o sinteză neopa-
tristică a păr. D. Stăniloae (p. 220-237); pr. lect. dr. Marius Telea, Relaţiile
lui Constantin cel Mare cu provinciile nord-dunărene (p. 238-248); lect.
dr. Ciprian Iulian Torockzai, Biserica Ortodoxă, [sic!] între „Imperiu” și
„Pustie”: actualitatea gândirii păr.5 Georges V. Florovsky (1893-1979) cu
privire la misiunea Bisericii în lume (p. 249-264); pr. conf. dr. Gavril Trifa,
Conceptul de praxis și filosofia greacă (p. 265-278).

Nelu ZUGRAVU
Centrul de Studii Clasice şi Creştine,
Facultatea de Istorie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi
nelu@uaic.ro; z_nelu@hotmail.com

CRISTIAN OLARIU, Lumea romană şi barbaricum în Antichitatea Târzie.

Confruntare şi metamorfoză, ediţie îngrijită de ELENA OLARIU şi
FLORICA (BOHÎLŢEA) MIHUŢ, Editura Universităţii din Bucureşti,
Bucureşti, 2013, 244 p., ISBN 978-606-16-0315-2

După cum se precizează în Prefaţă (p. 7), această lucrare adună în-
tre coperţile sale o parte dintre articolele şi studiile realizate de istoricul
Cristian Olariu pe parcursul celor 16 ani de cercetare ştiinţifică şi publicate
în diferite reviste de specialitate române şi străine (aceasta explică eteroge-
nitatea lingvistică a lor). Salutăm iniţiativa Elenei Olariu şi a Floricăi Mihuţ
de a oferi un omagiu editorial unuia dintre puţinii istorici autohtoni care au
avut ca obiect de studiu perioada Antichităţii târzii.
Cristian Olariu (1968-2013) a fost conferenţiar la Facultatea de Isto-
rie din cadrul Universităţii Bucureşti, unde a desfăşurat o activitate ştiinţifi-
că fecundă, circumscrisă perioadei Antichităţii târzii. Articolele şi studiile
publicate de-a lungul timpului probează o preocupare constantă din partea
istoricului pentru înţelegerea resorturile care au condus la formarea lumii
postclasice, precum şi a elementelor de civilizaţie specifice acesteia. Din

4 În Cuprins, apare expresia canoanele sinodale.

5 În Cuprins, cuvântul e scris întreg.
 RECENSIONI E SCHEDE BIBLIOGRAFICHE 351

punct de vedere tematic, studiile sale îmbină adecvat atât subiecte circum-
scrise unei problematici restrânse, cât şi unele de sinteză. Cele două cărţi,
Fascinaţia puterii. Uzurpări şi conspiraţii în Imperiul roman târziu (Edi-
tura Scriptorium, Bucureşti, 2005) şi Ideologia imperială în Antichitatea
târzie (Editura Universităţii Bucureşti, Bucureşti, 2005), atestă întocmai
acest angajament epistemic.
Din punct de vedere al conţinutului, cartea de faţă conţine, pe lângă
mai multe articole grupate tematic, o serie de anexe utile. Astfel, Anexa 2
vine în sprijinul cititorului, clarificându-i semnificaţia celor mai importanţi
termeni instituţionali şi militari din perioada târzie a imperiului (Glosar de
termeni, p. 216-219), Anexa 3 conţine o schiţă cronologică, care punctează
cele mai relevante evenimente politice aparţinând secolelor III-VI d.H. (Re-
pere cronologico-istorice – secolele III-VI, p. 220-224), Anexa 4 cuprinde
abrevierile surselor primare, corpora de inscripţii, monede şi publicaţii de
specialitate folosite în elaborarea articolelor (p. 225-226), pentru ca Anexa
5 să fie dedicată listei complete a publicaţiilor autorului (p. 227-230). Lor li
se adaugă o Bibliografie (p. 231-238), trei hărţi, ce pot cu greu fi utilizate de
către cititor din cauza dimensiunilor reduse (p. 239-240), şi un Index (p.
241-244).
Nu împărtăşim opţiunea îngrijitorilor acestei culegeri de articole de
a le grupa în funcţie de criterii tematice cvasigenerale, respectiv Lumea Ro-
mană [sic!] în Antichitatea târzie. Studii de istorie (p. 11-116), Lumea Ro-
mană [sic!] la Dunărea de Jos. Studii de istorie şi arheologie (p. 117-172),
Studii de caracter istoriografic referitoare la Antichitatea târzie (p. 173-
208), motiv pentru care am optat pentru o regrupare tematică mai adecvată
a lor, în vederea unei expuneri coerente a conţinutului acestora. Temele res-
pective sunt: 1. conceptul de Antichitate târzie; 2. manipularea moştenirii i-
deologice a Antichităţii; 3. societatea lumii barbare şi postromane; 4. elitele
politice şi religioase, 5. ideologia şi mecanismele de guvernare în Imperiul
târziu; 6. anul 476; 7. cercetări privind Dobrogea în perioada romană târzie.
1. În cele două articole dedicate analizei conceptului de Antichitate
târzie – Despre Dominat (p. 175-185) şi „Late Antiquity” or „Dominate”?
The Late Antique Studies in Romanian Historiography (p. 186-193), Cristi-
an Olariu propune un cadru metodologic influenţat de viziunea culturală a
lui Peter Brown. După istoricul britanic, sintagma Late Antiquity reflectă
adecvat caracterul neutru al acestei perioade, în care asistăm la lenta e-
voluţie şi transformare a lumii romane sub auspiciile creştinismului.
Peter Brown propune o cronologie lungă, limitele acestei perioade fiind cu-
prinse între secolele III-VIII. De pe această poziţie metodologică, Cristian
Olariu analizează conceptul de Dominat, des uzitat în istoriografia română;
el îl respinge, preferându-l pe cel de Antichitate târzie, considerând că spe-
cificitatea Dominatului – orientalizarea şi personalizarea puterii imperiale
– este rezultatul unei germinări de lungă durată, începută încă din perioada
352 RECENZII ŞI NOTE BIBLIOGRAFICE

Principatului. Prin urmare, tradiţia Dominatului se află într-un raport de

continuitate cu perioada anterioară. În ceea ce priveşte istoriografia română
dedicată perioadei postclasice, acesta deplânge tendinţa istoricilor de a ac-
centua unicitatea caracteristicilor acestei perioade, punând-o pe seama
moştenirii paradigmei marxist-leniniste de înţelegere a evoluţiei proceselor
istorice. El arată că studiile dedicate Antichităţii târzii sunt apanajul unui
cerc restrâns de specialişti, al căror travaliu ştiinţific este de o valoare ine-
gală; îi menţionează, în acst sens, în funcţie de centrul universitar şi acade-
mic, pe istoricii şi arheologii Vlad Gh. Nistor, Alexandru Barnea, Gheorghe
Alexandru Niculescu, Cristian Olariu (Bucureşti), Nelu Zugravu (Iaşi) şi A-
drian Husar (Târgu Mureş) (totuşi, punctul său de vedere nu a fost acceptat
de Nicolae Gudea, Note de lectură. VI. Observaţii pe marginea studiului lui
Cristian Olariu, The Late Antique Studies in Romanian Historiography,
C&C, 8/2, 2013, 684-687).
2. În articolul Archeology, Architecture and the Use of Romanità in
Fascist Italy (p. 194-210), Cristian Olariu explorează maniera în care moş-
tenirea ideologică a Antichităţii a fost instrumentată de mecanismele pro-
pagandei fasciste italiene. Regimul totalitar condus de Il Duce a orchestrat o
campanie abilă de resuscitare a sentimentului naţional – Romanità, pu-
nând accent în special pe moştenirea glorioasă a Imperiului roman. Aceas-
ta, servind scopurilor ideologice interne şi externe ale regimului, a fost dise-
minată prin punerea în valoare a patrimoniului cultural şi arheologic din
perioada augustană. În acest context, Augustus a devenit simbolul central al
unei naraţiuni propagandistice în care a jucat pe rând rolul de Idealtypus şi
subiect de comparaţie în raport cu geniul politic al lui Benito Mussolini.
3. Articolele care au ca tematică societatea lumii barbare şi postro-
mane analizează structura socială a vizigoţilor, a Daciei postaureliene, dar şi
a populaţiei din Britannia abandonată de Imperiu. În materialele dedicate
societăţii gotice – La periferia Imperiului: Gothia în secolul al IV-lea (p.
23-29), respectiv Visigoths and Romans during the Fourth Century A.D. A-
similation, Resistance, and Cultural Interferences (p. 18-22), Cristian Ola-
riu îşi propune reconstituirea societăţii unei populaţii aflate în proximitatea
Romania-ei, vizigoţii, apelând la datele arheologice, dar şi la cele furnizate
de izvoarele istorice. El atrage atenţia asupra dezvoltării unei direcţii meto-
dologice fertile pentru acest subiect, anume antropologia istorică. Pentru
autor, societatea vizigotă din secolul IV reprezintă exemplul tipic de popula-
ţie migratoare care îşi restructurează modelele de convieţuire socială prin a-
similarea culturală a civilizaţiei romane de tip provincial. Analiza compara-
tivă a datelor arheologice, de provenienţă provincială, dar şi barbară, îi per-
mite să nuanţeze acest proces de aculturaţie, indicând faptul că acesta com-
portă un caracter bidirecţional. Pe scurt, caracteristicile societăţii vizigote
sunt următoarele: mozaic etnic, dominat de o elită restrânsă de războinici
vizigoţi, a cărui ierahie socială este extrem de fluidă; prestigiul militar şi e-
 RECENSIONI E SCHEDE BIBLIOGRAFICHE 353

conomic facilitează ascensiunea şi menţinerea în vârful ierahiei sociale; cri-

teriul etnic este secundar; în acest context, achiziţionarea bunurilor de pres-
tigiu devine parte componentă a strategiei de legitimizare. Reţinem acestă i-
magine şi pentru societatea daco-romană postaureliană, analizată în artico-
lul Les origines latines des Roumains et leur continuité après le retraite ro-
maine du nord du Danube (Anexa 1, p. 210-215). Istoricul redeschide dosa-
rul continuităţii şi conservării latinităţii populaţiei daco-romane argumen-
tând că unul dintre cei mai importanţi factori în perpetuarea aspectelor de
civilizaţie romană la nord de Dunăre a fost reprezentat de convieţuirea cu
conglomeratul etnic dominat de goţi. Această dominaţie a asigurat, parado-
xal, prin raidurile frecvente la sud de Dunăre şi influxul de captivi şi trans-
fugi din imperiu, menţinerea identităţii daco-romane. Într-un text dedicat
unei alte societăţi postromane, cea din Britannia (Britannia post-romană
[sic!]. Declin sau transformare?, p. 11-17), Cristian Olariu îşi propune să e-
valueze profunzimea procesului de restructurare a societăţii din Albion, în-
cepând cu 410 – anul „oficial” al abandonării provinciei – până la mijlocul
secolului al VI-lea. El a recurs la analiza izvoarelor istorice, în special, Vita
Sancti Germani scrisă de Constantius de Lyon, dar şi a paradigmelor teore-
tice adecvate subiectului tratat. Cu ajutorul acestora, a stabilit principalele
caracteristici ale societăţii britanice postromane, dar şi diagnosticul pe care
această etapă de tranziţie îl reclamă. Astfel, Cristian Olariu consideră că în
secolele V-VI, în insulele britanice, populaţia purtătoare a civilizaţiei roma-
ne de tip provincial a fost asimilată treptat de valurile succesive de invada-
tori anglo-saxoni, care şi-au impus propriul model politic şi social. În acest
context, noua societate a fost reorganizată în funcţie de criterii culturale şi
sociale, fie germanice, fie celtice (în special în colţul de sud-est al insulei).
Noua situaţie socială şi politică generată s-a caracterizat prin disoluţia pute-
rii centrale, ca urmare a unei situaţii belicoase întreţinute de liderii locali,
noii agenţi ai unei puteri acum fragmentate, existenţa unei elite aristocrati-
ce de tip războnic, a cărei legitimitate a fost dată de harisma militară. A-
ceastă nouă paradigmă societală, comparată cu modelul de civilizaţie roma-
nă, îl determină pe istoric să constate că noua organizare socială corespun-
de unei societăţi aflate în colaps, care nu mai întreţine nicio legătură insti-
tuţională, culturală sau afectivă cu cea anterioară.
4. Articolele The Senatorial Family of Ceiones – Continuity and
Change. A Prosopografical Study (p. 91-105) şi The Creation of Episcopal
Power in Late Antiquity. The Case of Athanasius of Alexandria (p. 78-84)
analizează mecanismele care au condus la menţinerea în cercul restrâns al
agenţilor puterii imperiale a aristocraţiei imperiale şi la pătrunderea în a-
cest cerc a episcopilor. Astfel, în ceea ce priveşte instituţia episcopatului,
Olariu menţionează cadrul legislativ favorabil iniţiat de politica lui Constan-
tin cel Mare faţă de religia creştină, alături de reconfigurarea contextului
social din oraşele Imperiului, ambele considerându-le factori esenţiali în in-
354 RECENZII ŞI NOTE BIBLIOGRAFICE

staurarea influenţei episcopilor. În privinţa contextului urban din secolul

IV, istoricul sublinează faptul că episcopii au fructificat cu abilitate suportul
păturii sărace (humiliores), pe care a convertit-o în reţeaua sa clientelară
informală, fundamentându-i astfel autoritatea. Alături de grupurile de călu-
gări, episcopii îşi vor impune cu succes influenţa în detrimentul elitei aris-
tocratice tradiţionale a oraşului. Dacă adaugăm personalitatea şi harisma
unui episcop precum Athanasius de Alexandria, putem înţelege cum această
influenţă s-a putut extinde la nivelul Imperiului. În ceea ce priveşte aristo-
craţia senatorială, aceasta va căuta să compenseze diminuarea constantă a
autorităţii Senatului pe parcursul Principatului, prin angajarea unor noi
strategii de menţinere în sfera decizională a guvernării Imperiului. Familia
Ceionilor ilustrează această tranziţie. Dacă în perioada Principatului, aceas-
tă gens a avut acces constant, prin reprezentanţii săi de frunte, la consulat
(un membru, Lucius Ceionius Commodus, ajungând chiar împărat sub nu-
mele de Lucius Aelius Verus), începând cu secolul al IV-lea, contextul poli-
tic se schimbă radical. Senatul devine un simplu consiliu urban, iar noii a-
genţi ai puterii sunt recrutaţi din rândul funcţionarilor imperiali. Membrii
cei mai capabili din cadrul familiei Ceionilor se vor adapta acestei situaţii,
intrând în ierarhia birocratică a funcţionarilor imperiali, de unde vor lua
parte, oficial sau informal, la actul decizional.
5. Studiile care analizează avatarurile ideologice şi ale guvernării în
Imperiul târziu reprezintă, după opinia noastră, cele mai importante contri-
buţii ale lui Cristian Olariu din această culegere. Ele se ocupă de prezenta-
rea ideologiei tetrarhiei (Ideologia sistemului tetrarhic, între tradiţiona-
lism şi inovaţie, p. 30-42) şi a celei constantiniene (The Constantinian Ide-
ology, p. 43-51), de rolul facţiunii pannonice în numirea ca împărat al lui
Valentinian I (Datianus, Valentinian and the Rise of the Pannonian Facti-
on, p. 71-77) – în sfârşit, de principalele caracteristici ale sistemului de gu-
vernare în Orientul roman târziu (Note privind sistemul de guvernare în O-
rientul roman târziu, p. 52-70; Legitimacy and Usurpation in the Age of
Zeno, p. 84-90). Câteva cuvinte despre aceste contribuţii. În textul dedicat
prezentării ideologiei tetrarhice, Cristian Olariu identifică fuziunea dintre
temele tradiţionale, specifice Principatului, cu cele inovative în discursul i-
deologic al noului sistem de guvernare. Astfel, acesta a perpetuat în naraţiu-
nea propagandistică idei conscrate de secole, precum virtuţile specifice fa-
miliei romane, conjugate cu cele ale religiei strămoşilor. Pe aceasta din ur-
mă a instrumentat-o ca fundament spiritual care să reglementeze relaţiile
de putere în noul sistem de guvernare colectivă. Componenta inovativă a
noului program ideologic s-a concentrat în special pe evidenţierea naturii
superioare, sacre a persoanei imperiale (corpul politic). Pornind de la acest
cadru ideologic inaugurat de tetrarhie, Cristian Olariu analizează sinuosul
traseu ideologic asumat de Constantin cel Mare. Astfel, împăratul şi-a dez-
voltat, în funcţie de statutul său în cadrul guvernării Imperiului, temele pro-
 RECENSIONI E SCHEDE BIBLIOGRAFICHE 355

pagandistice adecvate aspiraţiilor sale. În acest context putem să interpre-

tăm schimbarea diverşilor săi dii conservatores. Dacă la începutul domniei,
ca Caesar, Constantin a încercat să-şi legitimeze poziţia prin devoţiunea
faţă de Apollo/Sol Invictus, după 310, acesta se va desprinde de cadrul ideo-
logic anterior, accentuându-şi descendenţa din Claudius al II-lea Goticul. În
contextul conflictului cu Maxenţius, împăratul şi-a găsit un nou aliat spiri-
tual, respectiv religia creştină, pe care o va favoriza după anul 324, folosind-
o ca liant spiritual în opera de consolidare a imperiului. În articolul dedicat
analizei mecanismelor informale de numire ca împărat a lui Valentinian,
Cristian Olariu identifică existenţa a trei facţiuni care au concurat la acest e-
veniment, respectiv „iulienii”, „constantinienii” şi „pannonienii”, orchestra-
te de intrigile lui Datianus – palatin influent încă din perioada domniei lui
Constanţiu al II-lea; astfel, a fost ales ca împărat un candidat al cărui back-
ground modest îl indica doar ca personaj ideal pentru rolul de împărat-ma-
rionetă. Domnia acestuia va infirma însă „prognoza” aşteptată. Acest tipar
în mecanismele succesiunii imperiale a fost analizat într-un cadru mai larg
în articolul dedicat sistemului de guvernare în Orientul roman târziu şi în
cel despre binomul legitimitate-uzurpare sub Zenon. Autorul sesizează că
noul sistem, în care împăraţii domnesc, dar nu guvernează se caracterizează
prin: disoluţia autorităţii imperiale, ale cărei prerogative de facto în exerci-
tarea puterii sunt uzurpate de facţiunile palatine, imixtiunea factorului reli-
gios ca suport de legitimitate în luptele dintre împăraţi şi uzurpatori, rolul
dominant al femeilor în reglementarea succesiunii dinastice (în special
după 450) sau în gestionarea puterii (domnia lui Iustinian) şi, nu în ultimul
rând, influenţa eunucilor.
6. Cu privire la semnificaţia anului 476 (Consideraţii privind sfârşi-
tul Imperiului Roman de Apus, p. 106-113), Cristian Olariu pleacă de la teza
că importanţa acestei date pentru sfârşitul Imperiului Roman de Apus a fost
supralicitată de istoriografia bizantină din secolul al VI-lea. Istoricul propu-
ne, în schimb, un cadru de analiză pragmatic, în care evenimentele sunt
prezentate prin prisma raporturile Imperiului de Apus cu cel Răsăritean; în
cadrul acestui raport, Orientul influenţa şi domina politic guvernarea Impe-
riul Occidental şi, totodată, reprezenta singura sursă de legitimare a împă-
raţilor apuseni. Având în vedere aceste aspecte, istoricul consideră că eveni-
mentele petrecute în anul 476 – depunerea lui Romulus Augustulus, cuceri-
rea Italiei de către Odovacar – nu schimbă situaţia de jure a Imperiului Ro-
man de Apus. Romulus Augustulus era un simplu uzurpator, deoarece Ori-
entul îl recunoscuse ca împărat legitim pe Iulius Nepos încă din 470. Depu-
nerea sa în 476, ca urmare a cuceririi Italiei de Odovacar, a fost receptată de
Constantinopol ca fiind o situaţie temporară, de interregnum, până la rein-
stalarea în condiţii favorabile a împăratului legitim, Iulius Nepos.
7. Ultima secţiunea a lucrării grupează cinci rapoarte arheologice,
rezultate ale campaniilor de cercetare desfăşurate de Cristian Olariu în Do-
356 RECENZII ŞI NOTE BIBLIOGRAFICE

brogea, respectiv în siturile de la Dinogetia (Garvăn, jud. Tulcea), Peninsula

Dunăvăţ şi Adamclisi (p. 119-172). La fiecare dintre ele, pe lângă date teh-
nice de săpătură, autorul a încercat să formuleze şi unele concluzii istorice.
În clasificarea noastră, dar şi în cea a editorilor, recenzia la cartea lui
Vasile Lica, The Coming of Rome in the Dacian World (p. 114-116), nu prea
îşi găseşte locul într-o culegere de studii dedicate Antichităţii târzii.
În finalul prezentării noastre, nu putem trece cu vederea unele scă-
pări în ceea ce priveşte tehnica redactării ştiinţifice, datorate – credem –
mai degrabă editorilor decât autorului. Astfel, sintagma „Lumea romană”
apare scrisă în această formă în titlul cărţii şi la colon-titlu, dar în Cuprins e
redată „Lumea Romană [sic!]”. De asemenea, lipseşte autonomia informaţi-
onală a fiecărui articol, îngrijitorii preferând un aparat critic în care notele
de subsol se înlănţuie de la 1 la 756, între ele fiind şi cel puţin una care le a-
parţine (nota 172 de la p. 40)! De asemenea, se întâlnesc două sisteme de
trimiteri – unul clasic şi altul de tip „Oxford” (p. 106-113, 194-201); editorii
ar fi trebuit să procedeze la uniformizarea lor. În privinţa notelor de subsol,
putem remarca: greşeli de spaţiere (p. 12, 15, 17, 25, 28, 33, 43, 52, 53), uti-
lizarea inadecvată a prepoziţiei pentru în forma prescurtată pt. (p. 11, 12, 17,
32, 37, 67, 75), redarea inconsecventă a numelui autorilor (de exemplu, p.
18, nota 55: H. Wolfram; p. 19, nota 62: Wolfram etc.), inconsecvenţe în ci-
tarea izvoarelor (de exemplu, scrierea lui Lactantius, De mortibus persecu-
torum apare sub forma De mortib. pers. [p. 38, notele 162, 163, 165; 52,
nota 209; 53, nota 210; 44, notele 186, 187], De Mortib. Pers [p. 40, nota
173], De mortib. Pers. [p. 41, nota 179], De mort. pers. [p. 43, notele 184,
185; 45, nota 189; 53, nota 211], menţionarea/lipsa titlurilor articolelor din
reviste ş.a.; toate denotă o anumită grabă a îngrijitorilor volumului.
În concluzie, culegerea postumă de studii a lui Cristian Olariu, deşi
adună contribuţii de valore inegală, are mai multe merite. În primul rând,
aduce în atenţia publicului familiarizat sau nu cu studiul istoriei individua-
litatea unei perioade adesea tratate en passant de clasicişti sau de medie-
vişti. În al doilea rând, ea propune şi un cadru metodologic pentru studiul
Antichităţii târzii inspirat din modelul epistemic al lui Peter Brown şi cali-
brat cu datele oferite de descoperirile arheologice. În fine, ea constituie un
argument pentru utilitatea studierii unei perioade istorice prin multiplica-
rea direcţiilor de cercetare.

George IVAŞCU
Centrul de Studii Clasice şi Creştine,
Facultatea de Istorie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi
george.ivascu28@yahoo.com
 Nr. 11/2016

Nr. 11/2016