Second-Clou Portage Paid in Ocfieif.

Mehşmtr

CvdUiţa
Revistă românească
de
spiritualitate ortodoxă

R o m a n i a n Herald
the fa/th of

O r t h o d o x Spirituality

DETROIT, MICHIGAN - NOIEMBRIE, 1968 ANUL XVIII — No. 11

Vol XVIII — No. 11

Sărbătoarea sufletului românesc

® .—'MARAMUREŞ A
SATV
•MARE Transilvania, martirizată vreme de o mie de ani, trăieşte
de o jumătate de secol încoace izbânda plenară a su/letului ei
J Y--A
BISTMTA -
-NAflAU» românesc. A sufletului ei curat, în malurile căruia s'au năpus-
f Oradea J f ! B/strît^
tit puhoaiele sângeroase ale lui Attila şi n'au reuşit să-l clin-
•
im /
C.
• f : I i Bg tească din matca lui de odinioară şi de totdeauna. A sufletu-
lui ei sfânt, zdrobit sub grindina hohotitoare a călăreţilor din
j bihoa -""cluj pustă care n'au putut nimici horele româneşti de comuniune
MUHES \
• Targu-MurrS : sufletească cu strămoşii şi cu fraţii de dincolo de munţi, zdro-

1968
biţi şi ei de alte valuri nemiloase ale istoriei.

1918
..-•HARGHITA
• ffterrt/rrei • O/uc Unirea pe veci a Transilvaniei cu Tara-Mamă, înfăptuită
J* % la 1 Decembrie 1918, rămâne pentru totdeauna în istoria na-
K . A .» - ţională împlinirea emoţionantă a celui mai mare dor al sufle-
tului românesc. Al marelui suflet românesc, care, dincolo de
r • Ciuc* <
SIBIU
sfâşierile trecătoare ale pământului strămoşesc, s'a simţit
| BRAŞOV î • / permanent un fluviu impetuos, revărsat cu generozitate peste
•». • toate meleagurile Doinei lui Mihail Eminescu. Acest suflet
v: $rasov ® \ românesc, temelia cea mai adâncă a fiinţei noastre naţionale,
tămăduit de sfârtecările neunirii, tresaltă cu putere la această
sărbătorire, întărindu-ne conştiinţa identităţii şi demnităţii
noastre în concertul celorlalte popoare. Mai mult, întărindu-ne
credinţa că sufletul românesc nedespărţit, neschimbat, neîm-
părţit şi neamestecat, totdeauna identic cu sine însuşi, este
chezăşia sigură a afirmării spirituale şi dăinuirii noastre na-
ţionale în istoria lumii, până la sfârşitul veacurilor.
Pentrucă, mai mult decât cu mileniile şi secolele, veşnicia
unui neam se măsoară cu sufletul. Toate Golgotele de pe faţa
pământului şi toate răstignirile au fost şi vor fi biruite de

1 DECEMBRIE
1 Decembrie 1918 este, după părerea mea, ziua
cea mai importantă din întreaga noastră istorie
naţională; este ziua în care, într'o atmosferă de
libertate totală, absolută, şi de entuziasm zgu-
duitor, partea dela apus de Carpaţi a poporului
nostru, locuind necontenit, din vremea dacoro-
mână, Transilvania propriu zisă, Maramureşul,
Crişana şt Banatul, s'a unit, de bună voie şi din
toată inima, cu cealaltă parte, din Oltenia, Mun-
tenia, Dobrogea şi Moldova istorică.
S'a definitivat atunci ceeace realizase, pentru
scurtă vreme, Mihai Viteazul, în 1599—1600, ceea-
ce visaseră marii înaintaşi dela 1848: România,
una şi indivizibilă, cuprinzând între hotarele ei
pe toţi cei de o limbă, de o parte şi de alta a
Carpaţilor.
S'a împlinit astfel, după şaptezeci de ani, voia
mulţimii adunate, sub conducerea lui Simion
Bămuţiu şi Avram Iancu, pe Câmpia Libertăţii
dela Blaj, mulţime din care ţâşnise strigătul: "Noi
vrem să ne unim cu ţara!"
S'a împlinit şi gândul tainic al ţăranilor ridi-
Transilvania în spiritualitatea
1918
caţi pentru dreptate, mai înainte, în 1784, în
frunte cu Horia, Cloşca şi Crişan, şi al înaintaşi-
lor lor, din timpul grelelor şi zadarnicelor stră-
danii pentru aceeaşi dreptate.
Işi vor f i aflat liniştea, în acea zi a începutu-
lui de iarnă din 1918, şi sufletul neînfricatului
episcop transilvănean loan InoQhentie Micu, cel
moii. în exil, depai te de plaiurtSf? natale, şi sufle-
tul marelui patriot muntean Nicolae Bălcescu ca-
re a trebuit, de asemenea, să închidă ochii de-
parte de ţara pe care o iubea şi pentru a cărei
mărire luptase.
Veşnică cinste şi recunoscătoare amintire tu-
turor celor care au făcut cu putinţă marea Unire
din 1 Decembrie 1918, tuturor celor care şi-au
spus atunci răspicat cuvântul, la Alba-Iulia, şi
tuturor acelora prin a căror jertfă românimea de-
la apus de Carpaţi şi-a putut alege, liberă, soar-
ta!
CONST. C. GIURESCU
Profesor la Universitatea din
Bucureşti
Detroit, 31 Octombrie 1968
UMlIMilllMlM
derea lui atât de joasă, când el
. se cobora dintr'o aşa de mân
românească dră obârşie".
suflet. Mai tare decât piatra şi decât diamantul, sufletul este
cea mai uriaşă forţă din Cosmos, pe care nici moartea nu este
în stare s'o răpună. De aceea, tăria morală şi creatoare a po-
poarelor se măsoară nu la scara mondială a valorilor mate-
riale pieritoare, sau a bunurilor dobândite cu japca, ci doar
după puterea lor sufletească; după acea putere sufletească de
a rezista în faţa tuturor hoardelor şi urgiilor vremurilor şi de
a înălţa catedrale vieţii şi coloane infinite în timpuri de pace.
Este cerbicia duhului, milenară, pe care ţi-au lăsat-o strămo-
şii şi pe care seminţiile pământului, dacă o au. o lasă moşte-
nire urmaşilor.
Sufletul românesc, acelaş în Transilvania, Muntenia şi
Moldova, este moştenirea cea mai de preţ pe care ne-au lăsat-o
înaintaşii noştri şi care a ţinut neplecat, in ceasurile grele de
cumpănă şi răstignire naţională, trunchiul viguros al poporu-
lui nostru. Călit la focul necruţător al istoriei, sufletul româ-
nesc a făcut în faţa lumii întregi dovada rezistenţei şi a însu-
şirilor sale creatoare. Acestui suflet românesc îi închinăm în-
treaga noastră slujire şi fiinţă, spre slava neamului din care
purcedem.
Iată dece, acum mai mult decât oricând, noi, toţi Româ-
nii, din Tară sau de peste hotare, trebuie să facem din împli-
nirea primei jumătăţi de veac dela unirea Transilvaniei noas-
tre dragi cu Tara-Mamă o adevărată sărbătoare a sufletului
românesc, făuritorul aspiraţiilor noastre actuale şi idealurilor
sfinte naţionale.
CREDINŢA

S'ar putea scrie o pagină a- Si, cu toată căderea ei sub

dâncă asupra neamului nostru,
al cărei titlu să fie: Somnul în
istoria românească. Nu sunt
multe neamurile care să fi fost
atât de aproape — în rău sau în
bine — de odihna cea mare şi
nefiinţă istorică. Fără să vrem,
de cele mai multe ori fără să
vrem, noi am trecut prin toate
modurile somnului, dela marea
letargie naţională în care am
trăit veacuri dearândul şi până
la adormirea prea timpurie a
celor aleşi din mijlocul nostru.
Somnul ne-a mântuit, păs-
trându-ne şi adâncindu-ne în
noi înşine; dar somnul ne-a şi
paralizat, tocmai păstrându-ne
prea mult în noi înşine. Iar în
această viaţă naţională, din fe-
ricire ca şi din nefericire amor-
ţită de somn, Transilvania a re-
prezentat starea noastră de ve-
ghe; iată, în câteva cuvinte, ro-
lul pe care i-1 descifrăm în spi-
ritualitatea românească.
Stim cu toţii că nu în jurul
Transilvaniei ne-am închegat
noi ca stat naţional, ci că Tran-
silvania e cea care s'a alipit la
Ţările Româneşti. Dar dacă aşa
s'a întâmplat în ordinea de fapt
a istoriei, pe planul spiritual în
schimb centrul nostru naţional
este în Transilvania, în acea "în-
văţată Transilvanie" — spunea
cândva Bălcescu — "azil vecinic
al naţionalităţii române".
In planul mai adânc al isto-
riei, Transilvania e patria-mu-
mă.
stăpânire străină, Transilvania
n'a abdicat. Acolo se păstra şi
se îmbogăţea cel mai bine lim-
ba; de acolo începea cultura
noastră cu Coresi; şi tot acolo
se pregătea conştiinţa aceea de
stăpân, la care râvnea Bălcescu
pentru omul românesc.
A avea conştiinţa de stăpân,
iată ce nu ne-a învăţat întot-
deauna istoria, în cutremurătoa-
rea ei desfăşurare. De ce n'am
spune-o? Ea este încă marea
noastră năzuinţă. Spre a avea
conştiinţa de stăpân, trebuie să
fii permanent treaz, încredinţat
că ai un rost pe lume şi că nu
eşti întotdeauna la înălţimea a-
celui rost.
Tipul de Român înzestrat cu
o asemenea conştiinţă de stăpân,
mai ales Transilvania l-a dat, în
laboratorul ei naţional. Nu pen-
trucă există acolo trufie româ-
nească; poate dimpotrivă, pen-
trucă întotdeauna a existat a-
colo nemulţumire românească.
"Marii noştri învăţători ai Ar-
dealului — scrie Xenopol în is-
toria sa, vorbind despre Samuel
Micu, Petru Maior, Gheorghe
Sincai — trăgeau, din adevăru-
rile pe care le scoteau la lumină
asupra originei neamului româ-
nesc, o învăţătură pedagogică,
bazată pe deşteptarea unui sen-
timent foarte puternic de mora-
lizare, sentimentul ruşinei, do-
jenind poporul român pentru că-
Sentimentul de ruşine, cum
spune Xenopol, este cel care în Profesorul Const. C. Giurescu
cearcă uneori pe insul cu ade
vărată conştiinţă de stăpân
Funcţia Transilvaniei era de
la Detroit
Aflându-se în Statele Unite
nu se împăca, de a nu consimţi
de a nu se aşterne somnului ace- ale Americii, ca invitat al mai
lui, care acoperă atât de multe multor universităţi americane,
pentru a ţine o serie de confe-
etape din istoria noastră. Sem
nificaţia spirituală a Transilva- rinţe, Dl Profesor Constantin C.
Giurescu dela Universitatea din
niei era ceva determinat, de
traduce pasivitatea românească Bucureşti a sosit la Detroit in
în forme de viaţă active; de a seara zilei de 29 Octombrie, ve-
nind dela Seattle, Washington.
preface negativul românesc în
pozitiv românesc. Domnia sa a fost întâmpinat pe
Aeroportul Metropolitan de Pă-
Despre ţara noastră, cronica- rintele Arhim. B. V. Anania, di-
rul Simion Dascălul exclama rectorul Episcopiei Misionare
cândva: "ţară mişcătoare şi nea Ortodoxe Române în America.
şezată!" El voia desigur să spu-
nă: ţară pe care străinii o tot In seara zilei de 31 Octombrie,
încalcă, ale cărei graniţi se tot Dl Prof. Const. C. Giurescu a
schimbă, care nu se mai aşează ţinut o conferinţă la Wayne
odată în albia ei de viaţă naţio- State University din Detroit, j
nală. Dar, cu cât in afară ţara vorbind despre "Transilvania şi
sau ţările româneşti erau mai rolul ei în istoria poporului ro-
mişcătoare şi mai neaşezate, cu mân". Cuvântul introductiv l-a
atât înăuntru, în lumea spiritu- avut Dl Prof. Alfred Kelly, şeful
lui, românul încremenea mai Departamentului de Istorie al
mult. Ca să poată rezista pu- Universităţii. Personalitatea şi s'a întreţinut îndelung şi cordial.
hoaielor pe care i le arunca is- opera conferenţiarului au fost
Cu toate ocupaţiile sale. pe
toria în faţă, românul a trebuit prezentate de Dl Dr. Anghel Ru- durata şederii sale în Detroit Dl
să se încleşteze în firea sa. Tara gină din Boston, Massachusetts. Prof. Constantin C. Giurescu a
era mişcătoare şi neaşezată pe Conferinţa Dlui Prof. Const. C. găsit timp ca. la cererea redac-
dinafară, trebuia să fie aşezată Giurescu a fost urmărită cu un ţiei, să scrie un articol special
şi statornică înăuntru.
viu interes. La sfârşit, conferen- pentru "Credinţa", pe care-1 pu-
ţiarul a răspuns la o seamă de blicăm în acest număr şi pen-
Dar nu se poate adormi întru întrebări,
ceeace eşti. In ultimii o sută de tru care ii aducem mulţumiri
ani istoria ne-a învăţat multe publice. „„ . -V
feluri de a fi treji. Stim unul O recepţie !n onoarea Dlui In dimineaţa zilei de l Noiem-
care nu e o amăgire: alipirea Prof. Const. C. Giurescu a avut brie, după ce a făcut* m i t i j i
noastră spirituală de Transilva- loc în aceeaşi seară. Au partici- la Vatra Românească, Dl rror
nia! pat personalităţi marcante ale Const C. Giurescu a părăsit §fg
comunităţii româneşti din De- troit-ul, îndreptându-se s p r e
CONSTANTIN NOICA troit, cu care distinsul oaspete Washington, D.C.
Noiembrie, 1968 CREDINŢA Pagina 4

IplM^

C r e d i n t w I Published by the
ECUMENICAL NEWS
Romanian Orthodox Missionary Episcopate in America g
The Rt. Rev. Bishop Victorin South Canaan, Pa. Graduate of St. Sergius Acad-
Editor: V. Rev. Archimandrite B. V. Anania recently returned from his two- St. Tikhon's Theological Sem- emy, Paris), Michael Koblash
NOVEMBER, 1968 , month visit to his native coun- inary celebrated its 30th Anni- (BA BD Graduate of St. Tik-
Monthly Publication, except August try, Romania. His main purpose versary on Sept. 14. 1968. A Di- hon's and St. Vladimir Semi-
Year XV111, No. 11 was to visit his family which he vine Liturgy was celebrated by nary), and Michael Pavuk (BA
had not seen for 22 years. the Hierarchs of the Russian Penn State University).
Subscription Price: $5.00 per year While in Romania he visited Orthodox Metropolia led by •
the theological seminaries and Metropolitan I r in e y , the
The Greek Orthodox Church
Address: 19959 RIOPELLE, DETROIT. MICH. 48203 monasteries and convents as a Primate of the Metro-
in England, under the spiritual
Phone: 366-1998 guest of His Beatitude Justinian polia. Also in attendance were leadership of Archbishop Athen-
Second Class paid at Detroit Post Office — Patriarch of the Romanian Or- the Rt. Rev. Bishop Kiprian, the agoras, is growing—some 41 re-
thodox Church. He also visited Rector of the Seminary and Rt. ligious communities have been
Rev. Bishop Amvrosy of Pitts-
^unif111 iu uimiii unutfi mu iiiHinuii iui i luimimiumiifiiiifmun
inu uiuiuiuHiunnuiuiuiiQinniuifiniimiu^ the Metropolitans and Diocesan burgh and many visiting clergy. added. The clergymen serving
Bishops of the Holy Synod, Met- the Archdiocese, in addition to
At the end of the Divine Liturgy,
ropolitan Justin of Moldavia and a new educational building was those of Greek origin, are six
Suceava, Metropolitan Nicolae dedicated. Following the cere- Estonians, five Polish, three
of Sibiu, Metropolitan Nicolae mony a banquet was held in the English, two Russians, two Ger-
COMUNICAT of Timişoara, Bishop Partenie of new gymnasium - auditorium of
Roman, Bishop Teofil of Cluj, the Seminary. The main speaker
Bishop Teoctist of Arad, Bishop was Chaplain W. Basil Stroyen,
man, and one each of the fol-
lowing: Romanian, Latvian,
Se aduce la cunoştinţa tuturor preoţilor şi credin- French, Swiss, and Swedish.
Josif of Arges, and Bishop Va- former Dean of the Seminary
cioşilor din Episcopia Misionară Ortodoxă Română în lerian of Oradea. (1958-1961).
America, precum şi tuturor prietenilor acestei Episcopii, His Grace Bishop Victorin Jules Cardinal Dopfner, Arch-
• bishop of Munich, visited the
found that faith and spiritual-
ca ziua de 1 Decembrie a acestui an va fi sărbătorită în ity were very high throughout St. Tikhon's Theological Semi- Ecumenical Patriarch Athena-
mod deosebit pe întreg cuprinsul eparhiei noastre. Romania and that efforts were nary began its 31st Academic goras. The strengthening of re-
In această zi se împlinesc 50 de ani de când Aduna- being made to restore the mon- Year (1968-1969) with a total lations between the Orthodox
rea Naţională dela Alba Iulia, în deplină libertate şi pe asteries and historical church enrollment of 40 students. The Church and Roman Catholicism
buildings. new professors of the Seminary was discussed.
baza principiilor democratice, a proclamat solemn Unirea are George Protopopoff (M.A.
tuturor românilor din Transilvania, Banat, Crişana şi A post - Uppsala symposium
Maramureş, şi a tuturor teritoriilor locuite de ei, cu was held in New York on No-
România. vember 2, 1968 sponsored by the
întrucât imensa majoritate a românilor americani şi trustees of the Interchurch Cen-
ter. The purpose was to inter-
canadieni îşi au originea în provinciile
anul 1918, s'au aflat sub stăpânirea imperiului
care, până în
austro-
Brand New/ First Time Available! pret the Fourth General As-
sembly of the WCC held this
ungar, întrucât cei mai mulţi din aceşti imigranţi şi-au past July at Uppsala to laymen
părăsit ţara tocmai din pricina asupririi străine, şi deoa- and to obtain their views on the
issues confronting the WCC in
MADRIGAL CHORUS
rece marele act dela 1 Decembrie 1918 a împlinit şi un
the years ahead.
vis al lor, nimic nu e mai firesc şi mai legitim decât ca The main panel speakers were
întreaga suflare românească de pe continentul american, Dr. Samuel McCrea Cavert, a
în acelaş timp şi în acelaş cuget cu românii din Tara- DIRECTED BY former Executive Secretary of
Mamă şi de pretutindeni, să trăiască bucuria unei ase- the U.S. Conference for the
menea aniversări şi să-şi aducă aminte, cu pietate, de WCC; Dr. Eugene L. Smith. Exe-
cei ce s'au jertfit pentru înfăptuirea Unirii Transilvaniei MARIN CONSTANTIN cutive Secretary of the New
York office of the WCC; Robert
cu România. Maurer, a youth participant at
De aceea, adresăm Cucernicilor Preoţi, Consiliilor SINGS Uppsala; and Fr. Bernard Law.
Executive Director of the Bish-
Parohiale, Reuniunilor de Femei, Cluburilor de Tineret ops' Committee for Ecumenical

Romanian Carols
şi tuturor credincioşilor din Episcopia noastră următoa- Affairs, Washington, D. C.
rele îndrumări:
1. In dimineaţa zilei de Duminică, 1 Decembrie, du- The National Council of
pă slujba Sfintei Liturghii, în toate bisericile se va oficia Churches and the Synagogue
h\ N O W , for the first time you will bo obi* to enjoy the voices of the Council of America and repre-
Te-Deum de mulţumită lui Dumnezeu pentru făurirea if world-renown MADRIGAL CHORUS of Bucharest singing your favorite sentatives of the Roman Catho-
României Mari dela 1 Decembrie 1918.
2. Se va oficia apoi un parastas pentru eroii Neamu- CHRISTMAS CAROLS in a brand new album lic Church formed a new inter-
faith organization in America.
never before offered in the United States or Canada. The Rev. R.J. Edwin Espy. Gen-
lui românesc care şi-au jertfit viaţa pentru cauza Unită-
Directed by the famed artist, Marin Constantin, the MADRIGAL eral Secretary of the NCC was
ţii noastre naţionale.
CHORUS has performed in countries such as Germany, France, Yugo- chosen chairman of this new
3. Cucernicii Preoţi vor ţine cuvântări despre aceas- slavia, Great Britain, and Spain, to name just a few, and has been organization for a term of one
tă aniversare şi despre importanţa ei pentru conştiinţa lauded as one of the best choral groups in Europe. Irving Lowens, year.
şi cauza poporului român. music critic, reports after witnessing a performance in AMERICAN e
CHORAL REVIEW, WINTER 1968, "..Jhe ensemble is an extraordinary The Catholic Bishops held a
4. Pe durata acestor ceremonii, drapelele american
one by any standards....Madrigal is the best chamber chorus I have week long meeting to discuss the
sau canadian şi românesc vor fi desfăşurate în biserici. heard any place, anywhere, at any time..:." Papal encyclical of "Human
5. Cucernicii Preoţi, credincioşii şi prietenii Episco- Life". The discussion dealt with
Don't miss the opportunity to be one of the first to receive and the interpretation of the ency-
piei sunt îndemnaţi să sprijine şi să ia parte la festivită-
enjoy this large album. clical. The Bishops of Canada
ţile iniţiate, cu acest prilej, de diferitele comitete şi orga-
Order youn today. Send your check or money order for $5.50 and some Western European
nizaţii româneşti în Detroit, Cleveland, New York şi în countries have left the matter
($5.95 in Canada) to Romanian Orthodox Missionary Episcopate,
alte centre româno-americane, în spiritul celei mai per- 19959 Riopelle, Detroit. Michigan 48203. You can also place your of adherence to the Popes's en-
fecte cooperări şi al celei mai înalte conştiinţe de unitate order through the local parish of the Episcopate. cyclical to individual interpreta-
naţională. tion. Other hierarchs from Eur-
The small sum of $5,50 ($5.95 in C a n a d a ) is meager compared
ope and the USA, following the
6. Numărul 11 al revistei "Credinţa", publicaţia ofi- to the enjoyment you will receive when you hear the wonderful
stand taken by Patrick Cardinal
ciala a Episcopiei Misionare Ortodoxe Române în Ameri- music and singing in this splendid album. OBoyle of t h e Washington
ca, va fi închinat cu precădere acestei aniversări. Archdiocese, interpreted the Pa-
Dat în Reşedinţa Noastră episcopească din Detroit,
BOY NOW FOR CHRISTMAS. pal encyclial literally and abso-
lutely. The meeting also exam-
Michigan, astăzi 3 Noiembrie, 1968. IT W O U L D M A K E A M A R V E L O U S GIFT ined petitions bearing 10,000
signatures demanding the settle-
FOR Y O U R F R I E N D S
t Episcop V I C T O R I N ment of the "worsening dispute"
over the encyclical.

A I E Ş I T DE SUB T I P A R
Semneoză:
Calendarul Credinţa 1969 JUSTINIAN. Patriarhul României
Episcop VICTORIN
ROMEO DRAGH1CI
BARUTU T. ARGHEZI
TEOLOGIE |§g LITERATURA — ARTA — VIATA BISERICEASCA Mitrop. NICOLAE MLADIN GABRIEL POPESCU
Mitrop. NICOLAE CORNEANU TUDOR ARGHEZI
BOGAT ILUSTRAT — PESTE 260 PAGINI — COPERTA IN CULORI Prot. IOAN BUGARIU Prot. NICOLAE BARSAN
Prof. DUMITRU BELU HORIA NITULESCU
întregul cuprins vede pentru prima oară lumina tiparului. Peste 50 de articole şi piese de Pr. SANDU TUDOR
REMUS TZINCOCA
literatură. Preţul: 3 dolari. Arhim. IRINEU CRACIUNAS A. A. BIDIAN
STEFAN ALEXE GHEORGHE ALEXE
ALEXANDRU SUCIU VALERIU STREINU
LUCIAN BLAGA
Comandă de Calendare Protos. FELIX DUBNEAC
RADU GYR
Redacţia CREDINŢA ANCA MANOLACHE
Pr. CONST. PARVU NICU CARANICA
19959 Riopelle, Detroit, Michigan 48203 A. E. BACONSKI
Pr. D. DIACONESCU
Prof. IOAN COM AN NICHIFOR CRAINIC
Pentru exemplare CALENDARUL CREDINŢA 1969 DUMITRU ICH1M
Arhim. BENEDICT GHIUS
Prof. D. STANILOAE GEORGE USCATESCU
Numele — V. VOICULESCU
C. ANTONOVICI
ION TH. ILEA ION MOLEA
Adresa State ...«V. EMIL IDU
Prot. GEORGE NAN
Anexez....,,., dolari. Zip Code Hi' »— CONSTANTIN NOICA VALERIU ANANIA
AL. ADRIAN BOTEZ
 Noiembrie, 1968 c r e d i n ţ a Pagina 3

UNAM
Anul 1918 a fost pentru Români un moment
SANCTAM
in pământul lor, iar sigiliul Romei, cum spunea
ÎMPLINIREA VEACURILOR
Am preţuit Întotdeauna Însufleţirea cu care Înaintaşi ai
crucial de plenitudine istorică, o providenţială Nicolae Iorga, consacrând o nobilă genealogie, a neamului au afirmat adevăruf obârşiei româneşti, In vatra
plinire a vremii, când visuri şi nădejdi multise- limpezit autohtonilor conştiinţa unui destin şi a Transilvaniei, făcând din el scutul şi mândria existenţei noas-
culare işi găseau intruchiparea in noul Stat uni- unei misiuni ce avem de îndeplinit in aceste părţi tre naţionale.
tar, care aduna intru fruntariile sale întreaga ale lumii. întâietatea noastră etnică, pe aceste meleaguri, este me-
familie românească, răzleţită de vitregia veacu- De această cetate a Carpaţilor. tare prin te- reu actuală nu numai pentru istorici, ci pentru întreaga su-
rilor. meliile şi prin duhul ei, s'au izbit zadarnic valu- flare românească, care a dobândit ceva din avântul ce mişcă
Cănd vorbim astăzi de unirea Transilvaniei, de rile migraţiunuilor. faldurile fremătătoare ale mândrului Tricolor.
alipirea ei la Tara-Mamă, ne gândim exclusiv la In Transilvania se află Sarmisegetuza, inima România Mare din 1 Decembrie 1918 capătă pentru noi
actul formal prin care se face consfinţirea poli- regatului Dac şi vatra vechimii noastre băştinaşe, puterea unui simbol. Cel care răsfoieşte filele de cronică ale
tică a unei realităţi istorice neîntrerupte şi indis- iar plaiurile ei strălucesc de atâtea sigilii latine. istoriei României vede în actul de acum cinci decenii simbolul
cutabile. Se uneşte ceea ce era separat, se alipeşte Ea este trup din trupul sfânt al Tării şi duh din dreptăţii istorice, împlinirea veacurilor îndelung aşteptate, pre-
ceea ce era deslipit. Transilvania era separată de duhul ei nemuritor. Cu munţii ei, ale căror me- cum şl examenul strălucit al tenacităţii în luptă şi statornicia
România din punct de vedere politic, jurisdictio- tereze veghează peste toată suflarea românească, în idealuri, de cari a dat dovadă neamul românesc. înaltul
nal şi statal. încetând alienarea politică, ea rein- privind în zări până la Dunăre şi Marea cea Ma- patriotism de care au fost animaţi luptătorii unităţii naţio-
tră de drept in suveranitatea Statului Român. re, cu apele ei ce duc mesagii Românilor de pre- nale, dragostea şi dorinţa lor de a vedea România Mare, dau
In fapt, această unire nu s'a făcut şi nici nu tutindeni, cu oamenii ei, pe ale căror chipuri rup- inimilor noastre certitudinea biruinţelor viitoare. Cel cari au
era nevoie să se facă, deoarece ea exista din tot- te din Columna împăratului strălucesc puterea adus "Furtuna Mântuirii", Iul 1918, au dovedit forţa şi vitali-
deauna. Mai înainte de-a deveni o unitate poli- şi nobleţea stirpei noastre; cu martirii ei, a că- tatea neamului, purtând în suflete vitejia şi gloria străbună.
tică, unitatea românească a fost o realitate per- ror durere incrăncenează istoria, cu cărturarii şi Sunt bunurile noastre de nepreţuit cucerite cu jertfe grele, la
manentă de natură şi de spirit. poeţii ei, Transilvania este fiinţă din fiinţa Pa- capătul unui drum istoric zbuciumat. Evenimentul trebuie
Indiferent de furturile dela suprafaţa isto- triei eterne şi indivizibile. privit ca urmare al unui mare proces în evoluţia istorică a Ro-
riei şi chiar în pofida lor, unitatea fiinţei noas- Unam Sanctam. In crede-ul nostru naţional, mâniei.
tre naţionale s'a păstrat vreme de două milenii Transilvania este consubstanţială cu litera şi spi- Românii s'au luptat sub semnul Crucii, ca să câştige îm-
nealterată, neîntreruptă, fără hiatusuri şi fără ritul lui. Ecumenicitatea românească, adică iden- plinirea istorică. In trecutul nostru sbuciumat, Biserica a luat
ştirbituri, pe care arheologia şi istoria, linguis- titatea fiinţei naţionale în timp şi în spaţiu, ca- parte activă la lupta ce se ducea pentru prestigiul şi viaţa
tica şi etnografia o scot astăzi tot mai evident în pătă sens plenitudinar prin prezenţa melodioasă acestui popor, cu rădăcini milenare.
lumină. şi eroică a Transilvaniei în întreaga noastră is-
torie, acum şi întotdeauna. înainte cu multe decenii înaintaşii noştri au zidit un impu-
Viţa dârză a Dacilor a transmis urmaşilor nător monument de artă, în Sibiu. Este Catedrala Ortodoxă,
neistovită vigoare cu care au rămas împlântaţi HORIA NITULESCU cu hramul Sfintei Treimi. Pe lângă însemnătatea creştinească
a Sfintei Treimi, unul din temeiurile cari au dus la acest hram
a avut o semnificaţie naţională. Sfânta Treime închipuia cele
trei provincii româneşti: Transilvania, Tara Românească şi
VIZITA PREA SFINŢITULUI VlCTORlN IN ROMÂNIA Moldova, cari deşi despărţite, în acel timp, formau Întotdeau-
care se cunoscuse şi se împrie- na o sfântă unitate de neam, de credinţă, de limbă şi glie.
Intenţia Prea Sfinţitului Vic- Revenit în Capitală, Prea
Era chipul României lui 1918. Se află acolo chiar o Icoană cu
torin, mărturisită într'o epistolă Sfinţitul Victorin a pornit spre tenise în America. Primirea ofi-
Sfânta Treime, care are în spatele ei, schiţate la un loc, cele
premergătoare vizitei sale în Ro- Bucovina, de data aceasta însoţit cială, in Catedrala mitropolita-
trei provincii româneşti. Hramul Catedralei din Sibiu închipu-
mânia, era simplă: aceea de a-şi de P.C. Arhimandrit Justinian nă, plină până la refuz, a fost ia aevea năzuinţa unităţii naţionale: România. Era idealul ce
revedea ţara, neamurile şi prie- Dalea, Mare Eclesiarh al Cate- magnifică. P. S. Sa a asistat apoi domina întreaga gândire şi faptă românească, secole în rând.
tenii, după 22 de ani de ascul- dralei patriarhale din Bucureşti. la recepţia dată în cinstea sa de Cauza se pierde în zilele veacurilor, iar credinţa, înţelepciu-
tare duhovnicească pe îndepăr- La Iaşi a fost primit şi găzduit profesorii şi studenţii Institutu- nea şi jertfa i-au dus la victoria dreptăţii şi a libertăţii în-
tate meleaguri ale lumii. II mâ- de I.P.S. Mitropolit Justin Moi- lui Teologic din Sibiu, apoi a vi- născute şi crescute în inima Românilor.
na dorul de plaiurile sale buco- sescu şi, după ce a revăzut "dul- zitat Răşinarii, cu mormântul
vinene şi de mănăstirea Neamţ, cele târg al Ieşilor", a poposit la lui Andrei Saguna, şi mănăsti- La cincizeci de ani de la istoricul 1918, generaţiile de azi,
dar, desigur, nu-i era străin nici Suceava, în mănăstirea Sfântu- rea Sâmbăta de Sus, unde-şi însufleţite de jertfa pilduitoare a celor ce au pregătit Marea
interesul de a şti cum arată a- lui loan cel Nou. doarme somnul Mitropolitul Ni- Adunare Naţională dela Alba Iulia, simt răspunderea istorică,
cum pământul şi neamul româ- colae Bălan. care trebuie strigată tuturora. Ascultând învăţămintele Actu-
La 21 Septembrie, Prea Sfinţi- lui istoric ce-1 sărbătorim în aceste zile şi când se duce o
nesc şi, mai ales. Biserica Orto- tul Victorin se afla in comuna După două zile, trecând şi o-
doxă Română, spiritul şi viaţa Mănăstioara-Siret, locul său de propagandă, a formelor feudale maghiare, pentru a induce
prindu-se în Alba Iulia, P.S. Vic-
ei. in eroare lumea asupra Transilvaniei, să ştim cu toţii, azi,
naştere. întâlnirea cu bătrâna torin a ajuns la Cluj, unde a dece s'au jertfit flăcăii neamului şi dece acest leagăn al vite-
sa mamă, Natalia Ursache, ca şi fost oaspetele Prea Sfinţitului jiilor ne dă un Nume, dăltuit în istoria universală, ca Neam
In ziua de 14 Septembrie, Prea cu rudeniile apropiate, a fost co- Episcop Teofil. O oprire la casa
Sfinţitul Victorin a sosit în Bu- Românesc, neîngenunchiat, ager la faptă şi gând.
pleşitoare. Ochii tuturor s'au memorială "Octavian Goga" de-
cureşti şi a fost întâmpinat cu umplut de lacrimi. A doua zi. la Ciucea, o vizită la Episcopia Preot NICOLAE BARSAN
multă căldură de Prea Fericitul Duminică, Prea Sfinţia Sa a Oradiei, o alta la Episcopia Ara-
Patriarh Justiniancare l-a de- fost primit solemn de tot satul, dului. Prea Sfinţitul Episcop
clarat oaspetele său şi al între- cu pâine şi sare, şi a slujit apoi Teoctist i-a fost o gazdă exce-

LA CINCIZECI DE ANI
gii Biserici Ortodoxe Române. Sfânta Liturghie in biserica co- lentă.
Chiar a doua zi, Prea Sfinţia Sa pilăriei sale, cu un sobor de zece Cu mult mai impresionantă
a fost invitat să slujească Sfânta preoţi şi doi diaconi, mai toţi
însă a fost vizita la Timişoara,
Liturghie în Catedrala Patriar- foşti colegi de şcoală. Timp de Prima capitală a Moldovei a fost la Volovăţ, un sat de
unde I.P.S. Mitropolit Nicolae
hiei Române din Bucureşti, cănd două zile, ierarhul şi-a vizitat lângă Rădăuţi, unde Dragoş, principe de Maramureş, a popo-
Corneanu al Banatului l-a invi-
a hirotonit şi un diacon, pe teo- rudele şi cunoscuţii, poposind sit şi a făcut divan de oşteni. Rădăuţul a fost capitala lui
tat să slujească împreună în Ca-
logul Octavian Băluşel. A fost câte puţin in casa fiecăruia. Bogdan, întemeietorul Moldovei ca stat. La Şiret, Laţcu, fiul
tedrală şi să hirotonească un
primul său contact cu imensele lui Bogdan, a guvernat Moldova ca înrudit şi aliat al regelui
A pornit apoi la Rădăuţi, s'a preot. Slujbă înaltă, cu sobor de
mulţimi de credincioşi care um- Poloniei.
oprit la mănăstirea Putna, unde 12 preoţi şi 4 diaconi, in faţa
plu bisericile româneşti şi între- Din Suceava, Petru, Roman şi Stefan Muşat au emis acte
s'a prosternat la mormântul lui unei imense mulţimi de credin-
ţin, cu evlavia şi credinţa lor, fi- statale în care Tara Moldovei se delimita din Munte până la
Stefan cel Mare, la Suceviţa cioşi care acoperea şi scările mă-
rul neîntrerupt al vieţii noastre Mare. Alexandru cel Bun a condus Tara tot din Suceava, unde
Movileştilor, la Voroneţ, Humor reţei Catedrale.
religioase. In faţa unei asemenea a statornicit scaun de Mitropolie, la biserica Mireuţilor, în
mulţimi, Prea Fericitul Patriarh şi Vatra Moldoviţei. Reîntâlnit, Reîntors la Bucureşti pentru care primeau ungerea voevozii Tării.
Justinian a făcut prezentarea la Suceava, cu I.P.S. Mitropolit scurtă vreme, în care timp şi-a
Justin, care l-a însoţit în tot Stefan cel Mare presară Tara Moldovei cu peste patru-
oaspetelui său, i-a înfăţişat per- vizitat neamurile din Capitală, zeci de mănăstiri şi biserici, întărind cetăţi de apărare pe apa
sonalitatea şi lucrarea spirituală restul drumului prin Moldova, Prea Sfinţitul Victorin a plecat Nistrului, dela Hotin la Cetatea Albă. In jurul Capitalei Mol-
la Ierusalim şi în fruntea Epis- P.S. Sa a coborît la Dragomirna din nou la Suceava. La 13 Oc-
şi a poposit la Episcopia Roma- dovei, Stefan zideşte Putna cu gropniţa domnească a familiei
copiei Misionare Ortodoxe Ro- tombrie a slujit Sfânta Liturghie sale, şi biserici în satele Voroneţ, Sântilie, Reuseni, Volovăţ,
mâne în America, şi i-a urat nului, unde cei doi ierarhi au în mănăstirea Sfântului loan cel
fost îmbrăţişaţi de P.S. Episcop iar boierii săi credincioşi, Luca Arbore hatmanul şi Ion Tăutu
bun-venit. Prea Sfinţia Sa a răs- Nou. logofătul, zidesc biserici în satele Arbore şi Bălineşti.
puns printr'o caldă cuvântare Partenie Ciopron. La 14 Octombrie, hramul Cu- Petru Rareş, tot din Suceava, zideşte Moldoviţa şi Probo-
de salut şi a împărtăşit binecu- Revederea mănăstirii Neamţ, vioasei Parascheva, sfânta ocro- ta; iar fratele său Teodor Boboioc construieşte, după dărâma-
vântarea sa celor ce-i ascultau slujba din biserica lui Stefan cel titoare a Moldovei, Prea Sfinţi- rea bisericii lui Stefan cel Mare de pe valea Humorului, bise-
cu nesaţ cuvintele. Mare, vizita la Seminarul unde a tul Victorin a slujit în Catedra- rica din satul Humor. Movileştii au ctitorit Suceviţa, Mitro-
fost profesor şi director, cerce- la din Iaşi, alături de I.P.S. Mi- politul Anastasie Crimea a ridicat Dragomirna.
Însoţit de P.C. Arhimandrit tarea mănăstirilor Secu şi Si- tropolit Justin Moisescu şi P. S.
Grigore Băbuş, directorul Biblio- Colţul de nord al Moldovei, des in codru şi răcoare, a fost
hăstria, a schiturilor Icoana şi Episcop Partenie Ciopron, şi îm-
tecii Sfântului Sinod, Prea Sfin- descris amănunţit în hrisoavele lui Stefan, cu nume de sate,
Vovidenia, emoţia călugărilor şi preună cu un sobor alcătuit din
ţitul Victorin a plecat apoi într'o cu număr de biserici şi preoţi, cu delimitări de pământuri şi
a mulţimilor de credincioşi mol- toţi stareţii mănăstirilor din
primă călătorie, şi anume spre doveni, toate acestea n'ar putea moşii, cu arătare de produse şi bunuri.
Moldova. Apoi a revenit în Capi-
Oltenia. A fost mai întâi oaspe- Moldova de Nord, ţară a descălecătorilor, a întemeietori-
fi descrise decât de o pană mă- tală, pentru numai câteva zile,
tele Episcopiei Râmnicului şi Ar- lor de stat, aria în care a fost creiat tezaurul mănăstirilor cu
iastră. Cine l-ar. putea zugrăvi în care timp a văzut mănăstirile
geşului, apoi a vizitat mânăstiri- pictură în frescă, pământul în care străjuiesc mormintele lui
pe Arhimasdritul Cleopa dela Si- Antim, Cernica, Pasărea, Căldă-
rile Govora, Bistriţa, Horezu, hăstria, fost ucenic al Stareţului Bogdan întemeietorul şi Stefan cel Sfânt, a fost răpit din tru-
ruşani şi Ţigăneşti.
Cozia şi schitul Ostrov. S'a în- pul Moldovei în anul 1775, într'o conjunctură politică de lă-
Victorin, care, acum, cu mâinile Împreună cu Prea Fericitul comie şi trădare. Tara fagilor şi molizilor, codrii de stejar
dreptat spre Curtea de Argeş, a ridicate spre cer, dădea slavă lui
Patriarh Justinian, a plecat apoi ai Cosminului, apele Sucevei, Şiretului, Ceremuşului şi Pru-
poposit la mănăstirea lui Nea- Dumnezeu pentru bucuria de la Sibiu, unde, în seara zilei de tului au fost zăgăzuite atunci de o frontieră nouă, vitregă şi
goe Vodă, unde P.S. Episcop Pa- a-şi revedea dascălul? Sau clo- 20 Octombrie, a avut loc o masă despărţitoare de fraţi. Voevodul ţării, Grigore Ghica Vodă,
vel Serpe şi monahii i-au făcut potele, căţuile fumegănde şi so- la care au luat parte toţi mem- s'a împotrivit, dar turcii l-au sugrumat, odată cu sfâşierea
o primire măreaţă, a vizitat hi- boarele sutelor de călugăriţe de-
brii Sfântului Sinod şi Dl Prof. Moldovei.
drocentrala de pe Argeş şi bise- la Agapia şi Vărătec care-l pur- Dumitru Dogaru, Secretarul Ge- Tara astfel despărţită s'a numit Bucovina. Timp de 143
rica Domnească. Drumul l-a tau pe Prea Sfinţitul Victorin, neral al Departamentului Culte- de ani a stat sub stăpânire austriacă, dela 1775 până la 28»
purtat mai departe, la Târgoviş- în procesiune, până la altarele lor. Noiembrie 1918 când s'a reunit cu Tara-Mamă, in virtutea
te, la mănăstirile Viforita, Dea- bisericilor? La 21 Octombrie, Prea Sfinţi- vechilor ei drepturi istorice. Din Boian la Vatra Dornei, dela
lu, Sinaia şi Ghighiu.
Un alt popas, la mănăstirea tul Episcop Victorin a luat par- Orăşeni la Suceava, vechii plăieşi ai lui Stefan s'au înfrăţit
Peste tot, Prea Sfinţia Sa a Bistriţa, unde se odihnesc ose- te, ca invitat, la festivitatea dela în jurul mormântului sfânt dela Putna. Tineretul bucovinean,
fost primit după rânduiala ca- mintele lui Alexandru cel Bun, Alba Iulia care a marcat 20 de crescut în tradiţia lui Arun Pumnul, după întraripata gân-
nonică, în dangăt de clopote, cu şi P.S. Victorin s'a despărţit de ani dela Reîntregirea Bisericii dire eminesciană şi jertfelnicia lui Ciprian Porumbescu, a dat
Evanghelia şi Crucea, cu imnul I.P.S. Mitropolit Justin şi a tre- Ortodoxe Române. La sfârşitul României Mari o generaţie de intelectuali care a îmbogăţit
arhieresc, cu ectenie şi polihro- cut Carpaţii pe la Bicaz, ocolind festivităţilor, Prea Sfinţia Sa a substanţial patrimoniul culturii noastre naţionale.
niu in biserică, cu urări de bun- marele lac de acumulare al hi- folosit acest prilej pentru a mul- Visul lui Eudoxiu Hurmuzachi era împlinit. "Vesela gră-
venit. Si iarăşi peste tot, poporul drocentralei şi îndreptăndu-se ţumi Prea Fericitului Patriarh dină" cântată de Vasile Alecsandri a avut parte, dealungul
răsărea ca din pământ. De cum spre Sibiu. Pe drum, s'a oprit la Justinian şi tuturor membrilor zbuciumatei ei istorii, nu numai de flori şi bucurii, ci şi de
se ducea zvonul că va sosi în mănăstirea Topliţa, ctitoria Pa- Sfântului Sinod pentru calda tristeţi. In faţa statuii marelui Eminescu. din mănăstirea
cutare sau cutare loc Episcopul triarhului Miron, unde s'a îm- primire şi ospeţie, şi şi-a luat Putna, aşezată în 1926 de Cercul Studenţesc Arboroasa din
românilor din America, pălcuri- brăţişat cu P. S. Episcop Emilian rămas-bun dela toţi. Urmărit cu
pâlcuri de credincioşi, bătrâni şi Cernăuţi, călătorul poate citi în cartea de marmoră:
Antal şi cu P.C. Arhimandrit dragoste şi regret de mulimea
tineri, bărbaţi şi femei, se adu- Melchisedec Dumitriu, fostul său "Astfel totdeauna
credincioşilor care se adunaseră
nau de pretutindeni şi, de cum stareţ dela Neamţ. "Când gândesc la tine
'a aceste festivităţi, Prea Sfin- "Sufletul mi-apasă
it vedeau chipul şi-i auzeau ros- La Sibiu, P. S. Sa a fost primit ţia Sa s'a îndreptat direct spre
tirea blândă, se îmbulzeau să-i "Nouri de suspine,
şi găzduit, cu mare bucurie şi frontiera de vest, cu direcţia Pa-
sărute mâna, să ia binecuvânta- "Bucovina mea!"
afecţiune, de I.P.S. Mitropolit ris—New York—Detroit.
re, să-i ofere buchete de flori. Nicolae Mladin al Ardealului, cu DIMITRIE BADAUTA
CRONICAR
 Pagina 2
Transilvania fn istoria popo-
rului român este una din ulti-
mele lucrări ale profesorului
Constantin C. Giurescu, apărută
la Bucureşti (Editura Ştiinţifi-
că) în 1967. E un mare noroc
pentru istoriografia românească
să-l aibă iarăşi la îndemână pe
profesorul Giurescu şi să restau-
reze. prin pana lui, adevăruri
care, până mai deunăzi, erau as-
cunse sub obroc sau stâlcite de
pretenţiile savante ale unui Mi-
hail Roller sau ale acoliţilor săi.
Erudită, concisă, de o mare lim-
pezime de stil şi, mai ales, one-
stă, cartea profesorului Giurescu
e un document de mare autori-
tate prin care îndeosebi tânăra
generaţie din România (dacă nu
şi de aiurea) poate avea o ima-
gine limpede asupra destinului
istoric al celei mai încercate pro-
vincii româneşti. Suntem infor-
maţi că lucrarea profesorului
Giurescu va apărea pe curând,
şi in traducere engleză, la Lon-
dra.
La Transylvanie, carte semna-
tă de Dr. G. A. Pordea şi apă-
rută recent in "Collection histo-
rique" (dar fără specificarea lo-
cului şi datei), întâmpină fru-
mos marele moment al lui 1 De-
cembrie şi le oferă cititorilor de
limbă franceză o adevărată sin-
teză asupra problemei Transil-
vaniei, cu un accent foarte opor-
tun pe drepturile româneşti a-
supra întregii provincii, drepturi
consfinţite nu numai de bimile-
nara ei istorie, ci şi de cele două
tratate internaţionale din 1919
şi 1947. Cartea e prefaţată de
Pierre Lyautey, preşedinte ono-
rar al Societăţii Oamenilor de
Litere din Franţa, şi e ilustrată
cu câteva hărţi extrem de inte-
resante şi semnificative. (Notăm
aici că harta Transilvaniei, de
pe prima pagină a acestui nu-
măr al "Credinţei", e reprodusă
din cartea lui G A . Pordea).
La 1 Octombrie a încetat din
viaţă marele actor Gheorghe
Storin. Eternă fie amintirea ce-
lui ce a întrupat, ca nimeni al-
tul pe scenele româneşti, silueta
masiv tragică a Regelui Lear. Si
nu numai pe scenă: in ultimii
săi ani, Gheorghe Storin a fost
orb.
Harpista româncă Marinella
Mirea din Paris a obţinut Pre-
miul I pentru Harpă, cu elogii,
al acestui an. La 4 Octombrie a
înregistrat un mare succes în ca-
drul unui concert la Fondation
Rayoumont. Suntem informaţi
că, în urma acestor performanţe,
Marinella Mirea va reprezenta
Franţa la câteva concursuri în
America. O aşteptăm cu bucurie.
A apărut numărul 7 (1968) al
revistei de cultură "Fiinţa Ro-
mânească", editată la Paris de
Fundaţia Regele Carol I, sub în-
grijirea lui Virgil Ierunca. Cola-
borează, printre alţii: Alexandru
Busuioceanu, S e r b a n Voinea,
Vintilă Horia, Antoaneta Bodis-
co, loan Cuşa, Virgil Ierunca,
Maria Golescu, Gheorghe Bum-
beşti, Grigore Gafencu, Mihai
Niculescu, Emil Turdeanu, loan
Profir, Stefan Baciu, Paul Bar-
băneagră, M o n i c a Lovinescu,
Mircea Popescu, Nicolae Ada-
meşteanu, M i h a i Cismărescu.
Volumul (126 pagini) cuprinde şi
o bogată bibliografie.
Piesa Meşterul Manole de Va-
leriu Anania se află în repetiţie
şi va vedea lumina rampei, în
curând, pe două scene din Ro-
mânia: la Teatrul "Al. Davila"
din Piteşti şi la Studioul de Tea-
tru al Institutului de Artă Tea-
trală şi Cinematografică "I.L.
Caragiale" din Bucureşti.
Premiul Nobel pentru Litera-
tură al anului 1968 i-a fost con-
ferit romancierului japonez Ya-
sunari Kawabata.
La 1 Noiembrie s'au împlinit
şase ani dela moartea lui Aron
Cotruş. Câţi din cei ce s'au ridi-
cat pe umerii lui până l-au în-
covoiat şi câţi din cei ce ar tre-
bui să-i ceară iertare au mur-
murat o rugăciune şi au strivit
o lacrimă pe amintirea lui? Sau
poate, la şapte ani, când, după
datina creştină, e sorocul ulti-
mului parastas!
CREDINŢA
Frunză
Frunză verde alior,
Tară scrisă pe ulcior
Si pe fote şi pe ii
Ca pe-atătea veşnicii,
Tare-mi place totdeauna
Să-ţi fac cântece ca luna
Si să-ţi cânt cu orice grai
Fiecare colţ de rai.
Ce e pentru călător
Numai timp şi trecător,
Doar stejar sau pământ bun.
Pentru mine e străbun.
TARA DE PESTE PĂDURE
M'am rugat apelor să-mi deschidă porţile
pădurii şi apele auzit-au glasul meu şi mi-au
deschis acele porţi ale muntelui, grele, fere-
cate cu piatră şi aur, sculptate cu lacrimă de
cer şi binecuvântare. Mi-au deschis porţile şi
am văzut Tara — Tara de dincolo de păduri.
împrejurul meu au venit cărările. Cărări
aspre ca destinul, cărări de dragoste, cărări
din alte vremuri, cărări bătrâne şi înţelepte.
Cu fiecare am făcut sfat de taină şi-am ascul-
tat cu evlavie ceasul lor de spovedanie.
Si mi-a grăit o cărare bătrână, spirijinin-
du-şi anii într'o rădăcină de gorun, de oame-
nii din vechime care înainte de-a se urca
pe columna de la Râm au sărutat pământul
acesta. Acel sărut a trecut ca o blagoslovenie
în pâinea cea de toate zilele, în cântec, în ru- revoltă, clopote ...şi toate erau încremenite în
găciune, în şoaptă şi in dor.
De sub geana pădurii aşteptam să vină acei
oameni, îmbrăcaţi în cojoace de oaie, să cioc-
nim vin în coarne de bour — ei la un capăt
de timp, iar eu la celălalt. Si pe când aştep-
tam au sosit fluierele. Si erau multe împre-
jurul meu şi fiecare cobora câte o durere, urca ' lui Mircea cel Bătrăn.
vreo speranţă, alina un gănd de fată sau şter-
gea o lacrimă.
Veneau de prin Munţii Zarandului, veneau
de prin vremea lui Horia, veneau din adâncimi
de codru şi suflet, veneau din pumnul muş-
cat de durere, veneau de la icoana bunicilor.
Le ascultam înfiorat şi mă rugam cu fie-
care şi pentru fiecare. Si adia vântul a fân
proaspăt cosit, a spumă de lapte, a busuioc,
a mere de toamnă şi gutui. M'am aşezat pe .scara lui Iacov.
prispa unei case şi în timp ce soarele se cernea
TRANSILVANIA
Unirea Transilvaniei cu Tara-Mamă a fost
pentru românii de pretutindeni un vis milenar,
vis care făcea parte din însăşi fiinţa neamului,
plămădit în sălaşul lui Burebista şi patria lui
Decebal, Dacia Traiană de mai tărziu.
Unitatea de fire, unitatea credinţei şi mai
ales unitatea limbii erau dovezile cele mai
elocvente care cereau integrarea poporului ro-
mân în aceeaşi ţară.
Conştiinţa de limbă, făurită fie marii cărtu-
rari, mitropoliţi şi cronicari, conştiinţa că ro-
mânimea din Transilvania, Banat, Crişana şi
Maramureş, Moldova întreagă şi Valahia ma-
re, din Severin până la Tomis, sunt fraţi de
aceeaşi credinţă şi de acelaş sânge, şi că se
pot înţelege în acelaş grai, au contribuit la
menţinerea unităţii naţionale, dincolo de con-
siderentele superficiale, chiar cănd acestea se
numeau frontiere.
Moştenind ţara întreagă, rotundă, ca pe vre-
mea Daciei, ca şi numele de român, poporul
acesta, înveşmântat în costumul dacilor şi vor-
bind limba romanilor, a stăpânit acest pământ
pe care l-a stropit cu lacrimi şi cu sânge.
Cotropitori au fost destui. Asupritorii s'au
perindat, dar poporul român a rămas legat de
alia străbună, păstrând şi îmbogăţind graiul
Neamului, prin viers de doină, prin cântec de
baladă, prin melodie de dragoste, prin zbucium
de bocet.
In urma turmelor, păstorii fluierau cânte-
cul Mioriţei peste crestele Carpaţilor, până'n
lunca Dunării, până la Nistru şi până'n malu-
rile Mării Negre. Odată cu vara, se'ntorceau
păstorii încuscriţi, ca să dea şi munţilor nume
de Neagoe sau Moldoveanul.
Când năvălirile au încetat, principi ca
Gelu, Monumorut şi Glad mărturisesc despre
organizarea unor principate române in Tran-
silvania, Banat şi Crişana. După o îndelungată
tradiţie, apar numele lui Dragoş, Baliţă şi
Bogdan ca principi în Maramureş, încercând
să-şi apere glia luptându-se în şa de lemn;
cei dintâi au căzut eroic, lăsănd ca pietre de
hotar propriile lor morminte.
Românii au rămas credincioşi brazdei pe
care o munceau şt atunci cănd le-a fost luată
în stăpânire de noii cotropitori cărora au tre-
buit să le fie dijmaşi şi birnici. Pământul insă
a rămas în palmele românului.
Făuritorii noilor oraşe au schimbat numele
localităţilor, dar satul românesc şi-a păstrat
şi numele, şi tradiţia. Păstorul şi plugarul nu
s'au dat bătuţi. Atunci neamurile nou venite
s'au strâns, in plină Tară a Românului, în
"Unio Trium Nationum". S'au unit ungurii, sa-
şii şi secuii, şi-au creat privilegii pentru con-
verde
Eu nu-s cuc să stau In tine
Doar atunci când mi-este bine.
Orice vreme, bună, rea.
Mie-mi cântă Oltu'n ea.
Cum ar fi viaţa să-mi mâi,
Mi-eşti şi veac, şi căpătâi.
Ai fost leagănul meu sfănt,
Mi-oi fi mâine şi mormânt.
Bată orice vânt ar bate,
Lângă tine-uit de toate.
Inima în tine mi-e
Si Carpaţi, şi Dunăre.
VIRGIL CARIANOPOL
prin frunzele viţei de vie a venit Craiul Mun-
ţilor şi a şezut alături de mine cu privirile pier-
dute peste clipă şi munţi. Iar eu l-am între-
bat: dece esti trist, Măria Ta? Drept răspuns
a scos dela brâu un fluier ciobănesc, l-a mân-
gâiat cu podul palmei şi a început să cânte ca
apele si frunza, ca inima sfâşiată şi iarba în-
ainte de coasă. Apoi s'a ridicat şi a pornit din
nou spre munţi.
Si iată, altă cărare s'apropie de mine şi
glasul ei e senin ca primul vis al copilului. In
vreme ce cuvintele ei îmi împodobeau sufletul,
au apărut Clopotele. Clopote de fier, clopote
de aramă, clopote pentru înmormântare, clo-
pote pentru ceasul de durere, clopote pentru
tăcere şi torsul de păianjen. Atunci am stri-
gat pe celelalte. Clopotele de aur, clopotele-
copil, clopot ele-iarbă, clopotele-dragoste, clo-
potele de sărbătoare şi toate au început să
cânte. Răsunau porţile pădurii până în Tara
Fagilor, până în Tara Zimbrilor, până in Tara
A fost zi de horă românească de şi-au risi-
pit ecourile până în vârful cel mai înalt al ini-
mii. Peste orizontul vremii — o bisericuţă de
lemn, cu turla ca un braţ ridicat rugător că-
tre Dumnezeu. Am intrat inlăuntru şi am cules
cuvinte vechi din sfintele ceasloave: "Mân-
tuieşte Doamne poporul Tău şi binecuvintează
moştenirea Ta..." şi au devenit cântec, un cân-
tec atât de înalt că se putea asemăna cu
DUMITRU ICHIM
ROMÂNEASCA
fesiunile lor, catolică, lutherană, calvină şi
unitariană, care au apăsat, cum spun bătrâ-
nii, ca şi "Şapte păcate" obiditul suflet al ro-
mânului, legat, ca iobag, mai departe, de
brazdă.
Redeşteptarea adusă de Mihai Viteazul la
1600, revoluţia lui Horia, Cloşca şi Crişan, în-
cercarea de a-i înstreina pe români de credin-
ţa lor, persecutarea ierarhilor şi dărâmarea
mănăstirilor din cauza, uniatiei. au renăscut in
sufletele obidiţilor aceeaşi conştiinţă a unităţii
cu fraţii de peste munţi, unde adesea se refu-
giau. Ruinele dela Sâmbăta şi balada mănăs-
tirii Silvaşului au crescut în suflete vitejia de
a înfrunta pe cuceritori cu sentimente de mar-
tiri ai credinţei şi ai neamului.
Iluminismul adus în Transilvania de fiii ce-
lor iobăgiţi, care la Roma şi-au văzut strămo-
şii daci pe columna lui Traian, au reîmprospă-
tat odată mai mult conştiinţa naţională. Sa-
muil Micu, Petru Maior şi Gheorghe Sincai
în Transilvania, Gheorghe Lazăr, Gheorghe
Asachi şi Arun Pumnul peste munţi, au deve-
nit ecoul unităţii naţionale a tuturor români-
lor, pentru cauza unirii Transilvaniei.
La 1848, Andrei Mureşan, Simion Bărnuţiu
şi Avram Iancu au realizat, în principiu, Uni-
rea. Canonada rezistenţei a început acum să
bată la porţile Vienei, trecând peste dieta din
Cluj şi parlamentul din Budapesta. Dar nu
fără jertfe.
Procesul Memorandum-ului crează noi nu-
me de eroi, Raţiu, Lucaci şi alţii, dar zorile
marii Uniri licăreau în conştiinţa studenţimii
române din Tară şi mai ales in Viena, unde
deja funcţiona o "Românie Jună" studenţeas-
că. Ion Teclu, Eminescu şi Slavici văd Româ-
nia "De la Nistru păn'la Tisa", ca o concreti-
zare a visului naţional. Ciprian Porumbescu
scrie din mănăstirea Putna. la 1871: "Tată.
am cântat pentru toată România".
Unirea a înflorit în furtună, odată cu de-
strămarea puterii imperiale habsburgice. Iar la
sfârşitul războiului din 1914—1918, prin glasul
norodului adunat la Alba Iulia, vocea lui Vasile
Goldiş, la 1 Decembrie 1918, a răsunat in ho-
tărirea Unirii Transilvaniei. Banatului. Crişa-
net şi Maramureşului cu Patria-Mamă, Ro-
mânia.
Facă bunul Dumnezeu ca această cunună
hărăzită poporului român pentru răbdarea sa
martirică să strălucească in dreptate, în cul-
tură şi în deplină fericire, întru preamărirea
Sfântului Său Nume pe altarele de credinţă
creştină ale scumpei noastre Tări, spre împli-
nirea idealurilor şi tuturor năzuinţelor Neamu-
lui Românesc! Arhim. PAULIN POPESCU
Noiembrie, 1968
O carte pe lună
Legăturile Bisericii
Ortodoxe din
Transilvania cu Tara
Romanească si Moldova
în secolele XVI-XVII
de
MIRCEA PACURARIU
Tânăra teologie românească,
crescută în ţâră imediat după
cel de-al doilea război mondial
şi continuatoare a vechilor tra-
diţii româneşti de spiritualitate,
începe să-şi dea roadele. Profilul
ei se conturează tot mai clar pe
de o parte prin abordarea pro-
blemelor teologice contemporane
şi ecumeniste de pe poziţii strict
scripturistice şi patristice, iar pe
de altă parte, prin adâncirea pa-
sionantă a tot ceea ce este pro-
priu Creştinismului românesc. A-
ceste preocupări ale tinerilor
teologi ortodocşi români, menite
să dea un nou avânt Teologiei
româneşti, se vădesc în nume-
roasele studii şi articole publica-
te în revistele centrale ale Pa-
triarhiei Române şi ale Centre-
lor mitropolitane şi, în ultima
vreme, în tezele de doctorat sus-
ţinute la Institutul Teologic Uni-
versitar din Bucureşti. îngemă-
nând erudiţia savantă cu smere-
nia creştină, calităţi indispensa-
bile teologului din vremea noas-
tră, tinerii teologi ortodocşi ro-
mâni dovedesc o formaţie ştiin-
ţifică precisă în domeniul spe-
cialităţii lor. Este şi cazul Dlui
Mircea Păcurariu, asistent al In-
stitutului Teologic Universitar
din Sibiu, care s'a specializat în
istoria Bisericii Ortodoxe Româ-
ne şi a susţinut, în acest an, te-
za sa de doctorat în Teologie, cu
titlul de mai sus.
Tipărită în Editura Mitropo-
liei Ardealului (Sibiu. 1958, 204
pag. şi 36 planşe în afara textu-
lui), lucrarea de doctorat a Dlui
Mircea Păcurariu a fost onorată
cu un "Cuvânt înainte", datorat
i.P.S. Mitropolit Nicolae al Ar-
dealului şi cu o "Prefaţă", sem-
nată de P.C. Pr. Prof. Dr. Ale-
xandru I. Ciurea, dela Institutul
Teologic Universitar din Bucu-
reşti. care elogiază sobrietatea
ştiinţifică a autorului.
Aşa cum subliniază I.P.S. Mi-
tropolit Nicolae al Ardealului, în
această carte "ne este prezenta-
tă o epocă de mari frământări,
în care legăturile bisericeşti din-
tre Transilvania şi Ţările Româ-
ne de peste Carpaţi au fost foar-
te intense. Se evidenţiază, con-
tinuă I.P.S. Sa, osmoza sufle-
tească între Românii ortodocşi
de pretutindenea, circulaţia; vlă-
dicilor, preoţilor, călugărilor, ar-
tiştilor, cărţilor, etc., făcându-se
pe întreg teritoriul locuit de po-
porul Român — deşi el era îm-
părţit în trei provincii".
Cele patru capitole mari ale
acestei teze de doctorat se ocu-
pă pe larg despre legăturile Bi-
sericii Ortodoxe Transilvănene
cu ierarhia şi domnitorii de pes-
te munţi despre contribuţia Tă-
rii Româneşti şi a Moldovei la
apărarea Ortodoxiei în Transil-
vania, despre schimburi cultura-
le-bisericeşti intre Românii din
Transilvania şi cei de dincolo de
munţi şi despre ajutoarele ma-
teriale acordate de Tara Româ-
nească şi Moldova Bisericii Or-
todoxe Din Transilvania. Lucra-
rea se încheie cu Concluzii, Bi-
bliografie, rezumatele în limbile
franceză şi germană şi indicele
de persoane, de locuri şi de lu-
crări.
Scrisă într'un stil sobru şi clar.
cartea Dlui Mircea Păcurariu
impresionează p r i n evidenţa
semnificaţiilor sale naţionale şi
spirituale. întreaga lucrare este,
de fapt, o strălucită pledoarie
istorică, întemeiată pe doves! de
nezdruncinat, pentru marea zes-
tre sufletească, pe care trebuie
s'o cinstim, s'o preţuim şi s'o
afirmăm cu tărie, în toată lu-
mea: conştiinţa noastră ortodo-
xă şi românească.
Ca atare, salutăm cu entu-
ziasm nu numai titlul de Doctor
în Teologie al Dlui Mircea Păcu-
rariu, ci şi apariţia cărţii sale.
Sunt semne că tânăra teologie
românească Începe să iese din
impas şl să purceadă spre Înăl-
ţimi.
GHEORGHE ALEXE