CUPRUL ŞI ALIAJELE CUPRULUI

Cuprul – este un metal de culoare roşie caracteristică, greu și relativ greu fuzibil.
Se laminează şi se prelucrează foarte uşor atât la cald cât şi la rece.
Cuprul posedă o conductivitate termică şi electrică înaltă şi are o rezistenţă la coroziune bună în
diferite medii.
Are o densitate mare, se poate turna, deforma plastic şi trata termic.
Aliajele cuprului
Principalele aliaje ale cuprului sunt bronzurile (Cu-Sn) şi alamele (Cu-Zn).
Bronzurile – se clasifică în două categorii:
- bronzuri cu Sn
- bronzuri fără Sn speciale : CuAl, CuNi, CuBe, CuPb, etc.
După proprietăţi şi domeniul de utilizare, aliajele cu bază de cupru pot fi grupate în
următoarele categorii :
- aliaje antifricţiune, refractare, criogenice, pentru organe de maşini, pentru îmbinări sudate,
superconductoare, magnetice, rezistive, pentru turnare sub presiune, antiscântei, pentru
ambutisare adâncă, cu modul de elasticitate ridicat, etc.
Bronzuri simple Cu-Sn
Bronzurile cu un conţinut de până la 14% Sn au o structură monofazică. În stare turnată
aspectul este dendridic, iar în stare recoaptă aspectul grăunţilor este poliedric.
Bronzurile cu un conţinut de peste 14% Sn au o structură bifazică.
Sunt deformabile (ex. CuSn12- are 12%Sn). Se utilizeaza sub formă de semifabricate sau
produse deformate la cald sau la rece: table, arcuri, conductoare electrice.
Structura bronzurilor speciale
Structura acestora depinde de elementele principale de aliere . Ea poate fi monofazică sau
bifazică. Structurile monofazice sunt formate din soluţii solide, iar cele bifazice dintr-o soluţie
solidă moale şi unul sau mai mulţi constituenţi duri.
Bronzurile turnate- aliaje Cu-Sn- Zn-Pb (ex. CuSn6Zn4Pb4- bronz aliat cu 6% Sn, 4% Zn, 4%
Pb,)- se utilizează pt piese solicitate la frecare (ex. lagăre).

Alamele
Alamele sunt cele mai răspândite aliaje ale cuprului. Se pot distinge două mari clase :
1. alame simple binare Cu-Zn;
2. alame speciale complexe care pe lângă Cu şi Zn mai conţin şi alte elemente de aliere
pentru a le îmbunătăţi proprietăţile;
Diagrama de echilibru a sistemului de aliaje Cu-Zn se compune din cinci diagrame peritectice
simple din care rezultă şase faze distincte şi anume : α, β, γ, α, ε, ς, în ordinea crescândă a
conţinutului de zinc.
La temperatura ambiantă structura alamelor poate fi :
- monofazică până la 37% Zn – alcătuită din soluţia solidă α de Zn dizolvat în Cu. Structura
poate să fie dendridică (la răcirea cu viteză mare) sau poliedrică (răcirea cu viteză mică). Aceste
alame sunt plastice şi se pot deforma la rece. Ele se folosesc pentru fabricarea tuburilor, ţevilor,
radiatoarelor, etc.
- bifazică (între 37-46 % Zn) – este alcătuită dintr-o soluţie solidă α şi o soluţie solidă
intermediară β pe baza compusului electronic CuZn. Se pot prelucra numai la cald deoarece sunt
dure şi fragile.
Alamele cu peste 47% Zn nu mai prezintă interes din punct de vedere practic deoarece din cauza
compuşilor intermediari (γ, δ, ε, ς) au o fragilitate mare. Se folosesc pentru fabricarea pieselor
care se prelucrează prin aşchiere (şuruburi, roţi dinţate, etc.).