ÎNTREBĂRI

1. Modalități de comunicare intercelulară

• secretia de substante chimice care sunt transmise la distanta altor celule, sub forma de semnale
chimice;

• prin molecule atasate membranei plasmatice, care influenteaza activitatea altor celule aflate in
contacat fizic direct cu celulele producatoare de semnale;

• prin intermediul jonctiunilor de tip “gap”

2. Semnalizarea celulelor aflate la distanță

A. transmiterea endocrina: celulele endocrine specializate secreta hormoni, care circula prin plasma
sanguina si actioneaza asupra diferitelor celule - tinta;

B. transmiterea paracrina: celulele paracrine secreta mediatori chimici locali, care actioneaza
asupra celulelor situate in imediata lor vecinatate; acesti mediatori sunt rapid captati, imobilizati sau degradati
enzimatic;

C. transmiterea sinaptica: celulele sistemului nervos secreta neurotransmitatori la nivelul

jonctiunilor specializate denumite sinapse chimice (sinapse neuro-neuronale – intre neuroni si jonctiuni
neuromusculare – intre un neuron motor si o fibra musculara).
3.Particularitățile și deosebirile dintre transmiterea semnalelor chimice pe cale endoctrină și sinaptică

Transmiterea endocrină Transmiterea sinaptică

Produsul secreției hormoni neurotransmițători
Localizarea Plasma sanguină La nivelul sinapselor chimice
Viteza transmiterii Destul de lent (câteva minute) Mult mai rapid
Nivelul diluării produsului Hormonii sunt puternic diluați în Neurotransmițători sunt mai puțin
secreției fluxul sanguin și lichidul diluați
interstițial

4. Modalitățile fundamentale distincte de semnalizare celulară, în funcție de tipul de solubilitate a

moleculelor informaționale

 moleculele hidrosolubile se fixeaza pe receptorii proteici externi ai suprafetei celulare;

 hormonii liposolubili traverseaza usor membrana plasmatica (bistratul lipidic) si se fixeaza
pe receptorii proteici intracelulari specifici.
5. Domeniile ultrastructurale ale receptorilor intracelulari pentru hormonii steroizi și modul de acțiune ale
acestora

 domeniul carboxi-terminal, la care se ataseaza hormonul;

 domeniul median, care se leaga la ADN;
 domeniul amino-terminal, care activeaza transcrierea genei (fig. 4.4.)..
Fixarea hormonului activeaza receptorul (in mod obisnuit inactiv), crescandu-i afinitatea pentru ADN.
Atasarea complexului hormon-receptor pe situsurile specifice ale ADN-ului activeaza (sau uneori inhiba)
transcrierea genelor corespunzatoare

6. Noțiunile de răspuns primar și răspuns secundar la acțiunea hormonilor steroizi

Raspunsul la un hormon steroid are loc in doua etape:

 inducerea directa a transcriptiei unor gene specifice - raspunsul primar.

produsii acestor gene pot, la randul lor, sa activeze noi gene si sa produca un raspuns secundar, intarziat

7. Tipurile de receptori ai suprafeței celulare pentru moleculele hidrosolubile și modul de funcționare a

acestora

Receptorii de suprafata celulara pot fi impartiti in trei clase, in functie de mecanismul de transductie
al semnalului pe care-l utilizeaza:

 receptorii legati de canale - sunt canale ionice a caror deschidere este reglata de un
neurotransmitator (canale ligand – dependente). Ei sunt implicati, in principal, in
transmiterea rapida a semnalului sinaptic intre celulele excitabile si modifica tranzitoriu
permeabilitatea membranara pentru ioni (excitabilitatea celulelor post - sinaptice).
  receptorii catalitici - actioneaza direct ca enzime. Domeniul lor catalitic intracelular
functioneaza ca o protein - kinaza specifica pentru tirozina.
 receptorii legati de proteinele G - activeaza sau inactiveaza, indirect, o enzima specifica,
atasata la membrana plasmatica sau un canal ionic. Aceasta actiune se realizeaza prin
intermediul unei proteine numite proteina reglatoare GTP -dependenta (proteina G)

8. Caile fundamentale de transducție a semnalelor initiate de receptorii membranari cuplați cu proteinele G

Semnalizarea prin intermediul cAMP sau Ca +2 reprezinta cele doua cai prin care se realizeaza transductia
intracelulara a semnalelor in aproape toate celulele animale

9. Enzimele ce intervin în sinteza, respectiv degradarea cAMP-ului și reacțiile prin care acest mesager
secundar intracelular induce hidroliza glicogenului în fibrele musculare

cAMP este sintetizat din AMP cu ajutorul adenilil - ciclazei atasate la membrana plasmatica si este hidrolizat
rapid, sub actiunea cAMP – fosfodiesterazelor, in 5’- AMP.
 AMP-ul ciclic isi exercita efectele in celula animala prin activarea unei enzime celulare specifice,
numita protein-kinaza cAMP – dependenta (kinaza A).

Aceasta catalizeaza transferul unui grup fosfat de la ATP la un reziduu de serina sau treonina al unui
mic grup de proteine celulare. De exemplu, fixarea adrenalinei pe receptorii beta-adrenergici din celula
musculara creste cantitatea de cAMP din citosol, prin activarea adenilil-ciclazei. cAMP, la randul sau, va
activa kinaza A, care fosforileaza fosforil – kinaza. Aceasta fosforileaza apoi glicogen – fosforilaza,
inducand glicoliza glicogenului.
10. Mecanismele utilizate de celule în vederea menținerii unei concentrații intracitoplasmatice foarte scăzute
a ionilor de calciu

Pentru a menține concentratia citosolica de Ca +2 scazuta, patru mecanisme distincte intervin si

concura in acest scop:

 ATP- aza Ca+2 - dependenta, care pompeaza ionii de calciu din celula in mediul extracelular;
 un sistem antiport cu Na+, care extruzeaza calciul in mediu (intalnit in celulele musculare si
nervoase);
 o pompa de calciu ATP - dependenta din membrana compartimentului intracelular de stocare
a calciului – reticulul endoplasmatic ( calcsechestrina );
 pompa de calciu mitocondriala care indeparteaza calciul din citosol, atunci cand celula este
lezata.
In sfarsit, calciul se poate lega la diferite molecule intracelulare, realizand astfel o cale de transductie
a semnalelor chimice.
 Mecanisme de mentinere a unei concentratii citosolice scazute Ca 2+ prin pomparea ionului in
mediul extrcelular (A) sau prin introducerea sa activa in unele organite celulare (B)

11. Inozitoltrifosfat (IP3) și diacilglicerolul ( reprezentare, rol, modul de sinteză)

Fixarea semnalelor extracelulare pe un receptor specific din plasmalema activeaza o proteina G (G p) care
activeaza fosfolipaza C. Aceasta enzima cliveaza fosfatidilinozitol 4 - fosfatul (PIP) si fosfatidilinozitol 4,5 -
bifosfatul (PIP2), formand doi produsi: inozitoltrifosfatul si diacilglicerolul.

In aceasta faza, calea de transductie a semnalelor se separa in doua directii:

 IP3, fiind o molecula mica, hidrosolubila, elibereaza ionii de Ca din compartimentul

intracelular de retentie (RE). Aceasta actiune poate fi explicata prin cuplarea moleculei de IP 3
cu un receptor proteic din membrana RE, care deschide canalele de Ca 2+.
diacilglicerolul indeplineste doua roluri in transmiterea semnalelor: poate fi clivat in acid arahidonic, sau
poate activa o protein - kinaza specifica, care ulterior poate fosforila un anumit numar de proteine cu functii
diferite in celula.
12. Rolul de mesageri secundari în celulele-ținte exercitat de ionii de calciu

Rolul calciului, in calitate de mesager secundar, se realizeaza prin atasarea acestuia la o serie de
proteine specifice. Calmodulina este una dintre proteinele specifice majore de legare a calciului, prezentă în
toate celulele animale și vegetale. Ea functioneaza ca un receptor intracelular polivalent de calciu, indeplinind
un rol in majoritatea proceselor reglate de acest ion. Calciul produce o activare alosterica a calmodulinei.

Complexul calciu-calmodulina, activat, actioneaza asupra a numeroase proteine - tinta, dintre cele
mai cunoscute fiind protein - kinazele calciu/calmodulin - dependente (Ca 2+ - kinazele). Aceste proteine
functioneaza atat ca enzime, cat si ca proteine de membrana cu rol transportor.
Complexul Ca2+/calmodulina (A – conformatie spatiala tridimensionala; B – modificarea
conformationala a complexului produsa de atasarea la o proteina – tinta specifica)

13. Amplificarea și controlul răspunsurilor celulare declanșate prin fixarea semnalelor extracelulare pe
receptorii specifici ai suprafeței celulare

Spre deosebire de sistemele directe de transmitere ale semnalelor (cum sunt cele la care participa
hormonii steroizi), cascadele catalitice de mediatori intracelulari ofera numeroase posi - bilitati de
amplificare si reglare a raspunsurilor la semnalele extracelulare.

De exemplu, atunci cand un ligand activeaza indirect adenilil - ciclaza, prin fixarea sa pe un receptor
membranar specific, fiecare molecula de ciclaza poate sa converteasca un numar mare de molecule de ATP in
cAMP. Astfel, o concentratie de 10 -9 M a semnalului extracelular induce concentratii de 10 -6 M a mesagerului
secundar intracelular (cAMP). In continuare, prin acest efect de amplificare, o singura molecula informativa
extracelulara provoaca modificari a milioane de mo - lecule - tinta din celula.

In plus, fiecare proteina reglatoare din aceasta secventa de semnale poate fi o tinta dis -tincta pentru
controlul metabolic (de exemplu, in cadrul cascadei de degradare a glicogenului in celulele muschiului
scheletic).

PROBLEME

1. Enumerarea căilor fundamentale de comunicare celulară și precizarea caracteristicilor acestora

• secretia de substante chimice care sunt transmise la distanta altor celule, sub forma de semnale
chimice;

• prin molecule atasate membranei plasmatice, care influenteaza activitatea altor celule aflate in
contacat fizic direct cu celulele producatoare de semnale;

• prin intermediul jonctiunilor de tip “gap” care realizează un cuplaj metabolic și electric direct al
citoplasmelor celulelor care comunică.

2. Ințelegerea corelațiilor esențiale între natura semnalelor chimice, receptorii celulari specifici ai
acestora și răspunsurile celulelor-țintă
 Raspunsurile hormonale, in general, sunt determinate atat de natura celulei - tinta cat si de natura
hormonului respectiv. Aceasta realitate are doua explicatii posibile: ori fiecare tip de celule - tinta
poseda receptori diferiti pentru acelasi hormon, ori receptorii sunt identici, dar genele pe care le
activeaza sunt diferite. Ultima explicatie pare cea mai plauzibila, deoarece s-a demonstrat ca
receptorii pentru estradiol, cortizol si progesteron (hormoni steroizi) sunt codificati de o singura gena,
iar masculii care prezinta mutatii ale receptorului pentru testosteron sunt anormali. Receptorii
hormonilor steroizi nu pot activa o gena decat intr-o combinatie adecvata cu alte proteine reglatoare,
specifice pentru diferite celule.

3. Descrierea principalelor evenimente caracteristice semnalizării prin intermediul receptorilor

intracelulari

Numeroase procese fiziologice și mecanisme ale dezvoltării dintr-o largă varietate de organisme sunt
reglate de un număr relativ redus de hormoni steroizi (derivați ai colesterolului). Având o greutate
moleculara mica (~300 Da), traverseaza membrana plasmatica prin difuzie simpla si se fixeaza cu
afinitate puternica, dar reversibil, pe un receptor proteic complementar.
Fixarea hormonului induce o modificare alosterica a conformatiei receptorului proteic (activarea
receptorului), care creste afinitatea acestuia pentru ADN. Activarea permite legarea receptorului
pentru hormonii steroizi la unele gene specifice, avand drept efect reglarea transcriptiei lor. Catena
polipeptidica a receptorului (~ 800 AA) este pliata in trei domenii distincte:
• domeniul carboxi-terminal, la care se ataseaza hormonul;
• domeniul median, care se leaga la ADN;
• domeniul amino-terminal, care activeaza transcrierea genei
Fixarea hormonului activeaza receptorul (in mod obisnuit inactiv), crescandu-i afinitatea pentru
ADN. Atasarea complexului hormon-receptor pe situsurile specifice ale ADN-ului activeaza (sau
uneori inhiba) transcrierea genelor corespunzatoare
Raspunsul la un hormon steroid are loc in doua etape:
• inducerea directa a transcriptiei unor gene specifice - raspunsul primar.
• produsii acestor gene pot, la randul lor, sa activeze noi gene si sa produca un raspuns
secundar, intarziat
4. Precizarea receptorilor, căilor fundamentale, mesagerilor secundari și a etapelor de acțiune ale
acestora în cadrul semnalizării prin intermediul receptorilor de suprafață.

Toate moleculele informative hidrofile (neurotransmitatori, hormoni proteici si factori de

crestere) se fixeaza pe receptorii proteici specifici de pe suprafata celulelor - tinta asupra carora
acestia actioneaza.
Acesti receptori fixeaza molecula informativa (ligandul) cu o afinitate puternica si convertesc
stimularea extracelulara intr-un semnal intracelular care modifica comportamentul celulei tinta.
Numarul de receptori de suprafata pentru un ligand dat poate varia intre 500 - 10.000
molecule/celula, ei avand fie o distributie difuza, fie localizata in anumite regiuni particulare ale
plasmalemei. Spre deosebire de receptorii intracelulari ai hormonilor steroizi sau tiroidieni, receptorii
de la nivelul suprafetei celulare nu regleaza direct expresia genelor. Ei retransmit semnalul prin
membrana plasmatica si influenteaza evenimentele moleculare din citosol sau nucleu prin generarea
de noi semnale intracelulare (transductia intracelulara a semnalelor extracelulare).
Receptorii de suprafata celulara pot fi impartiti in trei clase, in functie de mecanismul de
transductie al semnalului pe care-l utilizeaza:
• receptorii legati de canale - sunt canale ionice a caror deschidere este reglata de un
neurotransmitator (canale ligand – dependente). Ei sunt implicati, in principal, in transmiterea rapida
a semnalului sinaptic intre celulele excitabile si modifica tranzitoriu permeabilitatea membranara
pentru ioni (excitabilitatea celulelor post - sinaptice).
• receptorii catalitici - actioneaza direct ca enzime. Domeniul lor catalitic intracelular
functioneaza ca o protein - kinaza specifica pentru tirozina.
 • receptorii legati de proteinele G - activeaza sau inactiveaza, indirect, o enzima specifica,
atasata la membrana plasmatica sau un canal ionic. Aceasta actiune se realizeaza prin intermediul
unei proteine numite proteina reglatoare GTP -dependenta (proteina G)
Receptorii legati de proteina G modifica concentratia intracelulara a uneia sau mai multor
molecule mici, numite mesageri intracelulari sau mesageri secundari. Mesagerii intracelulari
modifica, la randul lor, comportamentul altor proteine - tinta din celula.
Printre cei mai importanti mesageri intracelulari se numara cAMP-ul si ionii de Ca+2.
Semnalizarea prin intermediul cAMP sau Ca+2 reprezinta cele doua cai prin care se realizeaza
transductia intracelulara a semnalelor in aproape toate celulele animale. Diversitatea sistemelor de
transmitere intracelulara a semnalelor prin intermediul proteinelor G este remarcabila.
De exemplu, proteinele Gs si Gi cupleaza receptorii cu adenilat-ciclaza, in timp ce proteinele Gp
cupleaza receptorii cu fosfolipaza C. In celulele cu bastonase ale vertebratelor, o proteina G,
denumita transducina, cupleaza actiunea unui foton cu activarea unei fosfodiesteraze care
hidrolizeaza cGMP-ul. Legarea acetilcolinei la receptorii celulelor musculare cardiace (receptori
muscarinici ai acetilcolinei) activeaza o proteina G care deschide indirect un canal de K+.