Orice poveste pe care o trăim este una pe care noi o şi construim.

Tu ai fost
regizorul poveştii tale, tu ai fost actorul şi spectatorul. Sincronicitatea arată că despre
acest lucru este vorba în povestea ta, în mod special. Sincronicitatea te îndeamnă să
fii atent la "semnele Universului". Să ştii că eşti ghidat prin ele, să le iubeşti, să le
accepţi şi să cunoşti că "Dumnezeu te ghidează prin aceste semne". Coincidenţele
sau sincronicităţile sînt "un limbaj" al divinului, un fel prin care el ne spune pe unde
să mergem, unde să ne oprim, un limbaj care ne duce către vindecare, cu o condiţie:
să înţelegem de ce anume s-au întîmplat evenimentele în vieţile noastre. Căci, atunci
cînd noi ne lăsăm ghidaţi de puterea Universului, cînd înţelegem semnele lui ca pe
limbajul semnelor de circulaţie, vom merge corect prin vieţile noastre, nu vom trece
pe roşu, ci numai pe verde, vom înţelege unde este verde şi vom şti că roşu
înseamnă "interzis". Nu vom mai suferi atunci pentru că este interzis, ci vom accepta
cu bucurie ghidul nevăzut din spatele semnelor. Şi, cu cît îl vom aprecia mai mult, cu
atît el ne va ghida mai mult. Atunci cînd sufletul tău nu este plin de iubire, nu poţi
rămîne într-o relaţie. Şi, dacă nu simţi iubirea, nu ai ce să faci. Nu-i vinovat cel
ce nu poate simţi. Eşti tu vinovat, pentru că nu simţi iubire faţă de femeia pe care ai
intalnit-o? Nu. Pur şi simplu, nu simţi. Şi nu ai nicio explicaţie pentru asta. Nu te poţi
forţa s-o faci. Te-ai întîlnit cu ea din politeţe, din compasiune. Dar nu poţi mai mult.
Acum, mută-te cu privirea asupra drumului pe care tu-l faci. De data aceasta, tu eşti
în rolul celui pe care l-ai întîlnit. Iubita ta joacă rolul tău. Ei, ce zici de rolurile
acestea? Ce poate face acestă femeie dacă nu simte mai mult? Poate avea
compasiune. Poate evada de acasă pentru a-şi manifesta compasiunea şi atît. "De
ce a minţit?", te întrebi tu. Dar, eu observ că n-a minţit. A ascuns adevărul şi a făcut-
o inconştient, ca să te vindece. Ea nu ştie că a făcut-o pentru asta, dar acesta-i
adevărul. Tu nu erai sigur dacă vroiai să ştii adevărul. L-ai aflat, însă, cînd ai decis în
sinea ta că vrei asta, cînd ai ales în interior să-l ştii. Dacă nu ai fi decis lăuntric să-l
afli, nu te-ai fi dus la ghicitoare, nu ar fi venit acel bărbat din străinătate şi acest
bărbat nu ţi-ar fi mărturisit nimic. Înţelegi? Ceilalţi răspund nevoilor noastre
profunde, aşa cum noi răspundem nevoilor şi credinţelor profunde ale lor.
Bărbatul acela din străinătate manifestă credinţa că el nu poate fi iubit de o femeie,
cu toată fanfaronada lui. Aceasta-i în adîncul sufletului său. El nu are încredere în
femei, cum nici tu nu ai încredere în bărbaţi. Tu îţi spui lăuntric că ei mint, că tu eşti
aceea care iubeşte, iar ei nu se pot ridica la nivelul acesta. Ironia ta interioară iese
la iveală în relaţia cu bărbatul din străinătate; respingerea iese la iveală tot aici.
Încă te bazezi pe atracţie şi respingere, încă te afli la nivelul chakrei plexului
solar de atracţie şi respingere. Drumul tău este acum drumul către chakra
inimii. Cînd ajungi la inimă şi îi permiţi să se deschidă către iubire, ea te va răsplăti
cu bucuria pe care ai simţit-o după ce te-au atacat hoţii, după ce ai descărcat
energiile emoţionale negative acumulate. Hoţii te-au împins spre restul de puritate
sufletească pe care n-o dobîndiseşi numai prin mărturisirea iubitului tău. Prin ei,
Universul te-a împins spre regenerare, spre a înţelege ce înseamnă să locuieşti în
inima ta şi a înţelege că iubirea este în tine, nu în altul. Plînsul, întîmplările
negative, neplăcute, stările de rău ale sufletului sînt ca şi crizele de vindecare ale
corpului, ca durerile de cap, ca răcelile, ca stările de rău prin care corpul se
dezintoxică. Iată de ce el te-a minţit: pentru a te vindeca. El a reuşit să declanşeze
criza de vindecare pentru tine, ascunzîndu-ţi adevărul şi punîndu-te în faţa înţelegerii
faptului că adevărul se iveşte cînd vrei să-l cunoşti şi cînd îl poţi accepta. Nu ne
minte altcineva, ci noi înşine. Ceilalţi devin sinceri atunci cînd noi putem accepta
adevărul. Propune-ţi de acum să accepţi întotdeauna adevărul şi să te simţi bine,
oricare ar fi el. Această atitudine te va ajuta să te întorci în inima ta, în iubire şi să
înţelegi că nu există cineva pe care să nu-l iubeşti. Există doar credinţa că nu
iubeşti.

Un univers în care totul se înregistrează

Tu, oricine ai fi tu, trăieşti într-un univers în care totul se
înregistrează. Ai putea crede că universul acesta trebuie căutat în
stele, ori în sfinţi, în fiinţele excepţionale, ori cine ştie în ce colţuri
îndepărtate ale lumii! Dar nu-i acolo... Tu nu eşti în stele şi nu eşti la
capetele Pămîntului. Tu eşti doar... în tine însuţi. Iar universul care te
înregistrează continuu se ascunde chiar în lăuntrul respiraţiei tale. În fiecare celulă
a ta. De jur împrejurul tău, în acelaşi timp. Tot ce vorbeşti cu tine însuţi, în cea mai
mare taină, este automat înregistrat. Şi, cu cît tu gîndeşti mai mult şi mai mult la un
lucru, cu atît înregistrarea este mai puternică. Iar ceea ce înregistrezi prin gîndire
sau prin trăire repetată transformi în... program. Dacă asculţi un program la radio,
vei auzi ceea ce este înregistrat acolo, nu-i aşa? Cum ai putea să auzi în mintea ta
altceva decît ceea ce este înregistrat, altceva decît ceea ce tu singur ai spus, ai
simţit, ai observat că este? Nu se poate să auzi în capul tău un program despre
secretele iubirii, cînd te gîndeşti continuu la ura ta, la supărarea ta, la nedreptatea
care ţi s-a făcut, ori la durerile vieţii tale! Şi atunci vei înţelege de ce gîndeşti
negativ. De ce eşti deprimat şi de ce gîndurile negre îţi dau frisoane, iar tu pari
victima lor, incapabil să le controlezi, să le schimbi, sau să le transformi în altceva.
Dacă eşti disperat la gîndul că există în lăuntrul tău forţe care te determină să
gîndeşti tot ce-i mai neplăcut, să-ţi fie frică, sau să te îndoieşti şi de tine însuţi,
aminteşte-ţi că acele forţe sînt... ceea ce singur ai înregistrat prin gîndurile şi trăirile
tale din trecut. Fii conştient! Tu eşti acela care a imprimat pe banda memoriei
tale tot ce gîndeşti acum că te controlează. Şi, cînd vei înţelege că tu ai gîndit,
iar ceea ce te chinuie acum este doar o înregistrare, ai să te simţi mai bine... Mai
întîi, dispare frica. Ai să înţelegi că îţi era frică de tine însuţi. Că singur ai înregistrat
programul de frică, ori pe acela de supărare, pe acela de enervare, pe acela în care
ţi-ai repetat că nu eşti bun şi nu eşti inteligent. Tu ai... observat cîndva că lumea nu
te iubeşte şi această observaţie s-a înregistrat în tine. Dacă ai trăit în relaţii
conflictuale, programul s-a întărit. A devenit mai puternic. El se întoarce, apoi, să-ţi
spună mereu chiar în interiorul tău: "Tu nu eşti iubit. Nimeni nu te iubeşte!" Şi aşa
devii foarte deprimat şi vorbeşti cu tine, încă, despre faptul că nu te iubeşte nimeni.
În acest fel mai pui o cărămidă programului şi mai atragi o situaţie de viaţă care-ţi
confirmă că tu nu poţi fi iubit... Fii atent! Fii atent la ceea ce vorbeşti cu tine.
Programele pe care le-ai creat o viaţă întreagă te vor convinge că ai probleme şi nu
eşti fericit. Poate-ţi vor spune că eşti bolnav şi incapabil să trăieşti. Poate îţi vor
desfăşura frică, suspiciune, îndoială, ură, deziluzie, minciună, nedreptate sau tot ce
crezi a fi întunecos. Fii conştient că acestea sînt înregistrări. Tu ai afirmat, în tine s-
a înregistrat şi acum nu faci decît să asculţi banda. Şi o vei asculta detaşat. Vei
accepta că ceea ce ţi-ai spus a fost atunci... Azi poţi să înregistrezi ceva diferit, în
mod conştient. Ceva plăcut. Ceva ce ai vrea să se întîmple şi tot ce nu ţi-ai permis
vreodată să gîndeşti. Căci, una este să asculţi plînsete şi bocete şi alta este să
asculţi susurul iubirii, al încrederii şi al speranţei... din tine însuţi.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa impartasesti gandurile
pretioase pe care le ai.
Pablo Neruda
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite, pentru ca nu vor fi langa tine o
eternitate. Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca
acel copil va creste curand si va pleca de langa tine. Aminteste-ti sa-l imbratisezi cu
dragoste pe cel de langa tine, pentru ca aceasta este singura comoara pe care o
poti oferi cu inima si nu te costa nimic. Aminteste-ti sa spui "Te iubesc" prietenului si
persoanelor pe care le indragesti, dar mai ales sa o spui din inima. O sarutare si o
imbartisare vor alina durerea atunci cand sunt sincere. Aminteste-ti sa-i tii pe cei
dragi de mana si sa pretuiesti acel moment pentru ca, intr-o zi acea persoana nu va
mai fi langa tine.
"Cum ţi-ar face plăcere să te ating?
Mi-ar plăcea să mă atingi ca şi cum mâine ai pleca undeva foarte,
foarte departe şi ai vrea să-ţi aminteşti de fiecare parte a corpului meu,
de netezimea pielii mele,
de toate văile şi rotunjimile care alcătuiesc trupul meu.
Mi-ar plăcea să mă atingi ca şi cum ai fi orb,
ştiind că mă iubeşti nebuneşte,
dar nereuşind vreodată să mă vezi.
Atinge-mi faţa, sânii, coapsele....
Învaţă cum "arăt",
imaginează-mă în minte atunci când mâinile tale îmi explorează formele.
Mi-ar plăcea să mă atingi ca şi cum mâinile tale ar fi mâini vindecătoare,
emanând energia iubirii în fiecare mângâiere.
Mi-ar plăcea să mă atingi ca şi cum te-ai hrăni prin mângâiere.
Hrăneşte-te din mine, potoleşte-ţi setea de fericire cu
Iubirea ce o port în mine...
Mi-ar plăcea să mă atingi ca şi cum m-ai hrăni prin mângâierile tale,
ca şi cum atingerea ta mi-ar dărui viaţă şi fericire.
Mi-ar plăcea să mă atingi ca şi cum mâinile tale ar fi pensule
şi atunci când mă mângâi îmi colorezi
fiecare parte a corpului cu lumini şi nuanţe
strălucitoare, scânteietoare, orbitoare.
Mi-ar plăcea să mă atingi precum un sculptor
care tocmai şi-a încheiat opera,
şi acum netezeşte din nou fiecare parte pentru a-i da strălucire.
Mi-ar plăcea să mă atingi ca şi cum mâinile tale ar fi foc,
transformând în cenuşă ceea ce este impur
şi păstrând doar aurul pur al sufletului meu.
Mi-ar plăcea să mă atingi ca şi cum aş fi în eternitate Iubita ta."