Capsule

Capsule amilacee (caşete)

• Definiţii şi generalităţi

Caşetele sunt preparate solide constituite dintr-un înveliş tare, ce conţine o singură doză a uneia sau mai multor
substanţe active. Învelişul caşetei este constituit, de obicei, din făină de orez şi format din două secţiunu cilindrice
plate prefabricate, de formă plată, obţinute în general, din amidon nedospit. Înainte de administrare, caşetele se
înmoaie în apă, pentru câteva secunde, se pun pe limbă, apoi se înghit cu apă (Caşete, FRX, supl. 4, „Cachets”
Ph. Eur. 4th).
Capsulele amilacee (Capsulae amylaceae) sunt cunoscute sub denumirea caşete, hostia sau buline. Denumirea
de caşete provine din limba franceză, de la cache=a presa. Sunt destinate exclusiv pentru condiţionarea de
substanţe solide sub formă de pulberi. Capsulele amilacee se prepară dintr-o cocă (pastă) de amidon şi glicerină
sau ulei de ricin 1% ca plasticizant şi nipagin şi nipasol, acid sorbic, cu rol conservant. Sunt constituite din doi
cilindrii plaţi cu diametre, puţin diferite ca mărime, ceea ce permite închiderea prin suprapunere, îmbinare şi
uşoară presare.
• Clasificare
Formă şi modul de închidere:
- plată
- nasture
- saturn
Mărimea capsulelor şi cantitatea de pulbere cu care se umplu:

Numărul capsulei amilacee Cantitatea de pulbere conţinută (g)

00 0,10-0,50
0 0,50-1,00
1 1,00-1,50
2 1,50-2,50
Învelişul capsulelor amilacee

Excipienţi
Ca materie primă de calitate se foloseşte: amidon de grâu şi făină de orez (Ph.Eur., FRX)
Adjuvanţi
Aceste substanţe auxiliare se utilizează în concentraţii mici, pentru rolul de plasticizare, conservanţi
antimicrobieni, coloranţi.
Pentru a conferi perţilor caşetelor luciul şi elasticitatea corespunzătoare, se folosesc glicerolul sau uleiul
de ricin în cantitate de până la 1%.
Tehnologia de fabricare
Se prepară pasta sau coca de amidon. Următoarea etapă prevede întărirea pastei, care se produce prin
amestecarea la rece a acesteia cu amidon de porumb în părţi egale şi cu apă în cantitate suficientă pentru obţinerea
unei paste negelificate, netede şi lucioase. Produsul intermediar obţinut astfel serveşte la fabricarea semicapsulelor, ca
rezultat al coacerii pe tipar.
Tiparul este format din două plăci metalice, pe placa superioară se găsesc proeminenţe, iar pe cea
inferioară alveole corespunzătoare formei capsulelor. Pasta de amidon se întinde între cele două plăci care se
încălzesc (de obicei electric) pentru scurt timp, la o temperatură de aproximativ 100ºC.
Plăcile cu capsule se scot de pe tipare şi se trec într-o încăpere rece şi umedă şi se lasă timp de 24-48 de
ore până când capsulele fixează o anumită umiditate (scade friabilitatea) apoi se taie marginile neregulate.
Umplerea cu pulbere şi închiderea caşetelor
Umplerea cu pulbere şi închiderea se poate efectua în mod manual, semiautomat sau automat. Caşetele
se închid prin aplicarea capacului corespunzător peste cutie, cu o uşoară presare, pentru o etanşeitate mai bună.
Depozitarea
Atât caşetele goale, cât şi cele umplute se depozitează în locuri ferite de acţiunea căldurii şi umidităţii în
recipiente bine închise.
Controlul calităţii
Introduse în apă, caşetele trebuie să se îmbibe şi să se înmoaie,
transformându-se într-o masă semisolidă.
 Capsule operculate (gelule)

Capsulele operculate sunt capsule cu înveliş tare, numite şi capsule dure, capsule gelatinoase cu
capac sau gelule. Capsulele sunt preparate farmaceutice solide, formate dintr-un înveliş tare,
constituit din două părţi cilindrice prefabricate deschise la o extremitate şi având celălalt capăt
rotunjit şi închis. Ph.Eur. 4th şi FRX, supl.2004 le defineşte astfel: capsulele tari au pereţii
construiţi din două secţiuni cilindrice, rotunjite la capete, prefabricate şi închise sau deschise
(engl. hard capsules).
Avantajele:
• Compoziţie simplă a formulării
• Conţinut: pulbere, granulat, microcapsule
• fabricare facilă şi rapidă
• echipamentele moderne de umplere oferă o flexibilitate care face posibilă umplerea multiplă cu sisteme diverse
• capsulele tari sunt ideale pentru distribuirea de produse cu eliberare modificată
• volum mic
• maschează gustul şi mirosul neplăcut al unor substanţe
• asigură protecţia şi stabilitatea substanţelor active
• caractere macroscopice bune: aspect agreabil
• identificare facilă
• posibilitatea de realizare a unor forme enterosolubile sau cu acţiune prelungită
• toleranţă bună
• cedarea substanţelor active poate fi dirijată: în stomac, la nivelul intestinului
• biodisponibilitatea superioară altor preparate solide (comprimate, drajeuri, pilule)
• conservareun timp îndelungat, prin păstrare în absenţa umidităţii
• folosirea formei de capsulă gelatinoasă şi pentru medicamente administrate pe alte căi: vaginală, rectală

Dezavantaje
• cost de producţie mare, numai la nivel industrial
• dificultăţi de tehnologie: dezavantaje privind plasarea capsulei netede în maşina automată de umplere, faţă de
maşinile cu viteza mare de producţie a tabletelor.
• depozitare cu grijă: capsulele gelatinoase dure sunt sensibile la schimbările de temperatură şi la variaţiile de umiditate
ambiantă
• limite de aplicare: nu toate persoanele le pot înghiţi: copii, bătrâni şi psihopaţi
• limite în conţinut: substanţele care reacţionează cu gelatina, o dizolvă sau o măresc permeabilitatea pereţilor nu pot fi
dozate în capsule
• stagnare în esofag
 Clasificare

• după mărime: 8 tipuri

•după modul de închidere:
îmbinare simplă
sudare într-un punct (capacul şi corpul)
aplicarea unei benzi de gelatină la cald pentru a suda corpul şi capacul capsulei
sigilare cu gâtuitură

•în funcţie de conţinut:

pulbere simplă sau compusă
pelete, comprimate
lichid

cu un conţinut simplu: pulbere, pelete, comprimate, lichid, pastă

• cu un conţinut multiplu:
– pelete + comprimat (fiecare cu diferite substanţe)
– pulbere + pelete
– pulbere + comprimate
– pelete + comprimate A + comprimate B
– pelete A + pelete B
– pulbere + comprimate A + comprimate B
– pulbere + capsule mai mici ce conţin o altă substanţă (caz de incompatibilitate)
– microgranule acoperite, chronule, sfere, microcapsule (preparate cu acţiune prelungită)
• în funcţie de calea de administrare:

– pentru calea orală (cale principală)

– pentru calea vaginală
– pentru calea rectală
– pentru calea oftalmică (cu unguent oftalmic)

• în funcţie de cedarea substanţei active

Capsulele orale sunt clasificate de Ph. Eur. 4th, în trei grupe:
– capsule gastrosolubile
– capsule gastrorezistente
– capsule cu cedare modificată
Materii prime pentru înveliș

• Gelatina sau alți polimeri (MC, HPMC, chitozan)

• Plastifianți (glicerol, sorbitol, propilenglicol)
• Opacizanți (dioxid de titan)
• Coloranți,
• Conservanți (nipaesteri)
• Agenți de mărire a solubilității pereților capsulelor (laurilsulfat de sodiu)
• Aromatizanți. Edulcoranți
• Agenți de acoperire enterică
• Apă
Prepararea capsulelor goale:

• prepararea soluţiei de gelatină;

• imersia barelor cu pini metalici în soluţia de gelatină caldă;
• rotirea barelor cu pini pentru formarea peliculei;
• uscarea celor două jumătăţi de capsule;
• scoaterea de pe barele cu pini;
• fixarea jumătăţilor de capsule pe suporturi, tăierea;
• îmbinarea celor două jumătăţi de capsule.

Pentru obţinerea învelişului, se foloseşte soluţia de gelatină concentrată cu

următoarea compoziţie: gelatină -40p; apă -60p.

Soluţia de gelatină se prepară în cuve de oţel inoxidabil, cu sistem de încălzire,

de agitare şi de dezaerare sub vid. Se adaugă cantităţile necesare din soluţia de
colorant, suspensia de pigment, cantităşi mici de glicerol şi, eventual,
conservant. Se adaugă apă şi se determnină vâscozitatea finală pentru o
concentraţie de 25-30%. Se menţine în cuve termostatate în jur de 60ºC.
Această soluţie este adusă caldă în pâlnia caldă a maşinii de fabricat capsule.
• Imersia barelor cu pini în soluţia de gelatină
Părţile capsulei se obţin prin scufundarea (imersia) în masa gelatinoasă menţinută la 50-57ºC şi
retragerea lentă a unor pini metalici din oţel inoxidabil fixaţi pe bare, de asemenea metalice.
Timpul de depunere a filmului de gelatină este de 12 secunde.
• Rotirea barelor cu pini
După imersie, mulajele sunt scoase încet din cuva cu soluţia caldă de gelatină, ridicate şi rotite 2
½ timpi în jurul axei orizontale.
• Uscarea celor două jumătăţi de capsule
Barele cu pini, ajunse la nivelul superior al instalaţiei cu pinii orientaţi în sus, sunt trecute printr-un
tunel de uscare timp de 20-30 minute, într-un curent de aer uşor încălzit la 25-30ºC.
• Scoaterea de pe pini a jumătăţilor de capsule
După uscare, barele sunt din nou aduse la nivelul inferior, învelişurile sunt scoase de pe forme cu
ajutorul unor pense, iar pentru tăiere, sunt introduse în suporturi – alveole şi sunt tăiate cu nişte
cuţite speciale
• Ordonarea
• Îmbinarea celor două jumătăţi
Capul şi corpul capsulelor sunt aliniate concentric în canale, şi cele două porţiuni sunt uşor
apăsate pentru a se îmbina. Apoi capsula completă este eliminată din maşină. Capsulele nu sunt
în întregime închise.
• Imprimarea capsulelor
În general, capsulele sunt imprimate, inscripţionate înainte de a fi umplute.
Umplerea capsulelor

Maşinile de umplere industriale pot fi de două tipuri:

– semiautomate: necesită un operator
– automate: asistate de computer

• Alimentarea maşinii cu capsule goale închise şi orientarea acestora

• Separarea capurilor de corpuri

• Dozarea materialului de umplere

• Aplicarea capului peste corpul umplut cu produs şi ejecţia capsulei umplute

Capsulele introduse în maşină printr-o
pâlnie de alimentare sunt orientate în
aceeaşi direcţie, având corpurile
poziţionate înainte. Aceasta se
produce datorită trecerii prin fante
exact calibrate şi datorită rotirii sub
influenţa loviturilor produse în partea
lor mediană de către degete metalice.
Corpul având un grad de libertate de
mișcare mai mare, datorită
diametrului mai mic decât al
capacului, se va orienta în direcţia
mişcării (către înainte).
 Umplerea capsulelor operculate cu pulbere

• cu sisteme dependente:
Se utilizează maşini cu umplere directă:
– maşini de umplere care acţionează pe principiul şurubului (melc,
spirală)
– maşini de umplere care acţionează pe principiul vibraţiei

• cu sisteme independente: au sistem de dozare, în care pulberea este

măsurată independent de corpul capsulei, cu dispozitive speciale. Cu
aceste sisteme, capsula poate fi umplută parţial.
Se utilizează maşini cu umplere indirectă:
– maşini care acţionează pe principiul tubului de dozare (dozator);
– maşini care acţionează pe principiul discului dozator şi piston de
împingere
Sisteme de închidere a capsulelor
 Capsula Snap-Fit a apărut în
1968 şi prezintă o bandă circulară
invaginată în partea superioară a capului şi
una în partea superioară a corpului,
diametral opuse, în aşa fel încât face
posibil ca jumătăţile capsulei să facă
joncţiunea prin lipirea pereţilor celor două
învelişuri.
Capsulele Coni-Snap au fost
fabricate în 1979 cu acelaşi sistem
precum cel descris anterior, dar diferă prin
modificarea marginilor corpului care sunt
îndoite spre interior, în scopul de a evita
ruperea, zgârierea sau crăparea
învelişului.
Capsula Coni-Snap-Supro,
fabricat în 1983, este asemănătoare cu
cea descrisă anterior, cu deosebirea că
partea de sus a acesteia se întinde aşa de
mult peste partea de jos, încât este vizibilă
numai partea rotundă din acestea.
 Capsule speciale
• Vcaps- capsule fabricate din HPMC,
destinate vegetarienilor.

• Licaps- capsule din gelatină special destinate pentru umplerea cu materiale

lichide şi semisolide. Licaps pot fi umplute şi cu substanţe topite la
temperaturi de până la 70ºC.

• Bicapsule

• Capsule acoperite
 Capsule gelatinoase moi

Definiţie

FRX, supl. 2004 şi Ph.Eur. 4th supl.2004, le defineşte: „Capsulele moi sunt
preparate farmaceutice solide, cu un înveliş mai gros decât capsulele tari. Învelişul
capsulelor moi este continuu şi ele au forme şi capacităţi variate”. Au formă:
sferică, ovală sau alungită şi pot avea, pe suprafaţa lor, o linie de sudură.
În principal, capsulele moi sunt destinate administrării per orale, dar se pot folosi şi pe
alte căi: rectală, vaginală sau oftalmică.

Capsulele moi conţin, de obicei, medicamente lichide sau moi. Datorită elasticităţii
pereţilor, capsulele gelatinoase moi se deformează uşor şi pot fi înghiţite chiar şi
atunci când au un volum mai mare.
Avantaje
• o îmbunătăţire a absorbţiei s.a.
• creşterea biodisponibilităţii
• complianţa pacientului
• asigură stabilitatea produselor
• fabricare bine pusă la punct
• diferenţierea produselor
• uniformitatea dozei pentru s.a. în doze mici

Clasificare

• în funcţie de formă şi mărime ( în grame):

– capsuline: cu un conţinut de 0,20-0,25g până la 0,50g
– perle: cu greutate analogă sau inferioară capsulinelor, sferice şi mai tari
– globule: capsule moi, mari şi elastice, care conţin cantităţi superioare de 1g în interior, în general, un
lichid uleios
– capsule gelatinoase moi propriu zise, care conţin substanţe 0,50g până la 1g, de formă ovală

• diferite sisteme de eliberare a substanţei active:

– capsule moi pentru administrare per orală
– capsule moi masticabile
– capsule moi pentru supt
– capsule gelatinoase moi răsucite: au un capăt care poate fi răsucit sau rupt
– capsule gelatinoase moi termomaleabile (fluzibile): acestea sunt destinate a fi utilizate ca ovule sau
supozitoare; au o formă alungită, asemănătoare cu a ovulelor şi a supozitoarelor.
• În funcţie de metoda de preparare, se disting trei tipuri:
– capsule moi obţinute prin imersie
– capsule moi obţinute prin presare (ştanţare)
– capsule moi obţinute prin picurare

• în funcţie de căile de administrare:

– calea per orală
– calea bucală (oromucozală)
– calea pulmonară (aerosoli)
– calea rectală
– calea vaginală
– calea oftalmică (sterile)

• în funcţie de modul de eliberare a substanţei active:

– capsule gelatinoase moi gastrosolubile
– capsule gelatinoase moi gastrorezistente
– capsule gelatinoase moi cu eliberare prelungită
– capsule gelatinoase moi cu eliberare modificată

• variante noi de capsule moi, prin tehnologia firmei BANNER Pharmacaps:

– capsule gelatinoase moi acoperite enteric
– capsule gelatinoase moi cu eliberare controlată
– capsule gelatinoase moi masticabile
– capsule moi fără gelatină
Materii prime pentru înveliș

• Gelatina sau alți polimeri (derivat de carragenan, hidroxipropilamidon))

• Plastifianți (glicerol, sorbitol, propilenglicol)
• Opacizanți (dioxid de titan)
• Coloranți,
• Conservanți (nipaesteri)
• Aromatizanți. Edulcoranți
• Agenți de acoperire enterică
• Apă
Tehnologia de fabricare

– prepararea masei de gelatină;

– prepararea capsulelor moi;
– umplerea capsulelor moi;
– sigilarea

Procedee de preparare a capsulelor gelatinoase moi

– prin imersie (scufundare)

– prin presare (ştanţare)
– prin picurare
1. Metoda imersiei
Se utilizează mulaje metalice, de formă sferică sau ovală, cu mărime adecvată, fie câte una, fie
în baterie. Formele metalice, răcite la 4ºC şi unse cu parafină lichidă sunt scufundate în masa
gelatinoasă perfect omogenă, fluidă, menţinută la temperatura de 48-50ºC. După acoperirea lor
cu un strat uniform de înveliş, se retrag printr-o mişcare lentă şi regulată, apoi prin rotirea lor în
aer, masa gelatinoasă se solidifică la suprafaţa matriţelor prin răcire. Învelişurile sunt detaşate
printr-o mişcare de tracţiune bruscă ,apoi sunt uscate la 25ºC
Umplerea capsulelor gelatinoase moi. Pentru a măsura exact lichidul cu care se umple, se
utilizează: seringa, pipeta gradată sau biureta.
Închiderea şi sigilarea capsulelor gelatinoase moi
• Prin menţinerea lor pe acelaşi suport şi prin aplicarea câtorva picături de masă gelatinoasă
fluidă cu ajutorul unei baghete de sticlă sau a unei pensule
• Prin topirea masei gelatinoase de la gâtul capsulei (în acest caz, nu se taie complet picioruşul
capsulei goale, ci mai rămâne o mică prelungire care, prin topire, sigilează învelişul)
….... În cazul în care capsula se termină cu o alungire acesta se taie
2. Metoda prin presare (ştanţare)

În procedeul COLTON, mularea foilor de

gelatină pe alveolele capsulierului se
produce datorită căldurii, pe când în
procedeul UPJOHN, folia este aspirată
cu ajutorul vidului prin peretele poros al
formei. În ambele procedee, după
mularea foilor de gelatină pe placa
inferioară, urmează umplerea cu
produsul medicamentos, cu ajutorul unor
pompe dozatoare şi apoi aplicarea plăcii
superioare cu a doua folie de gelatină, iar
prin presiune, are loc sudarea marginilor
capsulelor şi decuparea acestora.
Procedeul ACCOGEL
Acesta foloseşte, de asemenea, vidul prin
formarea semicapsulelor. Folia de gelatină
trece prin matriţa cilindrică cu alveole, în rotaţie
şi este pe fundul mulajelor datorită vidului,
printr-un perete poros. După introducerea
medicamentului, se aplică a doua folie de
gelatină prin intermediul unui al doilea valţ şi
prin presare capsula se închide. După
înlăturarea vidului, jumătatea inferioară, întinsă
a capsulei se restrânge, iar cea superioară,
presată, se destinde, astfel că ambele jumătăţi
ale capsulei capătă aceeaşi formă.

Procedeul SCHERER
Între două valţuri rotative care se învârt în sens invers, ajung benzi fără sfărşit de gelatină,
formate cu ajutorul a două tambururi rotative răcite în interior, materialul provenind din două
rezervoare. După ce trec peste mai multe rulouri turnante, destinate să ungă foile de
gelatină şi să le întindă, acestea din urmă ajung simultan peste valţurile care ştanţează
formele capsulare.
În momentul în care cele două semialveole încep a se uni, materialul de umplere provenit
dintr-un rezervor central este injectat prin pompe volumetrice cu piston între cele două foi
de gelatină. Presiunea masei injectate împinge filmul de gelatină spre pereţii alveolelor, prin
tubul de alimentare. În plus, punctul de încălzit al conului metalic înmoaie cele două filme
de gelatină şi asigură sudarea lor după umplere.
Procedeul SCHERER (procedeu prin injectare şi sudură simultană) este în prezent cel mai
utilizat. Produsul medicamentos este injectat în doze precise cu o pompă volumetrică, în
momentul formării capsulei (unirii pe jumătate a celor două semicapsule). Se realizează
astfel, într-un singur proces tehnologic prepararea şi umplerea, cu maşini total
automatizate, care pot produce până la 100.000 capsule/oră. Este posibilă prepararea de
diferite forme. Capsulele eliminate sunt pre-răcite şi după spălare cu solvent organic sunt
uscate cu aer climatizat (la +20ºC şi umiditate relativă 20-30%). După uscarea care
durează 3-8 zile, capsulele păstrează 10% din conţinutul iniţial în umiditate.
3. Metoda prin picurare (GLOBEX)
 Controlul capsulelor
• Aspect
• Uniformitatea masei
• Uniformitatea conținutului
• Dizolvare
• Dozarea substanțelor active
• Grosimea pereților
• Dezagregare Supl. 2004 FRX
– Capsule tari gastrosolubile – cel mult 30 minute
– Capsule tari enterosolubile – să reziste 2 ore în soluție HCL 0,1M si să se
dezagrege în cel mult o oră în soluție tampon fosfat pH=6,8

– Capsule moi – idem cele tari