Vizită, de I.L.

Caragiale (rezumat)

De Sf. Ion, naratorul face o vizită prietenei sale, dna Maria Popescu, să o
felicite pentru onomastica băiatului ei de opt ani, Ionel, căruia îi dăruiește o
minge. În timpul discuțiilor, dna Popescu explică absența sa la petreceri prin
faptul că se ocupă de educația copilului. Conversația e întreruptă de menajeră,
care se plânge că Ionel vrea să răstoarne mașina de cafea și se va arde. Băiatul,
îmbrăcat ca un maior de roșiori, blochează trecerea mamei, iar aceasta îl ia în
brațe și îl sărută.

Ionel se îndreaptă spre un colț al salonului unde sunt adunate jucării, dintre care
își alege o trâmbiță și o tobă și se urcă pe un cal vânăt, făcând așa o hărmălaie,
încât naratorul și dna Popescu nu se mai pot auzi unul pe altul. Pentru că
musafirul îi spune băiețelului că un maior nu bate toba și nu cântă cu trâmbița,
acesta descalecă și se luptă cu tot ce-i iese în cale folosind o sabie, năvălind
asupra menajerei care tocmai aduce în salon tava cu dulceață și cafea. Dna Popescu
intervine, însă Ionel o lovește puternic sub ochi cu spada. Mama îi cere copilului
un sărut ca să îl ierte.

Naratorul cere acordul gazdei să-și aprindă o țigară la cafea. Dna Popescu îl
încurajează și pe Ionel, declarând că îi stă bine să fumeze. Musafirul explică de
ce nu e sănătos să fumeze, dar copilul îi întoarce vorbele, întrebând el de ce
fumează și iese în vestibul cu cheseaua de dulceață. Întors din hol cu cheseaua
goală, cere să I se aprindă o țigaretă, pe care o fumează până la filtru. Apoi, se
repede la mingea primită, pe care o trântește de parchet până îl izbește pe musafir
când acesta își duce cafeaua la gură. Cafeaua fierbinte i se varsă pe pantaloni.
Deodată, băiatului i se face rău și leșină, naratorul îl stropește cu apă rece și,
după ce își revine, îl sfătuiește să nu mai fumeze altădată.

Vizita se încheie. Ajuns acasă, musafirul descoperă motivul pentru care Ionel a
ieșit cu dulceața în vestibul: să i-o toarne în șoșoni.