Opere literare, comentarii, rezumate

Planuri de idei, caracterizari

Vizita
de I.L. Caragiale

Date despre autor si opera

I.L. Caragiale a desfasurat o bogata activitate publicistica si literara. A scris
opere dramatice, nuvele, povestiri si schite. Operele literare Vizita si Dl. Goe
fac parte din aceeasi categorie, infatisand educatia gresita primita in familie.
Plan de idei
1. Expozitiunea : Povestitorul ii face o vizita doamnei Popescu. El ii duce
copilului in dar o minge. Gazda si musafirul discuta diverse probleme printre care
si despre educatia copiilor.
2. Intriga : Ionel intra in conflict cu slujnica. Doamna Popescu intervine, dar in
lo sa-l certe, il ia in brate si-l saruta.
3. Desfasurarea actiunii: Baiatul isi alege o toba si o trambita cu care face un
zgomot infernal. Dupa interventia vizitatorului, Ionel ataca cu sabia tot ce
intalneste in cale. Servitoarea este prima victima atacului inversunat al
maiorului. Intervenind din nou, d-na Popescu primeste o lovitura de spada. Mama ii
permite lui Ionel sa fumeze, spre consternarea oaspetului. Trantind mingea de
parchet, copilul lovest policandrul si varsa cafeneaua pe parchetul musafirului.
4. Punctul culminant : Din cauza tutunului, Ionel lesina, in timp ce mama e
disperata. Dupa interventia musafirului, copilul isi revine.
5. Deznodamantul: Oaspetele pleaca spre casa, unde constata ca Ionel ii turnase
dulceata in sosoni.

Caracterizarea personajului principal

Este personajul principal, fiind autorul tuturor obrazniciilor. Apartine unei
familii burgheze si este un personaj real, sub aspect comportamental fiind
rezultatul firesc al proastei educatii primite in familie, in ciuda pretentiilor
mamei care nu vrea sa-l lase fara educatie. Este un copilas foarte dragut, de
vreo 8 anisori, imbracat in uniforma de maior de rosiori, fapt ce sugereaza
rasfatul si aroganta intretinute de familie. Este dezordonat si obraznic. Nu este
obisnuit sa primeasca observatii, il intrerupe pe musafir. Lipsit de respect, fara
bun simt, in afara oricaror maniere, este invatat sa faca numai ce vrea si orice
observatie este zadarnica. Odrasla neascultatoare si obraznica se serveste din
tigaretele vizitatorului, ii cere foc si apoi fumeaza nepasator sub privirile
uimite ale acestuia si inconjurat de admiratia nemarginita a mamei.Este rasfatat
peste masura , deoarece mama nu-l cearta, ci gaseste scuze obrazniciilor lui, ba
mai mult le considera dovezi de inteligenta. Pentru Ionel, valorile morale de bine
si de rau, sunt inversate. Reprezinta embrionul din care va lua nastere celalalt
personaj-copil Goe.
Insusirile sunt prezentate indirect prin fapte si gesturi, mai rar prin felul
de a vorbi. Atitudinea celorlalte personaje fata de Ionel este diferita : slujnica
nu indrazneste decat sa-i aduca la cunostinta stapanei ceea ce face rau copilul si
la ce pericole se expune, caci postura si pozitia ei nu -i ingaduie mai mult.
Ionel devine prototipul copilului rasfatat dintotdeauna, rod al unei educatii
gresite.

Se remarca prezenta umorului si a ironiei. Naratiunea se impleteste cu dialogul.

Schita are rol moralizator si evidentiaza si talentul de dramaturg al autorului.
Partea dialogata se poate transforma intr-o adevarata sceneta.
I.L.Caragiale, nascut la 30 ianuarie 1892 in satul Haimanale, Ploiesti,
localitate care azi ii poarta numel, a desfasurat o bogata activitate
publicistica, concretizata in editarea unor ziare si reviste, in colaborare la
alte publicatii ale vremii unde si-a tiparit si creatiile sale literare. Ca
scriitor, s-a impus in literatura romana, dar si in cea universala prin opere
dramatic O scrisoare pierduta, O noapte furtunoasa, Conul Leonida fata cu
reactiunea, D-ale carnavalului Napasta, prin nuvele si povestiri O faclie
de Paste, In vreme de razboi, Canuta om sucit- si prin inegalabilele sale momente
si schite Vizita, D-l Goe, Lantul slabiciunilor, Telegrame. Primele doua schite
fac parte din aceeasi categorie, deoarece infatiseaza educatia primita in familie
si efectele acesteia.

In schita Vizita, dupa cum arata si titlul operei, autorul povesteste o

intamplare semnificativa vizit facuta d-nei Maria Popescu, o veche pritena,
pentru a o felicita cu ocazia onomatici fiului sau, Ionel. In expozitiune, dupa ce
precizeaza motivul vizitei I.L.Caragiale ni-l prezinta pe Ionel un copilas foarte
dragut de vreo opt anisori care era imbracat ca maior de rosiori in uniforma de
mare tinuta. Cadoul vizitatorului a facut mare placere d-nei Popescu dar mai ales
copilului. Gazda si musafirul discuta diverse probleme legate de vreme, de
agricultura si de criza, iar cand oaspetele ii reproseaza ca in ultimul timp nu s-
a mai vazut la plimbare, la teatru ori la petreceri, madam Popescu motiveaza ca
este foarte ocupata cu educatia lui Ionel. Indata insa, din camera alaturata se
aude vocea ragusita a servitoarei care ii aduce la cunostinta stapanei ca Ionel nu
se astampara vrea sa ii rastoarne masina de facut cafea si e in pericol sa se
aprinda. Conita sare in ajutor, dar se intalneste cu micul maior cu sabia
scoasa, care-i opreste trecerea, luand o poza foarte martiala si pe care in loc
sa-l certe, il ia in brate si-l saruta. Acest moment constituie intriga actiunii,
deoarece autorul anticipeaza, prin atitudinea copilului, toate celelalte
intamplari ce vor urma.
In desfasurarea actiunii aflam, ca dupa ce mama il mai saruta o data dulce
pe maioras si-l scuipa sa nu-l deoache, acesta se potoleste pentru moment, dar
apoi isi alege in gramada de jucarii aruncate in dezordine, intr-un colt al
salonului, o trambita si o toba. Incepe sa bata toba si sa sufle in trambita atat
de puternic, incat conversatia dintre musafir si doamna Popescu este imposibila.
Observatia mamei ca nu e frumos cand sunt musafiri dar mai ales precizarea
autorului ca la cavalerie nu e toba si maiorul nu canta cu trambita ci el
comanda si merge in fruntea soldatiilor cu sabia scoasa, sunt suficiente ca Ionel
sa arunce toba si trambita cat colo, sa scoata sabia si sa atace strasnic tot ce
intalneste in cale. Prima victima este jupaneasa care tocmai aduce tava cu
dulceata si cafele, iar madam Popescu, deoarece a avut impruenta sa iasa din
neutralitate, sarind in ajutorul servitoarei, primeste in obraz, sub ochi o
lovitura de spada. Lucrurile reintra pe fagasul normal, cand, dupa reprosurile
ingaduitoare ale mamei si la dorinta acesteia, maiorul sare de gatul ei si o
saruta. Musafirul primste permisiunea sa fumeze in timp ce-si bea cafeaua, gazda
motivand ca la noi se fumeaza si facand precizarea ca si dumnealui,adica
maiorului ,ii cam place. Oaspetele ii spune ca tutunul este o otrava, dar
copilul riposteaza intreband obraznic Dar tu de e tragi? Dupa ce vine din
vestibul cu cheseaua goala, Ionel se serveste din tigaretele musafirului si la
insistentele mamei, acesta ii da sa aprinda, in timp ce ea il admira si-i cere si
lui sa-l scuipe, ca sa nu-l deoache. Fumandu-si tigareta pana la carton baiatul
ia mingea pe care o tranteste de parche cu multa indarjire, incat loveste mai
intai ciucuri de cristal ai policandrului, apoi varsa cafeaua musafirului pe
pantaloni. Riposta mamei este si de data formala, deoarece gaseste o noua scuza -
Nu e nimic! Iese...Cafeaua nu pateaza! Iese cu nitica apa calda!
In momentul urmator actiunea atinge punctul culminant, deoarece din cauza
tutunului, copilul lesina, iar mama cere, disperata, ajutor. Interventia
musafirului, care ii desface mondirul la gat si-l stropeste bine cu apa rece,
este salutara, caci maiorul isi revine. Deznodamantul infatiseaza plecarea
oaspetului care o lasa pe madam Popescu linistita si pe Ionel in afara de orice
pericol. Abia acasa, vizitatorul constata de ce iesise baiatul un moment cu
cheseaua in vestibul : sa-i toarne dulceata in sosoni. Momentele naratiunii sunt
usor de sesizat : discutia cu d-na Popescu, conflictul cu slujnica, joaca,
atacul, fumatul, trantirea mingii si lesinul. Toate acestea ii ofera autorului
prilejul de a reliefa comportarea personajelor si insusirile lor.

In padurea Petrisorului
de Mihail Sadoveanu

Date despre autor si opera

Opera literara a lui Mihail Sadoveanu impresioneaza atat prin volum, cat si prin
diversitatea ei tematica. A infatisat trecutul istoric, civilizatia straveche so
bogatia sufleteasca a omului din popor, viata targurilor de provincie si farmecul
neasemuit al naturii. Sadoveanu a fost considerat cel mai de seama poet descriptiv
al literaturii romane,deoarece in opera sa peisajul apare insufletit, in relatie
cu omul cum putem observa din carti ca Tara de dincolo de negura, Imparatia
apelor, Dumbrava minunata, Nada Florilor . Acest fragment este o descriere
literara, deoarece prezinta cu mijloacele literaturii, un colt din natura- o
padure, cu particularitatile ei. Sadoveanu dispune de capacitatea de a sesiza
vibratiile ascunse ale naturii. El reuseste sa-l fascineze pe cititor si sa-i
transmita aceste vibratii pe plan afectiv. Opera lui Sadoveanu impresioneaza atat
prin volum, cat si prin diversitatea ei tematica si originalitatea abordarii
acestor teme. El a infatisat trecutul istoric (Zodia Cancerulu sau vremea Ducai-
Voda, Fratii Jderi, Neamul Soimarestilor), civilizatia straveche si bogatia
sufleteasca a omului din popor (Baltagul, Hanul Ancutei) viata targurilor de
provincie, dar si farmecul naturii romanesti.

Plan de idei:
1. Este infatisata imaginea de ansamblu a padurii care urca domol pe coline si se
ridica apoi intr-un pisc prapastios.
2. Frumusetile ei se dezvaluie cand soarele incepe sa-i patrunda ascunzisurile.
3. Privirile scriitorului se opresc in sihia marunta de la margine unde se pot
vedea roiuri de musculite, granguri, sticleti, pitigoi si cintezoi.
4. Este descrisa apoi infiorarea vietii marunte concretizate prin gaze, fluturi I
un iepure roscat care sta in culcusul sau.
5. In interiorul padurii, unde lumina ajunge mai greu, este umezeala, iar miscarea
vietii este putin prezenta.

Fragmentul din opera literara In padurea Petrisorului este o descriere literara

pentru ca scriitorul infatiseaza cu mijloacele literaturii particularitatile unui
colt din natura- o padure impresionanta prin frumusete, prin viata de care
freamata, prin colorit, sonoritati si miresme. Descrierea se deschide printr-o
imagine de ansamblu, privita din perspectiv inaltimilor. Padurea urca domor
coline taraganate si apoi se ridica departe intr-un pisc prapastios.
Frumusetile, farmecul si viata ei trepidanta ni se dezvaluie cand soarele incepe
sa-i patrunda ascunzisurile. Privirile autorului se opresc mai intai in tihla
marunta de la margine aici se pot vedea roiuri de musculite, granguri si alte
pasari marunte :sticleti, pitigoi, cintezoi care patau verdele padurii cu
coloritul divers a penelor si infiorau vazduhul cu trilurile lor.
Tot aici este vizibila insa si infiorarea acestei vieti marunte, miscarea
adaugandu-se culorilor si sunetelor: gazele isi incruciseaza zborurile, fluturii
joaca pe deasupra ierbii dese, iar intr-un culcus sta un iepure roscat. Privirile
scriitorului patrund apoi in interiorul padurii. Aici insa, unde lumina ajunge mai
greu, este inca umezeala, iar miscarea vietii este prezenta numai ici-colo
sugerata de o chemare nedeslusita, moale, stansa si de fosnetul unei garnite.
Descrierea padurii este facuta pornind de la o imagine de ansamblu, directia
observatiei privirii scriitorului fiind de la exterior -de la margine spre
interior. Cu acest prilej Sadveanu descompune imaginea in detalii pentru a reliefa
particularitatile peisajului descris, evidentiate prin sugestive imagini vizuale,
auditive, de miscare si olfactive. Imaginile vizuale retin nu atat formele, cat
efectele de lumina : lumina se cernea in ploaie deasa si calda de raze, ii sticlea
penele ca galbenusul oului, cu pete de sange, aripi stravezii. Aceste imagini sunt
realizate cu ajutorul epitetelor, cele mai multe cromatice (piepturile caramizii,
cu pene cenusii si negre) si al comparatiilor (cu ochisorii stigliti ca varfuri de
ace) sugerand o diversitate de culori.
In ceea ce priveste imaginile auditive sunt realizate tot prin intermediul
epitetelor (suiet adanc, fluierari galgaite, rasunet lung), fie a substantivelor,
fie ale verbelor, uneori antepuse cuvantului determinant sau organizate in
enumeratii (chemare nedeslusita, moale, faramau melodios chemarile, falfaiau apoi
usurel) sugereaza sunetul rascolitor si prelung, armonia, freamatul aripilor sau
chemarea indepartata. Miscarea, fie domoala, fie rapida este pusa in evidenta prin
folosirea unor verbe la imperfect sau la prezent : se strecura, se incrucisau, sa
se ingramadeasca, se clatina, iar mireasma placuta a padurii este sugerata prin
epitetul miresme calde. Evident ca dominanta este viziunea plastica si
colorata insa scopul nu-i pitorescul in sine, ci reprezentarea complexa,
implicand o atitudine. Prin toate imaginile artistice Sadoveanu creeaza si o
atmosfera de liniste si pace, de armonie desavarsita, ceea ce sugereaza calmul si
linistea sufleteasca a autorului in deplina concordanta cu peisajul descris.
Sadoveanu dispune de capacitate uluitoare de a sesiza vibratiile ascunse ale
naturii si de a le evidentia cu mare rafinament artistic, reusind sa-l fascineze
pe cititor si sa-i transmita aceste vibratii pe plan afectiv.

Mihai Viteazul
de Nicolae Balcescu

Date despre autor si opera

Fragmentul face parte din opera de mai mare intindere Romanii supt Mihai -Voievod
Viteazul. Aceasta este o opera de referia pe altarul careia scriitorul si-a
jertfit ultimile luni din viata. Opera cuprinde istoria romanilor din perioada de
domnie a lui Mihai Viteazul. Fragmentul este extras din capitolele al treilea si
al patrulea ale cartii intitulate Libertatea nationala. Scriitorul reuseste prin
intermediul naratiunii si al descrierii sa realizeze un impresionant portret fizic
si moral al lui Mihai Viteazul inainte de a fi domnitor. Opera cuprinde acele
lupte uriase pentru libertatea si unitatea nationala cu care romanii supt povata
celui mai vestit si mai mare dintre voievozii lor, incheiara veacul al XVI-lea si
de aceea Balcescu confera scrierii sale un profund caracter educativ, nutrind
credinta ca amintirea unor astfel de timpuri eroice va destepta in urmasi
sentimentul datoriei de a pastra si de a duce mai departe traditiile de lupta ale
inaintasilor. Nicolae Balcescu dovedeste un neintrecut talent de evocator. Desi
Balcescu a folosit numeroase izvoare istorice, opera impresioneaza prin
neobisnuita caldura sufleteasca raspandita asupra scrierii. Atat in relatarea
faptelor cat si in realizarea portretelor mentionate, Balcescu dovedeste un
neintrecut talent de evocator, fie prin tonul cald, apropiat, fie prin folosirea
prezentului istoric pentru a aduce in fata cititorului personaje si fapte in toata
maretia lor de odinioara. Tonul adoptat apropie fragmentul de atmosfera de balada
si legenda sugerata de fapt, prin folosirea unor cuvinte si expresii populare si
arhaice : insa prins fiind in cale, domnul catranit de manie, strigand in gura
mare, a prigoni, cazna, osanda ; sau prin neincadrarea actiunii intr-un timp si
spatiu bine precizate. Desi Balcescu a folosit si numeroase izvoare pentru
scrierea lui, faptele infatisate sunt topite intr-u singur tot de o neobicinuita
caldura sufleteasca, raspandita asupra scrierii intregi (Mihai Eminescu)

Plan de idei
1. in acel timp de chin si jale, straluce peste Olt, in Craiova, Mihai fiul lui
Patrascu-Voievod.
2. speriat de faima banului,Alexandru-Voda hotaraste sa-l ucida.
3. Descoperind cursa, Mihai fuge la Constantinopol, dar este prins de oamenii
domnitorului.
4. Voievodul ii grabeste mortea, dar gadea refuza sa-l ucida pe ban.
5. Multimea vede in aceasta un semn ceresc, vointa lui Dumnezeu.

Caracterizare Alexandru-Voda
- este temator, suspicios si orgolios
- tiran si razbunator, dar si las.
Caracterizare Gadea
- are inima cruda, ochii sangerosi; este crud, rau si vulnerabil in fata maretiei
lui Mihai
Caracterizare personaj colectiv (multimea) : este atasata de Mihai si ii
apreciaza calitatile.
Caracterizare Mihai Viteazu :
Personajul principal al fragmentului este Mihai viteazul caruia scriitorul ii
realizeaza un portret individual, fizic si moral. Astfel, el era un barbat ales
si vestit si laudat atat prin frumusetea trupului sau, cat si prin virtutile
lui alese si felurite si prin credinta catre Dumnezeu. Banul este innobilat de
sentimentul dragostei fata de tara, dar se remarca si prin ingaduiala catre cei
asemenea, omenia catre cei mai de jos, dreptatea catre toti deopotriva, la care
se adauga sinceritatea, statornicia si darnicia ce impodobea mult laudatul au
caracter. Diplomat si intelept, insusiri dovedite prin sfatul lui drept si
priceput, prin cuvantul lui imbelsugat, impresionant prin chip, dar mai ales
prin fapte, Mihai castiga inima poporului care ii face cunoscut numele in toate
partile tarii, dovada a aprecierii si a stimei de care se bucura in randul
maselor. Asa se face ca faima sa crescu in asa masura incat ajunse a fi nadejdea
tuturor, razbunatorul atat de mult dorit si asteptat, numele lui find glorificat
de tot poporul. Daca aceste insusiri sunt prezentate direct prin descriere, altele
se desprind indirect din naratiune. Inteligent si cu simtul anticipatiei
dezvoltat, Mihai descopera cursa intinsa de domnitor, iar acel trup maret, acea
cautatura salbatica il impresioneaza asa de mult pe calau,incat refuza sa-l ucida.
Datorita insusirilor sale alese, personajul este privit de scriitor cu calda
simpatie si admiratie, slavindu-i virtutile si faptele. Acestea sunt infatisate in
primul rand direct prin intermediul descrierii unde sunt folosite numeroase
enumeratii( prin frumusetea, prin virtutea, prin credinta, stralucirea, sfatul,
cuvantul, faptele) si epitete duble sau triple (sfat drept si priceput, cuvant
bland si imbielsugat, barbat ales si vestit si laudat, cautatura salbatica si
ingrozitoare). Insusirile alese ale banului sunt si mai puternc puse in lumina
prin antiteza cu celelalte doua personaje individuale carora Balcescu le schiteaza
scurte portrete.
 O ramai
de Mihai Eminescu

Date despre autor si opera

Mihai Eminescu a lasat posteritatii o creatie artistica fara egal atat ca
diversitate tematica si profunzime a gandirii, cat si ca putere de expresie.