REZOLVARE SUBIECT TITULARIZARE 2021

SUBIECTUL 1:
A. Limba română
1. Antonime:
legați – dezlegați
largă - îngustă
2.Familia lexicală a verbului ,,a povesti’’ : povestitor, povestire
3.Valori morfologice:
aștepta– verb predicativ
frățească – adjectiv propriu zis
salut –substantiv común
4. Atribut substantival prepozițional: de catifea
Subiect: ochii
5. Virgula este utilizată în secvența dată pentru a despărții elementee unei enumerații.
6. Cireșii înfloresc în luna mai.
M-ai ajutat să învăț pentru examen.
Ea merge la mare.
L-a felicitat pentru nota obtinută.

B. Literatura română

Ion Luca Caragiale a ramas, pâna astazi, cel mai mare dramaturg din literatura româna,
mai ales prin comediile: "O noapte furtunoasa", "O scrisoare pierduta" si "D-ale carnavalului", în
care prezinta aspecte caracteristice ale lumii românesti de la sfârsitul secolului al XlX-lea.
Numele sau este legat si de inegalabilele "Momente si schite", în care prezinta, într-o viziune
comica, întâmplari la care participa personaje reprezentative din societatea
contemporana autorului.
Schita este o opera epica - o naratiune - în proza, de mici dimensiuni, în care se
relateaza o singura întâmplare semnificativa din viata unor personaje.
 O primă trăsătura a schiței o reprezintă actiunea ce se petrece într-un interval de timp
scurt, cel mult o zi si într-un spatiu restrâns. In schita ,,Vizită’’ se petrece în ziua de Sf. Ion în
casa doamnei Popescu.
O a doua trăsătură a schiței o prezintă numărul redus de personaje participante la
acțiune. În acestă opera avem 4 personaje: dna Popescu, Ionel, slujnica si musafirul care este și
narrator.
Patru dintre elementele de constructie importante in acesta opera sunt: tema, titlul ,
acțiunea și momentele subiectului.
Tema schiței prezintă efectele unei educații greșite primate în familie.
Titlul precizeaza împrejurarea în care povestitorul se întâlneste cu Ionel si constata
urmarile "educatiei" despre care vorbea, cu mândrie, mama copilului. Prin folosirea
substantivului "vizita", în forma sa nearticulata, autorul da un caracter general întâmplarii,
rasfatatul Ionel devenind reprezentantul copiilor care sfideaza bunul simt, ca urmare a unei
proaste educatii. Fiind o opera epica, autorul îsi exprima în mod indirect gândurile si
sentimentele prin intermediul actiunii si al personajelor. Intâmplarile sant povestite de catre
narator, care, în aceasta opera literara, este si personaj-martor, deoarece participa la actiune.
Statutul de personaj-narator justifica povestirea la persoana I.
Ca în orice naratiune, actiunea se constituie în "momente ale subiectului". Prima fraza a
schitei, "M-am dus la Sf. Ion sa fac o vizita doamnei Maria Popescu, o veche prietina" ca "s-o
felicit pentru onomastica unicului sau fiu, Ionel Popescu,...", constituie intriga actiunii .
Dupa ce precizeaza motivul vizitei, în "expozitiune" autorul îl prezinta pe Ionel, "un
copilas foarte dragut de vreo opt anisori", "îmbracat ca maior de rosiori, în uniforma de mare
tinuta". Musafirul îi duce în dar copilului o minge "foarte mare de cauciuc si foarte elastica",
ceea ce face placere atât doamnei Popescu, cât si fiului ei. Dupa ce discuta despre agricultura si
despre vreme, oaspetele remarca absenta, în ultimul timp, din societate a doamnei. Aceasta se
scuza, explicându-i ca se ocupa de educatia copilului, deoarece "s-a facut baiat mare".
Desfasurarea actiunii evidentiaza urmarile "educatiei". Primul efect al acesteia se vede
imediat, deoarece din camera alaturata se aude "o voce ragusita de femeie batrâna", care-i aclama
mamei ca Ionel "nu s-astâmpara" si e gata sa rastoarne masina de facut cafea. Dupa ce-si arata
încântarea provocata de strengariile baiatului si remarca entuziasmata cât este de destept,
doamna Popescu se îndreapta spre usa, unde îi apare în fata micul maior", "luând o poza
martiala". Mama-l saruta si îl scuipa sa nu-l deoache, apoi; rugându-l sa nu se mai apropie de
masina", îsi continua conversatia cu musafirul.
In acest timp, Ionel merge într-un colt al salonului unde "pe doua mese, pe canapea, pe
foteluri si pe jos stau gramadite fe de fel de jucarii" si alege o trâmbita si o toba, cu care, în timp
ce se legana pe un cal de lemn, face un zgomot asurzitor, încât cei doi adulti nu se mai înteleg.
Observatia mamei "ca nu e frumos când sunt musafiri" si mai ales precizarea oaspetelui ca "la
cavalerie nu e toba si maiorul nu canta cu trambita, schimba jocul copilului, care scoate sabia si
începe sa atace tot ce-i iese în cale. Prima victima este "jupâneasa cea ragusita", care intra pentru
a aduce cafea si dulceata.
Ea este salvata în ultimul moment de mama ce-i sarise în ajutor si care-si plateste
cutezanta, deoarece se alege cu o "puternica lovitura de spada", sub ochiul drept, întâmplarea nu
o supara pe doamna Popescu, deoarece aceasta vrea o sarutare de la copil, pentru a-l ierta.
Oaspetele cere permisiunea de a fuma la cafea, iar gazda, dupa ce-i precizeaza ca la ei se
fumeaza, îi spune râzând ca si "maiorului" "îi cam place". Surprins, musafirul îi atrage atentia ca
tutunul este o "otrava", iar copilul, care lucra "cu lingura în cheseaua de dulceata", întreaba
obraznic: "Dar tu de ce tragi?".
Dupa remarca mamei ca a mâncat prea multa dulceata, mai ia câteva lingurite si dispare
în "vestibul", de unde se întoarce cu cheseaua goala. Se apropie apoi de musafir, ia din tabachera
o tigara, pe care o pune în gura si, salutând militareste, cere un foc. La îndemnul mamei amuzate,
oaspetele îi aprinde tigara, pe care copilul o fumeaza pâna la carton, apoi începe sa se joace cu
mingea, trântind-o cu atâta îndârjire, încât aceasta, dupa ce "tulbura grozav linistea ciucurilor de
cristal" ai candelabrului, îi zboara musafirului ceasca, oparindu-l cu cafea. Si de aceasta data
interventia mamei este formala, ea îsi consoleaza oaspetele, spunându-i ca pata de pe pantalon
"iese cu nitica apa calda".
In momentul urmator, care este si punctul culminant al actiunii, copilul lesina din cauza
tutunului, iar musafirul, în timp ce mama este "disperata", îl stropeste cu apa rece, pâna îsi
revine.
Deznodamântul schitei include plecarea oaspetelui care, abia acasa, îsi da seama de ce
disparuse Ionel în vestibul cu cheseauaj de dulceata - ca sa-i toarne dulceata în sosoni.
"Intâmplarea povestita - vizita facuta doamnei Maria Popescu, care se poate concentra în
câteva momente: discutia cu doamna Popescu, conflicul cu slujnica, joaca cu trâmbita si toba,
atacul, fumatul, trântirea mingii si lesinul îi ofera autorului prilejul de a reliefa personajele -
Ionel, doamna Popescu, slujnica, naratorul."
Ionel este personajul principal al schitei, deoarece participa in toate momentele actiunii,
fiind "eroul" întâmplarilor care-i evidentiaza trasatura morala de baza, "proasta crestere".
În relație cu slujnica, lipsa de educatie a lui Ionel genereaza dispretul pentru aceasta pe
care nu o asculta, în ciuda faptului ca era în vârsta.
Dezordinea care domnea printre jucariile sale, lipsa de respect fata de mama sa si chiar
fata de musafir, deoarece conturba frecvent conversatia celor doi si îi toarna oaspetelui dulceata
în sosoni, obraznicia pe care o dovedeste servindu-se din tabachera musafirului.
În relația cu mama sa, faptele lui Ionel îi stârnesc râsul. Aceasta se dovedeste incapabila
de a face educatie. Indulgenta fata de nazbâtiile lui Ionel si mai ales maimutareala sentimentala a
doamnei Popescu - personaj secundar - sunt departe de a conveni unei educatii "sanatoase", cum
pretindea la începutul schitei.
Naratorul-personaj, cu rol pasiv, aparent detasat de ceea ce povesteste, prin ironia cu care
relateaza micile incidente, sugereaza pozitia sa critica.
Talentul de dramaturg al lui Caragiale este evident si în schita "Vizita". El îmbina, în
principal, doua moduri de expunere, naratiunea si dialogul, care au rolul de a evidentia trasaturile
morale ale personajelor caracterizate prin fapte si limbaj. Cel de-al treilea mod de expunere,
descrierea, apare fragmentar în schita de portret facuta lui Ionel si în prezentarea interiorului
casei doamnei Popescu.
Deoarece este o opera literara epica în proza, de mici dimensiuni, cu un numar redus de
personaje, în care se povesteste o singura întâmplare - vizita facuta de narator doamnei Popescu
pentru a o felicita cu ocazia onomasticii s fiului sau - prin care se evidentiaza câte o trasatura
caracteristica a personajelor-proasta crestere a lui Ionel si incapacitatea doamnei Popescu de a-si
educa fiul-iar timpul si spatiul de desfasurare ale actiunii sant restranse, naratiunea "Vizita" de
I.L. Caragiale, este o schita.
In opinia mea, în opera literara "Vizita", sunt înfațisate întâmplari ce evidentiaza efectele
educatiei gresite, primite în familie.
SUBIECTUL AL II-lea:

Mediul este ansamblul condiţiilor naturale, materiale şi sociale ce alcătuiesc cadrul de

existenţă al omului şi care îi oferă acestuia o diversitate de posibilităţi de dezvoltare
psihoindividuală. Este cel care influenteaza dezvoltarea personalitatii , este primul mare
„transformator” care acţionează asupra fondului ereditar al fiecăruia, îl activează şi îl face să
contribuie la dezvoltarea psihică. Este factor de socializare pentru că în mijlocul celorlalţi fiecare
învaţă să comunice, să coopereze şi să colaboreze cu cei din jur, el ii pregăteşte pe fiecare pentru
a avea acces la cultura comunităţii în care s-a născut si generează valori şi criterii apreciative
care devin factorii principali ai orientării si dezvoltării individului.
Pe de o parte, mediul fizic-este cadrul natural în care omul îşi desfăşoară viaţa şi
cuprinde ansamblul condiţiilor bioclimatice (relief, climă, floră, faună), ce îi influenţează
dezvoltarea şi maturizarea biologică (înălţime, culoarea pielii), precum şi modul de a trăi
(meserii, vestimentaţie, alimentaţie specifică).Influenţele sale asupra dezvoltării psihice a omului
sunt apreciate de specialişti ca nerelevante. Mediul fizic nu acţioneaza şi nu influenţează direct
dezvoltarea psihică a omului.
Pe de altă parte, definim mediul social ca fiind ansamblul influenţelor ce decurg din
interacţiunea omului cu totalitatea condiţiilor economice, politice şi culturale, care işi impun
amprenta asupra dezvoltării psihice. Mediul social acţionează asupra dezvoltării psihoindividuale
a omului prin grupul social care determină o obisnuinţă comună. Caracteristica principală a
mediului social este diversitatea, neuniformitatea. În funcţie de impactul şi conţinutul lor,
precum şi de gradul lor de organizare, influenţele mediului social sunt organizate si
spontane.Influenţele cu specific organizat, instituţionalizat din mediul social sunt exercitate de
familie şi şcoală, dar şi de diverse instituţii socio-culturale, mass-media etc. Mediul social
exercită însă, şi influenţe spontane, neintenţionat educative, ce rezultă din activităţile cotidiene,
din întregul mediu de viaţă al copilului : civilizaţia urbană, viaţa satului, grupurile de vârstă,
cercul de prieteni etc.
In concluzie, mediul poate exercita atât influenţe pozitive cât şi negative care trebuie
contracarate de cel de-al treilea factor fundamental, educaţia. Acesta este un factor necesar, dar
nu suficient pentru dezvoltarea deplină a fiinţei umane.
SUBIECTUL AL III-lea:
1. Povestirile educatoarei sunt activităţi de expunere orală a unor creaţii literare
(povestiri, poveşti, basme). Ele se organizează cu toţi copiii grupei, în cadrul activităţilor
obligatorii sau cu grupuri mai mici de copii, în cadrul activităţilor alese. Prin continutul lor,
povestirile educatoarei furnizează copiilor cunoştinţe referitoare la cele mai variate aspecte de
viaţă şi domenii de activitate, ii familiarizează cu natura înconjurătoare. Poveştile şi basmele
povestite copiilor au valoare formativ-educativă, contribuind la formarea unor trăsături etice şi
morale. Copiii îşi aleg modele de comportament şi de viaţă, cunosc întruchipările binelui şi ale
răului.
Pentru a desfășura activitatea de povestire, prescolarii vor fi asezati in semicerc și vor fi
informați că vor asculta o poveste, ce are ca personaj principal o fetiţă care, deşi ştie regulile de
circulaţie, greşeşte. Povestea se numeşte:" Greşeala Cuminţicăi" .
Conţinutul poveştii va fi prezentat de către educatoare clar, coerent, corect și expresiv,
cu un ton si o mimică adecvată. Povestea se va desfăşura respectând câteva secvenţe care
corespund fiecărei planşe. Intuitiv se vor folosi o serie de mijloace prin care se va nuanţa
expunerea în funcţie de stările afective pe care textul literar le implică și anume: tonul cald
potrivit cu importanța faptelor, modelarea vocii pentru a imita personajele, marcarea pauzelor
determinate de punctuație, mimica și gesturi adecvate situațiilor prezentate. În timpul expunerii
se vor explica cuvintele necunoscute și se vor alcătui propozitii cu acestea.
Pentru început este prezentat personajul principal, o fetiţă cu părul legat strâns în două
codiţe pe care o chema Cuminţica. Chiar dacă o chema aşa, ea se juca, alerga, cânta şi chiar se
certa cu copii de vârsta ei.(planşa 1)
Acum facem cunoştinţă cu una din prietenele fetiţei care nu stă de vorbă cu ea deoarece
se grăbeşte unde a trimis-o mama ei , la Alimentară. Deşi este mustrată de Cuminţica, să nu se
mai grăbească, că poate lovi pe cineva pe trotuar, prietena fetiței nu o ascultă și continuă graba,
drept urmare se trezeşte în stradă , nevăzând maşina ce venea din spate și care este nevoită să
frâneze, se aud scrâşnete.
Cuminţica o ia de mână și porneşte cu ea mai departe.(planşa 2).Cele 2 fetiţe , ţinându-se
de mână , merg mai departe şi se întâlnesc cu o fetiţă necunoscută care plângea la marginea
trotuarului deoarece nu mai ştia să ajungă la farmacie unde o trimisese bunica ei, ghidându-se
după semnele de circulaţie. Cuminţica o ajută pe fetiță, explicându-i pe unde să treacă. Cele trei
fetiţe pornesc împreună mai departe pe trotuar.(planşa 3)
Cele trei fetiţe ajung pe o străduţă unde sunt o mulţime de oameni, ele aflând că şoferul
unui camion era să o lovească tocmai pe vecina de apartament a Cuminţicăi, Marilena, care
mergea grăbită la chioşcul de ziare să cumpere tatălui un ziar. Cuminţica o ia cu ea și pe această
fetiţă şi pornesc împreună mai departe.(planşa 4)
Cele patru fetiţe merg grăbite ţinându-se de mână , pe trotuar când deodată se întâlnesc cu
un agent de circulaţie si o fetiţă care plânge. Cuminţica constată că o cunoaşte ,este vorba despre
Marcela , sora unei colege. Fetiţa plângea deoarece nu ştia pe unde să traverseze strada.
Cuminţica îi cere voie agentului care o ajutase pe fetiţă să traverseze , să o ia cu ele şi pe această
fetiţă.(planşa 5)
Cele cinci fetiţe merg grăbite pe trotuar ţinându-se de mână. Nu se ştie dacă au mai
întâlnit şi alte fetiţe care nu ştiau să circule corect, însă în dorinţa ei de a ajuta, Cuminţica a făcut
şi ea o greşeală.
Voi ruga copii care ştiu, şi-au dat seama de greşeală să răspundă. În cazul în care copii nu
îşi dau seama sau sunt timizi în a răspunde, îi ajut, îi provoc la discuţii. Greșeala este că a uitat că
pe trotuar copii merg doi câte doi pentru a nu încurca ceilalţi oameni care circulă pe acolo.

2. Jocul reprezintă cea mai importantă sursă de învăţare pentru copii, este activitatea
care îi ajută cel mai mult şi eficient să înveţe. Prin joc copiii învaţă să interacţioneze cu ceilalţi,
să exploreze mediul, să găsească soluţii la situaţiile problemă, să îşi exprime emoţiile, să
achiziţioneze cunoştinţe şi abilităţi care îi vor fi necesare pentru adaptarea la cerinţele şcolii.
Intre dezvoltarea comportamentului psihic si invatare , la varsta prescolara se stabilesc
raporturi de interdependenta si conditionare reciproca . Forma specifica de realizare a invatarii in
aceasta perioada este jocul . Prin el copilul invata , iar prin intensificarea invatarii se ating
nivelurile progresive de dezvoltare psihica si implicit , forme si tipuri , progresiv superioare de
joc ( de la jocul de manipulare simpla de obiecte si jucarii, la jocul cu subiect imitat, la cel cu
subiect creat de copil, de constructie, iar in final la jocul de dramatizare si cel cu reguli ) .
In perioada prescolara , desi jocul detine importante functii formative, el nu este unica
forma de activitate prin care se asigura dezvoltarea psihica a copilului. Activitatea de invatare de
tip scolar organizata sub forma activitatii comune, intregeste si desavarseste functia formativa a
jocului. Relatia dintre joc si invatare se schimba pe masura ce copilul inainteaza in varsta , in
sensul ca activitatea comuna castiga din ce in ce mai mult teren (de la durata de 10-15 minute la
durata de 25-30 minute).
La grupa mare , invatarea incepe sa fie privita ca activitate dominanta , realizandu-se
asimilarea activa a cunoasterii , conturandu – se anumite procedee mintale de lucru , copiii
intelegand mai bine problemele supuse spre rezolvare, straduindu-se sa gaseasca solutii proprii,
sporind astfel rezistenta la efortul intelectual .
Jocul de rol ,,de-a aprozarul’’ se desfasoară la grupa mare și are ca scop ca preșcolarii să
imite corect acţiunile întreprinse de vânzător şi de cumpărător. Jocul se desfășoară la central joc
de rol.
Copiii desemnați merg la sectorul ,,joc de rol” acolo unde au așezate pe măsuțe cântarul,
casa de marcat și vitrina cu produse de toamnă. Tot acolo au coșulețe pentru a pune produsele
cumpărate .Într-o cutie sunt bani: monede și bancnote.
Educatoarea pune în discuţie tema „Cum ne comportăm într-un magazin?”. După aceasta
sunt alese câteva fructe și legume care constituie marfa ce va fi „vândută” în timpul jocului. Se
trage la sorţi un jucător-vânzător, care ia în primire vitrina în care sunt expuse fructele și
legumele care sunt frumos așezate în lădițe.. Educatoarea desemnează un copil
cumpărător.Acesta îi descrie vânzătorului leguma sau fructul pe care şi-o doreşte (culoare,
mărime) folosind formulele de politeţe adecvate. Dacă vânzătorul ghiceşte despre ce
fruct/legumă este vorba,vânzătorul cântărește fructul/leguma,o ambalează iar cumpărătorul
plătește. Vânzătorul îi mulțumește si numără banii. Pentru a complica jocul, cumpărătorul îi pune
o ghicitoare vânzătorului,dacă nu ghiceşte, primeşte o poruncă amuzantă, iar jocul continuă prin
tragerea la sorţi a unui alt vânzător.
Prin intermediul acestui joc, copiii învață cum să se comporte într-un aprozar, își
reactualizează cunoștițele despre fructe și legume învățate și își dezvoltă anumite
comportamente.