Alterațiile muzicale

Unitatea deȋnvӑţӑmȃnt: Școala Gimnazialӑ Vӑdastra

Profesor: Ţӑpurin Iordache Marius
Clasa a VII-a.

Semnele de alterație sunt elemente de bază ale teoriei muzicale,

reprezentând factori esențiali pe care trebuie să îi iei în considerare atunci când
dorești să interpretezi sau să citești o partitură. Acestea fac parte din noțiunile
importante pe care trebuie să le știi dacă practici muzica, fiindcă influențează în
mod direct înălțimea sunetelor și tonalitățile întregii piese pe care o ai de cântat.
1. Alterațiile muzicale – Diezul, Bemolul, Becarul

Alterațiile sunt, prin definiție, semne convenționale care modifică înălțimea

sunetului, urcând sau coborând nota respectivă. Acestea sunt extrem de des
întâlnite în partituri și manuale, fiindcă au un rol esențial în ceea ce privește
tonalitatea și armonia melodiei. Dacă ești începător, va fi simplu să le identifici,
uitându-te pe claviatura unui pian – clapele de culoare neagră sunt întotdeauna note
care conțin astfel de alterații. Pentru a înțelege care sunt posibilele semne care pot
schimba caracteristicile unei note, este bine să cunoști câteva lucruri despre cele
trei: diezul, bemolul și becarul.

 Diezul

Diezul (notat ♯) are rolul de a urca înălțimea notei cu un semiton. Semitonul

este cea mai mică distanță posibilă între două sunete – adică cel mai mic interval al
unei scări sonore. Astfel, dacă, de exemplu, între nota Do și nota Re este distanță
de 1 ton (echivalent cu 2 semitonuri), între Do și Do♯ este un interval de un
semiton. 

Prin urmare, diezul modifică sunetul cu un semiton în urcare. Acesta este

așezat, de regulă, lângă notă sau la începutul portativului. În limba engleză este
utilizată denumirea de sharp.

 Bemolul
 Bemolul (notat ♭) influențează nota în mod opus față de diez – adică are
rolul de a coborî înălțimea sunetului cu un semiton. Așadar, Si♭ se află la un
interval de un semiton în jos față de Si. Acesta, de asemenea, se notează lângă nota
pe care o influențează sau la începutul portativului. În limba engleză este
numit flat.

 Becarul

Becarul (notat ♮) nu acționează ca celelalte două semne de alterație, ci le aduce

la normal pe cele anterioare. În consecință, el anulează toate efectele diezilor sau
ale bemolilor și aduce nota la înălțimea ei de bază. Acesta se utilizează doar în
interiorul măsurilor muzicale, lângă nota respectivă. În limba engleză este
numit natural.

Uneori, în cadrul anumitor partituri poți observa un dublu diez (notat ) sau

un dublu bemol (notat 𝄫). Acesta urcă sau coboară nota cu 2 semitonuri (=1 ton),
sau cu 1 semiton – doar dacă urmează după o notă cu diez sau bemol. Totuși,
acestea sunt mai rar întâlnite, mai ales dacă nu ai contact cu partituri sau
interpretări profesioniste. Pentru cei care nu au studii muzicale și cunoștinte
teoretice avansate, diezul, bemolul și becarul, sunt suficiente pentru a interpreta
corect orice fel de melodie. Având aceste baze importante, te vei descurca, cu
siguranță, atunci când vei fi pus în situația de a citi o partitură și de a o transpune în
instrumentul pe care îl practici.

2. Categorii de alterații muzicale

Toate alterațiile muzicale se împart în 2 categorii de bază:

 Alterații accidentale

Alterațiile accidentale sunt cele enumerate deja – diezul, bemolul și becarul. Ele se
caracterizează prin faptul că se scriu înaintea fiecărei note, având efect doar în cadrul
măsurii muzicale respective, până la apariția barei de măsură (care marchează încheierea
măsurii muzicale). Totuși, există și o excepție – efectul se poate extinde și în măsura
următoare, dacă există un legato de prelungire între măsuri.

 Alterații constitutive

Acestea se caracterizează prin locul în care sunt trecute – după notarea cheii muzicale
(cea aflată la începutul portativului). Ele alcătuiesc ceea ce se numește armură și au rolul
de a indica elementele sonore specifice partiturii respective. Astfel, la cheie pot fi trecuți atât
diezi, cât și bemoli, pe anumite note (spații sau linii) de pe portativ. Efectul lor este valabil
pentru toate notele indicate, pe tot parcursul melodiei, indiferent de octave. Așadar, dacă,
de exemplu, la cheie este trecut Re♯, acest lucru presupune că, la fiecare întâlnire cu nota
Re, ea trebuie să fie cântată ca Re♯. Armura existentă poate fi modificată temporar, prin
alte alterații, sau prin apariția unei noi armuri.